201 matches
-
de toleranță pentru toate cultele protestante, iar catolicii au fost mai puțin persecutați decât în vremea conducerii prezbiteriene. Ca orice puritan, el a privit învățămîntul cu seriozitate și l-a sprijinit cu bani și prin donații din pământurile bisericești. Când regaliștii au revenit la putere în 1660, cadavrul său a fost exhumat, atârnat în lanțuri, și decapitat. Cromwell a fost o figură controversată în istoria Britaniei și Irlandei - un dictator regicid conform unor istorici (precum David Hume sau Cristopher Hill) și
Oliver Cromwell () [Corola-website/Science/298573_a_299902]
-
Sarah Jennings, o tânără domnișoară de companie, de care s-a îndrăgostit. Sarah provenea dintr-o familie din mica nobilime, iar povestea sa familiară era similară cu cea a lui Churchill din multe puncte de vedere: tatăl ei fusese un regalist și după războiul civil, familia sa se afla în condiții economice precare. După moartea tatălui său, Sarah, împreună cu mama sa și sora sa, se mutase la Londra, unde regele le-a răsplătit pentru fidelitatea lor: mama sa primise o pensie
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
creat lagăre de concentrare pentru antifasciști, comuniști, sârbi, rromi, evrei și croații care care se opuneau ideologiei. Încă de la începutul ocupației, forțele de rezistență au fost formate din două facțiuni: una condusă de comuniști - partizanii iugoslavi - și a doua a regaliștilor naționaliști - mișcarea cetnicilor. Partizanii iugoslavi pro comuniști au beneficiat de recunoașterea tuturor Aliaților doar după Conferința de la Teheran din 1943, după ce gradul de colaborare a cetnicilor cu ocupantul german a crescut treptat. Partizanii au inițiat o campanie de gherilă, ce
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
a fost descrisă ca fiind una fericită. A devenit populară pentru public prin introducerea pomului de Crăciun în Franța. Cuplul a avut doi copii; fiul cel mare, Filip, născut la Palatul Tuileries din Paris va deveni cunoscut mai târziu de regaliști sub numele "Louis Philippe II". Celălalt fiu, Robert, a luptat pentru Uniune în Războiul Civil American și pentru Franța în 1870 în războiul franco-prusac. La 13 iulie 1842, soțul ei a murit din cauza rănilor suferite după ce a sărit din trăsura
Ducesa Helen de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/323030_a_324359]
-
în accepția lui Fred ), anunțând și prăbușirea fatală din epilogul romanului. In piesa Danton, considerată de către autorul însuși o reconstituire istorică și demonstrând o dată mai mult apetența pentru autentic, există o scenă în care referirile la Hamlet sunt explicite. Lameth, regalist convins, silit de puseele antimonarhice ale revoluționarilor să stea ascuns în anonimat, riscă totuși o audiență la inflexibilul ministru al justiției. Pe parcusrsul discuțiilor, Danton, abil diplomat și susținător fervent al independenței Franței, devine mult mai maleabil, acceptând tacit o
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
care volumul oferit le ascunde, ar exista și o prefigurare destinală comună. Un rege trebuie salvat sau măcar readus în memoria colectivă de doi protagoniști situați pe niște poziții ireconcialibile. Lameth și Danton joacă alternativ rolul lui Hamlet. Pentru moment, regalistului i se trasează o misiune la fel de periculoasă și plină de capcane ca și în cazul eroului shakesperian, trimis în Anglia cu o epistolă sub a cărui sigiliu era înscrisă chiar asasinarea sa. Asumându-și riscurile, cel care face cadou volumul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
desemna însușiri pozitive (inteligenții, frumoșii, cochetele) sau negative (avarul, proștii, lașii, urâții), anumite aspecte fizice (pistruiatul, ochioasa, creola), aspecte legate de vârstă (micuța, tânărul) sau statutul social/profesional (săracii, bogatul, amărâta, publicitarii), rase umane (albii, negrii), orientări și ideologii (liberalii, regaliștii, comunistul)9 etc.: Blondele și roșcatele din concurs au fost devansate de o frumoasă brunetă Social-democrații erau prezenți la conferința de presă Bogații planetei au pus ochii pe țara noastră (EZ, 2007). Foarte frecvente în limba actuală sunt adjectivele substantivizate
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
cele două din urmă categorii vor participa la început doar cu titlul consultativ. De aceea, nu se poate încă vorbi de activitatea Camerei inferioare a Parlamentului. Am menționat anterior că nici cu acest prilej nu s-a reușit pacificarea regatului. Regaliștii nu au acceptat protectoratul lui Simon de Montfort 230. La 7 august 1265 Henric al III-lea emitea o Proclamație prin care făcea publică reluarea puterii reale și desființa Consiliul celor nouă. El a menținut însă Magna Charta și procedura
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
