250 matches
-
două mese mai erau ocupate în sala ca o peșteră a restaurantului, placată cu dale în negru și alb. O familie de fermieri ocupa o masă înghesuită inestetic lângă o coloană canelată. Lângă o fereastră stătea un domn singur, în redingotă; citea dintr-o broșură ieftină în timp ce mânca. Lucindei nu-i era foame. A comandat la fel ca Oscar. Mintea îi era preocupată de găsirea unui mod de a destrăma subtil ingenioasa urzeală de minciuni în legătură cu Dennis Hasset. Nu se putea
Peter Carey Oscar și Lucinda by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/3860_a_5185]
-
extremă delicatețe. Numai astăzi sînt în măsură să înțeleg cît de atent a fost, pentru că numai astăzi realizez cît de mare era deranjul reprezentat de prezența acelui tînăr poet cu unele ciudățenii omenești, îmbrăcat (așa obișnuia și atunci) cu o redingotă mare, lungă, gri-petrol, cu rever din mătase. I-a expediat, pe fiul său și pe toți ceilalți, ca să mă conducă în grădina vilei, unde m-a poftit să iau loc lîngă el, pe o bancă. Păstrez și acum în auz
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
altoglăsuitoare și proaste gospodine - o, ce mult mă bulversează astfel de femei! Nina HABIAS (1892-1943?) * * * Și tu Doamne ajuns-ai comisar militar Mi-ai trimis un muștiuc din pai de grâu Tu ești unicul neîmbrăcat de mine Mare stat major redingotă micuță Tu mai să fi șmecherit ca politrucul Huiduind o bocceluță de scuipat Doamne primește pe gratis O extracție din glandele seminale. (1921) Ivan GRUZINOV (1893-1942) EVANTAIUL ZEIȚEI VENUS Vinețiile vene vernale. Lumina lăstărește iarbă neagră. Se ofilește ceara amintirilor
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
derbedeului de 17 ani", care-l invită la Terasă (Oteteleșeanu), unde îl cunoaște pe Coșbuc. Acum Peltz realizează un portret mai închegat. Poetul Firelor de tort era un "bărbat de statură potrivită, cu o privire tristă. Purta un fel de redingotă neagră-verzuie și o pălărie de fetru cu boruri mari". Avea o figură de om prematur îmbătrânit. Era după moartea fiului său Alexandru într-un accident de automobil. S-a întâlnit și în alte rânduri poetul povestindu-i lucruri de pe atunci
I. Peltz memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12541_a_13866]
-
verticală, cu versuri depășind arareori câteva silabe. Sunt, așadar, subțiri și înalte: „de gramofon/ stau prinși/ favoriții/ bunicului/ tăiați cu o filă de/ calendar liliachiu/ decembrie 1910/ deschide și vezi/ pisici în papiote/ ling tăvița de/ zăpadă/ o femeie în/ redingotă/ (mătușă/ amantă?)/ aburește într-un/ pahar cu picior/ ghici ciupercă ce/ firav cântecel/ fulguie-n prag/ motanenbaum.” (p. 15) Și aici, și mai încolo, se simte apropierea de formula lui Mircea Ivănescu (un frumos poem, desfăcând un inel, fiindu-i, de
Aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5447_a_6772]
-
bărbat gras cu un obraz buhăit și asudat a îndrăznit: a apucat cu mâini mușchiuloase cufărul împletit și cele două valize șnuruite, pe care bunicul le așezase în ordine ca să fie luate, le-a cărat pe culoar, în timp ce domnul în redingotă și cu pantaloni reiați, cu alte cuvinte bunicul meu, își puse jobenul și-și luă cu oarecare neliniște bastonul în primire. Gara de Nord București. Stătea în ușa vagonului gata să coboare, privea la fețele de jos, fețe străine - un amestec de
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
de a ajunge un scriitor important ca să plac femeilor, să am succes. D.P.: Dar nu uneia anume... N-ați scris un roman pentru cineva anume... N.B.: Nu, nu. La început, cîntam la vioară și la pian, vroiam să apar în redingotă pe scenă, să mă aplaude domnișoarele și doamnele parfumate, adică vroiam succesul rapid. După aceea, a fost o treaptă în plus, am vrut să scriu romane. Îmi plăceau romanele, îl citeam pe Teodoreanu, visul meu era Ionel Teodoreanu, frumos, adulat
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
Politechnice și dejunul din 11 noiembrie: civili: frac, cravată și mănuși albe, decorațiuni Mari Cruci cu cordon; ofițeri: ținuta de ceremonie cu cisme, decorațiuni Mari Cruci cu cordon; în zilele de 12, 13, la diferite vizite și la dejunuri: civili: redingota sau jacheta; ofițeri: ținuta de serviciu“. În cinstea acestei vizite, pictorii și sculptorii deschiseseră în acea săptămână o expoziție la Muzeul Banatului. Prima zi Regele, însoțit de președintele Consiliului de Miniștri, Ion I.C. Brătianu, ministrul palatului, Mișu, mareșalul Curții Regale
Agenda2005-35-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284134_a_285463]
-
