1,946 matches
-
cu desăvîrșire pustie. Nu reușise niciodată să priceapă, În pofida faptului că petrecuse ani Întregi cercetîndu-le, de unde venea această dorință nemăsurată de a Împărți un spațiu care nici măcar nu era același În fiecare zi și de ce dintr-odată, În perioadele de reflux, absolut toate iguanele marine de pe o anumită stîncă se puneau În mișcare la unison și se aruncau În mare, să pască pe cîmpurile de alge aflate la mare adîncime, unde le pîndeau cu nesaț rechinii lacomi. Aproape o oră mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
suia Încet povîrnișul domol ce conducea la faleza abruptă dimpotriva vîntului. Ajunse pe culme, la mai puțin de patru sute de metri de locul unde se afla el, și, după ce contemplă o vreme marea care săruta dulce pietrele lăsate descoperite de reflux, trase aer În piept pentru ultima oară, adînc, și se aruncă, hotărît, În prăpastie. În timp ce privea valurile care se jucau cu trupul lui neînsuflețit, Înainte de a-l tîrÎ spre larg, se gîndi că Dumnezeul lui Îl părăsise probabil pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe lîngă mare, pricină pentru care Oberlus optase pentru simplul procedeu de a scufunda ambarcațiunea, burdușind-o cu pietre, Într-un loc adînc și bine protejat, la numai cinci metri de limita pe care o atingea apa În perioadele de reflux. Acolo nu avea să meargă nimeni să o caute și nici nu puteau da peste ea din Întîmplare, iar el știa că ar fi avut-o la dispoziție dacă se băga sub apă, dădea jos pietrele și o făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pămînt, chiar și pentru cineva care ar fi trecut la un metru deaspura capului său. CÎnd fluxul scurt atingea punctul cel mai Înalt, valurile ajungeau, blajine, pînă la el și se vedea obligat să-și regleze respirația În funcție de fluxul și refluxul, pricină pentru care rămase Încredințat că, În orice ocean diferit Pacificul cu ape liniștite, o asemenea ascunzătoare ar fi fost cu totul impracticabilă. Își aduse aminte de spargerea violentă a valurilor pe țărmul său natal, Cascais, și Îi mulțumi lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
rotește cu fața spre el și se sărută, sunt doar două guri umede, în timp ce orașul dispare în jurul lor. În prima lor noapte pe stradă, Inky aduce o poșetă de piele lăcuită și brăzdată de crăpături. Înăuntru duhnește ceva. E mirosul refluxului pe malul mării într-o zi cu arșiță. Duhoarea, spune ea, „e noul simbol al antistatutului social”. În poșetă e o cutie de carton de la restaurantul Chez Héloise. În cutie e o bucată portocalie de somon australian mare cât pumnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lui mamă. A aflat și de frumoasa Lara Djonggrang, preschimbată de pizmașul Bandung În statuie de piatră, după ce, printr-un șiretlic, izbutise să nu se mărite cu el. Pe când Karl Îi citea povești, Adam privea cum se retrag apele la reflux, când marea abia unduiește, iar prin recifuri rămân doar băltoace. Îi plăcuseră poveștile, și le amintește pe fiecare În parte până și-n ziua de azi. Însă ce Își dorea mai tare era să i se citească despre copiii aceia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
părea dintr-odată aproape, ușor de ajuns. Johan a oftat. — Prostule, i-a zis. Dar nu părea supărat. Hai, nu mai e departe! Pășeau cu greutate pe câmpul accidentat, pietrele le zgâriau gleznele. Din față se auzeau apele Înspumate ale refluxului și valurile izbindu-se de mal, iar ierburile țepoase pe care le simțiseră până atunci sub tălpi lăsau locul solului nisipos. Marea rămânea totuși ascunsă vederii, dincolo de tufișuri pitice și de o barieră de stânci. Cerul nopții era destul de luminos
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de bolovani, Însă nu se vedea nici o mișcare. S-a uitat spre mare. Cam pe la jumătatea plajei, Johan mergea cu pași măsurați către apa neagră, spre locul unde nisipul Își pierdea tonalitatea mai deschisă și devenea Întunecat și ud În urma refluxului. Stâncile care ieșeau din apa mică păreau niște animale care se iveau din adâncuri. Adam nu voia să se aventureze În apă, voia să strige după Johan: Nu te duce, nu intra În apă, așa ar fi vrut să strige
