211 matches
-
atâta amărăciune și adusese așa de puțină răsplată. Însă acțiunea hotărâtă a împărătesei mame Elena a evitat o criză și a prevenit posibilitatea unui război civil. Elena, văduva lui Manuel al II-lea, și-a afirmat dreptul de a fi regentă până când Constantin, cel mai mare dintre fii săi supraviețuitori, avea să ajungă la Constantinopol. Constantin fusese întotdeauna favoritul ei și fusese întotdeauna mândru să-i poarte numele sârbesc de familie, Dragaș ori Dragases, la fel de bine ca numele de Paleologul, al
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
cimenteze pacea dintre țara ei natală și țara adoptivă; țările vor fi în război până în 1660. Elisabeta a fost renumită pentru frumusețea ei, inteligența și personalitatea nobilă, care a făcut-o foarte populară în rândul poporului spaniol. Ea a fost regentă a Spaniei în timpul revoltei catalane și l-a sprijinit pe Ducele de Nochera împotriva Contelui de Olivares. Regina a murit la Madrid la 6 octombrie 1644 la vârsta de 41 de ani, lăsând doi copii mici: Balthasar Charles și Maria
Elisabeta a Franței () [Corola-website/Science/310468_a_311797]
-
în sfîrșit în unele limbi o bună parte din cuvinte trebuie puse în formele cerute de acordurile de multiple tipuri (de exemplu limba maghiară). Acordul se produce unidirecțional, de la donor la receptor, adică de obicei de la cuvîntul care deține poziția regentă în relația sintactică la cuvîntul aflat în poziție subordonată. De exemplu în limba română adjectivul își schimbă forma după genul substantivului pe care îl califică. În unele limbi acordul poate fi complex, în sensul că receptorul își modifică forma în urma
Acord (gramatică) () [Corola-website/Science/313056_a_314385]
-
Emma, familia regală a continuat să folosească Noordeinde drept reședință de iarnă. Fiica lor, prințesa Wilhelmina, a fost născută aici, în 1880, Regina Emma și fiica sa își petreceau iernile la Noordeinde, după moartea Regelui din 1890. În 1895 Regina Regentă a pus bazele Arhivei Regale, construită în pivnițele palatului. În 1901, Regina Emma s-a mutat la Palatul Lange Voorhout, în prezent Muzeul Escher, în timp ce regina Wilhelmina și soțul său Prințul Hendrik au rămas la Noordeinde. Până la invazia germană din
Palatul Noordeinde () [Corola-website/Science/314706_a_316035]
-
sau "Tz'u-hsi", n. 29 noiembrie 1835, Peking d. 15 noiembrie 1908) a fost una dintre concubinele împăratului Xianfeng, dinastia Qing, și a fost cea mai influentă personalitate de la sfârșitul Chinei imperiale. "Yehe Nara" (numele purtat înainte de a deveni împărăteasă regentă), s-a născut la Peking, în cartierul Xisi, aleea Picai, într-o familie nobilă sărăcită. În 1852, la vârsta de doar 16 ani, participă la alegerile pentru o nouă concubină la curtea împăratului. După verificarea stării sănătății, a originii, a
Împărăteasa văduvă Cixi () [Corola-website/Science/313484_a_314813]
-
Braziliei. Ioan mai avea un fiu mai mic, Miguel I al Portugaliei însă fusese exilat în Austria după câteva tentative revoluționare împotriva tatălui său și a regimului liberal. Înaintea morții sale, regele și-a nominalizat fiica preferată, Isabel Maria, ca regentă până când "moștenitorul legal se întoarce în regat" — uitând să specifice care dintre cei doi fii este moștenitorul legal. Mulți portughezi considerau că Pedro este moștenitorul legitim însă nimeni nu voia ca Portugalia să se unească cu Brazilia din nou și
Maria a II-a a Portugaliei () [Corola-website/Science/315915_a_317244]
-
