15,893 matches
-
rostogolindu-se... Mai rămâi în somnul tău de dimineață, Maria, O, somnul acesta te naște ca o adiere pentru focurile de peste zi... Fructe oprite Ființei tale spune-i bun venit în gândul năzărit deodată, peste - așteptarea-n care ai murit, redându-te iubirii înviată, Așterne-i masa și primește-o-n prag, se-ntoarce după-o lungă noapte - Ființa ta-i! - în care doruri zac, având destinul fructelor necoapte, Ascult-o: ți-a trimis-o vreun sfânt, în rugă pentru ea
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
observ și să memorez relația, legătura, raportul dintre două lucruri decît lucrurile înseși; care nu-mi spuneau nimic înainte de a reuși să le includ într-o clasă generală. Dacă voi ajunge la vîrsta memoriilor, îmi va fi cu neputință să redau ceva din atmosfera, întîmplările, figurile, vorbele, în mijlocul cărora am trăit. Îmi va fi mai la îndemînă să le inventez! Și, inventîndu-le, să le sistematizez în raport cu o idee»”. Dar raționalistul N. Manolescu se arată apt a-și depăși limitele, a se
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
mare scriitor american contemporan, pierdut undeva la poalele Feleacului. Atunci am rostit întrebarea pe care probabil nu aș fi avut curajul să o scriu într-un scenariu: ce faci aici, Barry? În loc de răspunsul laconic și plin de umor prefer să redau mai jos cîteva rînduri din Cuvîntul Înainte al culegerii de memorii intitulată Tatăl Fantomă (Crane Hill, 2001): În noiembrie 1993 am călătorit la Viena unde cu ajutorul prietenului meu Daniel Schmid am descoperit adresa unde tatăl meu locuise în copilărie: numărul
În căutarea tatălui pierdut by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13223_a_14548]
-
dar mai ales cariera de excepție a revistei. Pentru mine, multe din acele fotografii au fost cam tot atâtea întâlniri inedite care m-au cucerit cu totul. N-am putut decât să notez niște date, pe care, selectiv, le voi reda mai jos spre o aducere/luare aminte profitabilă oricui. Cu regretul că savoarea retrospectivei erau, firește, fotografiile. - 6 mart. ’53, moare Stalin; - nov. 1954, începe războiul Algeriei; - 6 oct. ’55, Citröen DS 19 e lansat la Salonul Auto de la Paris
Istorie în imagini - retrospectivă L’Express - by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13222_a_14547]
-
traducerea formidabilă a lui Vlad Russo și Vlad Zografi. (mă pregătesc să scriu și despre această nouă traducere). Cu cîteva ore înainte de a ajunge la teatru, am recitit versiunea “Vlazilor”, gustînd din plin subtilitățile și nuanțele, unele absolut noi, care redau, și mă refer aici strict la “ Jacques”, anumite soluții lingvistice ce devoalează miza piesei. Mă gîndesc, în primul rînd, la opțiunea traducerii unui cuvînt-cheie, care dinamizează, și prin repetitivitate, unele senzualități și voluptăți erotice. La Editura Univers s-a publicat
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
face figură unui filolog exhibiționist pentru care literatura poate fi și un rafinat talcioc. Dar toate acestea sunt doar prima parte a deșertului. Urmează trei variante de traducere a baladei lui Villon din care nu mă pot abține să nu redau măcar variantele de Închinări: „Răspunsul, Prințe, ia-l de unde / Nu e, căci, la nemângâieri, / Doar vorba-mi are a-ți răspunde: / Ci unde-i neaua de mai ieri?” și „Chiar dacă, Prințe,- săptămâna / Sau an, întrebi far’ de răgaz, / Răspunsu,-n
Singur în biblioteca poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13277_a_14602]
-
română a Rădăcinilor... trebuia să fie publicată acum cinci ani. - Mai sînt de tradus în limba română monografii, studii despre Eliade, de notorietate internațională (amintim doar numele unor Dennis Doeing, Norman Girardot, Douglas Allen sau... Mac Linscott Ricketts). Să-l redăm pe Eliade culturii, țării și poporului său, limbii sale, așa cum țara, poporul și limba sa l-au dăruit lumii. Ce s-ar putea face în acest sens? - S-au publicat puține cărți despre Eliade în ultimii ani în SUA. Dintre
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
din Maddalena, cere v-au entuziasmat și pe Dvs., n-au cunoscut, cel puțin pînă acum, montări regizorale (poate după acest interviu...). Credeți că astfel de montări, puneri în scenă, ecranizări - internaționale, cum timid s-au încercat, l-ar putea reda pe Eliade-prozatorul în adevărata lui strălucire românească? Ar fi înțeles? - Recenzia mea despre culegerea de nuvele Maddalena a apărut doar în limba română, în „Jurnalul literar”, exprimînd opiniile mărturisite mai sus. Îți mulțumesc pentru lista de nuvele care au constituit
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