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lichidului rubiniu ce ajungea atât de aproape de suprafața corpurilor încât ți se părea imposibil că stratul minuscul de tegument poate opri acel flux continuu ce părea ilogic, să poată fi stopat și reîntors către interioare, încărcat cu aluviuni, într-un reflux mai greoi, mânat de aceeași pulsație ce-l împinsese către exterior. Le-a văzut circumferințele creierelor, străbătute de vinișoare roșiatice, ascunzișurile, stufărișul, labirintul de nedescifrat, o întreagă babilonie și zumzetul surd l-a auzit, zumzetul ca de aparat aflat sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ori ca pe-o pacoste; ca pe-un fruct zemos ori ca pe-un șlagăr obosit prin repetiție. Cînd afectuoasă, iubita-soft, cînd înțepenită cum înțepenește un sertar. Atîrnam de-un telefon ca Madona de Copilul Divin. El dirija fluxul și refluxul relației noastre. "Săptămîna asta poți să nu vii, sînt pri-ins. Am spectacole". Mă duceam, totuși. Încrîncenată de-un refuz, de-o amînare, de indiferență. Ne mai vedem noi. La Proxima Centauri, Dințișor". Mă duceam și cînd nu părea prea grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
afară, deopotrivă. Fapt ce a permis Autorului să facă un colaj impresionant din trăirile mele. Pe care nu-l mai acuz de plagiat. Va scrie rece și riguros cum îl știu, fazele mele de Lună nouă sau de Lună neagră. Refluxurile și tulburările produse mie însămi de propriile-mi cataclisme pentru a mă întregi; va trebui expus și misterul părții întunecate. El nu poate fi demitizat pentru că așa cum spunea Blaga va genera mistere și mai mari. Mă sprijin pe cârjele escaladării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
critică.“ Totuși, el pretinde cititorului să întrunească anumite condiții pentru a se putea ridica la înălțimea spirituală a cărții: „Cartea cere lectorului erudiție de tip renascentist, spirit transdisciplinar și artă în a descoperi muzicalitatea romanului metacritic, adică permanentul flux și reflux al ideilor, o anume dinamică a stărilor, o legătură organică între trecut, prezent și viitor.“ „... îi doresc eventualului meu cititor voință poetică pentru a recepta acest experiment literar de ficțiune critică nonreprezentativă ce trădează situarea în non istorie.“ Tare mi-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Staaaaaai!.. Eu sunt copacul tău, tu Genia mea... Doamneeee, Măicuța Domnului... Genia mea... a mea... a mea... a mea... a mea! Nuuuuuuuuuuuuuu!.. Valuri de sânge se despleteau pe Copou, până la Universitate, până la Râpa Galbenă, până în Pasajul Unirii, apoi ca un reflux, în carne și iar în jos, pe șina de cale ferată, pe trotuar, prin văzduh, valuri de sânge... Floarea castanilor, galbenă, violacee. Venele statuilor, precum șanțurile pe timpul ploii. Pașii celor care au trecut de mult peste pașii celor de ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
roțile de fier i-au retezat venele, oiștea i-a desfăcut coastele, osia, ca un glonte de lumină, i-a străfulgerat tâmpla. Sângele șotronului se despletea pe Copou la vale, pe lângă Universitate, pe lângă Râpa Galbenă, până în Pasajul Unirii și înapoi, reflux. Câțiva oameni grăbiți culeg bucățile de viață și le așează pe targă ca pe un puzzle, cineva desenează pe asfalt cu o cretă albă... șotronul! Nu-l călcați, vă rog nu-l călcați!" Salvarea urlă ca o lupoaică la stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
până nu m-am întors cu spatele. Vedeți, părinte, până și ei îi este frică de mine. Am săpat patru fântâni, una peste alta și nici o coajă de apă, otrava tulbură cerul, stelele put precum pești rămași pe stânci după reflux. Sap adânc, părinte, degeaba, piatra ascunde izvorul în porțile cimitirelor. Am zis eu că tu ești bun de legat lângă coșerul cu popușoi, s-ar speria ciorile de tine. Îmi ajunge, te-am suportat destul, mai bine ascultam un teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
unic scop este asigurarea bunăstării organismului colectiv. Ritmurile care definesc existența individului nu sunt, așadar, determinate nici de tentativa acestuia de a se integra în structurile superioare ale Divinității sau ale cosmosului (precum în societățile religioase), nici de fluxul și refluxul satisfacerii necesităților personale (precum în societățile pragmatice). Din contra, comportamentul este dictat exclusiv de legi ale privirii colective. În Japonia, aceasta este puterea absolută: nu păcatul, nu culpa în raport cu justiția umană, ci rușinea de a fi eșuat în fața exigențelor impuse
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
