158 matches
-
cu una dintre regulile principale ale folosirii sale (modificarea referinței unui grup determinat, individualizat). De fapt, din punct de vedere pragmatic, expresiile indefinite din exemplele de mai sus sunt fie explicitate de continuarea enunțului, fie aluzive, deci au - contextual - proprietatea referențialității, pe care o presupune folosirea operatorului alde. În asemenea cazuri, valoarea clasificatoare se reduce totuși, accentuându-se în schimb marcarea impreciziei. 3.2.3. Articularea proclitică Secvența (de-)alde a fost identificată în structuri sintactice care îi atestă unitatea și
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
poate fi constituită, vehiculată și statornicită decât prin și în limbaj. Limbajul este mediator al acțiunii sociale, deoarece oamenii, în interacția lor contidiană, se influențează, determină în mod esențial, prin intermediul său. Intenția lucrării este analiza a trei concepte semiotice: conectivitatea, referențialitatea și performativitatea; analiză care trebuie să evidențieze teza: o construcție discursivă bine formată constituie un mediu al unei experiențe sau cunoașteri a lumii și un mediator al unei acțiuni sociale. Conceptul de conectivitate trebuie să releve prima parte a tezei
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
experiențe sau cunoașteri a lumii și un mediator al unei acțiuni sociale. Conceptul de conectivitate trebuie să releve prima parte a tezei, condițiile de bună formare a unei secvențe discursive (corectitudinea și coeziunea gramaticală, coerența discursivă, consistența logică). Conceptul de referențialitate trebuie să evidențieze acea parte a tezei, care afirmă că o construcție discursivă este un mediu al unei experiențe sau cunoașteri a lumii (prin analiza noțiunilor de referință, corespondență, adecvare; a valorilor alethice; a metaforei; a ficțiunii). Conceptul de performativitate
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
sau ar trebui să fie) ca secvența discursivă, pe care o produce, să prezintă compatibilitate sau adecvare intra-discursivă (coeziune, coerență, consistență); această situație poate fi surprinsă prin sintagma „intenționalitatea lingvistică” a locutorului. În capitolul al treilea investigăm conceptul de referențialitate, acea dimensiune a limbajului prin care acesta trimite la lumea extralingvistică sau, mai bine zis, prin care interlocutorii se raportează la lume în practica discursivă. Asumăm modelul triadic al semnului lingvistic, redat în triunghiul semantic al lui Ogden și Richards
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
a formula enunțuri asupra unui alt limbaj, este numit în genere, metalimbaj. Cu alte cuvinte semiotica este un metalimbaj, adică limbajul în care se studiază diverse proprietăți ale unui limbaj-obiect. În lucrarea de față, analizăm trei proprietăți sau caracteristici: conectivitatea, referențialitatea și performativitatea limbajului natural și diferitelor sale „ipostaze”. Din perspectiva sintactică, urmărim dimensiunea conectivității discursivității și, funcție de situație sau domeniul în care se manifestă, limbajul natural este mai mult sau mai puțin coerent, consistent. Din perspectiva semantică, analizăm dimensiunea referențială
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
sau „specializare” la domeniul sau situația respectivă. Precizăm că cele trei dimensiuni analizate sunt solidare și unitare, ba chiar concomitente într-o intervenție discursivă, astfel încât orice secvență discursivă sau enunț poate fi analizat(ă) din perspectiva celor trei dimensiuni (conectivitate, referențialitate, performativitate). Capitolul 2 ORGANIZAREA SINTACTICĂ A COMUNICĂRII VERBALE Motto: „O draperii de cuvinte, asamblări ale artei literare, o pâlcuri, o plurale, straturi de vocale colorate, decoruri de linii, umbre ale tăcerii, bucle superbe de consoane, arhitecturi, înflorituri de puncte și
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
practicii discursive, prin discursul sau textul celuilalt. Așadar, într-o situație de comunicare locutorul, adresându-se interlocutorului, pune în circulație un discurs care spune ceva despre lume, discursul fiind o “tensiune în raport cu celălalt și în raport cu lumea” (Rovența Frumusani, 1995:157). Referențialitatea este, așadar, acea dimensiune a limbajului prin care acesta trimite la lumea extralingvistică sau prin care interlocutorii se raportează la lume în practica discursivă. Cu alte cuvinte, prin dimensiunea sa referențială, limbajul prezintă un “angajament ontologic”. Cu privire la latura semantică a
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
lumea reală din ecuația lingvistică, căci ce înseamnă semnificatul sau conceptul dacă nu o abstractizare și o generalizare a lucrurilor și stărilor de lucruri ale lumii extralingvistice. Plecăm, însă, ca premisă de lucru, de la modelul triadic al limbajului, în care referențialitatea este caracteristica limbajului de a trimite sau de a se referi la lume. Într-o practică discursivă sau situație de comunicare, receptorului îi este oarecum suficient să înțeleagă, “să prindă” ideea, gândul sau sensul celor spuse de locutor pentru a
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
