5,631 matches
-
pentru totdeauna în palatul ei. Nu că mi-aș închipui că aceste rânduri o vor determina pe primadonă să nu mai cânte în public, mulțumindu-se - spre deosebire de Contesa care și-a spart oglinzile - să trăiască în memoria ascultătorilor tocmai prin reflectarea ideală din discurile ei! Au existat în teatrul liric modern personalități scenice mai puternice (Callas), voci mai interesante (Domingo, Baltsa) dar nu cred că Montserrat Caballé a avut pereche în privința frumuseții în sine a glasului (poate doar Pavarotti este un
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
Gheorghe Grigurcu Poezia optzecistă se caracterizează în genere prin desubiectivizare. Eului ocolit, suspectat, persiflat i se substituie proiecția obiectivă a lumii, sub chipul descrierii și al anecdoticului, ca un soi de "eliberare" a sa de obligația reflectării. Smuls din făgașul său tradițional, lirismul apare umilit, împins nu atît pe calea spontaneității avangardiste, a absurdului regenerator, cît pe cea - atît de neașteptată, întrucît trasată în alt plan - a lui... Caragiale. Discursul se impregnează de sarcasmul balcanic al propriei
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
care acordă deopotrivă delectare și protecție. S-au angajat în această aventură cu volute proustiene, ce drenează abil melodrama socio-politică, câțiva actori foarte cunoscuți și alții în plină afirmare. Sam Shepard care, ca director de ziar animat de obligația corectei reflectări a realității, aproape se joacă pe sine. Max von Sydow care-și permite să-și amendeze ironic avansata senectute cu o replică a eroului său, avocatul apărării animat de o caldă bonomie și o profundă înțelegere. Ethan Hawke care-și
Adevăr și prejudecată by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16970_a_18295]
-
ierarhii puternice și irevocabile. După 1990, chiar dacă au dispărut formal elementele de obligativitate, reflexele acestora au rămas încă, în condițiile în care Bucureștiul, capitala, continuă să reprezinte spațiul cu o maximă concentrare a vieții artistice și a mediilor specifice de reflectare a acesteia. Astfel, în ultimii ani au organizat, oarecum oficial, în spațiile Ministerului Culturii, mari expoziții, un fel de Saloane în accepțiunea consacrată a cuvîntului, filialele din Iași, din Constanța, din Ploiești etc. Prin premisele lor, dar și prin filosofia
Artiști plastici vâlceni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17026_a_18351]
-
a izolării de obiectul artei, obține un efect plăcut, cald, sensibil. Cu atît mai mult cu cît eul care descrie stările sufletești ale omului în general într-o perioadă anume (comunismul) nu mai face diferența între ansamblul de idei și reflectarea lor în particular pentru că are iluzia unui ritual grăbit al scrisului mărturie: jurnal într-o carte. Necesitatea de a ține un jurnal e cu atît mai stringentă cu cît această iluzie acoperă în final spațiul vast al referinței critice pe
Jurnal iluzoriu by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17123_a_18448]
-
se facă înțeles. Carmen Maria Mecu, Nichita Stănescu prin lentile de psiholog, col. "Eseuri și studii", Editura Național, 2001, 211 pag. Ce ne poate spune arta despre psihanaliză Ideea de autor a Ancăi Oroveanu, de a aborda realitățile psihanalizei prin reflectări multiple în teoria și istoria artei, răstoarnă programatic un raport de multă vreme - dintotdeauna, și aparent definitiv - statornicit. Dacă până acum interpretase creația artistică prin prisma freudismului ori a jungismului, ni se promite o dată cu acest volum o perspectivă a unei
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
etalarea formală a unei diplome, ci un exercițiu încă suficient de viu, indicînd împrejurarea că "mistica" suprarealistă e un bun cîștigat de întreaga conștiință literară actuală, care-i poartă, mai mult ori mai puțin vizibil, urmele. Iată, în acest sens, reflectarea concepției suprarealismului ca dinamică pură, incapabilă de orice fixare, ori pur și simplu ca potențialitate: "ce este aici. aici nu este pomul. aici este ceva care încearcă să se nască. este mișcarea buzelor" (mișcarea buzelor). Sau notificarea amestecului ficțiunii cu
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
e toată a lui Allah, meritul nostru fiind doar arta cu care înșiruim mărgăritarele). "Mincinoșii", povestitorii, vin mai ales din Orient (acolo e totul poveste, "chiar și istoria"), dar cercul lor (ascultătorii, cei care sperăm schimbare și iluminare, contribuind la reflectarea celor auzite) e alcătuit astăzi din apuseni. În satul global ne oprim din muncă pentru a asculta povești - avem nevoie de evadare, ori ne place să vorbim despre noi, pentru că ne trebuie scenarii, chiar criticabile, sau ne dorim oprirea timpului
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
fiindcă oamenii au anumite idei, anumite presupuneri despre anumite persoane. Nu au nici o dovadă, dar vor să le afle din actele existente. Ceea ce de multe ori nu este posibil: anumite lucruri au fost eliminate din dosare, au dispărut... Concluzia acestor reflectări asupra Securității și a ceea ce a rămas, adică actele, este: noi, cei care am fost supuși sistemului de suspiciuni, nu mai scăpăm niciodată de acest fenomen. Asta este problematica principală a romanului. Nu mai scăpăm niciodată de acest fenomen, fiindcă
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
un old hippie rătăcit în prezent și care și-a permis să nu filmeze litera scenariului ci... culisele platourilor, punîndu-le cineaștilor oglinda-n față. În tradiția fabulelor lui Capra și melodramelor lui Wilder, o comedie romantică ce realizează cu finețe reflectarea incisivă a muncii de creație cinematografică. Bineînțeles că acest lucru se face după chipul și asemănarea uzinei hollywoodiene pe care autorii și-au propus să o satirizeze cu tandrețe! Recent, am mai văzut și două pelicule franțuzești din aceeași familie
Lumea filmului în oglindă by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15754_a_17079]
-
de stigmatizare sau ironizare. Căi de inițiere, dar și de psihanalizare, de esențializare. Și - de ce nu - de purificare. Fiindcă laitmotivul sufletului-oglindă schițat de Platon și Plotin își dovedește perenitatea și astăzi prin intermediul unei arte anticipate de chiar jocul secund al reflectării...