invadează științele umane, în vreme ce până și ideea unor măsuri de reciprocitate tot atât de fezabile sau chiar necesare ca de pildă o formație filozofică, etică sau istorică pentru juriști, medici, chiar matematicieni pare deplasată. Impactul principiului galilean nu se traduce numai prin refluxul disciplinelor literare, ci și, în interiorul fiecăreia dintre ele, prin subversiunea lor internă. Motivul acestei zdruncinări este general: de fiecare dată când se poate și în toate modurile posibile, chiar absurde, obiectul ultim al cercetării, adică umanitatea transcendentală a omului, se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este absurdă, că ea conduce la fondatorul pozitivismului la o imensă contradicție care capătă forma revenirii masive a sentimentului în chiar acel loc de unde viața tocmai fusese alungată. Ne vom mulțumi să cercetăm soarta rezervată filozofiei în Universitatea neopozitivistă. În afara refluxului său deja amintit și comparabil cu cel al literaturii, al limbilor clasice, al artei și al culturii în general, filozofia este subminată din interior prin faptul că, încetând a se înfățișa ca o teorie generală a cunoașterii și, astfel, a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
varsă furia pe tânărul cu cap frumos, "de lup tânăr". Toată povara vechilor și noilor întâmplări, a morții bunicii sale, apasă de acum pe umerii acestuia. Însă, mai importantă în economia simbolică a povestirii este mișcarea de flux istoric și reflux omenesc. Esențial este faptul că, până la urmă, dreptatea se face, într-o formă sau alta. Fără articulări didactice și mesaje moralizatoare, nuvela Acasă transmite mai mult decât spune efectiv, lărgind cadrul faptic propriu-zis printr-unul de bogate semnificații: istorice și
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7842_a_9167]
-
a cărui operă nu a fost, cum s-a mai spus, până acum comentată la justa ei valoare, Mihai Zamfir ne expune, prin ansamblul operei sale, cealaltă față a criticii literare: dezinteresată de biografism și factologie, atrasă de fluxul și refluxul formelor literare, fascinată mai degrabă de devenirea interioară a textului literar, de arhitectura sa inefabilă, dictată de recurențe și lentori, de metamorfoze ale expresiei și rezonanțe fastuoase ale ideii.
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
lui I.Negoițescu, la unele culegeri de versuri etc., dar e drept că "efervescența depozițională", vedetă a primilor ani ai democratizării, a făcut loc, treptat, unei indiferențe, căci publicul, inițial "entuziast și ahtiat", s-a transformat într-unul "blazat". E refluxul ce, natural, urmează fluxului. O lege a mareelor și-n materia succesului literar, cu adaosul că și-n alte țări ex-comuniste (bunăoară Rusia, unde recent dispărutul Soljenițîn a ajuns, la nivelul omului de pe stradă, un cvasinecunoscut), ca și în Occident
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
spaniole și niște Buddha reparați, atunci îmi amintesc de garajul mecanicului albinos care repara automobile vara, târându-se spre măruntaiele motoarelor. Bufnițele, Iolanda, se striveau de ferăstruica de la cămăruța mea, lipită de camera bucătăresei cu o tinetă-latrină lângă pat și refluxul veșnic fierbând sub capacul cu sită, iar oaspeții din hotel eram noi doi plus nașa mea și cei trei agenți ai poliției secrete, deși, când venea luna iulie, se curăța plaja de rămășițe, venea o căldură amară să potolească valurile
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
fi reparat rezervorul din pivniță care lucra într-o toropeală duodenală, lovituri energice de ciocan or fi distrus etajul superior, iar corbul, pe care îl deranja zgomotul, o fi cârâind cuvinte de ocară nautice pe gresia din bucătărie. Poate că refluxul o fi descoperit vreo deschizătură printre stânci, poate că o lumină strâmbă o fi însuflețit salciile pletoase și ghivecele cu magnolii, poate că or fi existând vapoare la orizont, petroliere, corvete, corăbii alunecând spre Strada Opt din Quinta do Jacinto
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
dădea pe dinafară de dorințe reprimate, inclusiv sex și crimă. În 1914, debaraua a explodat, dând naștere Primului Război Mondial, revoluției ruse, tumultuoșilor ani '20, celui de-Al Doilea Război Mondial." Concluzia lui Andrei Codrescu, după o lungă succesiune de fluxuri și refluxuri, rămâne, în fond, optimistă: "Nu vă fie teamă. Am venit să vă aduc vestea cea bună. Debaraua nu e goală. Deși e adevărat că am scos din ea tot ce a fost interzis, s-a umplut pe neștiute cu alte
Cadavrul din debara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7678_a_9003]
-
versus pagini scrise cu în-țelepciune (1991-1992) în momentele premergătoare noului mileniu. Nu se putea viziune mai inspirată asupra alcătuirii acestei cărți: căci Mariana Șora, așa cum urmează să o cunoaștem din lectură, e o ființă "dublă", care trăiește concomitent fluxul și refluxul, implicarea ferventă și detașarea, dragostea pentru clipă și meditația asupra celor trecătoare, ca în două oglinzi "puse față în față". Nevoia de comunicare a îndemnat-o să țeasă acest Ťfir de paianjenť al jurnalului - deși autoarea neagă orice comparație cu
O diaristă europeană by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7104_a_8429]