să treacă, dincolo de sens, la referință. În acest sens, va spune Frege: “Năzuința spre adevăr este ceea ce ne îndeamnă întotdeauna să pătrundem de la sens la semnificație” (Gottlob Frege, Sens și semnificație, în Al. Boboc, Semiotică și filosofie, 1998:54). Tema referențialității este de o foarte mare importanță întrucât, datorită fenomenului inflaționist și speculativ al limbajului, apar în practica discursivă o serie de discursuri sau intervenții discursive cu pretenția de a se impune ca adevăruri, dar care, în realitate, nu sunt nimic
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
în sine, ci un mijloc în vederea influențării și transformării celuilalt, și odată cu el a lumii reale. Înțelegerea este o condiție necesară dar intermediară, în uzajul performativ al discursivității, reacția interlocutorului nu se produce decât în urma înțelegerii celor spuse. Prin urmare, referențialitatea este întotdeauna prezentă în întrebuințarea performativă a limbajului prin dimensiunea sensului (înțelegerii sensului) dar nu întotdeauna printr-o accedere fidelă la lumea referentului. Locutorul poate folosi o serie de „jocuri de limbaj” sau „jocuri de sens”, care se dovedesc a
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
despre ceva, trebuie să compunem, să pictăm, să scriem sau să sculptăm. Pentru Langer, arta începe să comunice acolo unde semantica verbalizării încetează să mai funcționeze. Ea consideră că pictura este punctul de dincolo de bogăția limbajului, este locul în care referențialitatea este abandonată și unde sensul imaginii se află la limita la care imaginea devine expresivitate prezentațională, adică se prezintă, se arată, se expune sau mărturisește, pentru că are o anumită formă semnificantă. Monroe Beardsley, în Aesthetics. Problems in the Philosophy of
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
pentru a fi gândită sub numele unui tip de artă. Prin urmare, categoria ontologică a unei arte este determinată nu de investigații empirice, ci prin intermediul categoriei ontologice asociată cu un nume dat de cei care au stabilit referentul unui termen. Referențialitatea unui termen artistic trebuie să coincidă cu atributele termenului ontologic. Analiza ontologică a artei presupune o relație între operele de artă și tipul de obiect relevant lor. În timp ce toate credințele simțului comun formează pre-conceptul unui anumit tip de artă, relația
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
înțelegere pre-ontologic al artei. Toți oamenii au o intuiție sensibilă generală a ființei, adică dispun de un nivel pre-ontologic în a înțelege existențele exterioare la un nivel superficial. Acest nivel pre-reflectiv al omului implică un statut pre-ontologic al operei prin intermediul referențialității sale: opera este ceea ce se înțelege la prima reflecție, i.e, un roman are copertele frumoase, deci e un obiect fizic și plăcut estetic. Acest lucru sugerează că interogarea fenomenelor artistice de zi cu zi implică o caracteristică a ceea ce
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
care este privit fenomenul în discuție. În acest sens, se arată că, deși are o formă (secvență fonică) căreia i se asociază o semnificație, enunțul trebuie situat în opoziție cu cuvîntul, pentru că enunțul nu aparține sistemului lingvistic, ci, dotat cu referențialitate, transmite o informație-obiect al actului de comunicare, fiind segmentabil în unități ale limbii (grupuri semantico-sintactice și cuvinte). În funcție de modul în care se concretizează în vorbire, enunțurile se clasifică în două categorii - enunțuri structurate (formate din grupări de două, trei sau
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
citiți - des. -ți, pers. a II-a, nr. pl.; citesc - des. Ø, pers. a III-a, nr. pl. 2. Subiectul nominal 2.1. Substantivele colective Pentru acordul verbului predicat cu subiectul reprezentat de un substantiv colectiv, sunt relevante gradul de referențialitate al substantivului și configurația sintactică în care apare acesta: - independent: (20) Ieri, guvernul a participat la o ședință la Parlament. - pe prima poziție într-o sintagmă binominală pseudopartitivă, cu sens cantitativ (vezi cap. 4. Acordul sintagmelor binominale): (21) O grămadă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de mere și o mulțime de studenți, substantivele cu sens colectiv grămadă și mulțime exprimă o apreciere cantitativă referitoare la entitățile mere, respectiv studenți. Prin urmare, este important să facem câteva distincții în interiorul clasei substantivelor colective, în funcție de gradul lor de referențialitate și capacitatea de a funcționa drept cuantificatori. Substantivele parțial delexicalizate, cum sunt grămadă și mulțime, au un grad de referențialitate mai scăzut. Din punct de vedere semantic, se pot distinge în limba română trei clase de substantive colective: A. Substantive
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
