709 matches
-
Cu ajutorul lui Pierre Séguier, în Parlamentul de la Paris, ea a revocat dorința ultimului rege care îi limita puterile. Fiul ei în vârstă de patru ani a fost încoronat drept regele Ludovic al XIV-lea al Franței. Anna și-a asumat regența, dar spre surpriza generală, ea a încredințat guvernul Cardinalului Mazarin, care fusese un protejat al Cardinalului Richelieu. Mazarin a părăsit hotelul Tuboeuf unde stătea și și-a ales o reședință la Palais Royal lângă regina Anna. Cu ajutorul lui Mazarin, Anna
Ana de Austria () [Corola-website/Science/310277_a_311606]
-
Royal lângă regina Anna. Cu ajutorul lui Mazarin, Anna a înăbușit revolta aristocraților condusă de Ludovic al II-lea de Bourbon, care a devenit cunoscută sub numele de Frondă. În 1651, când fiul ei Ludovic al XIV-lea a devenit major, regența ei a luat sfârșit. Totuși, ea a deținut multă putere și influență asupra fiului ei până la moartea lui Mazarin. Din această căsătorie au rezultat următorii copii:
Ana de Austria () [Corola-website/Science/310277_a_311606]
-
acestuia, Gisela Agnes de Anhalt-Köthen, fiica lui Leopold, Prinț de Anhalt-Köthen. După ce și-a pierdut ambii părinți în 1751 (mama lui la 20 aprilie iar tatăl la 16 decembrie), tânărul Leopold în vârstă de 11 ani a moștenit Anhalt-Dessau sub regența unchiului său, Prințul Dietrich. Călcând pe urmele bunicului și tatălui său, Leopold s-a alăturat armatei prusace. După bătălia de la Kolín (18 iunie 1757), el a fost impresionat atât de negativ de spectacolul de război încât a demisionat din armată
Leopold al III-lea, Duce de Anhalt-Dessau () [Corola-website/Science/334407_a_335736]
-
Dirk al VI-lea (n. cca. 1114 - 5 august 1157) a fost conte de Olanda de la 1121 până la moarte, pentru început, în cadrul minoratului, sub regența mamei sale, Petronilla. Dirk a fost fiul contelui Floris al II-lea de Olanda. După moartea sa, el a fost succedat de fiul său mai mare, Floris al III-lea. Dirk a fost căsătorit cu Sofia de Salm, contesă de
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
Utrecht (ulterior, în timpul domniei lui Dirk, fortificațiile de lemn ale Leidenului vor fi înlocuite printr-un castel de piatră). Dat fiind că Petronilla nu constata vreo abilitate sau ambiție deosebită din partea lui Dirk pe măsură ce acesta creștea, ea și-a continuat regența asupra acestuia, până când fiul ei favorit, Floris să devină în stare să preia conducerea comitatului. Acest Floris, numit "cel Negru" (în limba neerlandeză: "de Zwarte") poseda acele calități care păreau să îi lipsească fratelui său Dirk. Floris s-a răsculat
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
de cvorum. Rezultatul alegerilor din 10 iunie 2007 pentru Senat: Camerele Reunite (, ) este numele dat corpului creat cu ocazia ședințelor comune ale celor două camere. Acestea se reunesc în anumite condiții enumerate în Constituție: depunerea jurământului de către Rege, declararea unei regențe. Ultima reuniune a avut loc pe data de 9 august 1993 cu ocazia depunderii jurământului de către actualul monarh.
Parlamentul Belgiei () [Corola-website/Science/311768_a_313097]
-
Joachim Ernst de Brandenburg-Ansbach (1582-1625) și a soției acestuia, Sophie (1594-1651), fiica contelui Johann Georg de Solms-Laubach. În 1625, după decesul tatălui său, el a fost succedat de fratele mai mare al lui Albert, Frederic al III-lea, inițial sub regența mamei lor. În 1634 Frederic a fost ucis în Războiul de Treizeci de Ani fără să aibe moștenitori. A fost succedat de Albert, sub regența mamei sale deoarece Albert avea 14 ani. La 31 august 1642, la Stuttgart, el s-
Albert al II-lea, Margraf de Brandenburg-Ansbach () [Corola-website/Science/336378_a_337707]
-
fost succedat de fratele mai mare al lui Albert, Frederic al III-lea, inițial sub regența mamei lor. În 1634 Frederic a fost ucis în Războiul de Treizeci de Ani fără să aibe moștenitori. A fost succedat de Albert, sub regența mamei sale deoarece Albert avea 14 ani. La 31 august 1642, la Stuttgart, el s-a căsătorit cu Henriette Louise (1623-1650), fiica lui Louis Frederic, Duce de Württemberg-Montbéliard. Cuplul a avut următorii copii: S-a recăsătorit la 15 octombrie 1651
Albert al II-lea, Margraf de Brandenburg-Ansbach () [Corola-website/Science/336378_a_337707]
-
o nouă căsătorie. Franța și Spania doreau să o căsătorească cu vărul ei primar Pedro de Bourbon, fiul de 19 ani a infantelui Gabriel, fratele mai mic al regelui Carol al IV-lea, însă căsătoria nu s-a materizlizat. În timpul regenței, Maria Luisa a fondat o școală pentru predarea științelor la nivel superior, Muzeul de Fizica și Istorie Naturală din Florența. Pentru a intra în grațiile poporului florentin, ea a primit cu bunăvoință la Palatul Pitti recepții splendide pentru artiști și
