1,737 matches
-
România" n-ar fi existat, mi-aș fi făcut studiile la Budapesta și la Viena; sînt un om al Europei Centrale și am în sînge tot fatalismul acestui popor fără noroc, dar în același timp sînt austro-ungar, aparțin vechii monarhii. Refrenele pe care le auzeam în copilărie îmi aduc aminte că aproape toți cei cu care le ascultam sînt morți... Chiar dacă aș fi văzut toate imaginile posibile ale Sibiului, nu m-ar fi mișcat deloc; muzica însă, cea pe care o
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
ascultam pe vremea aceea, are puterea de a readuce la viață toți morții. N-am plîns cînd a murit tata, nici mai tîrziu cînd a murit mama, am plîns astăzi gîndin- du-mă că nu mai sînt, fiindcă ascultam un refren care le plăcea". Se plînge de sterilitatea sa cronicizată, trăiește mereu, cu acuitate, bolile sale care vin, cum sînt insomnia și reumatismul, de departe, din adolescență și tinerețe. Prin aprilie 1969 nota: "Pe vremea cînd mă chinuiau cel mai rău
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
simpatic cinic detestabil de către ingratul îndrăgostit înflăcărat care-și anticipează în mod categoric victoria, respectiv happy-end-ul! Și o face plin de o senină chiar ridicolă încredere blindată de ferma convingere în forța de-a dreptul mistică a iubirii sale. Conform refrenului ce a inspirat titlul românesc, pasiunea e ritmată prin muzică (A.R. Rahman), versuri (Anand Bakshi), imagine (Kabirlal), coregrafie (Saroj Khan, Ahmed Khan, Shiamak Davar) și reverberează intens, remixînd sentimentele și amintirile eroilor într-un savuros cocktail al exuberanței și
De doi bani NIRVANA! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16848_a_18173]
-
și metafora, sînt destul de rar folosite". Nu este în discuție, notează Ion Bogdan Lefter, un deficit de vocație a tropismelor ci o adecvare deplină a manierei la efectul de sugestie urmărit. Maniera, cum s-a văzut, recurge la factori repetitivi (refrene, cu deosebire) în scopul obținerii fondului monoton sonorităților prozaice, cîmpului semantic dominat de dizarmonie. Primul articol din care am și citat (Bacovia, un model al tranziției) consideră că scriitura "albă" are drept scop să reflecte decupajul deconcertant și atît de
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
un fel de vafă - "specialitate a casei" de mai bine de un secol) poți asculta orice - de la menuete de Mozart și sonate de Beethoven la jazz și muzică de café-concert - dar, în nici un caz, manele; și, în fine, asemeni unui refren, tradiționalul salut ceh "ahoj" (ce, amintindu-ți de "Asul de pică" al lui Forman, îți răscolește nostalgii cinefile) și, ca un reper, nelipsita ploaie - rece și neprietenoasă - ce-ți actualizează durerile reumatice în plină vară. Aceasta este imaginea pe care
Previzibilul Karlovy Vary... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15956_a_17281]
-
și strîmba din nas la orice privatizare. PRM-ul a anunțat că e împotriva privatizării Sidex-ului, chiar înainte de semnarea actelor, deoarece, spune un comunicat al acestui partid, privatizarea cu pricina e ilegală. Unde și cînd am mai auzit acest refren? De ce își sumă PSD-ul aceste riscuri? Primul și cel mai la îndemînă răspuns e că din cauză că s-au terminat banii pentru susținerea de la stat a așa-numitelor găuri negre ale economiei autohtone. Al doilea, ceva mai complicat, e că
Privatizarea ca ironie a sorții by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15993_a_17318]
-
