3,299 matches
-
și cei biologici. În timp ce copiii adoptați transrasial s-au bucurat mai puțin de contactul cu părinții lor biologici decât ceilalți, părinții care au adoptat transrasial nu au prezentat nici o diferență din punct de vedere al confortului și al satisfacției în relaționarea cu părinții biologici 186. Într-un studiul longitudinal realizat pe o perioadă de 7 ani, pe un eșantion format din 21 de familii care au acceptat adopția deschisă, Siegel 187 observa că, părinții adoptatori prezintă o stare de confort în raport cu
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
părinților ai căror copii au beneficiat de plasamente multiple anterior adopției. Reprezentare grafică a asocierilor dintre variabile 340 5.6 Conduita adaptativă a mamelor adoptatoare. Descriere și factori predictori Conduita adaptativă a mamelor adoptatoare a fost definită prin doua dimensiuni: relaționarea mamei cu copilul, respectiv cu partenerul marital. Relația mamei cu copilul adoptat cuprinde implicarea mamei și suportul pe care-l oferă copilului în activitățile pe care le desfășoară, acceptarea copilului, relația afectivă și abilitatea de a înțelege și de a
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
relația afectivă și abilitatea de a înțelege și de a răspunde nevoilor copilului. Relația mamei cu partenerul marital post-adopție a fost definită printr-o singură variabilă care o și denumește. Analizând indicatorii descriptivi din tabelul 5.16 putem afirma că, relaționarea mamelor adoptatoare cu partenerii maritali, respectiv cu copiii adoptați este una foarte bună. Tabelul 5.16 Relația mamei cu copilul adoptat și partenerul marital Medie Abatere standard Min. Max. Relația mamei cu copilul adoptat Implicare activă și suport 26.2
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
nevoilor copilului (șapte respondente din zece) și abilitatea lor de a forma instantaneu o relație de afecțiune cu copilul adoptat (patru respondente). Confirmarea sau infirmarea acestor temeri depinde în mare măsură de vârsta copilului, istoricul de plasament și experiențele de relaționarea cu părinții biologici/îngrijitorii anterior adopției. Jumătate dintre respondente au declarat că au ales să adopte un copil mai mare (peste 2 ani) pentru a fi sigure că-l vor înțelege considerând că, începând cu această vârstă copilul își poate
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
este văzută ca o piedică în crearea legăturii dintre copil și mama adoptivă. Majoritatea preferă să țină legătura pe perioade scurte, prin telefon, poștă sau e-mail. Pentru toți copiii adoptați după vârsta de 6 luni, mamele au recunoscut dificultățile de relaționare care s-au întins, în funcție de situație de la câteva săptămâni la câteva luni. Ca și mecanisme de adaptare, constatăm acceptarea cognitiv-emoțională a situației, dar și o serie de mecanisme de rezolvare și eliminare a factorilor de stres. În general mamele susțin
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
dislexie și disortografie. Patru dintre respondente au semnalat dificultăți ale copiilor de integrare în colectivul grupei/clasei. Trei copii au manifestat agresivitate în raport cu ceilalți copii din colectiv. Una dintre respondente consideră că, acest comportament este cauzat de lipsa abilităților de relaționare a copilului, care, din dorința de a primi și oferi afecțiune celorlalți devine "brutal". O altă respondentă găsește ca principală cauză a agresivității reminiscențele de comportament învățat în centrul de plasament. O altă mamă semnalează dificultatea de adaptare a copilului
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
dacă este adevărat că singură viața se raportează la ea însăși, în Afectivitatea auto-afectării sale. Însă în "raportarea la sine" a vieții nu există nici un "raport cu", nici o ek-stază, nici o "conștiință" în vreme ce știința se mișcă în întregime și exclusiv în interiorul relaționării la lume și nu o cunoaște decât pe aceasta, decât obiecte. Iată de ce ea este obiectivă prin principiul său, în virtutea fundamentelor sale ontologice ultime. Și acesta este motivul pentru care ea ignoră și va ignora mereu ceea ce, încercându-se pe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sale dezvoltări. Și iată cum, în funcție de o multiplicitate de procese obiective definite și reperate din punct de vedere științific, orice dispozitiv nou, orice tehnică implicată într-un fel sau altul în rețeaua tehnicilor existente, rezultând din întrepătrunderea lor și din relaționările lor, susceptibilă a fi concepută și realizată pornind de la ele și de la posibilitățile pe care le comportă ele, va fi astfel cu certitudine, printr-o mișcare invincibilă. Această mișcare este ceea ce numim progres. Noțiunea de progres a ajuns astfel să
