158 matches
-
silită să treacă prin filtrele monoideologiei. În dictatură, lectura nu era preponderent ficțională, dar funcțională. Literatura era un discurs secund, mai pur decât cel al istoriei impure. Referențialitatea, intermediată de oblicvitatea stilistică, se restrânge în timp, producând autarhia textului. (Auto)referențialitatea prozei de ficțiune rămâne una larg deschisă, înglobând (i)realismul, mitul, visul, alegoria, parabola. Pentru Blandiana, proza este calea spre completitudinea expresiei de sine. Descoperim aici o extensie poetologică spre concret și reconstrucție biografică. Întâmpinăm, prin urmare, aceeași poetică a
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
de aplicabilitatea lor în spațiul permisiv al literaturii în genere (aceea din spațiul românesc fiind, aici, o extensie), Catrinel Popa își construiește, de la zero, și argumentele, și terminologia. Adică de la Platon până la Gianni Vattimo și Umberto Eco, apoi de la mimesis, referențialitate, verosimil până la ceea ce ea numește metatranzitivitate. Pentru cititorul român, elanul poate părea cam prea mare. De ce ar fi necesar, pentru a explica o anume mutație în poezia noastră postbelică, să relativizezi întâi modelele consacrate de stabilire a relației dintre literatură
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
observația satirică, insertul livresc sau reacția ironică. Tipul de proză pe care și-l anexează Mircea Horia Simionescu nu reflectă, în general, realitatea, conturând, mai degrabă, o atmosferă livrescă, în care fantezia, iluzia textuală, resorturile ficționalității se împletesc cu ecourile referențialității și cu imperativul autoreferențialului. Uneori, realitatea și ficțiunea se întrepătrund indisociabil; Călinescu, de pildă, ar fi autorul unei Istorii a lucrurilor și a opiniilor. Între Biblioteca reală și cea imaginară se produc numeroase translații sau glisări parodice și ludice, astfel încât
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
măsură din iluzii și minciună are avantajul că arată mai dinamică”. Una dintre trăsăturile fundamentale ale scriiturii lui Mircea Horia Simionescu este libertatea totală de stil și de mișcare. Scriitorul reunește, în cadrele propriei scriituri, stiluri și tehnici diverse, îmbinând referențialitatea trucată cu autoreferențialitatea, mimesisul și fantezia, într-un demers narativ ce pune în discuție chiar limitele și libertățile artei de a scrie. Breviarul e, în fond, o imagine contrasă, ironică și parodică, a istoriei. Ultimul episod al volumului transcrie cuvintele
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
de fapt, polii ce conferă tensiune lirică acestor poezii reprezentative pentru lirismul dinescian. „Să-ți tragi realitatea pe piept ca o cămașă”, versul din Proprietarul de poduri rezumă cu pregnanță poetica lui Mircea Dinescu, apetența sa pentru tribulațiile cotidianului, sugestia referențialității, atât de ilustrativă pentru versurile sale. Poezia Hau hau e tipică pentru amprenta insurgenței lirice configurate de Mircea Dinescu în versuri de un dinamism imagistic incontestabil. Atras cu deosebire de convulsiile și avatarurile realului, poetul își arogă patosul refuzului tocmai
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
istoviți“, „incendiul harfelor“, „orga în destrămare“ etc. ). În jocul de oglinzi al scriiturii diaristice, călătoria apare ca aventură deopotrivă existențială și spirituală, iar drumul devine metaforă revelatorie esențială, loc de întâlnire al imaginarului și al realului, al iluziei și al referențialității. De altfel, pentru scriitor, „aventura (...) înseamnă și abandon, reverie lucidă, bucurie, poate și devoțiune abstractă”, după cum poate să conoteze și o propensiune mereu reiterată, iluzorie și fantasmatică, spre regăsirea identității proprii. Reveria, ca formă de cunoaștere, resuscitează trăiri privilegiate, redă
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
