370 matches
-
puteri se exercită nu În ordinea forței fizice, ci În ordinea sensului și a cunoașterii”(cf. Bourdieu, 2002, p. 173; textul citat datează din 1982). Puterea simbolică este de asemenea cea care face posibil exercițiul violenței simbolice, dar nu este reductibila la atât. Într-un articol din 1977, Bourdieu clasifică diferitele «instrumente simbolice» În funcție de intervenția lor că «structuri structurante» (forme simbolice, structuri subiective, modus operandi), si «structuri structurate» (mijloace de comunicare, obiecte simbolice, opus operatum), ca și «instrumente de dominare» (printre
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
au mai multe și variate oportunități de loisir. Prin urmare, nu e de mirare că s-a adeverit ca validă și afirmația: „Cei singuri se distrează mai mult”, ceea ce nu denotă că sunt și mai fericiți, deoarece fericirea nu e reductibilă la distracție. • Celibatarii sunt însingurați (în engleză, distincția dintre a fi singur doar fizic și a fi singur psihosocial, a trăi singurătatea, este mai bine marcată lingvistic prin single pentru „singur” și lonely pentru „însingurare”). Persoanele singure consumă mai intens
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
pe cele mai diverse teme, eterne și seculare, de la geneza cosmosului la moartea universală, de la specificitatea, derutantă, a naturii umane la măștile disimulative ale dezumanizării, de la Dumnezeu și Iisus la absurdul istoriei contemporane, discursul poetic transmite mișcări și atitudini sufletești [...] reductibile, în ultimă analiză, la adorația omenescului autentic și respingerea numeroaselor forme de pervertire a eului”. În proza din Drumul, simbolul Golgotei (1997) și Singurătatea măștilor (2001) S. întreprinde, pe de o parte, comentarii politice, dovedindu-se un atent observator al
SANDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289458_a_290787]
-
grupuri de referință: părinți, grupul de prieteni de aceeași vârstă (peer group), modele oferite de literatură, sau construiește el singur modele printr-o sinteză personală a celor de circulație. În concepția lui Skinner (1971), înseși natura și substanța valorilor sunt reductibile la procesele de achiziție a acestora, în fapt la examinarea condiționărilor relevante ale mediului social. În acest fel, așa-numitele „judecăți de valoare”, considerate tradițional în afara științei - axiologia se ocupă de ele, dar nici ea nu poate răspunde la întrebarea
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
al sculpturii, cîți avem privilegiul unui contact direct cu opera de artă? Înseamnă oare că dacă nu nu mă aflu în fața lui Venus din Milo, pentru mine sculptura respectivă nu mai este operă? "A consta în", insistă Genette, nu e reductibil la o întrupare fizică. Dimpotrivă, opera de artă presupune putința ca observatorul să și-o reprezinte mental, fie ca amintire, după un contact fizic preliminar, fie și ca wishful thinking. Genette elaborează o estetică de sfîrșit de secol 20, lucidă
O estetică pentru contemporani by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17151_a_18476]
-
stabili omologii între structura operei și natura psihosomatică a artistului. Într-o asemenea perspectivă este înțeleasă și poezia, considerată în Poezia, mod de existență ca o expresie integrală a ființei umane, în atitudinile sale fundamentale: cunoașterea și acțiunea. Poezia nefiind reductibilă la vers, proza o întrupează adesea mai convingător și cu mai multă fidelitate, precum la Cervantes, Hugo, Eminescu. O pronunțată tendință de modelare formală se manifestă, în schimb, în eseul Estetica romanului, cumulând texte redactate și publicate în diferite etape
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
Eugen Simion) sau „Această «comedie a literaturii» [...] născută ca o reacție la stereotipie, imobilitate și automatism, sfârșește prin a institui o monotonie a imprevizibilului, o tiranie a mișcării permanente, un delir al metamorfozelor și un triumf al convenționalismului” (Mircea Iorgulescu). Reductibilă, în ultimă analiză, la proze scurte, pentru că, oricât de ample, romanele lui S. sunt decompozabile în fragmente semiautonome, articulate în manieră postmodernistă, iar „dicționarele” și „fișierele” sunt prin definiție înșiruiri de astfel de fragmente, literatura lui e totodată unificabilă într-
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
cu ceilalți etc. d. Acțiunea umană Referindu-se la acțiunile umane, I. Kant spunea: „Acționează ca și cum maxima acțiunii tale ar trebui să devină, prin voința ta, lege universală a naturii”. Această afirmație presupune faptul că orice acțiune umană nu este reductibilă la ceea ce se vede că face un om. Dincolo de aspectul formal, trebuie văzute conținuturile acțiunii. În sensul acesta distingem, la orice acțiune umană, următoarele conținuturi: - o motivație, sau un impuls psihologic, legat de realizarea dorințelor individului; - o intenție de a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
