284 matches
-
crucea încârligată), este interzisă prin lege (cu unele excepții). În urma presiunilor făcute de cancelarul de până atunci, Franz von Papen, generalul Kurt von Schleicher a eșuat în încercările sale de a forma un guvern viabil. În alegerile generale libere pentru Reichstag (parlament) din 1932 Partidul nazist (NSDAP) nu a atins majoritatea absolută, ci doar cea relativă. Totuși aceasta a fost suficientă pentru intrarea naziștilor în parlament. La 30 ianuarie 1933, președintele Germaniei, Paul von Hindenburg îl numește cancelar pe Adolf Hitler
Germania Nazistă () [Corola-website/Science/299030_a_300359]
-
1933, președintele Germaniei, Paul von Hindenburg îl numește cancelar pe Adolf Hitler. Noul guvern a instaurat dictatura hitleristă, luând o serie de măsuri într-o succesiune rapidă (vezi "Gleichschaltung" pentru detalii). La 27 februarie 1933 Hermann Göring a înscenat incendierea Reichstag-ului, acțiune care a fost urmată imediat de Decretul Incendiului Reichstag-ului, care abroga dreptul ""habeas corpus"" precum și alte legi și drepturi cetățenești. O consolidare mai mare a puterii a fost actul "Gesetz über den Neuaufbau des Reichs" (Legea pentru
Germania Nazistă () [Corola-website/Science/299030_a_300359]
-
Hitler. Noul guvern a instaurat dictatura hitleristă, luând o serie de măsuri într-o succesiune rapidă (vezi "Gleichschaltung" pentru detalii). La 27 februarie 1933 Hermann Göring a înscenat incendierea Reichstag-ului, acțiune care a fost urmată imediat de Decretul Incendiului Reichstag-ului, care abroga dreptul ""habeas corpus"" precum și alte legi și drepturi cetățenești. O consolidare mai mare a puterii a fost actul "Gesetz über den Neuaufbau des Reichs" (Legea pentru reconstruirea Reich-ului) de la 30 ianuarie 1934. Acest act a schimbat Germania
Germania Nazistă () [Corola-website/Science/299030_a_300359]
-
au fost puse sub controlul administrației centrale. Ultimul act administrativ care a transformat, practic, peste noapte, Germania într-o dictatură, a fost "Ermächtigungsgesetz" (Legea împuternicirii), emisă în martie 1934. Aceasta dădea cancelarului Germaniei aceleași puteri legislative ca și cele ale Reichstag-ului, proclamând că șeful guvernului poate aproba amendamente la constituție în mod arbitrar, și asigurându-i cancelarului puteri speciale în caz de urgență, care suspendau practic toate libertățile civile și transformau Germania într-o țară cu un sigur partid politic
Germania Nazistă () [Corola-website/Science/299030_a_300359]
-
fuseseră naționalizate în „Republica de la Weimar” au fost retrocedate foștilor proprietari, fiecare comitet administrativ având ca membru și o bancă care finanța întreaga organizație. Economia germană a trecut, mai târziu, sub conducerea lui Hermann Göring, când, la 18 octombrie 1936, "Reichstag"-ul a anunțat începerea unui plan cincinal pentru a pune economia germană pe o bază necesară producției de război. Planul cincinal s-a terminat, din punct de vedere teoretic, în 1940, dar, din acest moment, Göring și-a făcut o
Germania Nazistă () [Corola-website/Science/299030_a_300359]
-
conținutul fiecăreia fiind evidențiat prin culori diferite în tabelul și schema de mai jos. "Notă: culorile secțiunilor funcționale corespund celor din textul de mai sus." La scurt timp după semnare, Actul a fost dus în Germania și înmânat partidelor din Reichstag. La 18 februarie, textul a fost retipărit în ziarele germane, printre care în "Das Neue Litauen", "Vossische Zeitung", "Taegliche Rundschau" și "Kreuzzeitung". În Lituania, un text al proclamației a fost pregătit pentru tipărire în ziare, în deosebi în "Lietuvos aidas
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
