1,767 matches
-
228. Mai mult, Urthona este focul nemistuitor, ca paznic al Veșniciei (vezi faptul că trupul înviat, mîntuit, al Omului Veșnic, Albion, nu mai poate intra în mistuire 229 datorită "refuzului" flacărilor 230), care, după cădere, devine mistuitor, ceea ce corespunde principiului refracției. Luvah, pe de altă parte, este iubire. După cădere el devine opusul: ură, mînie, a cărei energie va fi încorporată prin Orc. Căderea lui Luvah în Destin, deci în Ulro, este urmată de ridicarea, ieșirea lui în lumea fizică, ieșire
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de lumină ce se dilată se comportă ca și cum fiecare punct din frontul de undă se comportă ca o nouă sursă de radiație de aceeași frecvență și fază. Conceptul de undă a fost folosit pentru a explica fenomene precum reflexia și refracția. În 1801, Thomas Young (al carui nume este legat de cercetări ce pornesc de la elasticitate până la dozaj medicinal) a obținut dovezi ce susțin teoria undelor [7, 8]. Astfel, el a efectuat o serie de experimente la Cambridge, Marea Britanie, între 1797
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
de rezonantă. Dacă intensitatea laserului este foarte ridicată, de exemplu 22182 10 mcmWI , forța ponderomotivă (forța neliniară aplicată unei particule încărcate, în cadrul unui câmp electromagnetic oscilant neomogen) este suficientă pentru a disloca electronii, determinând astfel un canal cu indice cu refracție mai mare spre Țintă prin plasma mai densă. Pentru ca acestea să aibă loc, presiunea radiației luminoase trebuie să depășească presiunea termică a plasmei. 1.3.4. Efectele laserilor ultra-rapizi Laserii de mare putere produc plasme cu densitatea energetică macroscopică maximă
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
cultură arhaică, 1973; Din mitologia tracilor, 1979), T. Papahagi, (Mic dicționar folcloric, 1979), Gh. Pavelescu (Pasărea-suflet, 1942; Mana În folclorul românesc, 1941) sau O. Hedeșan (Șapte eseuri despre strigoi, 1998) reconstituie universul mitologiei sub semnul probabilului, printr-un joc de refracții care sugerează semnificații cu mare șansă de validitate, dar niciodată absolute. Fără a fi convergente În rezultatele lor, studiile acestor specialiști au În comun o exigență și rigoare metodologică prin care se distanțează de hermeneutica speculativă și se apropie de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Martin, Acolade, 149-155; Ștefănescu, Preludiu, 150-160; Ardeleanu, Mențiuni, 31-50; Regman, Explorări, 51-60, 121-132; Manu, Eseu, 209-243; Vaida, Mitologii, 152-154; Pillat, Itinerarii, 284-291; Simion, Scriitori, I, 543-581; Cubleșan, Teatrul, 221-227; Munteanu, Jurnal, II, 246-252; Sângeorzan, Conversații, 189-193; Ștefănescu, Jurnal, 81-82; Băileșteanu, Refracții, 107-127; Zaciu, Lancea, 386-399; Marcea, Varietăți, 226-229; Popa, Competență, 224-256; Livescu, Scene, 166-170; Iorgulescu, Ceara, 188-202; Diaconescu, Dramaturgi, 213-216; Stănescu, Jurnal, II, 104-109; Dobrescu, Foiletoane, III, 60-67; Leonte, Prozatori, I, 120-135, II, 107-132, 258-265; Odangiu, Romanul, 19-21; Ungureanu, Proza, I
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
decît despre carte și mai mult despre gesturi cotidiene de apropriere decît de tipăriturile înseși (periodice, almanahuri, broșuri, manifeste, afișe, caricaturi etc.). În tematica originilor, cultural înlocuiește intelectual. Roger Chartier și Daniel Roche au arătat că receptarea unui mesaj înseamnă refracție și transformare a mesajului prin receptor și că textele care vizează finisarea ideilor și a conduitelor în număr mare pot acționa, prin deturnare sau rezistența utilizatorilor, asupra altor idei sau conduite. Aceeași carte poate servi pentru două interese diferite, și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