despre tot ceea ce poate da o imagine cât mai completă a deceniului patru. Este o carte-frescă, ce atestă o putere de cuprindere și un talent pe care unii l-au comparat cu Soljenițîn (chiar în defavoarea acestuia). Fidelitatea cu care scriitoarea redă fiecare episod (ele nu au o succesiune cronologică strictă), trădează frica de a falsifica cel mai simplu gest, dragostea cu care evocă imaginea soțului ucis și oamenii excepționali care l-au înconjurat. Anna Ahmatova, Boris Pasternak, Marina Țvetaeva, Nicolai Gumiliov
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
aspectele polemice ale simbolismului și acmeismului. Zeci de pagini ce relatează comparativ, maniera de creație și viziunea asupra lumii a lui Osip Emilievici, dar și a Annei Ahmatova, celălalt termen dintr-o prietenie intelectuală a cărei temperatură e greu de redat. Acest personaj excepțional, poeta Ahmatova, înfruntă în 1921 execuția fostului ei soț, Gumiliov, fapt care îi complică situația politică, deja delicată. În august 1946 este denunțată de Comitetul Central al Partidului Comunist și i se distruge un volum de poezii
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
o femeie în starea în care mă aflam eu atunci nu e în stare să se concentreze asupra vreunui lucru.“ Traducerea acestei cărți aparține reputatului Nicolae Iliescu, fin cunoscător al literaturii ruse și traducător cu vastă experiență, ce reușește să redea cu fidelitate mișcările infinitezimale ale memoriei precum și nuanțele sentimentale, de la cele mai acute la cele mai vagi. Pentru că este o carte complexă, nu doar un volum de memorii, ci și un poem elegiac și o meditație pe tema morții și
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
sale, însă ce este ironia decît un cinism dezinfectat, adaptat uzului curent? De altminteri cinismul pare magnetic atras de inteleoctul radicalizat (Malraux îl definea drept "ispita comună a tuturor inteligențelor"). Nimic nu-l satisface pe autorul nostru, nimic nu-i redă încrederea într-o lume ce-i apare coruptă prin esența sa, care se mulțumește a se drapa în aparențe ale normalității, prin sterilitatea sa iremediabilă care lansează pseudosemnale derutante ale rodniciei: "Atîtea cereale, atîtea semințe și atîția sîmburi în poemele
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
e cel activ, al doilea se definește prin pasivitate. Tarkovsky introduce reciprocitatea în această relație inegală: cosmonauții sondează planeta, iar planeta le sondează subconștientul. Le materializează amintirile și fantasmele, de exemplu soția lui Kelvin, Khari (Natalya Bondarchuk), fără a le reda integralitatea (nu are amintiri), astfel demonstrându-le limitele percepției și ale cunoașterii umane. Spațiul cosmic devine spațiu interior, iar "viitorul" e doar un pretext pentru o imersiune în trecut. Progresul tehnic pare simptomul involuției morale, mai ales când echipajul recade
De cumpărat o dată și de vizionat de două by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12034_a_13359]
-
sunt portarii, taximetriștii, chelnerii, cu alte cuvinte, oamenii utilizați de alți oameni la fel cum ai utiliza un bancomat. Cei a căror identitate e camuflată de serviciul pe care îl prestează. Aceasta e ideea pe care cinematografia perfect adecvată o redă, camera strecurându-se prin subsoluri, prin holuri prost luminate și locații sordide ale lumii "subterane" londoneze. Filmul lui Frears restaurează mediul de viață și umanitatea acestor personaje prin intermediul conștiinței lor morale pe care se încăpățânează s-o păstreze intactă chiar
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]
-
la capăt. E cazul unei cărți recente, apărute postum, la aproape cincisprezece ani de la dispariția autoarei, la Paralela 45, îngrijită de Rozalia Borcilă și Elena Neagoe, cu o postfață de Carmen Mușat: Jurnal, de Ioana Em. Petrescu. "Pe mine mie redă-mă", imploră, "cioplind" cu greu, criticul de-o (aparentă) siguranță rafinată, profesoara, iubita, soția. Cît din toate astea a fost ea cu adevărat, ce și-a dorit, de fapt, să lase în urmă, ce nepotolită nevoie de prietenie a ascuns
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
se arăta convins de motivarea fundamental estetică a unei norme care ținea în primul rînd de scriere, nu de pronunțare: "Genetiv-dativul singular articulat al femininelor în -ie are finala -iii (conform regulei pomenite chiar acum), pe care în scris o redăm totuși prin -iei (cel puțin așa recomandă Academia). Din cauză că ultimul i este absorbit de cel precedent, pronunțarea ei reală apare, în gura celor mai mulți români, ca -ii (cu doi i sonanți)". Regula specială era constituită "ca să evităm prezența a trei i
Normă și eufonie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12072_a_13397]
-
scris, am încercat să iau act de propria subiectivitate, dar în special să înțeleg în ce lume m-am născut, am crescut și m-am format: timpul și spațiul istoric. Era o conștiință tragico-istorică ridicată la rangul de generalitate și redată prin mijloace specifice artei: imaginație, inspirație, construcția unei altei lumi decît cea pămînteană, dar care este posibilă, cum spune Aristotel. Nu era vorba de o cunoaștere logică sau rațională, ci de o percepție transfigurată artistic - izvorîtă din realitate - ce ajungea