s-a căsătorit cu ducele în vârstă de 63 de ani Anton Ulrich de Saxa-Meiningen cu care a avut opt copii. Ducele a prevăzut în ultimul său testament ca Charlotte Amalie să acționeze ca singurul tutore al fiii lor și regentă de Saxa-Meiningen. Anton Ulrich s-a retras la Frankfurt, departe de certurile de familie, și a locuit acolo cu familia sa. După moartea soțului ei, ea a călătorit mai întâi la Philippsthal să aștepte o decizie imperial care s-o
Charlotte Amalie de Hesse-Philippsthal () [Corola-website/Science/333017_a_334346]
-
(, ; 27 aprilie 1806-22 august 1878), a fost regină a Spaniei (1829-1833) și regentă a Spaniei (1833-1840). Născută la Palermo, Sicilia, Italia la 27 aprilie 1806, a fost fiica regelui Francisc I al celor Două Sicilii și a celei de-a doua soții Maria Isabella a Spaniei. Prin tatăl său a fost descendentă a
Maria Christina a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/317792_a_319121]
-
spre o nouă căsătorie după numai șapte luni. Noua regină, Maria Christina, a născut rapid două fiice, Isabella (viitoarea regină Isabella) și Infanta Doña María Luísa Fernanda (1832-1897). Când Ferdinand a murit la 29 septembrie 1833, Maria Christina a devenit regentă pentru fiica lor Isabella. Pretenția Isabellei la tron a fost contestată de unchiul ei, Infantele Don Carlos María Isidro Benito, Conte de Molina, care a pretins că fratele lui Ferdinand a schimbat în mod ilegal legea succesiunii permițând și femeilor
Maria Christina a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/317792_a_319121]
-
Christina Johanna Josepha Antonia von Habsburg-Lothringen (13 mai 1742 - 24 iunie 1798), a fost a patra fiică și al cincilea copil al Mariei Tereza a Austriei și al împăratului romano-german Francisc I. În familie i se spunea „Mimi”. A fost regentă a Olandei austriece în perioada 1781-1793. Născută la 13 mai 1742 la Viena, Austria, Maria Cristina a fost a patra fiică însă a doua în viață a împăratului Francisc I și a împărătesei Maria Tereza a Austriei. A fost copilul
Arhiducesa Maria Christina, Ducesă de Teschen () [Corola-website/Science/319596_a_320925]
-
fiică a regelui Valdemar al Danemarcei, prin grația lui Dumnezeu și moștenitoare de drept a Danemarcei". A deținut titlul de regină a Danemarcei numai o scurtă perioadă în 1375. În Norvegia era cunoscută drept regină (regină consort, apoi regina-mamă) și regentă. În Suedia era regina-mamă și domnitor plenipotențiar. Când s-a căsătorit cu Haakon în 1363, el a fost co-rege al Suediei. Margareta s-a născut la Castelul Vordingborg ca fiică a regelui Valdemar al IV-lea al Danemarcei și a
Margareta I a Danemarcei () [Corola-website/Science/319114_a_320443]
-
În 1380, după decesul tatălui său, Olaf i-a succedat tatălui său ca rege al Norvegiei. Tânărul Olaf a murit totuși brusc la vârsta de 17 ani. Anul următor, Margareta, care a condus ambele regate în numele său, a fost aleasă regentă a Norvegiei și Danemarcei. Atâta timp cât unirea nu era sigură, Margareta a tolerat prezența Riksråd, influența lor era minoră și autoritatea roială supremă rămânea neschimbată. Birourile de Conetabili și de Conți Maresali au rămas vacante. Danehof a căzut în ruină iar
Margareta I a Danemarcei () [Corola-website/Science/319114_a_320443]
-
Eleanor a devenit fiica cea mare a regelui. Tatăl ei a murit cu cinci zile înainte ca ea să împlinească 4 ani iar fratele ei mai mare, Alfonso V, i-a succedat tatălui ca rege în timp ce mama sa a fost regentă. În martie, mama sa a dat naștere încă unei fete, Ioana, care va deveni soția lui Henric al IV-lea de Castilia. În 1440, mama lui Eleanor a fost forțată să plece în exil în Castlia după ce a pierdut litigiul