pe străzi diferite, "anume osebit fiecărei stări după condiția ei"812. Elementele alcătuitoare ale Dietei se mențin, cu unele diferențe datorate înființării Guberniului Transilvaniei: consiliul guberniului regesc; Tabla regească de judecată; comiții supremi ai scaunelor secuiești și dregătorii scaunelor săsești; regaliștii (cei chemați prin scrisori regești) din stările magnaților și nobililor; deputații comitatelor, scaunelor, orașelor libere regești și ai târgurilor privilegiate. Din anul 1767 din rândul stării nobililor participau 30 de reprezentanți 813. În condițiile și situațiile de absență, cunoscute deja
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Deosebirea esențială rezidă în modul desfășurării lucrărilor, care de acum relevă activitatea Dietei în două Camere sau "table" (tabulis)815. Camera superioară (Secția de sus) găzduia Guberniul, iar cea inferioară (Secția de jos), condusă de președintele stărilor, reunea Tabla regească, regaliștii și deputații. După dezbateri și adoptarea hotărârilor în problemele obligatorii înscrise pe ordinea de zi, acestea erau supuse suveranului și Dieta își încheia lucrările. Atribuțiile Dietei s-au restrâns. Cel mai mare câștig dobândit odată cu organizarea principatului Transilvaniei alegerea principelui
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
obținere a mărturiilor, denunțurilor și spovedaniilor religioase. Datorită tuturor acestor probleme interne, până la declanșarea unui război civil nu mai era decât un singur pas. În anul 1641 au avut loc o serie de mișcări interne și de conspirații între tabăra regaliștilor și cea a suporterilor parlamentului. Figură care s-a remarcat pe parcursul acestor ani că un antiregalist convins a fost Oliver Cromwell, cel care va prelua conducerea statului după sfârșitul domniei lui Carol Întâiul. Opt ani mai tarziu, după lupte înverșunate
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
pierdut vederea. În timpul ceremoniei de înmormântare, de pe data de 6 februarie, deși era o zi frumoasă, vremea s-a stricat brusc, incepand să ningă. Catifeaua neagră care îmbracă sicriul regelui a fost acoperită de un strat gros de nea albă, regaliștii susținând că era un mesaj divin. Toate aceste legende locale nu arata decât că monarhul, după execuția să, a devenit un simbol, fiind mult mai respectat și iubit după moartea, decat a fost în timpul vieții. După acest eveniment, Anglia a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
fiul regelui, viitorul Carol al II-lea, se zbătea în sărăcie în Franța. În timp ce tânărul rege caută sprijin în Europa, pentru nouă ordine socială instaurata în Anglia, cel mai mare pericol îl reprezenta Irlanda, datorită coaliției dintre catolicii irlandezi și regaliștii englezi. Cromwel își declarase aversiunea față de Irlanda. El motiva acest comportament prin faptul că era un oponent înflăcărat al bisericii romano-catolice, pe care o consideră imorală, încălcând legile Bibliei prin situarea papei pe o poziție egală cu cea a lui
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
se străduie prea mult în explicațiile sale. De multe ori, încercând să întărească notă de autenticitate, autorul apocrif atrage atenția prin aceste titluri ieșite din tipologia canoanelor clasice. La foarte scurt timp de la încoronare, parlamentul - format în mare parte din regaliști și adepți ai confesiunii anglicane - s-a reunit în încercarea de a decide în primul rând religia oficială a țării și, de asemenea, pentru a anula o serie de taxe și impozite impuse de Carol Întâiul. Astfel, biserica anglicana a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Anglia și Franța au declanșat o adevărată cursa pentru descoperirea de noi teritorii, în timp ce pe bătrânul continent se desfășura competiția pentru ocuparea poziției de putere centrală. Spania și Portugalia intraseră în declin economic, Anglia era focalizata pe luptele interne între regaliști și republicani, Olanda se axa pe dobândirea unei poziții fruntașe în ceea ce privea supremația asupra Noilor Teritorii și a comerțului maritim, iar Germania, după Războiul de 100 de ani, era fărâmițata în zeci și zeci de state. Pe un astfel
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
În 1820, când el va trece cu caravana către Teheran. Trebuie semnalată În acest punct și existența unui medic francez pe nume Barachin. Dintre ofițeri merită amintiți: francezii Joseph-Jean d’Oms (născut În 1775, dar antibonapartist), Louis-Philippe Aubrélique (și el regalist, șef al cuirasierilor, cu un traseu anterior la Alep), Charles Deveau, căpitanul de infanterie Antoine Bacheville, locotenenții de Murat și Hubert, precum și italienii Ciattis și Pietragrua. Alte amănunte În B. Le Calloc’h, Csoma de Kőrös V, passim. 90. Numai
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mulțimii londoneze și la fuga regelui. În momentul izbucnirii războiului civil, tabăra parlamentară beneficia de sprijinul regiunilor mai dezvoltate din sud-estul Angliei, mai ales orașele portuare și Londra, care puteau oferi mai multe resurse decât Vechea Anglie, susținătoare a regalității. Regaliștii aveau în schimb o armată mai bine organizată cu ajutorul căreia au abținut câteva victorii nedecisive. Treptat parlamentul a reușit să-și dezvolte forța militară, fiind ajutat și de trupele Scoțiene care au participat la război cu condiția acceptării de către parlament