entitățile mere, respectiv studenți. Prin urmare, este important să facem câteva distincții în interiorul clasei substantivelor colective, în funcție de gradul lor de referențialitate și capacitatea de a funcționa drept cuantificatori. Substantivele parțial delexicalizate, cum sunt grămadă și mulțime, au un grad de referențialitate mai scăzut. Din punct de vedere semantic, se pot distinge în limba română trei clase de substantive colective: A. Substantive colective puternic referențiale: acționariat, armată, clan, cor, cordon, detașament, guvern, mobilă (care poate fi analizat și ca un masiv), personal
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
precizează membrii grupului (o mulțime de copii, o haită de câini dingo). În ipostaza de cuantificator nedefinit, aflat pe prima poziție într-o sintagmă pseudopartitivă, substantivul colectiv trebuie să fie însoțit de articolul indefinit. Substantivul colectiv are un grad de referențialitate mai ridicat când contextul impune se obține o lectură de grup a sintagmei colective (este mai pertinent în context ansamblul, nu membrii componenți), iar acordul se face la singular. Când colectivul are un grad de referențialitate mai scăzut, presupunând o
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
are un grad de referențialitate mai ridicat când contextul impune se obține o lectură de grup a sintagmei colective (este mai pertinent în context ansamblul, nu membrii componenți), iar acordul se face la singular. Când colectivul are un grad de referențialitate mai scăzut, presupunând o lectură distributivă (sunt mai pertinenți în context membrii), acordul se face la plural. Cele două lecturi se reflectă și în acordul substitutelor pronominale anaforice ale colectivului: (47) a. O mulțime de protestatari a plecat spre clădirea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
trăiesc în sărăcie. j. Un ciorchine dintre bananele cumpărate ieri ??este necopt / sunt necoapte. Substantivele parte și jumătate se pot folosi fără articolul definit. În acest caz, acordul la singular nu este posibil. Din cauza lipsei articolului, N1 nu are suficientă referențialitate încât să poată atrage acordul: (40) a. Parte din studenți au venit / *a venit. b. Mare parte dintre ei nu știau / *știa că au examen într-o săptămână. c. Jumătate dintre jucători au fost testați antidoping / *a fost testată antidoping
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de tip individualizare, primul nominal este centrul sintagmei și atribuie rolul semantic Conținut complementului său de pe a doua poziție. În sintagmele de tip măsurare, primul nominal este un modificator. În sintagmele de tip individualizare, primul nominal are un grad de referențialitate mai ridicat, pe când în sintagmele de tip măsurare, gradul de referențialitate al primului nominal este mai scăzut. O analiză destul de frecvent propusă pentru sintagmele pseudopartitive este cea prin inversiune predicativă (cf. Tănase-Dogaru, 2007: 94-108). Această analiză a fost propusă și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
semantic Conținut complementului său de pe a doua poziție. În sintagmele de tip măsurare, primul nominal este un modificator. În sintagmele de tip individualizare, primul nominal are un grad de referențialitate mai ridicat, pe când în sintagmele de tip măsurare, gradul de referențialitate al primului nominal este mai scăzut. O analiză destul de frecvent propusă pentru sintagmele pseudopartitive este cea prin inversiune predicativă (cf. Tănase-Dogaru, 2007: 94-108). Această analiză a fost propusă și pentru alte tipuri de structuri: pentru cele calitative (o bijuterie de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sintagma pseudopartitivă poate impune acordul verbului-predicat (vezi GALR, II: 375-377, Gruiță, 1981: 51-67). Această observație trebuie completată cu constrângeri referitoare la tipul semantic de predicat (vezi Ionescu, 2009), determinanții lui N1, tipul semantic al lui N1 (și, implicit, gradul de referențialitate al acestuia). 3.4.1. Tipul semantic de predicat Unele predicate se pot acorda cu fiecare dintre cei doi termeni ai sintagmei pseudopartitive, pentru că semantica lor le permite acest lucru; aceste predicate se pot aplica unui ansamblu de entități sau
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ketchup extrem de iute. b. O bucată din cozonac era acoperită / acoperit cu mucegai. c. O gură din vinul de pe masă i se părea îmbietoare / îmbietor. 3.4.3.2. Substantivele de măsură Substantivele care exprimă măsura au un grad de referențialitate scăzut, mai ales dacă denumesc unități de măsură standardizate: kilogram (și toți compușii cu -gram), tonă, litru (și compușii săi), metru (și compușii săi) etc. Dacă predicatul se poate aplica semantic ambelor nominale, este posibil acordul cu N1 dacă acesta
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a picat / au picat foarte bine. b. Mia de euro găsită / găsiți pe stradă a fost pierdută / au fost pierduți de un om de afaceri.73 3.4.3.4. Substantivele cantitative generice Substantivele cantitative generice au un grad de referențialitate foarte scăzut. În consecință, ele nu impun acordul verbului-predicat, în general (vezi Anexa, pentru datele statistice). O corelație a acestei observații este că predicatul nu se aplică semantic lui N1, din cauza lipsei de referențialitate a acestuia: (128) a. Au fost
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]