181 matches
-
Pentru Amato și D'Alema, trei transformări sînt necesare pentru ca reformismul să aibă șansa de a "știrbi consensul de care se bucură dreapta conservatoare": (a) dezvoltarea reformismului la dimensiune supranațională; (b) creșterea importanței politicii și (c) "depășirea reprezentării tradiționale a reformismului socialist, ca proiecție a dimensiunii politice și instituționale a lumii muncii salarizate". De probă, aceste forțe ale reformismului ar putea lucra împreună în Parlamentul European și să se pună de acord asupra unui candidat comun la președinția Comisiei Europene. Această
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
de care se bucură dreapta conservatoare": (a) dezvoltarea reformismului la dimensiune supranațională; (b) creșterea importanței politicii și (c) "depășirea reprezentării tradiționale a reformismului socialist, ca proiecție a dimensiunii politice și instituționale a lumii muncii salarizate". De probă, aceste forțe ale reformismului ar putea lucra împreună în Parlamentul European și să se pună de acord asupra unui candidat comun la președinția Comisiei Europene. Această viziune strategică este puternic influențată de experiența națională italiană unde, pentru a detrona dreapta reunită în jurul lui Silvio
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
Bisericii triumfătoare, implicit prin catolicismul reformist al epocii, Rosmini îi opune viziunea unei Ecclesia pauperum, care, chiar dacă nu este, așa cum ar fi putut părea unor observatori, în conflict radical și de neînvins cu cea de dintîi, cu siguranță însă dă reformismului rosminian o tonalitate cu totul diversă: "Așadar tocmai pentru că Biserica este plină de prada din Egipt ca și de alte trofee, tocmai pentru că ea pare că a devenit arbitră a sorții omenești, atunci tocmai ea este neajutorată: ea este David
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
unei doctrine a "societății ecleziastice", punct din care se poate observa maniera în care stimulii culturali și spirituali din vremea sa s-au răsfrînt asupra lui Rosmini, creînd un original cadru reformator. De mare interes pentru determinarea filiației ideatice a reformismului lui Rosmini este faptul că el extrăsese informații din Consilium de emendenda Ecclesia și poate că se și inspirase în opera sa dintr-o pagină din Annali muratoriani, în care se vorbea despre plăgile Bisericii pe care Paul al III
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
III-lea, recunoscînd în aceasta propria sa satisfacție, ca exigențe vitale, s-a reflectat în gîndirea rosminană, consfințind o strînsă continuitate de intenții. Desigur, aceste atenționări nu trebuie să ne facă să pierdem din vedere motivațiile și conținutul însuși al reformismului rosminian resimțit în cadrul cultural al Restaurației, precum și nucleul, ideea-forță a elaborării rosminiene, care, în mod cert, rămîne o meditație asupra naturii Bisericii. Mai întîi, atenția lui Rosmini se îndreaptă asupra tuturor scopurilor fundamentale ale unității Bisericii, datorită profundelor rațiuni istorice
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
speciale ale sufragiilor, ale binecuvîntărilor, ale preceptelor Bisericii, ale indulgențelor, care au sporit numărul slujitorilor altarului; "și a mai știut în această privință mai multe lucruri decît cele conținute de doctrina creștină". (A. Rosmini, Cele cinci plăgi, p. 32) În reformismul lui Rosmini, pentru accentuarea naturii originare religioase și mistice a comunității ecleziastice este introdusă o amplă regîndire a tipului de formare prevalentă de-a lungul veacurilor în rîndul clerului și a poporului creștin. O astfel de regîndire se înrudește explicit
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ziua în care, în 1921, a fost înființat Partidul Comunist. În perfect acord cu logica mitică, evenimentul a fost transformat într-un mit fondator cu puternice valențe simbolice. Evenimentul este descris drept "o victorie istorică a leninismului împotriva oportunismului și reformismului în mișcarea muncitorească din România" (Gh. Gheorghiu-Dej) (Roller, 1952, p. 553). Ziua de 1 decembrie (1918), la care "Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească" a adoptat Rezoluția de la Alba Iulia prin care se decreta unirea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
clasei muncitoare, aceasta a eșuat datorită "trădătorilor social-democrați" care au tratat cu guvernul. Lipsa unei conduceri revoluționare avea să fie suplinită prin crearea Partidului Comunist din România la 8 mai 1921, moment semnificând "victoria simbolică a leninismului împotriva oportunismului și reformismului în mișcarea muncitorească din România" (Roller, 1952, p. 553). Triumful organizațional al mișcării muncitorești avea să fie umbrit însă de un alt capitol tragic, procesul din Dealul Spirii, început în 1922 împotriva liderilor comuniști. "Teroarea a domnit înaintea și în timpul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