Eleanor a Portugaliei () [Corola-website/Science/319311_a_320640]
-
despărțeau de tron, adică pe văduva și pe copiii lui Manuel. Fiica cea mai mare dispăru cea dintâi; ea muri subit împreună cu soțul ei Cezarul Renier și nimeni nu se îndoi că fuseseră otrăviți.Pentru a o pierde pe împărăteasa regentă, Andronic lucră mai pe ocolite. El o ura, precum se știe, de multă vreme; îi plăcu însă să-și rafineze răzbunarea. Începu prin a se plânge violent de ea, pretextând că-i făcea o surdă opoziție, dăunătoare intereselor statului și
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
nepotul ei Alexandru I moare la 25 octombrie 1920 de o infecție provocată de o mușcătură de maimuță, guvernul grec oferă tronul fratelui său, Paul. Paul refuză coroana atâta timp cât tatăl său Constantin trăiește. La 17 noiembrie regina Olga este numită regentă. Regina va fi regentă până la 19 decembrie cînd fiul ei Constantin se întoarce pe tron pentru a doua oară, în urma unui plebiscit. Moare în Franța și este înmormântată în Italia (unde familia regală greacă trăia în exil) însă la 17
Olga Constantinovna a Rusiei () [Corola-website/Science/316521_a_317850]
-
moare la 25 octombrie 1920 de o infecție provocată de o mușcătură de maimuță, guvernul grec oferă tronul fratelui său, Paul. Paul refuză coroana atâta timp cât tatăl său Constantin trăiește. La 17 noiembrie regina Olga este numită regentă. Regina va fi regentă până la 19 decembrie cînd fiul ei Constantin se întoarce pe tron pentru a doua oară, în urma unui plebiscit. Moare în Franța și este înmormântată în Italia (unde familia regală greacă trăia în exil) însă la 17 noiembrie 1936 este adusă
Olga Constantinovna a Rusiei () [Corola-website/Science/316521_a_317850]
-
II-lea, Constantin al VIII-lea și a prințesei Ana "Porfirogeneta", care mai târziu s-a căsătorit cu marele cneaz al Rusiei Kievene, Vladimir I. a jucat un rol important în istoria bizantină din secolul al X-lea. A fost regentă în timpul minoratului fiilor ei. Theophano a fost de origine greacă, născută în Laconia, în orașul Sparta, în anul 941. Ea este fiica unui cârciumar si a primit la botez numele de Anastasia iar după căsătoria cu împăratul Roman al II
Theophano () [Corola-website/Science/315149_a_316478]
-
48 de ore, luptându-se să dea naștere Annei Porphyrogenita, atunci când împăratul a murit. Fii lor, Vasile al II-lea și Constantin al VIII-lea, de doar cinci și trei ani, au fost moștenitorii tronului, iar Theophano a fost numită regentă. Ascensiunea ereditară era o chestiune de tradiție și nu o lege în Imperiu, iar ea și-a dat seama că pentru a-și proteja copii și poziția, avea nevoie de un protector. Trecând peste un stol de pretendenți printre curtenii
Theophano () [Corola-website/Science/315149_a_316478]
-
1786, Hildburghausen)</br> 218.- 219. Aceiași cu 114.-115. <br> 220.- 221. Aceiași cu 178.-179.</br> 222. Prințul Carol Christian de Nassau-Weilburg (n. 16 ianuarie 1735, Weilburg - d. 28 noiembrie 1788, Münsterdreisen, lângă Dreisen)</br> 223. Wilhelmina Carolina, Prințesă Regentă a Frieslandei (1765-1766) (n. 28 februarie 1743, Palatul Stadhouderului, Leeuwarden - d. 6 mai 1787, Kirchheimbolanden)</br> 224. August Wilhelm, Prinț de Prusia (n. 9 august 1722, Berlin - d. 12 iunie 1758, Oranienburg)</br> 225. Ducesa Luise Amalie de Braunschweig-Wolfenbüttel (n.