Maria Louisa a Spaniei (1782-1824) () [Corola-website/Science/322336_a_323665]
-
născut la Palatul Fontainebleau la 22 noiembrie 1602. Când tatăl ei, Henric al IV-lea, a fost asasinat la 14 mai 1610, fratele ei mai mare i-a succedat la tron ca regele Ludovic al XIII-lea al Franței sub regența mamei lor. Cei doi frați erau foarte apropiați. Elisabeta a avut cinci frați: Ludovic al XIII-lea al Franței, Christine Marie, Ducesă de Savoia, Nicholas Henri al Franței, Duce de Orléans, Gaston, Duce de Orléans și Henrietta Maria, regină a
Elisabeta a Franței () [Corola-website/Science/310468_a_311797]
-
lupta pentru putere și lipsită de scrupule când era vorba de propriile interese. Totodată a dat dovadă de mult curaj prin intervenția ei pe lângă împăratul aflat pe patul de moarte pentru impunerea fiului lor comun ca urmaș la tron, sub regența ei și a soției împăratului, dejucând intrigile celorlați nobili mandchurieni și ale eunucilor. Fără aceste calități cu siguranță nu ar fi reușit să ajungă și să se mențină la putere. Pe de altă parte, multe dintre hotărârile ei trebuie privite
Împărăteasa văduvă Cixi () [Corola-website/Science/313484_a_314813]
-
mama vitregă a lui Christian, Juliana Maria de Braunschweig-Wolfenbüttel, fratele său vitreg Prințul Frederick al Danemarcei și de politicianul danez Ove Høegh-Guldberg. Din anul 1784, fiul său Frederick al VI-lea al Danemarcei a domnit permanent ca prinț regent. Această regență a fost marcată de reforme liberale însă și de începutul dezastrelor cauzate de războaiele napoleoniene. Christian a murit în 1808 la vârsta de 59 de ani la Rendsburg, Schleswig de anevrism cerebral.
Christian al VII-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316339_a_317668]
-
câțiva prieteni de vârsta lui iar contactul cu surorile sale era limitat. Mediul în care a fost crescut l-au transformat într-o persoană timidă care a văzut "în cărți o altă lume unde se putea izola și proteja". O regență a fost numită pentru a conduce țara în timpul minoratului său. Disputele între facțiunile politice au dus la câteva rebeliuni și insatbilitate, aproape anarhie. Posibilitatea de a scădera vârsta împăratului în loc să aștepte până când va împlini 18 ani (02 decembrie 1843), a
Pedro al II-lea al Braziliei () [Corola-website/Science/305738_a_307067]
-
împărat ca fiind o sursă fundamentală de authoritate esențială atât pentru conducere și pentru supraviețuirea națională. Prin anii 1880 clasa politică a fost înlocuită aproape în întregime de o altă generație de politicieni care nu au avut nici o experiență de regență și de primii ani ai domniei lui Pedro când pericole interne și externe au amenințat existența națiunii. Ei au cunoscut doar o administrație stabilă și de prosperitate. În contrast puternic cu cei din epoca anterioară, tineri politicieni nu au văzut
Pedro al II-lea al Braziliei () [Corola-website/Science/305738_a_307067]
-
s-a recăsătorit cu Adina Cordescu, născută Olmazu, cu 33 de ani mai tânără decât el. Adina, cea de-a doua soție a lui Take Ionescu, provenea dintr-o familie de mici boieri buzoieni, înrudiți cu Constantin Sărățeanu, membru al Regenței de la sfârșitul anilor ’20. Take Ionescu și Adina Olmazu nu au avut copii, dar există surse conform cărora actorul Mircea Șeptilici ar fi fost fiul natural al ilustrului politician. După moartea lui Take Ionescu, Adina a devenit doamnă de onoare
Biografia lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335149_a_336478]
-
La 15 martie 963, Roman al II lea avea să moară, lucru ce va crea o oarecare agitatie în jurul puterii. Împărăteasa Theophano avea doar 22 de ani ramânând singură cu 4 copii (2 baieți și 2 fete). Fără întârziere, luă regența în numele celor doi porfirogeneți, Vasile care avea atunci 5 ani și Constantin care avea 2 ani; dar situația era peste măsură de grea pentru o femeie și mai ales pentru o femeie ambițioasă.Lângă ea se găsea un ministru atotputernic
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
au dus la preluarea controlului asupra celor două state de către Filiki Eteria, o societate secretă greacă care a solicitat, și obținut în faza inițială, sprijinul rusesc. Spre deosebire de Moldova, eteriștii au găsit o situație mai complexă în Țara Românească, unde o regență boierească au solicitat acestora să obțină alungarea instituțiilor fanariote. S-a obținut un compromis prin sprijinul acordat de aceștia unui pandur, Tudor Vladimirescu, care instigase deja din 1821 la o revoltă anti-fanariotă (fiind unul dintre "sudiți", Rusia spera ca revolta
