150 matches
-
Îi cădea pe ochi deasupra virgulei unui surâs. Cu dibăcie, cei doi băieți intrară Între noi, Întorcându-se cu spatele unul la celălalt. I-am aruncat o ultimă privire Obiectului Obscur. Își ținea mâinile În buzunarele de la spate ale fustei reiate. Acest gest Îi dădea un aer detașat, dar avea și efectul de a-i Împinge Înainte pieptul. Se uita În sus la Rex și zâmbea. ― Mâine Încep să filmez, spuse Jerome. Eu n-aveam nici o expresie. ― Filmul meu. Filmul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să mă consulte, așa că mă trezisem cu el, cu desenul acela de față de masă. Deschizând geamantanul, m-am simțit mai bine. Înăuntru erau toate hainele pe care mi le alesesem singură: tricourile cu gâtul drept, În culori primare, cămășile Lacoste, reiații cu dungi groase. Haina era de la Papagallo, de un verde crud, cu nasturi din os În formă de corn. ― Trebuie să despachetăm sau putem să lăsăm totul În geamantane? am Întrebat. ― Mai bine am despacheta și ne-am pune geamantanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
faimos, invitat la Dick Cavett, cu rubrici frecvente În Playboy, și dintr-o dată, la el În prag, venind din pădurile Detroitului ca Băiețelul Sălbatic din Aveyron, apărusem eu, Calliope Stephanides, de paisprezece ani. Eram un experiment În viață, Îmbrăcat În reiați albi și cu un tricou cu Fair Isle. Tricoul acesta galben pal, cu o ghirlandă de flori la gât, Îi spunea doctorului Luce că respingeam natura, exact așa cum prezicea teoria lui. Probabil că, văzându-mă, Îi venea greu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
turcoaz, l-am schimbat cu geamantanul tatălui meu, un Samsonite gri. Fustele și tricoul Fair Isle le-am lăsat În sertarele de la scrin. Mi-am Împachetat numai hainele Închise la culoare, o bluză albastră, cu gâtul drept, cămășile Lacoste și reiații. Am abandonat și sutienul. Deocamdată mi-am păstrat șosetele și ciorapii și mi-am luat trusa de toaletă cu totul. Când am terminat, am căutat În geanta lui Milton banii pe care-i ascunsese acolo. Teancul era destul de mare, ajungând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
parâmă de vapor. Voiam să mă uit la toate, dar când am pătruns În cameră, atenția mi-a fost atrasă de spectacolul măreț de pe pat. Desdemona stătea În capul oaselor, ca o regină, sprijinită de o pernă mare de catifea reiată bej, care purta denumirea de „soț“. Brațele pernei o Înconjurau. Dintr-un buzunar elastic de pe marginea unui braț ieșeau o pompă aspiratoare și două sau trei sticluțe cu medicamente. Desdemona era Îmbrăcată cu o cămașă de noapte albă, cu pătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să își dea doctoratul și pe urmă să mai stăm de vorbă. Doi ani mai târziu a reapărut în biroul meu, îmbrăcat parcă la fel ca prima oară, cu un pulovăr gri purtat în exces, cu pantaloni bej din catifea reiată boțiți, cu niște pantofi spectaculos de mari (să fi fost 47?), a căror culoare originară nu mai putea fi precizată, și a reluat conversația din punctul în care se întrerupsese: "Eu mi-am dat doctoratul, dumneavoastră aveți postul de corector
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fi putut fi? Se uită apoi la chelner, Înțelesese În sfîrșit și ghici și el: domnii erau frați, bineînțeles, ce altceva ar fi putut fi? ZÎmbeau, nu puteau să nu zîmbească tot timpul; tata era fericit cu costumul lui maro reiat și cu gulerul crem al cămășii de mătase, cu batista la buzunarul de la piept al hainei, asortată cu cravata, ce tînără e iubita mea și face să-mi crească acțiunile, dar dintr-odată se Întristă fiindcă În fața lui, la altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai În vîrstă ca Duncan, cu alte cuvinte, dar arăta complet schimbat: avea umerii lați, pe cînd Duncan era suplu; era bronzat, cu o față plesnind de sănătate, și Într-o formă trăsnet. Era Îmbrăcat cu niște pantaloni din catifea reiată, cu o cămașă cu gulerul răsfrînt și o haină din tweed maro, cu petice de piele la coate. Avea un săculeț ca un rucsac de autostopist, iar cureaua Îi stătea de-a curmezișul pe piept. Părul blond era lung - Duncan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
