214 matches
-
două decenii și numeroase partide s-au realiniat altor planuri de clivaje. 2. Clivajul centru / periferie. Avînd o origine culturală și rezultînd chiar din revoluția națională, clivajul centru / periferie îi pune în opoziție pe centraliștii fie unitariști, fie naționaliști cu regionaliștii, autonomiștii sau federaliștii. În acest clivaj își găsesc originea specifică două familii politice. Pe latura centrală găsim partidele care susțin Statul și pe care le vom numi de centru, iar pe latura periferică vom găsi partidele pe care le vom
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
În acest clivaj își găsesc originea specifică două familii politice. Pe latura centrală găsim partidele care susțin Statul și pe care le vom numi de centru, iar pe latura periferică vom găsi partidele pe care le vom numi etnonaționaliste și regionaliste. Revoluția națională și procesul de făurire a Statului-națiune n-au făcut altceva decît să pună în opoziție, într-o manieră funcțională, Biserica și Statul în ceea ce privește controlul aparatelor și mecanismelor de socializare. Acestea s-au ciocnit, teritorial și cultural, de rezistența
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
polarizeze complet viața politică. În Italia și Țările de Jos, prezența unui partid creștin-democrat, capabil să atragă electoratul tuturor claselor sociale, a fost de natură să împiedice această polarizare. În Belgia, acest fenomen este chiar dublat de efectul prezenței partidelor regionaliste, a căror bază electorală este "interclasistă". Partidele burgheze suferă cel mai mult din cauza acestei situații care le reduce adesea la o parte neînsemnată. În Belgia și mai ales în Țările de Jos, ele au beneficiat de rolul de alternativă pentru
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
democrația creștină. Cel mai vechi dintre aceste partide este Esquerra Republicana Catalana, aripa stîngă și socializantă a mișcării catalane. Aici mai putem adăuga partidul basc Eusko Alkartasuna, SDLP, l'Union valdôtaine și, într-o formă moderată, o serie de partide regionaliste spaniole. Fondatată de Macia, adunînd voturile anarhiștilor și conducînd Generalitat de Catalunya în timpul Republicii, ERC, stînga republicană catalană, este cea mai veche dintre partidele periferiste de tip naționalitar. Supraviețuind franchismului, ERC nu-și va mai regăsi niciodată pozițiile de altădată
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
mai apropiat de voința federalistă de a face din regiune locul de depășire a Statului-națiune, care e perceput ca fiind învechit. El evoluează azi spre o misiune mai naționalistă unde identitatea andaluză se înfășoară în trecutul ei mauric. Partidul Aragonez Regionalist (PAR), mai moderat, dar strict regional, reprezentat în Parlamentul spaniol chiar de la primele alegeri democratice, se bazează pe o minoritate naționalistă care speră să transforme PAR în Partid Național Aragonez. Deși altădată a format un regat după modelul Aragonului, Navara
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
de la primele alegeri democratice, se bazează pe o minoritate naționalistă care speră să transforme PAR în Partid Național Aragonez. Deși altădată a format un regat după modelul Aragonului, Navara nu a cunoscut aceeași ispită: Uniunea Poporului Navarez (UPN), de factură regionalistă în peisajul spaniol, pare mai preocupat să se detașeze de basci, decît să se afirme în fața Madridului. În Spania, partidele regionaliste sînt foarte numeroase fiindcă mulți dintre aleșii locali și regionali ai fostului UCD, partid de centru-dreapta creat de Adolfo
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
a format un regat după modelul Aragonului, Navara nu a cunoscut aceeași ispită: Uniunea Poporului Navarez (UPN), de factură regionalistă în peisajul spaniol, pare mai preocupat să se detașeze de basci, decît să se afirme în fața Madridului. În Spania, partidele regionaliste sînt foarte numeroase fiindcă mulți dintre aleșii locali și regionali ai fostului UCD, partid de centru-dreapta creat de Adolfo Suarez din perioada de Transición, au refuzat să adere la Partidul Popular, prea conservator, și s-au repliat pe "local". Mai
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
naționalist, el va beneficia atît de progresele științifice obținute de economia regională cît și de aura mișcărilor de eliberare ale Lumii a Treia. Născut într-un climat intelectual favorabil ideilor socialiste, tipul naționalist își formulează revendicările în termeni de "revoluție regionalistă" pentru a prelua expresia unuia dintre cei mai strălucitori propagandiști care combate dubla alienare: culturală și economică a regiunii. Într-adevăr, declinul unei limbi reflectă declinul economic al unei regiuni în care nu mai pot trăi locuitorii ei. CLIVAJUL SECTOR
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Oișie în scrânciobul căreia s-au dat pe rând Ion Creangă, I. Dragoslav și M. Sadoveanu"95. Iată-l așadar pe "modernistul" Lovinescu, apologetul sincronismului și al imitației modelelor occidentale, sfârșind prin a explica valoarea estetică în grila determinismului psihologist, regionalist și etnicist. Rezumând, în opinia autorului Istoriei literaturii române contemporane perenitatea operei eminesciene n-ar fi fost posibilă dacă genialul ei autor nu reușea să exprime caracteristicile cele mai reprezentative ale spiritualității românești, ale "psiheei" colective, într-o formă artistică