Lumea filmului în oglindă by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15754_a_17079]
-
Pavel Șușară Dacă e să privim anul care a trecut și din punctul de vedere al valorificării mediatice a actului artistic, de la simpla lui întîmpinare gazetărească, mai mult sau mai puțin ocazională, și pînă la reflectarea și analiza sistematică în publicații de specialitate, lucrurile nu stau chiar atît de rău. în ciuda precarității resurselor financiare, revistele de artă s-au înmulțit, numele comentatorilor s-au diversificat, iar numărul lor a crescut și el semnificativ. La puțină vreme
Arta și mediile by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16439_a_17764]
-
atât de mult clasele educate, încât Chesterfield a folosit pentru ea termenul de furor hortensis. Grădina în "stil francez" a preluat ideea designului axial din Renașterea italiană, devenind exemplu al raționalității dominante în "epoca disciplinei". Simetria, echilibrul desăvârșit, erau considerate reflectarea, la scară mică, a armoniei universale - semn al bunătății divine. Contemplarea lor sporea virtuțile privitorului. încă în 1681, în Teoria despre Pământ, Thomas Burnet descria contrastul dintre universul de azi și cel dinaintea potopului, judecând cosmosul după principiile grădinii ordonate
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
studiilor culturale, a operei lui Fitzgerald, pe un mapamond al artelor unde, pentru prima oară în exegeza închinată acestui important autor al modernismului american, vocea românească se aude distinct. În prima parte a studiului se demonstrează argumentat cum potențialul de reflectare simbolică a condiției umane, de care dispunea jazzul încă din primele sale faze de dezvoltare, a fost valorificat în premieră în marea literatură de către F. Scott Fitzgerald. Afirmarea jazzului ca expresie muzicală specifică unui loc - Statele Unite - și unui timp - prima
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
s-o impună, alta, secretă, care îi scapă printre degete, ca nisipul. Uneori mai apare și o a treia imagine, mai puțin vizibilă, dar poate cea mai interesantă, din părerile pe care protagonistul le are despre alții. Un fel de reflectare inversă din care afli mai multe despre intervievat decît e el dispus să mărturisească. Cărțile de interviuri cu diverși, de obicei nume cunoscute, mă plictisesc pentru că, puse unul lîngă altul, descopăr că intervievatorul are cam aceleași întrebări, chiar dacă altfel formulate
Ce vrea Marta Petreu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11990_a_13315]
-
speculație, nici crima săvîrșită asupra sinelui-alteritate. Pentru că je est un autre, dar Narcis sînt eu. Propriu mitului lui Narcis este să rămînă, totdeauna, un proces (paradoxal încremenit în devenire) și nu un rezultat. O speculație, o reflexie, o reflecție, o reflectare. Tocmai de aceea, nesecat izvor de inspirație pentru toate generațiile. Pentru că ce altceva e orice mit decît o serie nesfîrșită de truisme? Și ce altceva e orice creație decît o încercare de a transforma clișeul, de a-l încărca, mereu
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
rubrică dedicată frecvent. Literatura în limbile minorităților era nelipsită, cu sau fără traduceri ale versurilor și prozei publicate. Cât despre cronica muzicală semnată Ioan Băcălete, nu exista trupă mai mult sau mai puțin la modă care să nu urmărească, gelos, reflectarea forumistă. De la Festivalul de jazz de la Sibiu și până la cronicile de la concertele Phoenix nimic nu scăpa studenților care și-au promovat muzica generației. „N-am fost exclusiviști”, precizează Crișan, căci revista a fost deschisă generației cu talent, nu doar studenților
Agenda2003-19-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281004_a_282333]
-
de la DEX la Istoria... lui Călinescu, e via ilustrare a formelor fără fond, a greșelilor în așa fel plasate încât să compromită totul, a lumii pe dos. Ca tematică, e de-acolo, cum s-ar zice, din vremea Junimii, însă reflectarea, într-un asemenea plan de lecție, a vremii noastre, a nivelului unor profesori de azi e, vai, foarte tristă...