101,420C , atinge densitatea ei maximă la 11,1850C (deci nu prezintă anomalia de densitate a apei "normale"), densitatea este de 1105,34 kg / m3 la 200C, deci cu circa 10% superioară celei a apei "normale", diferă și indicele de refracție. Ë reactivitatea chimică e ceva mai mică.biologic are efecte foarte diferite de apa "normală", fapt utilizat în medicină. Proprietăților apei datorăm diverse fenomene optice atmosferice cum sunt curcubeul (cu caracteristici în funcție de dimensiunea picăturilor de apă), halourile (mic sau mare
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
decât apa ușoara și reacțiile ce se petrec în apa ușoara sunt mai rapide decât în apa grea. De fapt , deuteriul reacționeaza mai încet decât H2 ușor.Solubilitatea este mai mică în apa grea decât în apa ușoara.Indicele de refracție este mai mic, dar vâscozitatea mai mare.Efectele fiziologice ale apei grele sunt și ele deosebite de cele ale apei ușoare. Apa grea este puțin favorabilă vieții : nu favorizează germinarea și nici creșterea plantelor, micșoreaza funcționarea normală a protoplasmei.Se
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
Maxim, „Lumea operei lui Sadoveanu”, O, 1977, 4; Șerban Cioculescu, „Umanitatea sadoveniană de la A la Z”, RL, 1978, 6; Constantin Ciopraga, Repertoriu de personaje sadoveniene, CL, 1978, 4; Ungheanu, Lecturi, 233-238; George, Sfârșitul, II, 67-85; Cioculescu, Itinerar, III, 161-165; Băileșteanu, Refracții, 39-43; Ștefănescu, Jurnal, 149-151; Stănescu, Jurnal, II, 191-195; Micu, Ist. lit., 743; Dicț. scriit. rom., III, 67-68; Popa, Ist. lit., II, 1136; Firan, Profiluri, II, 35-37. S.I.
MARCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288002_a_289331]
-
53-55; Ionescu, Artă, 156-182; Martin, Acolade, 127-137; Tudor-Anton, Ipostaze, 45-50; Vlad, Lectura, 249-256; Ungureanu, Proză, 109-123; Zaciu, Alte lecturi, 14-24; Ardeleanu, Mențiuni, 6-13; Raicu, Practica scrisului, 235-237; Braga, Destinul, 97-101; Ștefănescu, Jurnal, 60; Cristea, Faptul, 199-203; Sângeorzan, Conversații, 175-188; Băileșteanu, Refracții, 128-136; Martin, Paranteze, 124-132; Zaciu, Cu cărțile, 120-129; Tomuș, Mișcarea, 192-195; Dobrescu, Foiletoane, II, 86-93; Marcea, Varietăți, 238-241; Steinhardt, Critică, 129-132; Moraru, Textul, 150-154; Odangiu, Romanul, 144-147; Ungureanu, Proza rom., I, 178-196; Iorgulescu, Prezent, 196-202; Cosma, Romanul, I, 281-285; Tuchilă
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
se încheie cu o „transplantare integrală”, ci „se continuă prin asimilare, adaptare și elaborație sub o formă proprie, în care factorul rasei are un rol important”; aceasta fiindcă, „trecând de la un mediu la altul, invențiile se refractă și unghiul de refracție, pe lângă facultatea de creație proprie, constituie, în cea mai largă parte, originalitatea fiecărui neam”. Aplicativ, originalitatea literaturii române ține de „caracterul unic al refracției în structura etnică a scriitorului”, ca și de „materialul în care ea se încorporează”, de unde armonia
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
rol important”; aceasta fiindcă, „trecând de la un mediu la altul, invențiile se refractă și unghiul de refracție, pe lângă facultatea de creație proprie, constituie, în cea mai largă parte, originalitatea fiecărui neam”. Aplicativ, originalitatea literaturii române ține de „caracterul unic al refracției în structura etnică a scriitorului”, ca și de „materialul în care ea se încorporează”, de unde armonia distinctă din Somnoroase păsărele de Eminescu în raport cu modelul german Gute Nacht. De vreme ce în artă originalitatea „se resoarbe, în bună parte, în talent și în
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
poeți, 211-213; Ciobanu, Panoramic, 203-205; Felea, Secțiuni, 208-210, 376-381; Iorgulescu, Rondul, 143-147; Cristea, Domeniul, 336-340; Ungheanu, Arhipelag, 162-166; Culcer, Citind, 162-165, 193-195; Regman, Colocvial, 51-60; Tudor-Anton, Ipostaze, 35-37, 83-89; Iorgulescu, Scriitori, 206-209; Romulus Diaconescu, Spații teatrale, Craiova, 1979, 283-286; Băileșteanu, Refracții, 221-230; Lit. rom. cont., I, 476-477; Sângeorzan, Conversații, 244-255; Nicolae Băciuț, „Pentru Clujul anilor tinereții mele ar fi trebuit să se nască din nou Bacovia” (interviu cu Romulus Guga), ECH, 1981, 4-5; Moraru, Semnele, 190-192; Gorcea, Structură, 119-123, 161-164; Ileana
GUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
literatura cu tendință își diminuează din start forța de iradiere semantică, evoluând pe un culoar mai îngust. În piesele slabe eroii devin simple fantoșe verbale, animate exclusiv de bunele intenții ale dramaturgului, pe când calitatea superioară a câtorva texte se datorează refracției caracterologice a unor personaje, „abaterii” lor în raport cu modelul tare trasat de creator. Aceasta se vede cel mai bine în Pragul albastru, piesa de maximă rezistență a lui S. În peisajul-matrice creat - un sat vechi din Apuseni, cu oameni bolovănoși, încremeniți
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
psihanalitice”, „filosofice” ori „calofile”. Lucrarea nu e o panoramă neutră, istoristă, ci exprimă o poziționare. Criticul operează cu concepte ori cu idei - cum le califică chiar el - „vaporoase”, pe care le circumscrie cu infinite disocieri și relativizări, cu efecte de „refracție” ș.a.m.d., cum se întâmplă când e vorba despre problemele spinoase ale autenticității, sincerității, verosimilității, și se confruntă, după caz, cu prefăcătoria, poza, bovarismul, histrionismul, chiar cu „excesul” de sinceritate (altă formă de ficțiune, în fond) a diariștilor. Delicată
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
II, 219-221; Ungheanu, Lecturi, 228-232; Adrian Popescu, „Pelerini români la Columna lui Traian”, ST, 1979, 12; Dan C. Mihăilescu, „Conversații critice”, LCF, 1980, 21; Florin Faifer, Un critic paradoxal, CRC, 1980, 23; Melania Livadă, „Conversații critice”, RL, 1980, 37; Băileșteanu, Refracții, 49-51; Piru, Debuturi, 29-32; Mircea Popa, Critica la zi și critica specializată, ST, 1981, 2; Valeriu Cristea, A scrie și a citi, RL, 1981, 29; Z. Ornea, Comentarii, București, 1981, 162-165; Grigurcu, Între critici, 326-331; Cristian Moraru, Critica criticii, LCF
SANGEORZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289470_a_290799]
-
un scriitor universal, TBR, 1980, 183; Nora Iuga, Wenig Zeit, den Himmel anzuschen, „Volk und Kultur”, 1980, 6; Al. Călinescu, Finalitatea confesiunii, FLC, 1980, 33; Al. Piru, Destine paralele, FLC, 1980, 33; Ov.S. Crohmălniceanu, Dramatismul sentimentului, RL, 1980, 48; Băileșteanu, Refracții, 87-106; Manolescu, Arca, I, 270-319; Raicu, Contemporani, 7-18; Sângeorzan, Conversații, 163-174; Zaciu, Lancea, 25-32; Octavian Paler, Dincolo de focul de câlți, RL, 1981, 20; Romul Munteanu, Însemnări despre Marin Preda, FLC, 1981, 20; Cezar Ivănescu, Un destin, LCF, 1981, 20; Ileana
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
hipertrofia Eului, vanitate, neîncredere și suspiciune, mergând până la idei de persecuție, o judecată falsă bazată pe o logică rigidă și tenace de tip paralogic; este un tip de gândire refractară în raport cu realitatea obiectivă; la paranoici, elementul esențial este reprezentat prin „refracția gândirii”. pseudoparanoicii sunt personalități de tip psihopatic în curs de formare, cu un mare grad de orgoliu compensator, protestatari virili, conflictuali, querulenți etc. Capitolul 15 Psihoigiena adultului 1. Căsătoria Căsătoria are un rol deosebit de important în viața individului. Ea implică
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Critica, 134-139; Dimisianu, Nouă prozatori, 152-171; Ungureanu, Proză, 185-193; Vlad, Lectura, 297-304; Ardeleanu, Mențiuni, 96-108; Dimisianu, Opinii, 146-150; Manu, Eseu, 269-274; Regman, Explorări, 85-96; Mioara Apolzan, Casa ficțiunii, Cluj-Napoca, 1979, 46-80; Fănuș Neagu, Cartea cu prieteni, București, 1979, 37-39; Băileșteanu, Refracții, 206-214; Constantin Coroiu, Dialoguri literare, II, București, 1980, 191-204; Cristea, Faptul, 204-207; Negoițescu, Alte însemnări, 180-187; Popescu, Cărți, 105-109; Steinhardt, Incertitudini, 144-149; Ștefănescu, Jurnal, 118-122; Zaciu, Lancea, 52-56; Nicolae Manolescu, Romanul intelectual, RL, 1981, 36; Voicu Bugariu, Analogon, București, 1981
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