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
liberi și puternici" din 18 ianuarie 1919, el denunța "vechile liberalisme sectare care, datorită forței organismului de Stat centralizat, rezistă noilor curente eliberatoare". Regionalismul creștin-democrat trebuie nuanțat în funcție de cronologie, de țări și de contingența istorică, de oameni (al căror zel regionalist nu se manifestă cu aceeași intensitate, datorită personalităților diferite). Dacă vrem să ne ocupăm de marile curente, trebuie să amintim preferința pentru descentralizarea administrativă. Este adevărat că federalismul catolic a eșuat cu neo-guelfism-ul lui Vincenzo Gioberti, care plănuia să facă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
abandonare a regiunilor sărace din Sud în favoarea celor din Nord. În dezbaterile actuale din Italia, propunerile Ligii Lombarde, care a făcut din federalism calul său de bătaie, sînt abandonate în numele solidarității, în favoarea aprofundării autonomiilor regionale în cadrul Statului unitar. Dacă gîndirea regionalistă a fost aprofundată de Marc Sangnier (care dorea să facă din Senat o cameră reprezentativă atît pentru interesele profesionale, cît și regionale), și în cadrul Partidului Democrat Popular, Robert Schuman, care a apărat cu ardoare și succes specificul Alsaciei și Lorenei
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
îndreptîndu-se spre federalism, a fost dizolvată pe 11 octombrie 1936 și înlocuită în primăvara anului 1937 cu Blocul Catolic Belgian, format din două mișcări: una flamandă, Katholieke Vlaamse Valkspartij (Partidul Popular Flamand), cealalată valonă, Partidul Catolic Social. Blocul traducea tendințele regionaliste belgiene. Conducerea comună era compusă din reprezentanții celor două partide, la paritate, dar fiecare își ținea propriul congres și avea propriile organisme de conducere. Ele erau articulate pe organizațiile sociale chiar dacă sistemul Standen-elor era abandonat. În ciuda dificultăților, partidul belgian, foarte
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
spaniol", creată la Taormina, în Sicilia, în urma celui de-al XVII-lea Congres al partidelor creștin-democrate. La acest Congres, în care Noile Echipe Internaționale au devenit Uniunea Europeană a Creștin- Democraților, se punea problema regrupării diferitelor formațiuni spaniole, inclusiv a partidelor regionaliste la care a trebuit să se adauge Unió demócratica del Pais Valencia și Uniao demócratica galega (Galiția). Dar în realitate "Echipa" nu exista. Sfîrșitul regimului franchist nu avea să permită unificarea, ci din contra. În ianuarie 1976, puțin timp după
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
noblețe ideii de sărbătoare liberă și spontană. Din tradiționalist cum era, sistemul de referință festiv se impune ca un ideal protestatar sau „transpolitic” însuflețit de refuzul ordinii stabilite și de dorința de „a schimba viața”. Mai târziu, în toiul revendicărilor regionaliste și al reabilitării „rădăcinilor”, sărbătorile religioase, tradiționale și locale suscită un nou interes. Era anunțată moartea sărbătorii, or ea reînvie. Recrudescența popularității sărbătorii este însoțită de o avalanșă de noi manifestări. Faza III este martora unui val de comemorări de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de partide, reunite în aproape 10 grupări politice. De aceea, în afara celor trei grupări ce corespund doctrinelor social-democrată, liberală, creștin-democrată și conservatoare, mai există grupări politice mai mici, care acoperă restul spectrului doctrinar - stânga radicală, extrema dreaptă, partide ecologiste și regionaliste, precum și partide eurosceptice. Există și parlamentari care nu se afiliază doctrinar, de obicei aparținând unor partide extremiste fără o ideologie clară, ce se asociază uneori sub formă de grupare parlamentară datorită avantajelor, în special financiare, pe care le pot obține
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]
-
în Parlamentul European în 1984. Actuala grupare, cu parlamentari din 12 țări membre ale Uniunii, a fost fondată în 1999, pe baza fuziunii a două familii politice europene: Gruparea Ecologiștilor (în Parlamentul European din 1989) și Alianța Liberă Europeană (partidele regionaliste care nu au reușit să formeze o grupare proprie). Cel mai bine reprezentat stat, după alegerile generale din 2004, este Germania, cu 13 europarlamentari afiliați acestui grup. Gruparea Confederația Stânga Unită Europeană/Stânga Ecologistă Nordică (CSUE/SEN) Prezența deputaților comuniști
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]
-
modesta medie europeană în Portugalia, Spania, Grecia și Germania, acestora alăturând-li- se Cipru și Cehia. Socialiștii europeni se remarcă tot în aceste state, ușor peste medie, dar lor li se adaugă Ungaria, Slovenia, Belgia, Austria și România. Ecologiștii și grupările regionaliste rămân ușor peste medie în Irlanda, dar apar și în Estonia și, recent, și în România, prin afilierea deputatului independent Tőkés László. Liberalii și democrații europeni se remarcă în țările nordice, Belgia, Marea Britanie, Franța, Italia, dar și în Polonia, Lituania