sau a mieilor de Paști nu pot stîrni decît oroare celor din lumea civilizată. Chipul țării și metehnele oamenilor tranziției nu pot fi descrise unui străin, fără sentimentul că îi vorbești într-o limbă străină, în care cuvintele au o referențialitate incertă: tu vrei să-ți povestesc despre orașul meu.../ (...)/ despre porcii aduși cu forța în fața blocurilor și cuțitul/ care li se îndeasă în carne./ asta se întîmplă de obicei pînă la ora 9,00/ pe la 10.00 deja focuri de
Viața în negru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10734_a_12059]
-
pentru 2011, Whatever Gets You Through the Night. A Story of Sheherezade and the Arabian Entertaiments, sunt reconfigurări ale unui profil scriitoricesc mereu surprinzător. Eseurile sale, debordând de bună dispoziție, au avut întotdeauna o solidă componentă literară - ca ton și referențialitate. Dar ele n-au fost decât indirect și explorări propriuzise ale spațiului literar. Nici The Posthuman Dada Guide (tradusă de Ioana Avădanei și publicată la Curtea Veche) nu e în totalitate o carte despre literatură, ci o carte în care
Când dadaiștii joacă șah (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5777_a_7102]
-
care vor susține democrația și un sistem juridic independent. L.G.: O ultimă întrebare, domnule profesor: care e subiectul de care vă ocupați acum? D.F.: De intertextualitate; și dați-mi voie să explic. Studiul relațiilor intertextuale deschide o perspectivă a "dublei referențialități". Textele se referă atît la realitatea socială cît și la alte texte. Formele și înțelesurile specifice literaturii nu pot fi înțelese fără cunoașterea textelor anterioare. Intertextualitatea între culturi se referă la texte produse în culturi diferite, care nu s-au
Prof. Douwe Fokkema: "Literatura n-are nevoie să fie politică" by Letiția Guran () [Corola-journal/Journalistic/16023_a_17348]
-
într-o opoziție radicală atât cu impenetrabilitatea elitist-ermetizată a muzicii pan-seriale, cât și cu expresivismul rutinat al tradiției muzicii tributare, oferind o nouă concepție a accesibilității prin formularea unui al treilea tip de adresabilitate cu miză aproape exclusivă pe referențialitate. Semnificația acestor criterii - adresabilitatea și referențialitatea (în accepțiunea lor postmodernă), ar putea fi „lecturata” prin grila unui fenomen postmodern precum suprimarea delimitărilor între culturile savanta și populară, însă cu o pronunțată tendința de revenire la vernacular. În termenii acestei atitudini
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
impenetrabilitatea elitist-ermetizată a muzicii pan-seriale, cât și cu expresivismul rutinat al tradiției muzicii tributare, oferind o nouă concepție a accesibilității prin formularea unui al treilea tip de adresabilitate cu miză aproape exclusivă pe referențialitate. Semnificația acestor criterii - adresabilitatea și referențialitatea (în accepțiunea lor postmodernă), ar putea fi „lecturata” prin grila unui fenomen postmodern precum suprimarea delimitărilor între culturile savanta și populară, însă cu o pronunțată tendința de revenire la vernacular. În termenii acestei atitudini, procedeele de citat și colaj apelează
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
de muzici de film mut, Rossini și alte sosuri sonore de succes, dar în esență un gest de compromitere a ceea ce se numește azi muzica globală. Nu tot ce zboară se mănâncă așa cum nici tot ce suge la pieptul unor referențialități lesne recognoscibile nu are semnalmentele unei creații integrale. Cu rostirea cât mai fidelă și persuasivă a tuturor acestor muzici s-au îndeletnicit soliști și ansambluri ce au demonstrat nu numai forma bună în care s-au aflat, ci și un
Dincolo de lojă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9592_a_10917]
-
mulți alții) se uită cu atâtea speranțe la Sever Voinescu, Teodor Baconschi și Cristian Preda, la Mihail Neamțu, Traian Ungureanu, Cristian Ghinea, ca să nu mai spun de Monica Macovei? Ce naiba să faci cu inteligența doctrinară, cu notele de subsol ale referențialității erudite, cu alaiul tău de Hayek, Burke, Mises, Tocqueville, de Maîstre, Friedman & Co prin șleaurile, pe dealurile și văile despădurite de troțkism, guevarism și maoism, când afli că bolșe vismul ceaușist e catalogat drept „capitalism de stat“?!? Să știe tânărul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
