391 matches
-
specifică a relației cu trecutul care este refularea. Subiectul a îndepărtat din conștiința sa anumite fapte și evenimente dintr-un trecut mai îndepărtat, inacceptabile mai târziu pentru el, dintr-un motiv sau altul. Vindecarea sa trece însă prin recuperarea amintirilor refulate. Adultul nu le va mai plasa într-o poziție dominantă a conștiinței sale- care ar putea să-i organizeze viața pe baza unor fapte de mult petrecute -, ci le va dezamorsa de încărcătura emoțională și le va exila într-o
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
plasa într-o poziție dominantă a conștiinței sale- care ar putea să-i organizeze viața pe baza unor fapte de mult petrecute -, ci le va dezamorsa de încărcătura emoțională și le va exila într-o poziție periferică, unde sunt inofensive. Refulate, amintirile rămâneau active și împiedicau, de fapt, subiectul să-și trăiască prezentul. Recuperate, ele pot fi puse deoparte, în fapt, anihilate. Memorie individuală - memorie socială Între memoria individuală și memoria socială există relații tipice. Cultura, în sens etnologic, este o
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
parteneri îl suspectează pe celălalt, atunci relația devine un coșmar, iar escaladarea conflictului în cerc vicios (fiecare se simte justificat prin măsurile celuilalt) devine patologică. Conflictul interior trăit de fiecare, într-o formă sau alta, a fost cel dintre sentimentele refulate ale vinovăției inițiale (orice schimbare socială prin crime se confruntă cu acest conflict), conștientizarea sacrificiului inutil și mai ales sentimentul lipsei de libertate din relație. Sentimentul neputinței rezolvării acestui conflict a determinat refularea sau proiecția vinovăției în „sus”, iar prelucrarea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în legătură cu poluarea orașului), uneori intensă (dacă a roșit). Este capabilă să se gândească la comportamentul său perceput ca un eșec timp de mai multe zile. La fel ca mulți fobici sociali, Isabelle manifestă și iritabilitate, are numeroase stări de enervare refulate, datorită numeroaselor renunțări la care o constrânge boala sa (să nu-și spună părerea, să nu-și exprime drepturile). Ea se enervează repede pe oamenii pe care îi percepe ca fiind egoiști și pe aceia care doresc să știe prea
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
stării de disconfort: „Vor crede că sunt bizară. Bărbații se vor întreba dacă nu cumva sunt atrasă de ei. Si femeile se vor gândi la același lucru, și-și vor pune întrebarea dacă nu cumva este vorba despre o homosexualitate refulată”. „La vârsta mea, ar trebui să fiu capabilă să nu mai roșesc ca o adolescentă. Oamenii vor crede că sunt imatură”. Cogniții pe tema aprecierii critice și a reacțiilor negative ale celuilalt: „A roși, înseamnă să-ți manifești slăbiciunea, înseamnă
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
umanist modern, CL, 1984, 4; Grigore Ilisei, Portrete în timp, Iași, Junimea, 1990, 167-176; Dicț. scriit. rom., III, 572-574; Popa, Ist. lit., II, 970-971; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 314-315; Diana-Elena Popa, „Humorul”, „Antares”, 2003, septembrie; Gabriel Coșoveanu, Humoristul - un sentimental refulat, „Ziua literară”, 2003, 78; Corneliu Ștefanache, O lucrare monumentală despre umor, „Evenimentul”, 2003, 8 noiembrie. M.M.I.
PANAITESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288651_a_289980]
-
activați energia Reiki În interiorul dumneavoastră, Începe un proces de scoatere la suprafață a blocajelor și obstacolelor din propriul sistem energetic, afectînd Încet și sistematic straturi din ce În ce mai profunde de energie blocată și stagnantă generată de gînduri, emoții, atitudini și convingeri negative refulate. CÎnd aceste blocaje sînt scoase de la locul lor, ele ies la suprafață pentru a li se acorda atenție. Aceasta Înseamnă deseori că vă vin dintr-o dată În minte amintiri din trecut sau că Începeți să aveți vise foarte intense. Ocazional
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
au nimic de-a face cu această apărare. Adevăratul altruism ca apărare se sprijină pe patru fundamente, legate fiecare de rezolvarea unui conflict. Acest altruism poate fi: - un tip special de formațiune reacțională. Culpabilitatea care se leagăde agresivitatea sau ostilitatea refulate este aici evitată grație altruismului; - un mijloc de a evita agresivitatea, sursă de conflict, la fel ca în cazul anterior. Soluția este însă diferită: în loc să fie refulată, agresivitatea este deplasată către scopuri „nobile” (altruiste); - o plăcere „prin procură”. Conflictul se
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1989). Să mai amintim că o formație reacțională poate fi recunoscută după exagerarea trăsăturii reacționale și prin faptul că pulsiunile inhibate (răutatea, în cazul altruismului) irump din când în când fie direct, fie sub masca unui interes particular pentru tendința refulată. Iată care sunt principalele caracteristici ale altruismului ce o animă pe acea pacientă a Annei Freud al cărei caz este raportat de Sandler (1985/1989). Unei exagerări caricaturale a reprimării cruzimii i se asociază interesul pe care-l suscită la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
principalele caracteristici ale altruismului ce o animă pe acea pacientă a Annei Freud al cărei caz este raportat de Sandler (1985/1989). Unei exagerări caricaturale a reprimării cruzimii i se asociază interesul pe care-l suscită la această pacientă agresivitatea refulată. În timp ce, pe de o parte, ea împinge refuzul de a face vreun rău cuiva până acolo încât nu numai că devine vegetariană, dar își propune să nu mai mănânce nici măcar legume (într-atât o doare soarta lor!), pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1953), care nu are nici un sentiment religios, se simte totuși obligat să se roage în mod obsesional pentru sănătatea mameisale bolnave și să se lovească ușor peste gură după rugăciune. Fenichel interpretează această conduită contradictorie ca o întoarcere a dorinței refulate de a-și vedea mama murind, o anulare care are următoarea semnificație: „Îmi aduc înapoi în gură cuvintele rugăciunii”. Un pacient al lui Janet (1903/1976, vol. II), în vârstă de 63 de ani, are obsesia angoasantă că este grav
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dar vă înșelați”. În acest caz se revine asupra unui cuvânt pentru a-l denunța, ca și în anularea retroactivă, încercându-se neutralizarea unui eveniment sau a unei dorințe. În fine, anularea retroactivă echivalează cu o refulare parțială, întrucât pulsiunea refulată reușește să se exprime opunându-se pulsiunii contrare. Freud (1926/1995) își reprezintă legăturile anulării retroactive cu refularea într-un mod, la prima vedere, contradictoriu. El afirmă mai întâi că anularea retroactivă echivalează cu refularea evenimentului în manieră motrice. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Potrivit lui Freud (1925a/1987), negarea este un substitut de nivel superior al refulării. În acest caz se produce o suspendare parțială a refulării, întrucât subiectul ia cunoștință de sentimentul refulat, fără însă a-l accepta. Elementul refulat este enunțat și de îndată negat. Le Guen et al. identifică, în aceste diferite denegări, etapele „conștientizării aspectului refulat”: „Nu gândesc așa... nu trebuie să gândesc așa... nu trebuie să-mi permit această
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
alte mecanisme de apărare" Potrivit lui Freud (1925a/1987), negarea este un substitut de nivel superior al refulării. În acest caz se produce o suspendare parțială a refulării, întrucât subiectul ia cunoștință de sentimentul refulat, fără însă a-l accepta. Elementul refulat este enunțat și de îndată negat. Le Guen et al. identifică, în aceste diferite denegări, etapele „conștientizării aspectului refulat”: „Nu gândesc așa... nu trebuie să gândesc așa... nu trebuie să-mi permit această satisfacție chiar dacă gândesc așa...”. Această conștientizare s-
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
caz se produce o suspendare parțială a refulării, întrucât subiectul ia cunoștință de sentimentul refulat, fără însă a-l accepta. Elementul refulat este enunțat și de îndată negat. Le Guen et al. identifică, în aceste diferite denegări, etapele „conștientizării aspectului refulat”: „Nu gândesc așa... nu trebuie să gândesc așa... nu trebuie să-mi permit această satisfacție chiar dacă gândesc așa...”. Această conștientizare s-ar sfârși, potrivit autorilor, cu o remarcă preluată de la Freud (1925a/1987): „Este ceva ce-aș prefera să refulez
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
iar aceasta fără vreo angoasă, fac loc supoziției că la originea curățeniei, caracterului econom sau gustului pentru ordine ale persoanei în chestiune nu se află formațiunile reacționale. În caz contrar se remarcă „deformări de caracter” (Freud, 1915/1981), întrucât „pulsiunea refulată stă mereu trează pentru a-și conserva contrariul” (Freud, 1926/1995). În această situație putem vorbi într-adevăr de formațiune reacțională. Apoi, putem remarca în mod paradoxal, alături de această rigiditate, o propensiune a instinctelor inhibate spre reapariție, deoarece ele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