săptămâna sângeroasă”. O a doua insurecție va fi înăbușită la Berlin, în martie 1919. În primăvara anului 1919, Adunarea Constituantă reunită la Weimar a adoptat o constituție care transforma Germania într-o democrație, o republică federală condusă de un parlament ("Reichstag") și de un președinte ales prin vot universal. Noul guvern a fost imediat confruntat cu agitațiile politice atât de stânga, cât și de dreapta, precum și cu grava criză economică și socială. Constituția, care a intrat în vigoare în septembrie 1919
Republica de la Weimar () [Corola-website/Science/298659_a_299988]
-
și Preistorie"). În politică, Virchow a reprezentat un punct de vedere liberal, unul din întemeietorii "Partidului progresist" ("Fortschrifttspartei"), fiind și deputat în Consliul comunal al orașului Berlin (1861-1902) și în Camera deputaților din Prusia ("Preußisches Abgeornetenhaus" mai târziu devenită "Deutscher Reichstag", 1862-1902). Virchow a fost un oponent al politicii lui Bismarck, a luptat pentru reducerea cheltuielilor militare, pentru rezolvarea conflictelor prin tratative și pentru crearea unor State Unite ale Europei. Scopul său politic era crearea unei societăți umanistice și a unei medicini
Rudolf Virchow () [Corola-website/Science/299001_a_300330]
-
împiedica pe Sigismund să fie recunoscut Rege al Boemiei de către supușii săi, el fiind considerat de aceștia principalul responsabil de moartea lui Jan Hus. Reîntors în Ungaria, încearcă să lupte contra turcilor și contra ereticilor. Nu reușește să obțină ajutorul Reichstagului în formarea unei armate mercenare, inițial datorită opoziției orașelor imperiale, iar mai târziu a principalilor principi electori, printre care fostul său aliat Frederic de Hohenzollern, pe care în 1415 îl numise Elector de Brandenburg. În 1428 Sigismund conduce o altă
Sigismund de Luxemburg () [Corola-website/Science/298673_a_300002]
-
mai faimos a "Die rote Fahne", ziarul Spartakusbund (Ligii Spartakiste) și mai apoi a Partidului Comunist German. Una dintre cele mai cunoscute imagini ale steagului roșu este cel al steagului roșu cu secerea și ciocanul-steagul URSS-ului arborat pe clădirea Reichstagului de Armata Roșie în timpul Bătăliei Berlinului din 1945. Steagul roșu și culoarea roșie în general au fost adoptate de Partidul Comunist Chinez, fiind în interacțiune într-un mod complex cu înțelesurile pe care chinezii le atribuiau în mod tradițional culorii
Steagul roșu () [Corola-website/Science/307856_a_309185]
-
Graf von Moltke, membru al opoziție prusace. Din cercul opoziției prusace mai făceau parte și alți tineri aristocrați precum Adam von Trott zu Solz, Peter Yorck von Wartenburg și Gottfried Graf von Bismarck-Schönhausen, (ultimul membru al Partidului Nazist și al Reichstagului și ofițer superior SS). Goerdeler era de asemenea în legătură cu rețeaua clandestină a SPD, cu grupurile de opoziție creștine, atât catolice cât și protestante. Toți acești oameni se considerau posibili lideri ai unei conduceri posthitleriste, dar ei nu aveau o concepție
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
tatălui său pentru a obține contracte. El a avut puțin succes, iar tatăl său i-a dat un loc de muncă ca manager la proprietățile Speer mai vechi. În iulie 1932, Speer a vizitat Berlinul pentru a ajuta Partidul înainte de Reichstag. În timp ce erau ei acolo, Hanke l-a recomandat lui Goebbels pe tânărul arhitect pentru a ajuta la renovarea sediului Partidului din Berlin. Speer, care a fost pe cale să plece cu soția sa pentru o vacanță în Prusia de Est, a
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
tronul imperial are loc în 1273, dar Ottokar nu a fost ales din nou. El a refuzat a recunoaște victoria rivalului sau, Rudolf de Habsburg, iar l-a îndemnat pe Papă să adopte o politică similară. Printr-o convenție a Reichstagului din Frankfurt din 1274, Rudolf decretează că toate pământurile imperiale ce au fost pierdute după moartea lui Frederic al II-lea să se reîntoarcă în posesia coroanei imperiale. Acesta hotărâre era defavorabilă pentru Ottokar al II-lea, deaorece trebuia să