Genealogia regelui Mihai I () [Corola-website/Science/318509_a_319838]
-
Nassau-Dietz (n. 1.9.1711, Leeuwarden - d. 22.10.1751, Palatul Huis ten Bosch, Haga), Stadhouder al Provinciilor Unite (1747-1751)</br> 447. Anne, Prințesă Regală a Marii Britanii (n. 2.11.1709, Palatul Herrenhausen, Hanovra - d. 12.1.1759, Haga), Prințesă Regentă a Provinciilor Unite ale Țărilor de Jos (1751-1759)</br> 448. Frederic Wilhelm I al Prusiei (n. 14/15 august 1688, Berlin - d. 31 mai 1740, tot acolo), Rege al Prusiei (1713-1740)</br> 449. Sophia Doroteea, Prințesă a Marii Britanii, Irlandei și
Genealogia regelui Mihai I () [Corola-website/Science/318509_a_319838]
-
cu Marea Ducesă Anna care aparținea Casei Romanov, sora mai mică a Țarului Alexandru I al Rusiei însă propunerea a fost refuzată. La 20 martie 1811, Maria Louise a născut un fiu, Napoléon François Joseph Charles Bonaparte. Ea a fost regentă a Franței din aprilie până în decembrie 1812 în timpul campaniei din Rusia și din aprilie 1813 până în ianuarie 1814 în timpul absenței soțului ei aflat în campania din Germania. După ce Napoleon a fost forțat să abdice, în aprilie 1814 a fost exilat
Marie Louise, ducesă de Parma () [Corola-website/Science/316178_a_317507]
-
exprimă una sau două dintre categoriile gramaticale ale numărului, genului și cazului (prin declinare), ori pe toate trei: Unii lingviști includ în clasa pronumelor relative și așa-numitele adverbe relative, care se referă și ele la un cuvânt din propoziția regentă și introduc o propoziție subordonată: Pronumele relativ este cuvânt introductiv în primul rând pentru propoziția atributivă, referentul său din propoziția regentă putând fi: Sunt și cazuri în care pronumele relativ nu are referent exprimat: "Cine poate, bea". Și alte tipuri
Pronume relativ () [Corola-website/Science/316309_a_317638]
-
în clasa pronumelor relative și așa-numitele adverbe relative, care se referă și ele la un cuvânt din propoziția regentă și introduc o propoziție subordonată: Pronumele relativ este cuvânt introductiv în primul rând pentru propoziția atributivă, referentul său din propoziția regentă putând fi: Sunt și cazuri în care pronumele relativ nu are referent exprimat: "Cine poate, bea". Și alte tipuri de subordonate pot fi introduse prin pronume relative: Introducând o subordonată, pronumele relativ are în același timp o funcție sintactică în
Pronume relativ () [Corola-website/Science/316309_a_317638]
-
a abdicat in Portugalia și a desemnat-o regină pe fiica sa cea mare, Maria, care avea șapte ani și pe care a logodit-o cu fratele său mai mic, Miguel. Între timp, fiica Charlottei, Infanta Isabel Maria, a fost regentă în Portugalia. Aproximativ doi ani mai târziu, mica regină a ajuns în Gibraltar pentru a afla că unchiul și logodnicul ei nu numai că a înlăturat regența dar s-a autoproclamat rege al Portugaliei. Regina Charlotte a murit sau s-
Charlotte de Spania () [Corola-website/Science/320055_a_321384]
-
de caritate, sanatorii și farmacii. A fost considerată mai puțin formală decât soacra ei, a învățat portugheza și era descrisă ca fiind calmă. A fost pasionată de literatură, operă, teatru și pictură. În timpul absenței soțului ei în 1895, a fost regentă. În 1902, a făcut o croazieră pe Marea Mediterană, lucru mult criticat pentru luxul său. În 1892, Papa Leon al XIII-lea i-a acordat Ameliei "Trandafirul de Aur". La 19 octombrie 1889, socrul ei a murit iar Carlos i-a
Amélie de Orléans () [Corola-website/Science/320267_a_321596]