receptare: „arta nouă” nu se cere a fi interpretată (în sensul explicării sau al descifrării): ea își este suficientă sieși, avînd caracterul unei construcții intelectuale subiective, ideale și autonome, marcată de adîncirea în interioritate și de refuzul programatic al oricărei referențialități „exterioare”: „Dificultatea stă în deprinderea publicului de a considera lucrările pictorilor noi ca pe un rebus de descifrat, în loc de a le lua drept ceea ce sînt: creațiuni strict subiective, construcțiuni intelectuale în care nu intră mai nimic din realitatea exterioară”. Termenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acest context, că gândirea modernă a tranșat problema raporturilor dintre cauzalitate și finalitate, păstrând pentru prima forța, iar pentru cealaltă, orientarea. Finalitatea este concepută ca fiind aparentă de către H. Bergson, în lucrarea menționată mai devreme, urmarea acestei "operații" fiind neagarea referențialității conceptului. Și la Mircea Florian și la H. Bergson constatăm o nuanță kantiană în felul de a concepe finalitatea; căci cel dintâi pune finalitatea pe seama activității omului (e vorba de o activitate orientată către un scop, așezată pe această "linie
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
trebuie să servească drept principiu de determinare a priori a unei legi a naturii pentru cauzalitatea unei astfel de forme a compusului."93 Structura formală a conceptului finalității, în reconstrucție kantiană, constă în condițiile logice minime care fac inteligibilă extinderea referențialității sale asupra naturii. Nu poate fi vorba, în această extindere, de reantropomor-fizarea conceptului, deoarece operația kantiană nu semnifică un transfer de conținut de la om, ca ființă teleologică, la natură, nici nu oferă o "formă" nouă naturii. Prin conceptul finalității putem
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
mediator, participând la reducerea distorsiunilor dintre reprezentare și formulare, la construirea modelelor de reprezentare și la învățarea acestora, deoarece semioza didactică implică atât capacitatea de reprezentare (obiectivare, valorizare), cât și pe aceea de formulare (alegere, articulare) din partea profesorului, ori de referențialitate și interpretare din partea elevului. Sensul și semnificația discursului didactic depind, în egală măsură, de înțelegerea întregului, dar și a părților alcătuitoare. Unitatea și integralitatea analizei semiotice rezultă din faptul că fiecare dimensiune se realizează prin participarea celorlalte. Nu ne putem
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
alcătuiesc semioza gestualității comunicative. Am considerat semioza didactică (capitolul 2) o structură semnificantă de semne lingvistice și nonlingvistice, care facilitează învățarea și presupune atât capacitatea de reprezentare (semnificare, valorizare) și formulare (convingere, rezonanță afectivă) din partea profesorului, cât și capacitatea de referențialitate și interpretare din partea elevilor. În acest capitol, am prezentat evaluarea performativității comunicării didactice de către elevi din perspectiva rezonanței/ impactului relației educative (dimensiunea pragmatică) și am analizat mai multe modele semiotice ale discursului didactic (ținând cont de tipologia propusă de Charles
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
În consens cu aceste considerații, semioza didactică ar putea desemna procesul de comunicare didactică în calitate de structură semnificantă de semne lingvistice și nonlingvistice, care presupune atât capacitatea de reprezentare (semnificare, valorizare) și formulare (convingere prin concordanță verbală-paraverbală-nonverbală), cât și capacitatea de referențialitate și interpretare din partea actorilor educaționali. Sursă a semiozei didactice, autor și mediator al acesteia, profesorul facilitează (re)construirea modelelor de reprezentare a unităților de învățare și-i dirijează pe elevi spre dobândirea modelelor de formulare, în scopul reducerii distanței, a