apoi restabilit pentru ca În felul acesta să fie respectată libertatea acțiunii. Originea conștiinței morale Așa cum rezultă din cele de mai sus, conștiința morală nu poate fi separată de procesele de conștiință În general, dar aceasta nu este, În nici un caz, reductibilă sau asimilabilă acestora. Ea are, așa cum s-a arătat, un caracter absolut particular. În plus, dacă starea de conștiință, indiferent de natura ei, implică vigilența, conștiința morală adaugă acesteia elemente specifice, și anume: - reflectivitatea actelor; - evaluarea valorică; - prevederea consecințelor; - responsabilitatea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
existe „ceva” dincolo de energiile pulsiunilor. Acestea sunt pulsiunile supraeului, date de forța valorilor morale din om. Sunt pulsiunile spirituale. Ele reprezintă o altă latură a forței sufletești, de care suntem obligați să ținem seama. Acțiunile, intențiile, conduitele umane nu sunt reductibile exclusiv la pulsiunile primare. Ele presupun și participarea pulsiunilor spirituale ale individului. Forța sufletească are o dublă origine. Atât În inconștient, cât și În supraeu. Din ele provin aceste energii sufletești care „se descarcă” În sfera eului conștient, ca o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
se pot manifesta independent. Persoana este, prin energiile sale interioare, atât suflet, cât și spirit. Ele sunt inseparabile și au caracter de complementaritate. Acceptând acest aspect, psihologia morală aduce o importantă contribuție care completează psihanaliza. Actele umane, conduitele nu sunt reductibile la dinamica pulsiunilor inconștientului, ci ele depind și de factorii pulsiunilor spirituale ale supraeului. Este un lucru foarte important, care „scoate” persoana de sub imperiul inconștientului, plasând-o În registrul valorilor morale ale supraeului. Ajunși În acest stadiu al analizei noastre
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ale persoanei, pe când termenul facta desemnează acțiunile inferioare, de factură inconștientă sau automată ale persoanei. Având În vedere aceste aspecte, să Încercăm să dăm o definiție acestui termen. Este clar, de la Început, că acțiunea psihologică nu este ca act uman, reductibilă numai la aspectele sale fizice, ci are o semnificație mult mai largă: psihologică, morală, culturală, socială etc. Orice acțiune presupune o activitate, trecerea de la starea de imobilitate la cea de mișcare. Un act dinamic. A pune În acțiune presupune a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
celălalt și, la rândul meu, Îi dăruiesc acestuia. Darul acesta dintre două persoane este o Întâlnire de ordin superior, o corespondență spirituală care stabilește un acord sufletesc special Între cei doi, este relația de comuniune dintre persoane. Comuniunea nu este reductibilă la simpla comunicare exterioară. Ea este o stare de corespondență reciprocă Între cei doi, acordul pe care-l dă starea de intimitate prin care eu Îl recunosc În mine pe celălalt, iar celălalt mă recunoaște pe mine În el, ca
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
finaliza. Condiția realizării În viață, a mulțumirii de sine, este dată de modul În care este prețuită și realizată viața personală, iar aceasta este rezultatul atitudinilor persoanei față de sine și față de propria sa viață. Sunt aceste aspecte exclusiv legate sau reductibile la atitudinea față de viață a persoanei respective și la capacitățile psihice ale acesteia? Nu. Trebuie ca, dincolo de aceste aspecte formale de manifestare pur exterioară, să căutăm a vedea și altceva. Acest altceva este dat de natura valorilor morale pe care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
treapta ultimă a scării evolutive [...]. Pe lângă complexitatea planului larg-îmbrățișător, romanul d-lui Rebreanu e impresionant prin lipsa de intenție a autorului și printr-o obiectivitate ce-i dă putința de a reproduce aspectele reale ale vieții, cu aparențe contradictorii ușor reductibile totuși la o relativă unitate”. Un prozator care îl entuziasmează pe E. Lovinescu este Gh. Brăescu. Începând cu schița Metodă nouă (32/1919), el va trezi, alături de F. Aderca, cel aruncat în arenă cu texte ca Alina (11/1920), În
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
roman politic și parabolic; totodată, psihologismul insistent (metoda predilectă de despicare în patru a anecdoticului și de reînnodare a lui) e asociat cu momirea unui plan fantastic, ce amplifică lansarea în simbolic-parabolic. Altfel, teza, aceea a „trezirii”, e simplă, fiind reductibilă la „procesul prin care un «martor» indiferent se transformă într-un «participant», sub presiunea factorilor social-politici”, în forma unei „investigații de psihologie abisală” (Mircea Iorgulescu). Protagonistul, doctorul Poolo, va fi reluat ca personaj în câteva povestiri de natură fantastică din
SCHWARTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289560_a_290889]
-
de suferința unei agonii prelungite (P. Foulquié și R. Saint-Jean). Eutanasia este un concept derivat din „eudaimonism” și din „hedonism”, principii care resping suferința și durerea, cultivând plăcerea. Rezultă de aici că orice reflecție asupra vieții, în esența ei, este reductibilă la morală. De unde se desprinde și concluzia că igiena mintală este o morală practică, aplicată la viața psihică. În literatura de specialitate se întâlnesc mai multe definiții ale eutanasiei. Pentru L. Derobert, eutanasia este „producerea morții fără suferință la bolnavii