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]
-
care Partidului Național Român din Transilvania nu le-ar fi putut aproba și urma”. Considera acest motiv ca fiind cauza dominantă care a condus la constituirea organizațiilor politice ale Partidului Național Liberal din Ardeal. El își încheia discursul, criticând spiritul regionalist al Partidului Național Român din Transilvania, pe care îl promova, la nivel de lideri, în viața politică. 45 Devenit unul din membrii importanți ai scenei politice românești, în calitatate de membru al Partidului Național Liberal și de apărător al , Alexandru
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
care Partidului Național Român din Transilvania nu le-ar fi putut aproba și urma”. Considera acest motiv ca fiind cauza dominantă care a condus la constituirea organizațiilor politice ale Partidului Național Liberal din Ardeal. El își încheia discursul, criticând spiritul regionalist al Partidului Național Român din Transilvania, pe care îl promova, la nivel de lideri, în viața politică. 45 Devenit unul din membrii importanți ai scenei politice românești, în calitatate de membru al Partidului Național Liberal și de apărător al , Alexandru
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
sensul. Însă, discreditată într-un fel de atitudinea ambivalentă față de fascism a promotorilor săi în anii treizeci (Sternhell 2000), această școală federalistă nu mai numără astazi decît foarte puțini partizani. Cu toate acestea, influența ei se exercită asupra familiilor politice regionaliste și ecologiste, care s-au "federalizat" sub forma unui grup unic în cadrul Parlamentului European. Viziunea republicană: Europa ca federație de state. Aceste viziuni polemice asupra construcției europene continuă să domine dezbaterile atît în sfera publică, cît și în mediile intelectuale
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
europeană, efectul real al conștiinței și al mișcării ecologice constă în faptul că acestea conservă nu doar diversitățile animale și vegetale, nu doar frumusețea și diversitatea peisajelor europene, ci și diversitățile etnice și regionale. În anii '60 începuseră deja reviviscențele regionaliste. Momentul în care se pierde vechea identitate este momentul efectiv în care reapare un instinct de conservare. Astfel, vreme îndelungată, în ținutul bretonilor, Bretagne, existase o coabitare pașnică și complementară între bretonă și franceză, între cultura locală și cultura națională
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
reprezentate, deci, de partide care se organizează la nivel infra-național. Acestea sunt considerate ca făcând parte din familia "partidelor de apărare a periferiei". Această etichetare integrează "partidele autonomiste" (Seiler 1993; 1994; 2003), "partidele etnice" (Gunther și Diamond, 2001; 2003), "partidele regionaliste" (De Winter și Türsan 1998; Delwit 2005), și echivalează întrucâtva cu aceea de "partide non-naționale" (Pilet et al., 2009). În taxonomia partidelor politice elaborată de Seiler pe baza hărții conceptuale bidimensionale a lui Lipset și Rokkan, partidele versantului "periferic" sunt
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
a construit o a doua diferențiere, între "legitimiste" (interesate în special de situația economică a unui grup social care nu s-a format în urma unui proces de construcție "stato-națională"), "naționalist-populiste" (reprezentante ale unor grupuri cu conștiințe autonomiste, non-etnice), "naționalitare" sau "regionaliste" (cu caracter etno-identitar evident, promovând proiecte naționaliste alternative) și "neo-centraliste" (rezultând dintr-o inversare de roluri între centrul politic și cel economic). Spre deosebire de Seiler, Diamond și Gunther (2001, 3-40) integrează partidele etnice într-o tipologie care nu este fondată pe
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
unei largi mase electorale prin intermediul unui program politic transformator etc. Pentru desemnarea cu ajutorul unui singur cuvânt a tututor formațiunilor ce se adresează unui electorat non-național în țări din Europa Occidentală, Centrală și de Est, Pascal Delwit (2005) vorbește despre "partide regionaliste". Opțiunea pentru acest termen (mai cuprinzător, fără conotații naționaliste sau etnice), care apare de altfel și în lucrările lui De Winter și Türsan (1998), este explicabilă în contextul în care într-un număr important de state din Europa Occidentală există
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
AUR, PRPE etc.). Al treilea criteriu comportamentul pe scena politică plasează toate partidele etnice din România în categoria partidelor democratice, care nu organizează acțiuni de tip anti-sistem. Ca partide de apărare a periferiei, partidele etnice din România pot fi considerate "regionaliste" (Delwit) și, în același timp, "autonomiste" (Seiler) întrucât se adresează unor comunități locale identificabile, a căror voință politică este percepută ca fiind distinctă de cea a societății românești ca întreg. Partidele etnice în competițiile electorale locale: Aspecte generale În general
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]