La un anumit nivel de lectură, lucrările respective transmit viziunea autojustificativă a nobilimii, În raport cu ridicarea țărănimii și reprimarea acesteia, ca și cu politica lui Iosif al II-lea XE "Iosif al II-lea" . În pofida tensiunilor existente Între tradiționalismul nobilimii și reformismul imperial, imaginea potrivit căreia Împăratul ar fi responsabil, cel puțin parțial și indirect, de izbucnirea răscoalei, este dezmințită Însă de aproape toate relatările. Chiar dacă, pe de o parte, imaginea În cauză este Întreținută subtil prin consemnarea nelipsită a zvonurilor care
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și de terminologie, dar și să abandonăm propriile noastre prejudecăți ideologice. Numai existența unor carențe grave ale cercetării, la toate cele trei capitole amintite, poate explica insuficienta cunoaștere și frecvență sau chiar absența unor termeni și curente cum ar fi reformismul, Restaurația, catolicismul liberal sau socialismul creștin. În acest context, o nouă abordare a relațiilor dintre ideologia ardeleană și gândirea socialistă a vremii poate fi utilă, cred, atât din punctul de vedere al lărgirii câmpului cercetării, cât și sub raportul contracarării
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
sistemul arendărilor și subarendărilor În loturi infime și În condiții oneroase, erau cu precădere englezi protestanți. Scena politică irlandeză era ocupată de o puternică mișcare națională, condusă de Daniel O’Connel, a cărei orientare ideologică, moderată și legalistă, evolua Între reformismul din descendența gândirii lui Edmund Burke XE "Burke" și un liberalism de coloratură națională, asociat catolicismului progresist. Anii 1843-1844 vor Înregistra apogeul acestei mișcări, al cărei țel era desfacerea uniunii cu Anglia (Repeal of Union) și dobândirea unui parlament propriu
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
XVI-lea, Editura Nemira, București, 1997. Girardet, Raoul, Naționalism și națiune, Editura Institutul European, Iași, 2003. Goldsworthy, Vesna, Inventarea Ruritaniei. Imperialismul imaginației, Editura Curtea Veche, București, 2002. Göllner, Carl, Regimentele grănicerești din Transilvania. 1764-1851, Editura Militară, București, 1973. Gorun, Gheorghe, Reformismul austriac și violențele sociale din Europa centrală. 1750-1800, Editura Muzeului Țării Crișurilor, Oradea, 1998. Grancea, Mihaela, Călători străini prin Principatele Dunărene, Transilvania și Banat (1683-1789). Identitate și alteritate, Editura Universității „Lucian Blaga”, Sibiu, 2002. Green, Alice Stopford, Irish Nationality, Holt
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
București, 1982-1993; Seria B. Izvoare narative, vol. I-III, Editura Academiei, București, 1983-1984. David Prodan XE "Prodan" , Răscoala lui Horea XE "Horea" , I-II, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1979; o ediție revăzută, la aceeași editură, În 1984. Gheorghe Gorun, Reformismul austriac și violențele sociale din Europa centrală. 1750-1800, Editura Muzeului Țării Crișurilor, Oradea, 1998. Pompiliu Teodor, „Istoriografia răscoalei lui Horea XE "Horea" ”, În volumul Nicolae Edroiu, Pompiliu Teodor (coord.), Răscoala lui Horea (1784). Studii și interpretări istorice, Editura Dacia, Cluj-Napoca
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
1789-1794)”, Studii. Revistă de istorie, t. 23, 1970, nr. 1, pp. 91-101; Teodor Pavel, Andrei Magyari, „L’image de la Révolution française dans la presse transylvaine de l’époque”, Studia Universitatis „Babeș-Bolyai”. Historia, XXXIV, 1989, fasc. 1, pp. 20-34. Gheorghe Gorun, Reformismul austriac și violențele sociale din Europa Centrală. 1750-1800, Muzeul Țării Crișurilor, Oradea, 1998, pp. 315-358. Această lucrare fundamentală clarifică În mod definitiv și problema „influenței Revoluției Franceze” asupra țărănimii din Transilvania, demonstrând faptul că tulburările țărănești din această perioadă au
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
în materie de cinema, înghețul începe în 1968, cu trei ani înainte de momentul oficial, tezele din iulie 1971. Din atitudinea față de fenomenul excepțional al noului val din cinematografia cehoslovacă se putea înțelege că stalinismul ceaușist n- are nici o tangență cu reformismul lui Alexander Dubček și că atitudinea lui Ceaușescu din august 1968 va fi doar oportunism politic personal, fără nimic „liberal” în ea. Studii de caz Setea (1961) sau Propaganda cu artă Ce uriașă diferență între filmul lui Titus Popovici și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
4 mai 1968, Georges Marchais, secretar al PCF, îi stigmatizează pe „stângiști” și pe „fasciști” și-l denunță pe „anarhistul german Cohn-Bendit”. Foarte curând, mass-media califică drept „stângiste” toate grupurile revoluționare care scapă controlului PCF și îl critică sever pentru „reformismul” său sau pentru „revizionism”. La puțină vreme după aceea, termenul este revendicat chiar de aceste grupuri: Daniel și Gabriel Cohn-Bendit publică Stângismul, un remediu pentru boala senilității comunismului, un răspuns dat a posteriori textului lui Lenin. Denumirea trimite acum la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lui Stalin provoacă un șoc în sânul mișcării comuniste internaționale*. Chiar dacă Moscova păstrează controlul acestui proces, crizele și schismele se țin lanț, fie că este vorba de „revizionism” în cazul Chinei sau al Albaniei, fie că este pus în cauză „reformismul”, în