1978, 7-15; Micu, Lecturi, 142-147; Nițescu, Poeți, 5-20; Ungureanu, Contextul, 167-201; Vaida, Mitologii, 64-68; Zaciu, Alte lecturi, 94-99; Cioculescu, Itinerar, III, 254-259; Vasile Rebreanu, Miron Scorobete, Cu microfonul dincoace și dincolo de Styx, I, Cluj-Napoca, 1979, 294-333; Grigurcu, Poeți, 158-161; Băileșteanu, Refracții, 52-75; Cândroveanu, Poeți, 11-18; Doinaș, Lectura, 131-139; Lit. rom. cont., I, 107-112; Popescu, Cărți, 84-88; Dimitriu, Singurătatea, 89-97; Ștefănescu, Jurnal, 116-124; Voicu Bugariu, Analogon, București, 1981, 117-125; Păcurariu, Scriitori, I, 187-196; Piru, Ist. lit., 378-384; Carianopol, Scriitori, II, 81-89; Liviu
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
Bug. Cu spiritul său analitic, căutând explicații pentru constatările sale, în secolul IV î.e.n. Aristotel 14, în lucrarea "Probleme" (XXIII.6), se întreabă: "De ce este mai albă apa mării din Pont decât cea din Egeea?" Și își răspunde: "Oare din cauza refracției luminii din mare în aer? În jurul Pontului aerul este dens, alb strălucitor, așa încît și suprafața mării apare la fel. Cel din marea Egee este albastru, curat până în depărtare și, în chipul acesta, marea care reflectă lumina apare astfel. Sau
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
localizarea anatomică a afecțiunilor, inclusiv ale anexelor organului vizual. În funcție de acest criteriu al localizării anatomice a afecțiunilor vizuale, se întâlnesc: a) afecțiuni care evoluează cu scăderea acuității vizuale: - unele afecțiuni ale anexelor globului ocular (pleoape, aparat lacrimal, conjunctivitele); - tulburări ale refracției oculare (ametropii: miopie, hipermetropie, astigmatism); - afecțiuni ale polului anterior al globului ocular (sunt afectate corneea, sclerotica, uveea); - afecțiuni ale cristalinului și corpului vitros; - afecțiuni ale polului posterior al globului ocular (la nivelul corioretinei și ale nervului optic); - afecțiuni ale căilor
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
ocular (sunt afectate corneea, sclerotica, uveea); - afecțiuni ale cristalinului și corpului vitros; - afecțiuni ale polului posterior al globului ocular (la nivelul corioretinei și ale nervului optic); - afecțiuni ale căilor optice intracraniene; - glaucomul (creșterea tensiunii intraoculare); - accidentele oculare; opacifierea mediilor de refracție, care în mod normal sunt perfect transparente, duce, în funcție de localizare și extinderea opacităților, la deficiențe vizuale de diferite grade; sunt determinate de traumatisme grave (plăgi provocate de corpi străini, arsuri cauzate de substanțe bazice sau acide), procese inflamatorii grave (oftalmia
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
tiflografice; - probe de confecționare a unor obiecte; - probe verbale. Afecțiunile oftalmologice frecvent întâlnite la copiii din mediul școlar și care determină greutăți în perceperea imaginilor vizuale sunt: miopia - razele luminoase sunt focalizate înaintea retinei datorită unor modificări ale mecanismelor de refracție la nivel ocular, fiind afectată vederea la distanță; pot fi întâlnite două forme: miopia benignă (sau școlară), se caracterizează printr-o dinamică progresivă lentă, cu precădere până în jurul vârstei de 20-21 ani (atât cât există tendința de creștere a întregului
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
de retină, care o însoțesc, atribuie acestei afecțiuni un pronostic sever, fiind una din cauzele cecității. hipermetropia - razele luminoase sunt focalizate în spatele retinei, fiind afectată vederea de aproape; nu trebuie confundată cu presbiopia (presbiția), care nu este un viciu de refracție, ci o manifestare fiziologică pentru vârstele de peste 45-50 ani, datorându-se pierderii elasticității cristalinului, deci a acomodării; astigmatismul - datorat unei structuri deficitare a corneei care prezintă în fiecare meridian o altă putere de refracție, rezultând imagini retiniene deformate (punctul poate
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]