pisici de jad": "Amina Aeda Aema Anada Area/ Beuna Beana Bieta Bonua Buota/ Leima Leada" etc.). Celebrele secvențe din Ion Barbu (In memoriam) oferă trei ipostaze esențializate ale limbii imaginare, evocînd onomatopeele păsărești ("cir-li-lai"), limba stranie ("vir-o con-go-eo-lig") și refrenul muzical ("lir-liu-gean"). Onomatopee animalice și păsărești combinate cu formule magice apăreau deja în Imnul dracilor al lui I. Heliade Rădulescu ("Bîrrr pac, papă Satan, Cronc, cron, ga! meu, chiți-chiți, meau!"). într-o poezie a lui Șerban Foarță e însă inclusă
Limbi imaginare, limbi amestecate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15660_a_16985]
-
papă Satan, Cronc, cron, ga! meu, chiți-chiți, meau!"). într-o poezie a lui Șerban Foarță e însă inclusă chiar o "înjurătură" - "pe limba păsărilor colibri": "o-rí-o tó-to-bríx i-máx ri-máx/ gal papagal sămînță de limáx/ broscolopendră-n pufuri de cocò" (Șapte unisonete). Refrenele muzicale - variații ale combinațiilor banale de silabe sonore ("tra-la, la-la") sau ale numelor vechi ale notelor muzicale ("pa-vu-ga-di-ke-zo-ni-pa") - se înrudesc și ele cu limbile imaginare; ele apar în Hora de băieți a lui Arghezi (unde se trece de la onomatopee animalică
Limbi imaginare, limbi amestecate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15660_a_16985]
-
Năstase trebuie să fie mai dureroasă decît un cuțit învîrtit în rană. Prin urmare, ei n-au decît o alternativă: fie îl abandonează pe bătrînul stalinist, sărind în barca lupului mai tînăr, fie înfruntă riscul ieșirii din cărți, rămînînd fideli refrenelor "Katiușei" și ale lacrimogenului "Sulico". Pentru un neinițiat e uluitor că guvernul ezită să profite de vîntul în pupă primit de dincolo de Atlantic. Mesajul anti-euforie al premierului a lăsat presei române o impresie excelentă. În cor, condeierii s-au grăbit
Zgomotul și euforia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15706_a_17031]
-
noastră și a înaintașilor lor. Ne întrebăm cât prețuiesc onestitatea și loialitatea și dacă mai merită să fie cultivate, când sunt flagrant păgubitoare. Cum răspunsul este neclar, starea noastră de neliniște și disconfort se agravează; Am auzit, rostit cu convingere, refrenul "înainte era mai bine" îndeosebi în locuri în care oamenii au prosperat vizibil. Deși jignitor pentru cei cu adevărat necăjiți, el nu e totuși imposibil de înțeles. Cei care s-au ridicat sensibil se plâng: * Pentru că prețul pe care îl
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
puțintel mai întremați, rămân totuși sărăntocii Europei. Fapt pe care li-l confirmă zilnic toate mediile; fapt pe care îl constată ei înșiși atunci când ies prin lume. Am inventariat cam la întâmplare motivele care, după părerea mea, explică popularitatea scandalosului refren vocal "înainte era mai bine". Motivele nu au însă toate aceeași greutate. Dacă aș încerca să scot în relief doar câteva din ele, cele care se coagulează într-un nucleu dur, m-aș opri la corupție, injustiție și confuzie morală
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
poemul se cheamă tocmai Disparitzia și oricum e urmat de poemul Explicatzia... Plăcerea de a jongla cu cuvintele, de a miza pur și simplu pe farmecul și pe muzicalitatea lor sau pe înțelesuri relevate prin repetiții, reluări sau chiar mici refrene, transpune din multe versuri, iar acestei îndrăzneli poezia îi răspunde cu armonii care cuceresc instantaneu: "când îți despleteai părul se făcea sâmbătă în fiecare marți/ când mă sărutai se făcea miercuri în fiecare vineri;/ numai în brațele tale era tot
Poeme pentru orice ocazie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16553_a_17878]
-