Ottokar al II-lea al Boemiei () [Corola-website/Science/325305_a_326634]
-
de instabilitate politică și agitații revoluționare care au durat până în 1923. Karl Liebknecht a proclamat republică socialistă de la balconul palatului imperial în noiembrie 1918. În aceeași noapte, Philipp Scheidemann, membru de frunte al SPD, proclama Republică de la Weimar de la balconul Reichstagului. În decembrie 1918, Spartakusbund s-a transformat în Partidul Comunist German (KPD), filiala germană a Internaționalei Comuniste (Comintern). La 1 ianuarie 1919, KPD a încercat să preia controlul Berlinului, în ceea ce a devenit cunoscut că revoltă spartakistă. Această acțiune a
Liga Spartachistă () [Corola-website/Science/303398_a_304727]
-
Din această poziție el a fost responsabil pentru punerea în aplicare a prevederilor „Legii Armatei” adoptată în primăvara lui 1913, o semnificativă modernizare a organismului militar urmărită de statul german. El a devenit cunoscut opiniei publice odată cu aparițiile sale în fața Reichstag-ului, în legătură cu așa numita „Afacere Zabern (Saverne)” izbucnită la cumpăna anilor 1913-1914, referitoare la comportamentul discutabil al autorităților militare germane din Alsacia și Lorena. El a apărat necondiționat armata împotriva criticilor venite din partea societății civile. În criza iulie 1914 Falkenhayn
Erich von Falkenhayn () [Corola-website/Science/311788_a_313117]
-
-se în Bavaria, unde au fost sprijiniți de ducele Arnulf. Liudolf și Konrad s-au aliat cu ungurii. Repetatele incursiuni de pradă ale acestora în sudul Germaniei, în 954, i-au determinat pe nobilii germani să convoace "Dieta la Arnstadt" ("Reichstag-ul in Arnstadt"), în Turingia. Liudolf și Konrad cel Roșu au fost deposedați de titluri, iar autoritatea lui Otto a fost restabilită. În 955, autoritatea lui Otto a crescut ca urmare a victoriei militare asupra ungurilor, obținută în același an
Otto I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/304412_a_305741]
-
Împreună cu Liebknecht, el a fondat "Sächsische Volkspartei" („Partidul Popular Saxon”). Bebel a fost, de asemenea, președinte al Uniunii Asociațiilor Muncitorești Germane din 1867 și membru al Internaționalei I. Bebel a fost ales în același an ca reprezentant al Saxoniei în Reichstagul Germaniei de Nord. În 1869 a contribuit la fondarea Partidului Social Democrat al Muncitorilor din Germania (SDAP), care mai târziu a fuzionat cu o altă organizație în 1875 pentru a forma Partidul Muncitorilor Socialiști din Germania (SAPD), care la rândul
August Bebel () [Corola-website/Science/337685_a_339014]
-
Marele talent organizatoric și puterea oratorică a lui Bebel l-au făcut rapid unul dintre liderii socialiștilor și purtătorul lor de cuvânt în parlament. El a rămas membru al Parlamentului Germaniei de Nord, iar mai târziu a devenit membru în Reichstagul Imperiului German până la moartea sa, cu excepția perioadei 1881-1883. El a reprezentat succesiv districtele Glauchau-Meerane, Dresda, Strassburg și Hamburg. Mai târziu a devenit președinte al SPD. Fiind un susținător al principiilor marxiste, el s-a aflat în opoziție cu anumite facțiuni
August Bebel () [Corola-website/Science/337685_a_339014]
-
1870 a ținut un discurs în parlament împotriva continuării războiului cu Franța. Bebel și Liebknecht au fost singurii membri care nu au votat subvențiile extraordinare necesare pentru războiul cu Franța. Bebel a fost singurul socialist care a fost ales în Reichstag în 1871 și s-a folosit de această poziție pentru a protesta împotriva anexării Alsaciei și Lorenei și a-și exprima simpatia deplină cu Comuna din Paris. Cancelarul german Otto von Bismarck a afirmat ulterior că acest discurs al lui