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
mult mai extinse decât cele strict raportate la aspectele medicale și psihologice. Faptul se explică prin natura sănătății mintale și a factorilor (sanoși morbigenetici) care contribuie la „modelarea” (formarea și normarea) acesteia. Sănătatea mintală, individuală sau de grup, nu este reductibilă, așa cum s-a arătat pe parcursul lucrării de față, numai la aspectele sale medico-psihosociale. Ea este, în primul rând, o valoare specifică ce se integrează în sfera generală a valorilor umane ale civilizației cetății și, din acest motiv, de natura și
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
rămas religios și un țăran analfabet nu există nici o diferență”, „Shakespeare, pe lângă Biblie, - eu demonstrez asta și la Sorbona - e scriitor din Găești”. De altfel, această tranșare e posibilă pentru că la Ț. gândirea nu revendică un sistem „obiectiv”, ci e reductibilă la o atitudine „subiectivă”, pe care eseistul o rezumă astfel: „Să vă spun eu cine sunt: sunt român, naționalist, creștin, ortodox și militarist”. E vorba, cu alte cuvinte, de o atitudine pur idiosincratică, în care „vorbele de duh” sunt amestecate
ŢUŢEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290316_a_291645]
-
Firește, rezolvarea temei Monarhiei la români nu ar putea ține doar de un spor În sine de considerare istoriografică a momentelor 1866 și 1881, cel dintâi menționat suscitând și el, conform unei uzanțe Înrădăcinate, celebrarea Împlinirii unui număr de ani, reductibil prin lustri, de la petrecerea lui. O temă subiancentă și de interes special pentru rezolvarea celei menționate este cea a „prințului străin”. S-au făcut simțite Înclinații ale unor specialiști de a vedea o atare temă Într-o accepțiune mai largă
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
de implicarea individuală în acțiunea colectivă: condițiile psihologice, factorii culturali, caracteristicile microstructurale ale colectivităților și resursele disponibile pentru participare, pe care le voi dezvolta pe scurt. Teorii psihologice Unele abordări ale mișcărilor sociale au propus explicații ale activismului care sunt reductibile la stări psihologice sau la trăsături de personalitate ale individului. McCarthy, McAdam și Zald (1988) enumeră autoritarismul, dorința de consistență cognitivă și deprivarea relativă. A fost utilizat pentru explicarea mișcărilor studențești chiar și un conflict oedipian dintre activiștii bărbați și
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sunt expresia obiectivată a transformării structurilor Normalității în fenomenele psihice morbide specifice stării de anormalitate. Prin aceasta ele sunt expresia „negării de sine”, a negativității naturii sufletești a persoanei umane 5. Dar simptomele care exprimă fenomenele psihice morbide nu sunt reductibile numai la „negarea normalului”, ci, în egală măsură, ele vor „înlocui normalul cu anormalul”, prin urmare se vor substitui Normalității. Prin aceasta ele exprimă o restructurare a ordinii interioare a ființei umane, o înlocuire a „ordinii normalității” cu „ordinea anormalității
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aplicare Acesta cuprinde întreaga medicină, cu toate ramurile sale, în măsura în care privește relația bolnavului cu medicul și personalul de îngrijire medicală, cu medicina și instituțiile terapeutice, cu mediul general de viață a bolnavului. Semnificația psihologică a bolii Boala nu poate fi reductibilă la caracterul ei strict medical. Fiind suferință ea presupune o anumită „trăire” și o anumită „atitudine” subiectivă din partea bolnavului care interesează întreaga sa personalitate. Suferința nu este niciodată izolată sau singulară. Ea este comunicată de bolnav în scopul găsirii unei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o dă acesta delirului este semnificativă în sensul acesta: „delirul este un fel de ipoteză care a suferit o întoarcere greșită asumându-și în mod nelegitim statutul de noesis”. Se pun două întrebări, și anume: 1) Delirul este un fenomen reductibil la o idee, o eroare, un sentiment sau o intuiție ? 2) Delirul este rezultanta unei manifestări a modificării globale și complexe a structurii psihotice a personalității individului ? Prima teza consideră delirul ca pe un „fenomen primar” (K. Schneider), ireductibil la
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
durabilă, esența unei personalități aparte cu un echilibru precar” (P. Wiener). Din punct de vedere psihopatologic, psihoza este o manifestare extrem de complexă a fenomenelor psihice morbide, la care se pot distinge câteva aspecte specifice, în sfera psihopatologiei, psihoza nu este reductibilă la boala psihică, ci ea pune probleme legate de organizarea și dinamica personalității bolnavului respectiv. În sensul acesta, P. Wiener remarcă următoarele trei aspecte: a) Structura psihotică ce desemnează ansamblul de caracteristici ale unei personalități care autorizează medicul psihiatru la
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]