le pună în ordine pe celelalte. Acest amestec de dezordine, murdărie și rituri de spălare arată că avem de-a face într-adevăr cu o formațiune reacțională intensă, și nu cu un simplu gust pentru curățenie. În sfârșit, pulsiunile instinctive refulate se pot exprima indirect: un bărbat rigid și puritan, care-și refulează dorințele sexuale, „va manifesta un interes - chipurile - dezinteresat pentru lupta împotriva prostituției și pornografiei” (J.-L. Faure, 1973). Istorictc " Istoric" Freud utilizează pentru prima dată termenul „formațiune reacțională
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
caracter pe care este pe cale să o dobândească (Sandler, 1985/1989). Comparația cu refularea este mai simplă. Formațiunea reacțională se află în serviciul refulării, pe care o împiedică să funcționeze neîntrerupt. Printr-o modificare durabilă a personalității, prevenim reapariția pulsiunilor refulate, întrucât în acest fel se produce o contrainvestire permanentă. Alte două concepte, pe care nu i le datorăm lui Freud, ci lui Adler (ele se află la baza „psihologiei individuale”), ar putea fi puse în raport cu formațiunea reacțională: compensarea și supracompensarea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sânge», și atunci nimic rău nu ți se va întâmpla”. Într-un mod mai direct, identificarea cu agresorul se observă zi de zi în jocurile copiilor sau în activitățile de magie și vrăjitorie care, provenind dintr-o întoarcere a elementului refulat, fac în zilele noastre atâția adepți. A. Freud (1936/1993) relatează exemplul unei fetițe căreia îi este frică de fantome. Ea traversează holul întunecos de la intrare gesticulând bizar și explicându-i pe un ton triumfal frățiorului ei: „Nu trebuie decât
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
evocate mai sus: „Aceste persoane disecă totul prin cuvânt și nu simt nimic, dar, ca urmare a izolării obsesionale, nu-și dau seama că acționează astfel din teamă de afect”. În izolare însă, remarcă Mucchielli (1981), afectul este detașat și refulat, pe câtă vreme în intelectualizare el este transpus în idee. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Nu orice intelectualizare este un mecanism de apărare. „Intelectualizarea vieții afective, tentativa de a stăvili procesele instinctuale legându-le de idei pe care le putem analiza
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
am plâns când ne-au trimis pe mine și pe sora mea să trăim în casa asta... Nu vreau ca și copilul meu să treacă prin ceea ce am trecut eu». La acești părinți, durerea și suferința nu au fost complet refulate. Dar, pentru că-și aduc aminte, ei sunt feriți de pericolul unei repetări oarbe a acestui trecut morbid.” În schimb, părinții care nu-și amintesc de afectele lor sunt incapabili, susțin Fraiberg et al., „să-și protejeze copiii de repetarea propriului
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
lucru perceput și cade în delirul de persecuție. Explicarea fobiei prin proiectarea în real a pericolului pulsional datează din 1915 (1915c/1968). Prin deplasarea unei încărcături libidinale inconștiente asupra unei reprezentări conștiente substitutive legate de precedenta, proiecția împiedică întoarcerea aspectului refulat și focalizează angoasa asupra unui obiect extern mai ușor de evitat, cum ar fi, de pildă, un animal de care subiectul se teme. „Prin ansamblul mecanismului de apărare instalat, subliniază Freud (1915c/1968), s-a obținut o proiecție a pericolului
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
această lipsă de fantasmare, această hiperadaptare conduc spre o patologie, pentru că ele îi caracterizează pe subiecții cu afecțiuni psihosomatice. Refularetc "Refulare" Definițietc "Definiție" Respingerea în inconștient a unor reprezentări conflictuale care se mențin active, rămânând totuși inaccesibile conștientizării. Întoarcerea elementului refulat, ale cărei consecințe pot fi anodine sau patologice, intervine în caz de eșec sau de insuficiență a refulării. Discutarea definițieitc " Discutarea definiției" Dintre numeroasele întrebări care s-au pus în legătură cu refularea, vom avea în vedere două: - Cum putem distinge între
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
deliberată, conștientă, de a refula, ci subliniază că refularea nu se face la întâmplare și că ea îi permite subiectului să evite o conștientizare dureroasă. Este vorba de o falsă uitare, de o uitare care nu este definitivă, întrucât elementele refulate, pe care nu ni le putem aminti în mod conștient, pot să reapară involuntar, în numeroase circumstanțe. Este ceea ce se numește întoarcerea elementului refulat, care are loc sub formă de lapsusuri, erori de memorie, uitări de nume. Elementul refulat va
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dureroasă. Este vorba de o falsă uitare, de o uitare care nu este definitivă, întrucât elementele refulate, pe care nu ni le putem aminti în mod conștient, pot să reapară involuntar, în numeroase circumstanțe. Este ceea ce se numește întoarcerea elementului refulat, care are loc sub formă de lapsusuri, erori de memorie, uitări de nume. Elementul refulat va putea fi recunoscut de subiectul însuși doar în aceste cazuri benigne, cu ajutorul unei autoanalize, așa cum a procedat Freud însuși (1898/1984) cu ocazia uitării
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]