369 matches
-
se pot manifesta independent. Persoana este, prin energiile sale interioare, atât suflet, cât și spirit. Ele sunt inseparabile și au caracter de complementaritate. Acceptând acest aspect, psihologia morală aduce o importantă contribuție care completează psihanaliza. Actele umane, conduitele nu sunt reductibile la dinamica pulsiunilor inconștientului, ci ele depind și de factorii pulsiunilor spirituale ale supraeului. Este un lucru foarte important, care „scoate” persoana de sub imperiul inconștientului, plasând-o În registrul valorilor morale ale supraeului. Ajunși În acest stadiu al analizei noastre
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ale persoanei, pe când termenul facta desemnează acțiunile inferioare, de factură inconștientă sau automată ale persoanei. Având În vedere aceste aspecte, să Încercăm să dăm o definiție acestui termen. Este clar, de la Început, că acțiunea psihologică nu este ca act uman, reductibilă numai la aspectele sale fizice, ci are o semnificație mult mai largă: psihologică, morală, culturală, socială etc. Orice acțiune presupune o activitate, trecerea de la starea de imobilitate la cea de mișcare. Un act dinamic. A pune În acțiune presupune a
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
celălalt și, la rândul meu, Îi dăruiesc acestuia. Darul acesta dintre două persoane este o Întâlnire de ordin superior, o corespondență spirituală care stabilește un acord sufletesc special Între cei doi, este relația de comuniune dintre persoane. Comuniunea nu este reductibilă la simpla comunicare exterioară. Ea este o stare de corespondență reciprocă Între cei doi, acordul pe care-l dă starea de intimitate prin care eu Îl recunosc În mine pe celălalt, iar celălalt mă recunoaște pe mine În el, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
finaliza. Condiția realizării În viață, a mulțumirii de sine, este dată de modul În care este prețuită și realizată viața personală, iar aceasta este rezultatul atitudinilor persoanei față de sine și față de propria sa viață. Sunt aceste aspecte exclusiv legate sau reductibile la atitudinea față de viață a persoanei respective și la capacitățile psihice ale acesteia? Nu. Trebuie ca, dincolo de aceste aspecte formale de manifestare pur exterioară, să căutăm a vedea și altceva. Acest altceva este dat de natura valorilor morale pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și comportamentul decidentului, s-au detașat și au fost incluse prioritar în modelele explicativ-interpretative ale deciziei. Dintre nenumăratele modele teoretice formulate asupra deciziei, vom stărui doar asupra a două dintre cele pe care le considerăm esențiale, multe altele fiind practic reductibile la ele. Este vorba despre modelele normative și cele descriptive, ambele raportându-se la raționalitatea decidentului, însă în maniere extrem de diferite. Modelul normativ-rațional al deciziei Acest model mai este cunoscut și sub denumirea de modelul raționalității complete și a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
raporturile de piață pot să se dezvolte. Smith insistă cu precădere asupra capacității ființelor umane, ca și actori economici, de a simpatiza unele cu altele, de a înțelege care sunt nevoile profunde ale Celui-lalt, această simpatie și această înțelegere nefiind reductibile nici la un altruism pur, nici la o formă deghizată de egoism. El atașează în mod explicit această aptitudine la comandamentul iudeo-creștin: "Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți". "Pentru a regîndi economia, trebuie deci reînnodate legăturile cu tradiția sa
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
referitor la drepturile și datoriile indivizilor, nici asupra legilor sau instituțiilor, ci se focalizează asupra producerii și distribuirii bogăției. Interesul autorizează evaluarea și acumularea nu doar a cantităților de bunuri și servicii, ci și a oamenilor. Totul, inclusiv morala, este reductibil la calculul rece al interesului. Economistul devine gestionarul societății, interesat numai de comportamentul indivizilor și nu de intențiile acestora. Chiar dacă primii economiști matematicieni (d'Auxiron, Canard, Isnard) nu încep să scrie decît după jumătatea secolului al XVIII-lea, "aritmetica politică
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ceea ce reprezintă raționalismul universalist față de relativism, sau reducționismul față de complexism, ordinarismul față de con-textualism etc. În timp ce individualismul consideră că istoria și societatea sunt produsele acțiunii in-divizilor, holismul susține ideea că totalitatea socială se organizează după o logică proprie, ce nu este reductibilă la voința, dorințele și ale-gerile indivizilor, acestea neavînd sens decît pe fondul totalității sociale și culturale în care se înscriu. Dar, oare, Robinson Crusoe, spre exemplu, sau soldatul japonez retras singur în junglă după război nu și-au avut istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