și unii dintre cei care au votat cu PD-ul în '96. Un refuz de a merge la vot care a mărit scorul, și așa scandalos, al prezenței în Parlament al PRM, prin redistribuirea voturilor. Dacă luăm la cercetat faimosul refren "Nu am cu cine să votez!" vom descoperi în spatele lui o atitudine nedemocratică. El nu vine din partea unor cetățeni pe care nu-i interesează politica sau care nu participă consecvent la vot. Au lipsit de la urne persoane care de fapt
Spargerea bubei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16567_a_17892]
-
absurd și tautologic: Muzicalitatea versurilor dispuse în catrene este conferită de majoritatea cuvintelor de origine latină și de substratul popular: "sara", "urc" din "turmele-l urc" sunt forme fonetice specifice limbii române�; O muzicalitate aparte este imprimată versurilor prin folosirea refrenului, ca și prin creditul artistic pe care îl acordă poetul neologismului: "geniu", "mit", "monolit", "demoni", "magic". Între dogmele comentariilor lingvistico-stilistice nu poate lipsi formula perfect greșită, dar perpetuată prin ani, de caracterizare a imperfectului: Remarcăm folosirea verbelor la imperfect: "dormeau
Referate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16117_a_17442]
-
Simona Tache O țipă, aseară, pe Antenă 2, cântă ceva al carui refren era “Doolcee, doolceeee, dolcee, dolceee”. Din câte știu, Dolce e un serviciu de televiziune prin satelit al lui Romtelecom. Deci s-a ajuns la publicitate în cântece. Product placement. Mișto! Vreau cântece al căror refren să fie: - “Pateeu de ficat
Montam ieftin usi de garaj! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19705_a_21030]
-
2, cântă ceva al carui refren era “Doolcee, doolceeee, dolcee, dolceee”. Din câte știu, Dolce e un serviciu de televiziune prin satelit al lui Romtelecom. Deci s-a ajuns la publicitate în cântece. Product placement. Mișto! Vreau cântece al căror refren să fie: - “Pateeu de ficat Sibiiu, pateu de ficat de porc Sibiiiu” - “Montaaam ieftiin uși de garaaaj, Montaaam ieftiin uși de garaaaj” - “Traduuceeri autorizaaate Carlito, traduceri autorizaatee Carlito” - “Apomeeetree instalaam, apomeeetree instalaam” - “Reaal, cele mai mici preetuuri, Reaaal”
Montam ieftin usi de garaj! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19705_a_21030]
-
în noiembrie 2001: „este una dintre cele mai senzitive voci imaginabile. Pasională și superbă, e perfectă pentru Tosca, de parcă cele mai mari calități ale lui Callas și Tebaldi s-ar fi reunit”, exultă Opera News S.U.A. „Magnifică precum Callas”, este refrenul cronicarilor din Marea Britanie, SUA, Italia și Grecia, unde a fost lansat filmul. Agenda unui star precum Angela Gheorghiu e ca o partitură barocă: o virgulă nu mai e loc să pui. În stagiunea 2000-2001, a cântat „Romeo și Julieta” la
Agenda2003-21-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281053_a_282382]
-
a reușit un show că în zilele bune ale epocii disco. Chiar dacă majoritatea spectatorilor au venit la Saragossa Band să-și amintească anii 80, cănd hiturile formației germane erau la modă, mulți tineri, care nu îi văzuseră încă, au fredonat refrenele celebre Big Bamboo, Rasta Mân, Ginger Red, Goumbé Bou Bakhe, Zabadak sau Agadou. Din formația pop care intră în topuri acum 37 de ani, pe scena de la Sala Palatului a mai urcat vocalistul, Harry Karrer „Carrere“. Harry i-a prezentat
Piesele sunt încă hit, Saragossa n-a murit. Concert fierbinte la Sala Palatului () [Corola-journal/Journalistic/27440_a_28765]
-
patru sute cinze’șase, / Vin eu François Villon - școlar / A cărui minte se-așezase...”, și în care se ascunde anagrama „Coțcarii n-au sfanț” (transcrisa de mînă traducătorului pe exemplarele noastre); cu celebra Balada a doamnelor de-odinioară, din care doar refrenul („Dar unde-i neaua de mai an?), inegalabil tradus, rămăsese neschimbat, cu Balada în numele Fortunei, Balada pe care Villon a făcut-o la rugămintea maicii sale ca să se roage la Maica Domnului și cu Balada lui Villon și-a trupeșei