simpatie în plus pentru romanitate. În imperiala Vienă, unde oricinea își dorea să pară bătrân, „cu experiență”, unde ziarele recomandau mijloace de grăbire a creșterii bărbii iar tinerii medici puneau ochelari, chiar dacă n-aveau nevoie de așa ceva, unde „se purtau redingote negre, se prefera mersul tacticos și, pe cât posibil, o ușoară corpolență”, școala părea o etapă neplăcută, mai degrabă oprind decât aprinzând elanurile culturale. Febra care-i trimitea pe liceeni de la 3 dimineața la cozi, pentru a obține bilete înaintea premierelor
Culorile Europei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4327_a_5652]
-
fost larg fluturată și de revoluționarii din țara noastră. E de-ajuns să privim tabloul semnat de Costache Petrescu intitulat „Manifestanți pentru Constituția de la 1848“, care se îndreptau spre palatul Bibescu, în frunte cu Barbu Iscovescu. „Manifestanții“ sunt îmbrăcați în redingote și încinși cu panglici tricolore, poartă pălării cu borurile răsfrânte, împodobite cu pene... În ținuta lor se remarcă elanul care însuflețea la acea vreme pe Lamartine, prezentat de plasticienii din Paris ca un port-drapel al revoluției franceze. „Spiritul“ veacului În
Agenda2004-40-04-senyational2 () [Corola-journal/Journalistic/282949_a_284278]
-
reviste literare proaspete. Lipsa de șalvari, de ostropel, ghetele vechi, pelicanul sau babița au intrat în firea lucrurilor, dar fără reviste literare românești din luna aceasta metabolismul i se dă peste cap. De trei ori. Și scoate o sinteză din redingota franceză. Mai precis despre fenomenul "la rentrée". Și noi trăim printre fenomene, dar pe acestă nu-l avem. După secetă de vară, un val uriaș de cărți noi inundă în fiecare an, la începutul toamnei, librăriile franceze. Peștii cei mari
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17596_a_18921]
-
2009 Nici pătrundere directă pe ușa de onoare, dar nici strecurare cvasiilicită pe scara de serviciu a jurnalului, opera epistolară este adesea o deghizare mai credibilă, mai - instinctiv - sinceră a eului decât celelalte două. Că e scrisă în camizol sau redingotă, în pat, pe colțul scrinului, la cancelarie, în hamac, pe plajă, în holul hotelului sau într-o poiană însorită, pe pătură în pădure, în budoar, la cazarmă ori pe patul de spital, scrisoarea face buna medie(re) între oglindirea necruțătoare
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fațadă din unghiul planurilor se vede cîte o inscripție în versuri. O casă e un adevărat Kloster hermetic. Oamenii ies seara pe un tăpșan verde din fața șirului de case, sau stau pe bănci în fața porților. Îmbrăcați într-un fel de redingote negre, ca niște sutane preoțești, sașii staționând duminica pe ulițele satelor lor oferă o viziune halucinantă." Puțin mai-nainte, e Bucureștiul, oraș plin de biserici, "de un alb cretos și dulce, care absoarbe soarele fără a produce fulgerele marmurii", un
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
am intrat eu, un om cu frumoase aptitudini de sculptor, R. Hette. Într-o zi, intrând în atelierul de sculptură, văd așezat pe un scaun mare, și scaunul pe un podium, un domn bine, de statură potrivită, corpolent, îmbrăcat în redingotă neagră, cu lanț de aur de la un buzunar la altul, trecut prin cheutoarea de la vestă, între degete cu o țigaretă mare de chilimbar. O figură plăcută cu privirea inteligentă și bună. Era Calistrat Hogaș care poza pentru un bust profesorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Ea arătă cu degetul spre partea de vest a stadionului și Îmi Înmână un binoclu: — Acolo o să stea Führerul, zise ea. I-am mulțumit și, deși nu mă interesa absolut deloc, am privit către tribuna populată de câțiva bărbați În redingote și omniprezenții ofițeri SS, cu toții murându-se la fel de tare ca și mine. Inge ar fi fost satisfăcută, m-am gândit. Cât despre Führerul Însuși, nici urmă. — Ieri nu a venit decât aproape de ora 5, explică matroana. Deși, pe o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
stă în grădină, ce face la geamul ei când trec etc. " Amorurile" mele mi-au ascuțit mai mult decât orice simțul observației. Dar amorul nu merge fără gelozie. În primăvară (aveam 16 ani) au apărut în Roman niște telegrafiști cu redingote și jobenuri. Erau cei mai galanți cavaleri din Roman. Căutau să facă furori. Am început să mă tem de ei: niște tineri așa de sclivisiți mi se păreau irezistibili. Au început să ni se pară niște zei - bieții telegrafiști. Ce