poate aduce satisfacții. Abia dădusem pe gât ultimul strop de cafea când Îl ginesc pe Ocky În oglinda retrovizoare, vine Înspre apartament cu o pipiță. Sunt absorbiți unul de altul. Puțoi deșănțat. Domnul Ockenden poartă ostentativ o jachetă de catifea reiată bleumarin căptușită cu blană și o pereche de blugi. Are cam unu șapteșcinci-unu șapteșapte, cu un păr blond frapant și trăsături ușor feminine. Prietena lui e o pizdoasă zveltă, cam unu șaișcinci și exact la fel de blondă ca el. Ai zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
care duce la fermă. Hector a auzit scrâșnetul Volvo-ului pe pietriș și a ieșit să ne Întâmpine la fel de călduros și viguros ca de obicei. E tipul clasic de fermier parazit: Îndesat, rubicond, păr alb și barbă, jachetă de tweed, catifea reiată și ghete. — Bună Bruce. — Hector. Ochii i se măresc ca două farfurioare. — Și cum să mă adresez tinerei doamne fermecătoare? — Claire, spune ea. Se aprinde și mai tare la față. — Îmi face o deosebită plăcere și mă simt onorat draga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
paranoică și mai bănuitoare devenea. — Să-i fie teamă că cineva a otrăvit tortul? Sigur că nu, nebună inofensivă ce ești! Toate capetele din Încăpere s-au Întors spre ușa În cadrul căreia stătea mătușa Zeliha cu o jachetă de catifea reiată aruncată pe umeri, pantofi cu tocuri Înalte și o expresie Întrebătoare pe chip care o făcea să pară sfâșietor de frumoasă. Probabil se strecurase În cameră și rămăsese tăcută, ascultând discuția dintre ele, dacă nu cumva Își dezvoltase talentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ca o bizarerie trilulilistică a autorului tumultuostaltic, dornic de a se elibera, de a respira vocala și consoana cu paișpe plămâni deodată, de a spune pe șleau socoteala plus daravela, de a se debarasa de pruderii inutile-n catifeaua frazei reiate hăisa, de a-și da uriașa lui măsură pe bune. Abia mai târziu, și nu de toți, i s-a făcut „dreptate“. Arhaismele slobode sunt pentru Balzacul nostru musculos un mijloc de a se exprima fericit, învolburat, neînghesuit de nimeni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
lui transmise un semnal de disperare care se comunică mâinilor. Scărpinându-și erupția de pe piele, se zgâi printre jaluzele, așteptându-se să vadă câteva brute hirsute de la spital. Afară, pe verandă, stătea Myrna, îmbrăcată într-o scurtă lălâie de catifea reiată, de un măsliniu șters. Părul ei negru era împletit într-o coadă care se încolăcea sub o ureche și îi cădea pe piept. De umăr îi atârna o chitară. Ignatius era gata să iasă printre jaluzele, rupând șipcile și spărgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
avantajul „trestiei gânditoare“ a lui Pascal. Și așa se Întâmplă că, entuziast, ciufulit și murdar de noroi, sună la ora zece și un sfert la ușa lui Ted și a Yaelei. Când Yael Îi deschise Îmbrăcată În pantaloni de catifea reiată gri și un pulover culoarea vinului, Îi spuse fără nici o jenă: — M-am nimerit pe-aici și am hotărât să intru pentru o clipă, să vă spun „Șabat Șalom“. Sper că nu deranjez? Săptămâna viitoare se zugrăvește la mine. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
am spus asta. N-am vrut. Mi-a scăpat. Iar pe Dimi eu Îl vreau și Îl iubesc mai mult decât viața mea. Stătea aplecată asupra lui Fima, care se strânsese pe taburetul său, Îmbrăcată În pantalonii uzați din catifea reiată și puloverul roșu, puțin lărgit, ca și cum se abținea din toate puterile să nu-i tragă o palmă peste obrazul grăsuț. Ochii Îi erau uscați, strălucitori, iar chipul ridat, Îmbătrânit, de parcă nu Yael, ci bătrâna ei mamă se apleca peste el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
e posibil ca deodată să te iubesc atât de mult, cu toate că nu suntem rude de sânge și nici altceva de genul ăsta? Deschise ochii și Își văzu fosta soție, slabă, aproape stafidită, o Giulietta Masina Îmbătrânită În pantaloni de catifea reiată gri și pulover roșu, stând cu spatele la el și continuând să Împăturească cu Încăpățânare șervetele de bucătărie. Nu e posibil, Își zise, să aibă atât de multe șervete de bucătărie, Încât să le Împăturească Întruna și să nu se mai termine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
încearcă să-și estompeze buza inferioară răsfrântă printr-o mustață stufoasă, este în căutare de detalii locale pentru un manuscris ce rămâne insațiabil, eul său întinerit nu se lasă distras de nimic, nici măcar de el, domnul în costum de catifea reiată. Dar privirea mea rătăcește. În timp ce răsfoiesc colecția pe 1939 a ziarului, adusă din arhivă, nu iau act decât în treacăt de evenimentele cotidiene reținute de la începutul războiului de Avanpostul de Danzig. E drept că eul acoperit de ani mâzgălește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