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2663_a_3988]
-
prima ediție. Pentru că aceste povești au dezvăluit un număr mare de oameni care sunt pregătiți să se implice mai mult și să își reducă impactul negativ pe care îl au asupra planetei, ediția 2011 a Earth Hour va fi dedicată reflectării lor, fie că ele vor veni din partea companiilor, a autorităților sau a oamenilor obișnuiți. Până pe 26 martie, platforma Beyond the Hour, accesibilă și de pe , site-ul campaniei din România, va centraliza toate aceste povești și acțiuni, care pot fi consultate
Earth Hour - Ora Pământului 2011. Peste 50 de oraşe din România vor stinge luminile sâmbătă () [Corola-journal/Journalistic/26884_a_28209]
-
figuri”, un teatru al tuturor înstrăinărilor, scoate și mai bine în relief obsesia principală a poetului: aceea de a copia pluralitatea Universului, devenind el însuși ființă infinită. Universul lui Pessoa e un joc abisal de oglinzi alcătuit „din tot atâtea reflectări false concentrate într-o unică realitate ce nu aparține niciuneia dintre ele deși le aparține tuturor” - dacă e să ne referim la un esențial text din 1915, prin care Pessoa explica în ce fel se simte el „multiplu”. Așa că toate
Noi explorări pe continentul Pessoa by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/2702_a_4027]
-
în vârste duratele fiecăruia; totul este raportare și conexiune sau - la apusul vieții ruptură, resorbție, recul în rapaosul elementelor. Maieutica are rafinamentul exegezelor, ex tragi sau nu ai „organonul”, sensul superior, semnificația codificata în sinele celuilalt, însă doar prin oglindire, reflectare, parcurs labirinthic sau daca vreti decriptare mandalică. Artele sunt mistici ale fiindului nostru univ-în-diver sitate; geniul este intuitiv iar intuiția lui, când este empiric noncoformist, poate influența pe termene relative, în grila lui Einstein, (dacă vreți a cunoașterii luciferice, sau
Eseu despre mistica artelor sau maieutica psihedelica. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_118]
-
nu la timpul prezent, ci la imperfect și perfectul compus, și nu oricum, ci dinspre capăt spre început. Cînd Perseu îi taie capul Gorgonei, știe că nu trebuie s-o privească direct, altfel ar împietri. De aceea o privește în reflectarea scutului, și aceeași reflectare (pe trei paliere!) în scutul trecutului o întîlnim în romanul Punct și de la capăt, căci unghiul retrospectiv a lui temporis acti duce la ștergerea asperităților de amănunt. A doua trăsătură stă în accentul pus de autor
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
ci la imperfect și perfectul compus, și nu oricum, ci dinspre capăt spre început. Cînd Perseu îi taie capul Gorgonei, știe că nu trebuie s-o privească direct, altfel ar împietri. De aceea o privește în reflectarea scutului, și aceeași reflectare (pe trei paliere!) în scutul trecutului o întîlnim în romanul Punct și de la capăt, căci unghiul retrospectiv a lui temporis acti duce la ștergerea asperităților de amănunt. A doua trăsătură stă în accentul pus de autor pe descrierea din interior
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
acestei capodopere. Cu toate că, între timp, tradiția orală a pus la dispoziția cercetării alte sute de texte, unii cercetători își limitează investigațiile tot la versiunea Alecsandri. Splendoarea ei continuă să le eclipseze pe toate celelalte. În ochii multora, ea a devenit reflectarea unei caracteristici esențiale a „sufletului“ și a „spațiului” românesc. Datorită locului central pe care-l ocupă în literatura și cultura noastră, Miorița poate fi comparată cu poemul fancez medieval La Chanson de Roland. Începută cam în același timp, cercetarea de către
Miorița și Colinda Junelui bun – atitudini diferite în fața morții by Ion Taloș () [Corola-journal/Journalistic/2618_a_3943]
-
în fiecare zi, devine punct de referință în viața tânărului Wojtyła și în lirica sa, iar moartea, care înconjura lumea la fiecare pas și în fiecare clipă, nu era decât „o scurtă rază din cunoscutele ceasuri solare”, deci o infimă reflectare a vieții în largul univers. Adevărul adevărat despre amurg îl știe numai învățătorul, iar oamenii de veacuri suspină și plâng pentru starea lor trecătoare. Gândurile Domnului și ale oamenilor despre Dumnezeu vor deveni hrana sa, făcându-l să uite de
Revelația divină by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2639_a_3964]