deschide către dimensiunea socială a acțiunii sale, ceea ce înlătură reducția apriorică la combaterea egoismelor individuale. 3. O altă dificultate ține de ideea de calcul rațional. În ce măsură subiecții calculează realmente și în cunoștință de cauză, și în ce măsură diferitele calcule presupuse sunt reductibile unele la altele. Care este unitatea de mă-sură? În fine, nimic nu ne permite să excludem faptul că un asemenea calcul individual rațional nu are întotdeauna realitatea și amploarea pe care i-o atribuie teoria și că rațiunea nu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
autonom. Chiar dacă individualismul metodologic excede cu mult cîmpul economiei politice, el s-a confundat cu acesta vreme de aproape două secole. Contestări au venit mai cu scamă dinspre sociologie și antropologie, discipline ale căror reprezentanți considerau că societatea nu este reductibilă la indivizii care o compun și nici deductibilă din calculele lor raționale. Nu, subiecții umani nu sunt niște roboți egoiști și raționali, amorali și asociali. Societatea nu poa-te și nu trebuie să fie redusă la o piață. Chiar la sociologii
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
este aceea a realului, fixând un cadru temporal ușor de recunoscut, anii ’70-’80. Cea de-a doua direcție, livrescă, lipește corpul textului de cel al lui Don Quijote de Cervantes. Subiectul romanului este o iscusită formă care dezvoltă o schemă reductibilă la prelucrarea parodică a unui text de referință (Don Quijote) într-un spațiu al realului autohton. Un șofer, Anghelache Gh. Sotir, ins cât se poate de frust la prima vedere, se alătură unui personaj mai în vârstă, bizar și erudit, într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
este utilizată de obicei în accepțiunea sa împrumutată din limba engleză: Sociology of Education, adică sociologia sistemelor de învățământ. Ceea ce justifică specializarea studiilor sociologice despre educație este principiul durkheimian al autonomiei relative. Nu numai că sistemul de învățământ nu este reductibil la alte instanțe sociale, dar înțelegerea sa nu relevă, în ultimă analiză, variabile exogene. Cu tot caracterul discutabil al acestei afirmații (de fapt, negații) a sociologului francez, merită să trecem în revistă tabloul preocupărilor sociologiei educației așa cum a fost descris
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
relație dintre om și Dumnezeu, Transcendență, Unu, Abis, Principiu, Totalitate, Ființă etc. În Biblie, de peste 350 de ori răsună afirmația: "Eu sunt Stăpânul, Dumnezeul tău". Primele, cuvinte biblice sunt "la început, Dumnezeu...". Dat fiind că realitatea lui Dumnezeu nu este reductibilă la măsura omului, natura divinului va fi controversată. Această stare de fapt nu este astfel dintotdeauna, ci doar din epoca modernă, pentru că ateismul de masă este un fenomen modern, necunoscut în civilizațiile antice." (Enciclopedia de științe socio-umane..., 2004, p. 920
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
ce-și găsește sfera de aplicabilitate în virtuți () concepute ca medietăți () între două extreme (excesul și lipsa) sau contrarii. Aristotel distinge patru specii de opuși (): relativii () jumătate-dublu; contrarii () bine-rău; contradicția () care își găsește expresia în afirmație () și negație (); privația este reductibilă la contradicție și contrarietate, relativii, opușii cei mai slabi, au o structură proprie fiind de altfel o categorie principală (Categ.4,6), iar contradicția este opoziția autentică și absolută. Contrarietatea este a doua specie de opoziție mai intensă, se diferențiază
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
pe cele mai diverse teme, eterne și seculare, de la geneza cosmosului la moartea universală, de la specificitatea, derutantă, a naturii umane la măștile disimulative ale dezumanizării, de la Dumnezeu și Iisus la absurdul istoriei contemporane, discursul poetic transmite mișcări și atitudini sufletești [...] reductibile, în ultimă analiză, la adorația omenescului autentic și respingerea numeroaselor forme de pervertire a eului”. În proza din Drumul, simbolul Golgotei (1997) și Singurătatea măștilor (2001) S. întreprinde, pe de o parte, comentarii politice, dovedindu-se un atent observator al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289458_a_290787]
-
să reactiveze "textura cărților", să le facă să se "întretaie" și să le determine "înscrierea dincolo de propriile limite, într-un text generalizat 332. Totuși, sfera intertextualității are o deschidere mult mai largă decât cea a parodiei, aceasta din urmă fiind reductibilă la vizibilitatea polemicii cu textul parodiat și la situația practică de rescriere, uneori chiar fonetică (vezi parodiile lirice realizate în cadrul aceleiași limbi literare sau parodia din sloganurile publicitare). Textul parodic nu se inspiră din textul parodiat, nu originează în acesta
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sunt speciile, ecosistemele sau biosfera ca întreg 46. Recunoaștem faptul că grupurile de oameni se pot constitui formal și își asumă, ca grupuri, anumite responsabilități, și revendică, tot la nivel de grup, anumite drepturi. Aceste drepturi și responsabilități nu sunt reductibile la drepturile și responsabilitățile membrilor care le compun. Este de discutat dacă un asemenea grup este o structură abstractă sau o mulțime de indivizi, dar acceptăm că asemenea grupuri au statut moral. Problema este dacă aceste grupuri au statut moral