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
primul fiu avut cu cea de a doua soție, Gaitelgrima, sora lui Pandulf al IV-lea de Capua. Acest fiu, numit Guaimar al IV-lea de Salerno, îi va succeda din 1027, de la vîrsta de 14 sau 16 ani, sub regența Gaitelgrimei, care era de fapt un simplu pion al fratelui ei, Pandulf. Cel de al treilea fiu al lui Guaimar al III-lea, Guy, a fost făcut gastald de Capua de către unchiul său, iar apoi duce de Sorrento de către fratele
Guaimar al III-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324495_a_325824]
-
magnații danezi, Contele Gerhard al III-lea și Contele Johann I de Holstein-Kiel. Christopher a fost forțat să abdice și a fost exilat, în timp ce ducele Valdemar de Southern în vârstă de 12 ani, a fost făcut rege al Danemarcei, sub regența Contelui Gerhard. Până în 1329 Christopher trăit în exil, însă haosul în creștere în republica magnaților din Danemarca și fricțiunile dintre Gerhard și vărul său Contele Johan de Plön, fratele vitreg al lui Christopher, i-au dat lui Christopher o altă
Christopher al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331278_a_332607]
-
invazia Crimeei începută în primăvara anului 1687 și terminată rapid într-un eșec. Când Petru a ajuns la maturitate, poziția Sofiei a devenit din ce în ce mai precară. Ea a sperat ca Ivan să aibă un moștenitor pe linie masculină, mascând astfel prelungirea regenței. Ivan, căsătorit în 1684, a avut în 1689 o fiică. La începutul anului 1689, Petru în vârstă de 16 ani, s-a căsătorit cu Evdokia Lopukhina. Golițin, principalul consilier al Sofiei, a început o a doua campanie în Crimeea terminată
Ivan al V-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/333115_a_334444]
-
atenția asupra războiului împotriva Angliei și a reușit să câștige toate teritoriile deținute de englezi. Fiul său, Carol VI, a ajuns la tron în 1380, dar după 1392 a fost acuzat de demență primind porecla de Carol Nebunul. Lupta pentru regență între rudele sale a degenerat în război civil. Henric V al Angliei a profitat de situație și a invadat Franța în 1415. După bătălia de la Azincourt, Carol a cedat Normandia lui Henric și l-a numit moștenitor al tronului francez
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
fost fiul cel mare al lui Ernst August al II-lea, Duce de Saxa-Weimar și a soției acestuia, Anna Amalia de Brunswick-Wolfenbüttel. Tatăl său a murit când Karl August avea nouă luni (28 mai 1758) iar băiatul a intrat sub regența și sub supravegherea mamei sale. Guvernantul său a fost contele Johann Eustach von Görtz, un nobil german de școală veche. În 1771 poetul Christoph Martin Wieland a fost numit tutorele său. În 1774, poetul Karl Ludwig von Knebel a venit
Karl August, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/326227_a_327556]
-
acasă când ar fi trebuit să fie trimis la Moscova. Potrivit relatărilor ea a răsuflat ușurată când afacerea a fost încheiată în 1614. După decesul soțului ei în 1611, ea a devenit regentă în timpul minoaratului fiului ei. Ea a împărțit regența cu Johann, Duce de Ostrogothia. Totuși, cum fiul ei era aproape de vârsta legală, domnia ei nu a durat mai mult decât perioada octombrie-decembrie a anului respectiv. În timpul primilor ani ai domniei fiului ei ea a fost considerat de unii conducătorul
Christina de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/326409_a_327738]
-
1815. În ultima parte a vieții, George al III-lea a suferit temporar și în cele din urmă permanent de o boală mintală. S-a sugerat că a suferit de porfirie. După o recidivă finală în 1810, s-a stabilit regența și fiul cel mare al lui George al III-lea, George, Prinț de Wales, a condus ca Prinț Regent. La moartea lui George al III-lea, Prințul Regent i-a succedat tatălui său ca regele George al IV-lea. George
George al III-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310537_a_311866]
-
aibă puteri depline de a acționa în numele tatălui său bolnav. Pitt, temându-se că va fi revocat din funcție în cazul în care Prințul de Wales ar avea această putere, a susținut limitarea autorității regentului. În februarie 1789, Actul de regență care urma să-l autorizeze pe Prințul de Wales ca Regent, a fost introdus și trecut de Camera Comunelor însă înainte de a fi trecut și de Camera Lorzilor, George al III-lea și-a revenit. Revoluția franceză din 1789, în
George al III-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310537_a_311866]