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
un articol mai vechi de-al său publicat În revista 22 (nr. 26, 1-7 iulie 1997), propunea: un deceniu al factologiei În lumea noastră culturală. Al răcelii constructive În locul nimicniciei febrile, dar talentate. Al acumulărilor pozitive, al pragmatismului și strictei referențialități. Zece ani În care toate instituțiile de cultură să fie obligate să-și redacteze marile și micile instrumente de lucru, istoria Academiei și a universităților românești [subl. n.], istoria radiodifuziunii, dicționarul baroului românesc, istoria institutelor de cercetare, a uniunilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
poate fi constituită, vehiculată și statornicită decât prin și în limbaj. Limbajul este mediator al acțiunii sociale, deoarece oamenii, în interacția lor contidiană, se influențează, determină în mod esențial, prin intermediul său. Intenția lucrării este analiza a trei concepte semiotice: conectivitatea, referențialitatea și performativitatea; analiză care trebuie să evidențieze teza: o construcție discursivă bine formată constituie un mediu al unei experiențe sau cunoașteri a lumii și un mediator al unei acțiuni sociale. Conceptul de conectivitate trebuie să releve prima parte a tezei
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
experiențe sau cunoașteri a lumii și un mediator al unei acțiuni sociale. Conceptul de conectivitate trebuie să releve prima parte a tezei, condițiile de bună formare a unei secvențe discursive (corectitudinea și coeziunea gramaticală, coerența discursivă, consistența logică). Conceptul de referențialitate trebuie să evidențieze acea parte a tezei, care afirmă că o construcție discursivă este un mediu al unei experiențe sau cunoașteri a lumii (prin analiza noțiunilor de referință, corespondență, adecvare; a valorilor alethice; a metaforei; a ficțiunii). Conceptul de performativitate
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
sau ar trebui să fie) ca secvența discursivă, pe care o produce, să prezintă compatibilitate sau adecvare intra-discursivă (coeziune, coerență, consistență); această situație poate fi surprinsă prin sintagma „intenționalitatea lingvistică” a locutorului. În capitolul al treilea investigăm conceptul de referențialitate, acea dimensiune a limbajului prin care acesta trimite la lumea extralingvistică sau, mai bine zis, prin care interlocutorii se raportează la lume în practica discursivă. Asumăm modelul triadic al semnului lingvistic, redat în triunghiul semantic al lui Ogden și Richards
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
a formula enunțuri asupra unui alt limbaj, este numit în genere, metalimbaj. Cu alte cuvinte semiotica este un metalimbaj, adică limbajul în care se studiază diverse proprietăți ale unui limbaj-obiect. În lucrarea de față, analizăm trei proprietăți sau caracteristici: conectivitatea, referențialitatea și performativitatea limbajului natural și diferitelor sale „ipostaze”. Din perspectiva sintactică, urmărim dimensiunea conectivității discursivității și, funcție de situație sau domeniul în care se manifestă, limbajul natural este mai mult sau mai puțin coerent, consistent. Din perspectiva semantică, analizăm dimensiunea referențială
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
sau „specializare” la domeniul sau situația respectivă. Precizăm că cele trei dimensiuni analizate sunt solidare și unitare, ba chiar concomitente într-o intervenție discursivă, astfel încât orice secvență discursivă sau enunț poate fi analizat(ă) din perspectiva celor trei dimensiuni (conectivitate, referențialitate, performativitate). Capitolul 2 ORGANIZAREA SINTACTICĂ A COMUNICĂRII VERBALE Motto: „O draperii de cuvinte, asamblări ale artei literare, o pâlcuri, o plurale, straturi de vocale colorate, decoruri de linii, umbre ale tăcerii, bucle superbe de consoane, arhitecturi, înflorituri de puncte și
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]