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un bărbat în picioare se rezema de un ciubuc al unui scaun, cu câte un picior pus în cruce peste celălalt, într-o simetrie fotografică ridicolă. Un bărbat era ofițer, și în el Felix recunoscu pe tată-său, celălalt cu redingotă și pantaloni umflați, fără dungă, era moș Costache. Doamnele țineau câte o mână pe umerii a doi copii așezați în picioare între un bărbat și o femeie. Erau un băiat și o fetiță, fiecare sprijinit pe câte un cerc mare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trandafiri. Barca se îndrepta spre o fântână rococo, în marginea căreia, pe o scoică, ședea un Neptun întunecat, încoronat ca un rigă de cărți. În fund, se zăreau o peluză englezească și un castel. O statuie, înfățișînd un ins cu redingotă, ridica mâinile spre pajiște. Un podeț venețian ducea de la peluză către o insulă, unde se ridica o biserică de cel mai pur stil gotic anglican. Marca de serie era "Fountain Scenery". Câteva cuvinte arabe dedesubt rămaseră nedescifrate de Stănică. Erau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Dormi un ceas, sforăind bine, apoi se sculă și se plânse că-i e foame: - M-am zăpăcit de tot cu boala asta a lui Costache, nicimasă regulată n-am avut. Când se așezau la masă, pică și Stănică, în redingotă, cu un guler țipător de înalt, cu mustățile foarte unse. - Bine c-ai venit, zise Aglae, că e încurcată rău. N-amgăsit nici un ban, numai mărunțiș. - Ce vorbești?! se prefăcu Stănică uimit. Ți-am spus eu călucra el ceva. - Alții să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
după moda veche : o mustață neașteptat de bogată, față de puful firav - poate blonziu, poate încărunțit - care îi aburește fruntea pleșuvă. Lanțul ceasornicului cu capace se petrece de la un buzunar al vestei la celălalt, unde se prinde de vârful creionului mecanic. Redingota și-a îmbrăcat-o corect, n-are însă nici gulerul pus, nici cravata. Pe gheridon, în dreptul lui, o tabacheră de tutun, un țigaret încrustat cu fildeș, un coupe papier tot de fildeș, minuțios lucrat ; imediat alături, un Papierkorb și o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu jind elegantele echipaje sau automobile ascunse sub garoafe și trandafiri la bătăile cu flori, să ai deodată acele chipuri admirate la doi pași ! Chiar dacă, bun înțeles, nicio șansă de a fi remarcat... Cu mâinile încrucișate la spate, peste pulpanele redingotei, junele Ialomițeanu își reîncepe plimbarea prin salon. După câțiva pași, s-a oprit din nou - de data aceasta, în fața fotografiei regelui Carol I și a reginei Elisabeta. Ar putea să deschidă acest subiect la ordinea zilei : să îl condamne pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de fapt, pentru fiecare dintre noi, dovada că am atins maturitatea... Și va avea pentru fiecare dintre noi consecințe la fel de adânci ca... Păstrând pe chip o ușoară schimonoseală de neplăcere, Profesorul s-a ridicat de pe scaun. Iată-l în picioare. Redingota îi corectează ținuta, îi îndreaptă umerii căzuți, îi împlinește trupul slăbit în ultima vreme. Pe deasupra ramei de aur a ochelarilor le aruncă celorlalți o privire verde-afectuoasă ; nici nu se gândește să părăsească la ora aceasta salonul, pe cei dragi, corespondența
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
foarte groasă, care își compune cu atâta stângăcie un aer plictisit când trece prin fața portăresei... în schimb, abia intrat în cameră, se repede la oglinda înnegrită a garderobului, nu chipul lunguieț, cu sprâncene groase și nas puternic, îl neliniștește, ci redingota bleumarin, gilet-ul galben pai cu floricele într-o tentă foncée și pantalonul în culoarea oului de rață - ce anume oare din ținuta lui mai păstrează semnele Răsăritului Europei din care vine ? Deși suferindă și îndurerată de apropiata despărțire, pauvre maman
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
simt atingerea străină. După o clipă simt din nou cotul celuilalt lipindu-se de mine. Ce nesimțit! ― îmi spun și ridic ochii furios, decis să mă uit urât la el. Îl descopăr pe bunicul meu, cu fața zâmbitoare, îmbrăcat în redingotă neagră și cu o pălărie neagră, tare, pe cap. Are mâinile adunate una peste alta și sprijinite de mânerul de argint al unui baston. Îmi face complice cu ochiul, lăsîndu-mă să înțeleg că e acolo, în chip miraculos, anume pentru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a lungul străzilor de prin sate. Am ținut să-mi filmez astfel orașul natal. Tata m-a dus cu mașina la Aix: travelling lateral asupra fațadelor de pe bulevardul Mirabeau, și planuri fixe cu tîrgul din piața Primăriei. Un bătrînel În redingotă neagră punea una cîte una În buzunare prunele și roșiile pe care tocmai le cumpărase. „Filmează-l“, mi-a spus tata, „filmează-l, te-ai putea crede Într-un film neorealist. Parcă ar fi Umberto D.!“. Moșulețul nu mă interesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]