cazul Cehoslovaciei sau al Poloniei. Dacă, până la mijlocul anilor 1950, Războiul Rece a rămas circumscris spațiului euro-asiatic, acum el se globalizează și se extinde la scara întregii lumi prin apariția pe scena internațională a lumii a treia. Pe când Stalin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și intervalele în care diferite regimuri comuniste au acceptat să suporte critica internă și au favorizat pe termen scurt, apariția licită a unor asemenea luări de poziție. Epoca celor "o sută de flori" în China populară, primăvara de la Praga și reformismul maghiar constituie exemplele cele mai cunoscute ale unor situații în care totalitarismul și-a organizat explicit propria sa contestație. Ne putem întreba, cu toate acestea, dacă subiecții totalitarismului, înțeles ca monopol politic slab, nu au adoptat o atitudine de tip
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
ziua în care, în 1921, a fost înființat Partidul Comunist. În perfect acord cu logica mitică, evenimentul a fost transformat într-un mit fondator cu puternice valențe simbolice. Evenimentul este descris drept "o victorie istorică a leninismului împotriva oportunismului și reformismului în mișcarea muncitorească din România" (Gh. Gheorghiu-Dej) (Roller, 1952, p. 553). Ziua de 1 decembrie (1918), la care "Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească" a adoptat Rezoluția de la Alba Iulia prin care se decreta unirea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
clasei muncitoare, aceasta a eșuat datorită "trădătorilor social-democrați" care au tratat cu guvernul. Lipsa unei conduceri revoluționare avea să fie suplinită prin crearea Partidului Comunist din România la 8 mai 1921, moment semnificând "victoria simbolică a leninismului împotriva oportunismului și reformismului în mișcarea muncitorească din România" (Roller, 1952, p. 553). Triumful organizațional al mișcării muncitorești avea să fie umbrit însă de un alt capitol tragic, procesul din Dealul Spirii, început în 1922 împotriva liderilor comuniști. "Teroarea a domnit înaintea și în timpul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al XVIII-lea și de la începutul secolului al XIX-lea, alături de un Petru Maior, Gheorghe Șincai sau Ioan Budai-Deleanu. Ca iluminist s-a oprit la iosefinism, devenind un reprezentant de frunte al acestui curent. Acceptând calea de dezvoltare preconizată de reformismul iosefin austriac drept una net superioară celei rusești sau otomane, Balș și-a dedicat viața activității de propășire a națiunii române pe calea progresului și civilizației, implicându-se direct, în calitatea sa de deputat al Bucovinei, cât și de înalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
relevat în scrierile lor necesitatea realizării unui concordat între aspirațiile individuale și cele de obște, dată fiind inseparabilitatea fericirii și a binelui individual, față de binele și fericirea comună tuturor. În chestiunile social-politice, iluminiștii germani s-au oprit la deism și reformism, ultimul văzut a fi transpus în viață prin intermediul absolutismului luminat. Absolutismul luminat din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea reprezintă după expresia lui Pierre Chaunu: "o formă a statului care recuperează, o formă adaptată spațiilor destul de slab exploatate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
dovedește deja o opțiune. În acest sens, Balș avea să declare ceva mai târziu, în 1791, că "între cei de rangul său... este singurul care, cu prilejul ocupării Bucovinei în anul 1774, a ales să rămână acolo până astăzi"74. Reformismul absolutismului luminat austriac i-a apărut mai potrivit temperamentului său dinamic, decât imobilismul oriental al lumii fanariote. Pentru aceasta a sacrificat așa cum singur mărturisea avantaje feudale pe care rangul și proveniența sa aristocratică i le-ar fi oferit "după legea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
față de împărăteasa Maria Theresia și față de coregentul Iosif al II-lea85, dovedește fără nici un dubiu că, în acel moment, era câștigat de partida filo-austriacă și de ideile reformatoare ale absolutismului luminat, ce purtau numele de iosefinism în Monarhia de Habsburg. Calea reformismului austriac, "revoluționară" la acea vreme, i-a părut potrivită aspirațiilor sale iluministe, precum și temperamentului său dinamic. La acea dată, față de regimul corupt, înapoiat și despotic, pe care Poarta otomană îl exercita prin intermediul domnilor fanarioți, în Principatele Române, în încorporarea Bucovinei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
românești din Transilvania, având și cunoștințe de limba română. Odată cu instalarea generalului Enzenberg, la 3 aprilie 1778, în calitatea de șef al Administrației militare interimare a Bucovinei 91, noua provincie dobândea un bun administrator și un fervent promotor al politicii reformismului iosefinist, în condițiile specifice ale acestei provincii imperiale. De altfel, întreaga activitate de administrator al lui Enzenberg demonstrează, în mod pregnant, că aidoma altor generali imperiali 92 a fost nu numai un credincios reprezentant al politicii reformiste, cât și un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]