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
Punctul de pornire al filmului constă în două familii dezmembrate: cea a lui Jeffrey, el ocupând locul de pater familias în lipsa tatălui său, aflat în spital, și cea a lui Dorothy, separată prin forță de soțul și fiul ei. Sfârșitul redă bucuria celor două familii care s-au regăsit și potențiala formare a unei a treia familii - Jeffrey + Sandy. Personajul negativ e cel căruia îi lipsește o familie și cel care încearcă să obțină una prin uzurpare. Din acest miez melodramatic
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
două piese ale coregrafului olandez de origine cehă, Jiri Kylian. în primul rând s-a simțit faptul că însuși coregraful a lucrat la un moment dat cu compania vieneză și a reușit să-i imprime stilul său, care a fost redat cu fidelitate de dansatori. Apoi este vorba de valoarea în sine a celor două lucrări, pe muzică de Wolfgang Amadeus Mozart: Petite Mort, pe Adagio din Concertul nr. 23 pentru pian și orchestră și Șase dansuri, pe Andantele din Concertul
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
apreciabilă dimensiune apolinică. 13. Muzica epocilor sangvine aspiră la sublim, fără a sintetiza durerea (ce în graiul ei cel mai înalt se manifestă ca un fior) cu bucuria (ce poate escalada piscurile delirului). Este, mai curând, fructul unei gândiri ascuțite, redată printr-o expresie simplă, directă. 14. Un alt topos, cel melancolic, înlesnește (ca și cel sanguin) proliferarea muzicii savante (cele două toposuri fiind, de altfel, singurele care ocrotesc și hrănesc muzica de tip cult). De data aceasta însă creațiile sonore
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
în unul dintre primele lui tablouri, Curtezana, pictat la douăzeci-și-patru de ani, pe o pânză de mari dimensiuni la care nu va mai reveni apoi în picturile sale ce evocă mediul domestic. O altă aluzie e concentrată în imaginea ce redă o variantă nefinisată a tabloului Femeie la fereastră, variantă ce amintește de Van Gogh. Să fie o coincidență? Redescoperirea lui Vermeer a fost inițiată tocmai în perioada post-impresionistă. Din aceste detalii nu rezultă că filmul se adresează în exclusivitate celor
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
O.L. Mi se pare că această trăsătură a limbajului mi s-a impus în chip firesc, în continuarea lecturilor mele orientate mai mult spre lucrări clasice decât spre ultimele apariții. Limbajul corespunde de asemenea personajelor mele, am încercat să redau ceea ce ar putea fi veșnicele monologuri interioare ale unui bătrân amnezic ca și cele ale unui adolescent crescut într-un mediu protejat. Cruditățile de limbaj așa cum pot fi ele găsite în scrierile contemporane nu-și aveau deci locul aici. D.J.
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
Mihai Eminescu, realizate de poetul simbolist Ivan Krasko, în anii �20-'30 ai secolului XX, și de romanistul și traducătorul din literatura universală Karol Strmeň, în timpul celui de-al doilea război mondial. Din analiza detaliată a modului cum au fost redate componentele semantice și fonice a originalului reiese că deși K. Strmeň l-a tradus foarte fidel, aproape mot-ŕ-mot, pe marele romantic român, totuși traducerea adecvată, sau chiar congenială, îi aparține lui Krasko care se ocupă de poezia eminesciană încă din
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
Cuvîntul bip poate fi considerat o adevărată emblemă a actualității: foarte nou, internațional, de sursă engleză dar și cu un caracter clar onomatopeic, a devenit în ultima vreme un element polisemantic și polifuncțional. E un simbol al vremii noastre, pentru că redă în limbile umane timbrul de bază și expresia elementară a mijloacelor electronice. Indiferent de diversitatea surselor, tot mai numeroase (telefon, computer, alarmă etc.), bip indică semnalul sonor al modernității grăbite. Cînd e folosit cu sensul său de bază, ca onomatopee
Bip by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12211_a_13536]
-
reușesc cu adevărat să îmblânzească formele sculpturale concrete. Dar Remus Georgescu le-a putut smulge statuilor lui Jecza respirația (căci statuile respiră muzică, o știm de la R.M. Rilke) și a permis publicului să fie și el cuprins de magia formei redată în sunet ca iubire și lumină. Conform mărturisilor autorului, la baza acestui proces ekphrastic de mare anvergură stă triada, unitatea sculpturală dezvoltată de Peter Jecza. Ea reflectă relația interontică a treimii, a triunghiului, a unei unități alcătuite din forțe neantagonice
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]