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
curiozitățile și dificultățile originalului, conștient de fatală constrîngere a măcar unei renunțări. Și-am renunțat la ceea ce, pe-atunci - inconștiență a vîrstei! - considerăm elementul, nu superfluu, desigur, perisabil, insă: formă. s...ț Am păstrat intactă schemă generală și rimele de refren, dar mi-am limitat efortul numai în interiorul fiecărei strofe.” Se salva astfel „esență”: „fidelitatea față de continut (pe care, prostește, îl opuneam formei, potrivit concepțiilor care-mi decimau intelectul. Acum însă s...ț, orgoliul «meseriei» îmi dictă o altă conduită. s
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
cu directețea, modernitatea și caracterul universal al operei lui Villon. Din amurgul Evului Mediu și pînă acum, nici veselia și plăcerea de a trăi în general, si la Paris în special - pentru care Villon și-a riscat viața -, transpuse în refrene precum „Îl n’est trésor que de vivre à son aise” („Nu-i bun mai bun ca viața-ndestulată”) sau „Îl n’est bon bec que de Paris” („Plisc meșter nu-i că la Paris”), devenite proverbe și folclor datorită șansonetiștilor
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
ireversibil, trăit și el inexorabil la aceeași dimensiune, ca răspuns tăcut al tăcerii în tăcere, ca răspuns la o întrebare permanentă ce plutește în aer: ,, Cine suntem noi? Cine sunt eu?’’ Acesta este leit-motivul cărții scrise de Ayten Mutlu ca refren al unei dureri permanente, crescânde ,,în mormântul amintirilor,/ în mormântul durerilor’’ (Tomba - p. 35), care se simte apăsată, asemenea unei păsări cu aripile frânte, dar, în același timp aspiră către un infinit, spre o nevoie de a redescoperi ceea ce ploaia
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
Ardealul”. L-am găsit în repertoriul celebrului cor bărbătesc din Finteușul Mare: „Dac-am plecat Ardealule din tine Nu-i vina noastră, iarăși vom veni. N-am fost învinși și nu vom fi nici mâine, Când ceasul biruinței va sosi. Refren : Aveam o țară scumpă și mândră, Aveam și iarăși vom avea. Dușmanul, care astăzi râde, Va tremura privind la ea. Noi te iubim, că tu ai fost al nostru, Și viața pentru tine ne-am fi dat, Dar prin dictatul
ARDEALUL – „Măi Ardeal, Ardeal, Ardeal, Mult ai trăit cu amar” [Corola-blog/BlogPost/92677_a_93969]
-
l-a compus un colaborator de-al domniei sale. Un textier remarcabil, pentru că surprinde în cuvinte superbe o altă dramă românească, poate nu atât de dureroasă ca cea din 1940, dar și aceasta plină de tristețe : drama exodului românesc de după 1989. Refrenul a rămas același. „Dac-am plecat Ardealule din tine, Nu-i vina noastră, iarăși vom veni. Mai rătăcim, mânați de sărăcie Și vlăguiți de multele hoții. Pădurile și apele, ogorul, Și inima din piept ni s-a luat, Dar într-
ARDEALUL – „Măi Ardeal, Ardeal, Ardeal, Mult ai trăit cu amar” [Corola-blog/BlogPost/92677_a_93969]
-
diagnoza cea mai dureroasă, dar cea corectă. Numai prin asemenea studii putem să verificăm dacă drumul parcurs a fost cel corect ales, dacă condrumeții au fost pe aceiași lungime de undă, dacă am mers înainte ori doar am mimat mișcarea. Refrenul secret al acestui volum este Basarabia și povara nemiloasă a destinului. Concluzia care se impune în urma lecturii acestei ediții este una sigură - ca să evoluăm avem nevoie de o purificare. De o transfuzie de conștiință națională... Și numai atunci vom putea
Apariţie editorială – “Basarabia – destin şi provocare”, Vol.I, autor Galina Martea [Corola-blog/BlogPost/92700_a_93992]