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
toate sistemele care funcționează pe baza unor regularități, de la sistemul social și economic de tip capitalist la sistemul solar, ceea ce nu se poate admite. De aceea, vom respecta aceste sisteme, dar nu le vom acorda statut moral întrucât ele sunt reductibile la valoarea vieții creaturilor vii care le alcătuiesc, acum și în viitor, cu toate că aceste ființe sunt dependente de aceste sisteme. În concluzie, acordăm statut moral entităților prezente sau viitoare care urmăresc un bine ce la este propriu și a căror
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Callicott pornește de la land ethic a lui Aldo Leopold ca exemplaritate și identifică etica mediului cu holismul. Pe această bază, el vede o contradicție intolerabilă între individualism și etica holistă a mediului deoarece bunăstarea comunității ecosistemice ca atare nu este reductibilă la suma bunăstării indivizilor. Dimpotrivă, în anumite împrejurări, bunăstarea comunității poate fi în contradicție cu bunăstarea unor indivizi. Or, din punct de vedere ecosistemic, bunăstarea întregului are prioritate față de părțile sale103. Dacă așa stau lucrurile, atunci recunoaștem că holismul etic
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
general, al adepților ideii de eliberare a animalelor, pe când teoreticienii mediului propun o etică de tip holist. În cazul individualismului bunăstarea comunității este o medie de tip statistic a bunăstării indivizilor, pe când în cazul perspectivei holiste bunăstarea societății nu este reductibilă la bunăstarea indivizilor. Altfel spus, dacă într-o comunitate de 100 de persoane au fost făcute într-un an 100 de excursii, îi revine fiecărui individ câte o excursie, chiar dacă în realitate unii au stat acasă, iar alții s-au
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
al așa-numitului șovinism omenesc ne propun Richard și Val Routley 132. Voi prezenta în continuare în detaliu contribuția celor doi. Gândirea și etica de tradiție occidentală presupun asumarea unei atitudini șovine în sensul că valoarea și moralitatea sunt considerate reductibile la interesele clasei oamenilor. Tot ce nu aparține acestei clase este considerat inferior și este privit discriminatoriu. În sens tare, se consideră că restul entităților au valoare numai în măsura în care servesc intereselor omului, în sens slab, că marile valori sunt alocate
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
indivizi, și anume, agenții morali, au o valoare intrinsecă. Regan deosebește între valoarea intrinsecă a agenților morali și valoarea intrinsecă a experiențelor trăite de aceștia, așa cum ar fi satisfacerea anumitor plăceri sau preferințe. Valoarea intrinsecă a agenților morali nu este reductibilă și nici comensurabilă cu valoarea intrinsecă a experiențelor acestora, fie chiar și cu totalitatea acestor experiențe.218 Drept consecință, valoarea intrinsecă a unei ființe umane nu crește sau scade dacă viața pe care o trăiește este mai plăcută sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
responsabilitatea omului față de natură în sensul manifestării grijii față de păstrarea integrității ei. Teoreticienii mediului accentuează asupra schimbării de perspectivă, oarecum în sensul unei schimbări de paradigmă, prin adoptarea unui nou mod de gândire, diferit de cel tradițional, impregnat de mecanicism, reductibil la măsurarea cantitativă a proceselor, produs prin imitarea fizicii de tip newtonian. Noul mod de gândire, efect al unei conștiințe ecologice, este holist și calitativ. De fapt, chiar și în fizica newtoniană explicațiile depind de asemenea factori de tip calitativ
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
dat în configurațiile de enunțuri. Accentul este pus pe procesul complex al transformării unei situații într-un eveniment discursiv, prin urmare, pe singularitatea punctelor de vedere individuale, care constituie caracterul evenimențial. Astfel, evenimentul discursiv nu este în mai mare măsură reductibil la un ansamblu decît la un context particular. Evenimentul discursiv nu se înscrie într-un lanț cauzal în măsura în care nu toate situațiile istorice generează în mod obligatoriu cîte un eveniment discursiv. Considerat separat, el reprezintă acțiunea subiectului, recunoscută și interpretată de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
rămas religios și un țăran analfabet nu există nici o diferență”, „Shakespeare, pe lângă Biblie, - eu demonstrez asta și la Sorbona - e scriitor din Găești”. De altfel, această tranșare e posibilă pentru că la Ț. gândirea nu revendică un sistem „obiectiv”, ci e reductibilă la o atitudine „subiectivă”, pe care eseistul o rezumă astfel: „Să vă spun eu cine sunt: sunt român, naționalist, creștin, ortodox și militarist”. E vorba, cu alte cuvinte, de o atitudine pur idiosincratică, în care „vorbele de duh” sunt amestecate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290316_a_291645]