August Bebel () [Corola-website/Science/337685_a_339014]
-
Înainte”) din Berlin. După eliberarea sa din închisoare, el a contribuit la organizarea, la congresul de la Gotha, a partidului unit al social-democraților, care se formase în timpul detenției sale. După elaborarea Legii antisocialiste a desfășurat o activitate intensă în cadrul dezbaterilor din Reichstag, și a fost ales, de asemenea, membru al Parlamentului Saxoniei; când starea de asediu a fost proclamată în Leipzig el a fost expulzat din oraș, iar în anul 1886 a fost condamnat la nouă luni de închisoare pentru că a făcut
August Bebel () [Corola-website/Science/337685_a_339014]
-
în această chestiune au fost puternic încurajate atunci când regele Albert al Saxoniei a emis un decret cu privire la maltratarea soldaților din contingentul saxon, atacând guvernul imperial care a încercat insistent să nege sau să explice cazurile invocate de Bebel. Vorbind în fața "Reichstag-ului", Bebel a criticat războiul purtat pentru zdrobirea Răscoalei boxerilor din China în 1900, spunând:Bebel a devenit celebru, de asemenea, pentru indignarea sa la adresa știrii că germanii au maltratat populația indigenă din colonia germană din Africa de Sud-Vest, în
August Bebel () [Corola-website/Science/337685_a_339014]
-
populației Herero oameni care fusese alungată de pe pământurile lor pentru a face loc coloniștilor germani, guvernul a declanșat un genocid la adresa populațiilor Herero și Namaqua pentru a zdrobi revolta. Partidul Social Democrat din Germania a devenit, astfel, singurul partid din Reichstag care s-a opus creșterii cheltuielilor coloniale și într-un discurs ținut în martie 1904 Bebel a catalogat politica dusă în Africa de Vest Germană ca „nu numai barbară, dar și bestială”. Această poziție publică a făcut ca o parte a presei
August Bebel () [Corola-website/Science/337685_a_339014]
-
cetățenilor. Prin exagerarea pericolului terorist lideri, guverne sau partide politice pot căpăta puteri politice crescute, fonduri, justificate de o stare de necesitate („situații excepționale impun măsuri excepționale"). Cel mai cunoscut caz de exagerare a pericolului terorist este legat de incendierea Reichstag-ului german. În noaptea de 27 spre 28 februarie 1933, clădirea Reichstag-ului a fost cuprinsă de flăcări, sala plenară și unele încăperi învecinate au ars complet. Această incendiere intenționată nu a fost clarificată nici până azi, dar naziștii germani
Terorism () [Corola-website/Science/297183_a_298512]
-
puteri politice crescute, fonduri, justificate de o stare de necesitate („situații excepționale impun măsuri excepționale"). Cel mai cunoscut caz de exagerare a pericolului terorist este legat de incendierea Reichstag-ului german. În noaptea de 27 spre 28 februarie 1933, clădirea Reichstag-ului a fost cuprinsă de flăcări, sala plenară și unele încăperi învecinate au ars complet. Această incendiere intenționată nu a fost clarificată nici până azi, dar naziștii germani au luat incendiul drept pretext pentru impunerea politicii lor. Prin propagandă și
Terorism () [Corola-website/Science/297183_a_298512]
-
ales la o acceptare si o lipsă de reacție din partea Marilor Puteri. După întrevederea de pa Berchtesgaden naziștii austrieci exploatează imediat, cu armele specifice „drepturile” proaspăt obținute. Hitler se proclamă pe 20 februarie protector al tuturor germanilor, acesta declară în fața Reichstagului: "„ mai bine de 10 milioane de germani trăiesc în 2 state vecine și nu voi tolera niciodată ca aceștia să fie oprimați"”. Noul Șef al Foreign Office-ului făcuse deja pași importanți spre realizarea unei înțelegeri cu Germania. Chestiunea colonială
Anschluss () [Corola-website/Science/303299_a_304628]