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
absolutism și susținând totodată că monarhia engleză și-a asumat cu mult timp în urmă angajamentul de auto-limitare a puterii, pe care regele actual ar trebui să-l respecte. Ideea monarhiei mixte a fost atacată simultan de radicali și de regaliști. Astfel, Henry Parker a publicat anonim, în 1642, Observations upon some of His Majesties late answers în care ataca laolaltă Răspunsurile regelui și pamfletul lui Edward Hyde la adresa parlamentarismului radical. Parker se folosea de argumentul legii naturale și susținea că
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Răspunsurile regelui și pamfletul lui Edward Hyde la adresa parlamentarismului radical. Parker se folosea de argumentul legii naturale și susținea că poporul este sursa puterii și are dreptul să-și aleagă forma de guvernare, iar parlamentul se confundă cu statul însuși. Regalistul Dudley Digges a atacat scrierea lui Parker, în Answer to a printed book (1642), întorcând argumentul contractualist împotriva parlamentului, cu ajutorul unor pasaje copiate din scrierea lui Hobbes, Elements of Law. Apoi, în 1643, a scris The Unlawefulnesse of Subjects taking
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
și lumea dezvrăjită a puterii politice hobbesiene și a relativismului moral"68. Răspunsul lui Hobbes față de criticile lui Bramhall va fi dat în Leviathan (1651), dar receptarea cărții va fi puternic influențată de curentul de opinie defavorabil creat chiar de către regaliști. În 1652, Filmer a publicat anonim Observations concerning the Orginall of Government, scriere în care a atacat laolaltă teoriile contractualiste ale lui Grotius, Milton și Hobbes. Filmer urmărea două obiective, în aceste Observații. Pe de o parte, el arăta că
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
degeaba să folosească scrierea lui Hobbes în scopuri proprii, pentru că Hobbes susține suveranitatea nedivizată și monarhia. Contribuția lui Filmer la receptarea cărții lui Hobbes s-a dovedit decisivă din cauza primului argument, pentru că acesta a determinat nu numai atitudinea negativă a regaliștilor, dar și curiozitatea republicanilor. Ceea ce Filmer și regaliștii considerau subversiv la Hobbes era mai ales ideea că prima lege a naturii este autoconservarea, de unde rezultă că dreptul de rezistență în fața morții trebuie recunoscut chiar și criminalului pedepsit în mod just
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
proprii, pentru că Hobbes susține suveranitatea nedivizată și monarhia. Contribuția lui Filmer la receptarea cărții lui Hobbes s-a dovedit decisivă din cauza primului argument, pentru că acesta a determinat nu numai atitudinea negativă a regaliștilor, dar și curiozitatea republicanilor. Ceea ce Filmer și regaliștii considerau subversiv la Hobbes era mai ales ideea că prima lege a naturii este autoconservarea, de unde rezultă că dreptul de rezistență în fața morții trebuie recunoscut chiar și criminalului pedepsit în mod just. Buni specialiști în retorică, regaliștii cunoșteau forța de
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Ceea ce Filmer și regaliștii considerau subversiv la Hobbes era mai ales ideea că prima lege a naturii este autoconservarea, de unde rezultă că dreptul de rezistență în fața morții trebuie recunoscut chiar și criminalului pedepsit în mod just. Buni specialiști în retorică, regaliștii cunoșteau forța de convingere a exemplelor, și tocmai exemplele pe care le dădea Hobbes în Leviathan, în special în capitolul XXI, constituiau "ingrediente esențiale pentru a recunoaște în Hobbes un teoretician al rezistenței"69. Într-adevăr, chiar dacă o serie de
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
and Necessity ca răspuns față de atitudinea lui Bramhall, în care a inclus o "epistolă către "cititorul sobru și discret", extrem de anticlericală"70. Aceasta i-a adus destui simpatizanți printre puritani. Era un motiv și mai serios pentru Bramhall și pentru regaliști să se distanțeze de Hobbes. "Hobbes reprezenta o amenințare teribilă pentru păstrarea unității dintre Carol al II-lea și anglicanismul laudian (bramhallian)"71. În 1655, Bramhall, aflat încă în exil, a răspuns prin A Defence of True Liberty from Antecedent
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
al filosofiei sale. Teoria lui Hobbes despre suveranitatea prin cucerire sugera că este suveran cel care deține suveranitatea de facto, iar asta constituia cea mai serioasă problemă pentru revendicarea suveranității de către partida regalistă. Prin urmare, Hobbes a fost considerat de către regaliști un agent al rebeliunii și un susținător al lui Cromwell 75. La polul opus, activiștii republicani James Harrington și George Lawson asociau și ei absolutismul din Leviathan cu Protectoratul cromwellian și îl descriau pe Hobbes ca pe un absolutist inacceptabil
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]