spre sud. În Lenzburg, Anna își pregătise părinții - nu știu cu ce formule - în legătură cu vizita mea; ei mă priveau de la o distanță acoperită de ospitalitate. Cu toate astea, acel coate-goale sosit din Germania cu un rucsac și pantaloni de catifea reiată era mai străin decât un străin. Ca să atenuez aspectul meu exterior, îmi tăiasem barba sălbatică, mai mult dintr-un moft decât din motive de autostilizare existențială. Acum mă simțeam despuiat, de îndată ce au început să mă examineze. Surorile Annei, una un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
derularea evenimentului, nu se lăsau mai prejos în a-și etala costumele: cămășile largi, înflorate peste care erau petrecute, la cingătoare, chimirele late de piele cu mai multe buzunărașe înzorzonate cu nasturi de alamă lustruiți îndelung, și pantalonii de catifea reiată cu vipușcă lată, de culoare roșie sau aurie. Arătau ca adevărați generali dintr-o armată imperială. Pe cap, purtau pălării cu boruri mari, în panglica cărora era înfiptă nelipsita pană de păun, ei înșiși părând a fi asemenea acelor păsări
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Zwida: cea pe care o căutam era o figură cu două fețe, o Brigd-Zwida, cum și eu eram cu două fețe, pe când mă îndepărtam de Ponko, încercând inutil să curăț cu salivă o pată de sânge de pe haina de catifea reiată - sângele meu sau al lui, de la dinții mei sau de la nasul lui Ponko. Și, cum eram cu două fețe, am ascultat și am văzut dincolo de ușa sălii celei mari pe domnul Kauderer în picioare, făcând un gest larg, orizontal, în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu scaunele Chippendale acum nu știu câți ani. M-am întors și am pornit pe cărarea prăfuită spre castel. Poate o să dau nas în nas cu Micuțul Conte, mă gândeam. Nu-mi mai păsa. Probabil chelea și purta pantaloni din aceia îngrozitori, reiați, de-un roz țipător, și ciorapi cu buline din aceia atât de îndrăgiți de filfizoni. Peste puțin timp, cărarea a dat într-o alee cu pietriș. Am înaintat cu pietrișul scârțâindu-mi sub tălpi, am pășit pe-un grătar special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
luându‑mi un aer nonșalant, încep să trec în revistă hainele, cu degetul. Dumnezeule, chestiile astea sunt complet țăcănite. E o pereche de pantaloni de trei metri, o cămașă simplă albă cu glugă de plastic și o fustă făcută din reiat și ziar, care e chiar drăguță - dar ce se întâmplă când plouă? — Bună ziua, spune un tip care se apropie. E îmbrăcat cu un tricou negru și pantaloni foarte strâmți - complet argintii, cu excepția zonei inghinale, care e din blugi și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
binefăcătorule! Ceas bun... Reverență până la pământ. Apoi, un pas în lături, să facă loc înaltului oaspete. Acesta se decise, în cele din urmă, la singura acțiune posibilă: zâmbi. Îl privi pe profesor și lăți zâmbetul. Da, chiriașul era același. Pantaloni reiați albi, flanel alb, pantofi de sport albi. Ras, chel, proaspăt. Da, nici o confuzie, acelasi Tolea. Se așeză pe unul din cele două scaune ale chiliei. — Am vești proaste... — Slavă Domnului, se închină profesorul. Dă-i drumul, panie. Ofer o cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
liniștește, Vali, ceva cum n-ai mai văzut, minunea de pe lume, zău, nu mai sta... Nu-i mai răspunse. Trânti receptorul și se întoarse în dormitor, fredonând aceeași melodie a lui Aznavour. Se hotărâse. Avea să-și pună blugii aceia reiați, cumpărați în Egipt în urmă cu doi ani, în ultima lor ieșire. O bluză albă și cu pălărioara crem se potriveau de minune cu noua ei înfățișare. Se îmbrăcă. Pendula de pe hol bătu de zece ori. Mai avea deci jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
trupească, îmi apar în minte instantaneu câteva obiecte-simbol: chiloții tetra, pliculețul cu fluturaș, masa de bucătărie și undeva, departe, fluturând deasupra contingentului, halatul Veronicăi. În epoca G-string-ului, e greu de imaginat umilul și ubicuul chilot tetra. Era confecționat din bumbac reiat, avea tiv cu elastic în talie, o croială cincizecistă și o singură (non)culoare: alb. Și însoțea cu fidelitate femeia română din cea mai fragedă copilărie până pe ultimul drum (nu de puține ori, m-am întrebat dacă doamnele întâlnite uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]