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
asimetrică menționată, iar efectele se puteau recunoaște atât în modul în care se puneau și se rezolvau problemele de ordin personal (de pildă, căsătoria agresorului cu victima repara onorabil cazul unui viol), cât și în diferențele între diversele forme de relaționare (de exemplu, căsătoria legalizată era mai bine valorizată decât simpla coabitare). Un cuplu ale cărui relații erau oficiale se bucura de o mai mare prestanță socială decât cel în cadrul căruia relațiile apăreau cumva ca întâmplătoare. Concubinajul era descurajat în favoarea legalizării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
vizibilitate publică mai scăzută. Un posibil sprijin va putea presupune un contract prin care sunt prevăzute obligații atât pentru beneficiar, cât și pentru furnizorul de servicii. 2.3. Modelul comunitartc "2.3. Modelul comunitar" Conform modelului comunitar, familia este expresia relaționărilor personale și sociale mai ample decât cele individuale; ea nu se sprijină în primul rând pe înțelegeri contractuale și acorduri (M. Minow, M.L. Shanley, 2001, p. 128). Teoreticienii comunitarieni arată că nici o persoană nu devine autonomă fără a parcurge mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
economică de veniturile soțului este asimilată drept o problemă personală, în timp ce dependența de banii publici este o chestiune de interes comun. În mod analog, întâlnim între categoriile socioprofesionale avute în atenție de diverse statistici diferențierea între femei și bărbați, prin relaționare cu așteptările publice, astfel că femeile care nu desfășoară nici o activitate în sfera publică sunt etichetate drept casnice, iar bărbații aflați în aceeași situație sunt numiți „persoane fără ocupație”. A fi casnică este rezultat al unei opțiuni personale, dar a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
extinsă, prieteni comuni, cunoștințe), a unor libertăți de acțiune posibile în grup, dar riscante sub aspectul securității pentru o persoană singură (de pildă, a te afla în spațiu public după lăsarea întunericului), a unui anume sentiment de siguranță, rezultat din relaționarea cu o persoană adultă 86. Pârghia motivațională a procesului de capacitare a părinților singuri are două fundamentări: una se referă la intenția de a crește copilul/copiii în condiții optime, de normalitate (se presupune inclusiv acoperirea deficitului provocat de absența
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Bowlby, 1952), lipsa afecțiunii materne având consecințe grave asupra dezvoltării normale a copilului 102. Deprivarea maternă conduce la fenomene de delincvență juvenilă, respectivii copii lipsiți de dragostea maternă ar fi mai puțin inteligenți, mai agresivi și ar întâmpina dificultăți de relaționare majore. În acest sens, cele mai convingătoare exemple sunt copiii instituționalizați, care, deși îngrijiți corespunzător, manifestă decalaje de dezvoltare față de copiii din familii, rămâneri în urmă puse pe seama carențelor afective. Efectele carenței afective sunt tot mai grave pe măsură ce această carență
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în societățile pluraliste (M. Minow, M.L. Shanley, 2001, p. 131). Copiii din familiile monoparentale pot fi marginalizați, având legături sporadice în comunitate sau pot fi, dimpotrivă, bine integrați în comunitate. În ultimul caz, deficitul relațional din familie este compensat prin relaționările exterioare acesteia. Comunitatea poate fi una incluzivă 111, receptivă la nevoile membrilor ei și funcțională în sensul susținerii lor, sau excluzivă, în care cei ce nu se conformează tradițiilor sunt dezaprobați, considerați devianți și, ca atare, marginalizați. De pildă, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sociogeografic dat. Orice persoană traversează în drumul său spre autonomie (situație care face mai îndreptățită abordarea atomistă, de tip liberal a individului ca agent abstract, rațional) perioade îndelungate de dependență. Sinele se formează parcurgând experiențe semnificative în diverse tipuri de relaționări în timpul copilăriei (M. Minow, M.L. Shanley, 2001, p. 128). Există o mare diversitate de comunități, în care religia, nivelul general de instruire și ocupațiile sunt doar o parte din factorii de influență, pe lângă mediul geografic dat și stadiul general de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
are două dimensiuni: dimensiunea paternă (tată/fiu) și cea masculină (soț/soție)” (1989, p. 105). În cazul familiei monoparentale, aparent, nici una din acestea nu este prezentă, cel puțin în mod nemijlocit. Ordinea patriarhală poate fi recunoscută în diversele sfere de relaționare: în cadrul familiei lărgite, în grupurile profesionale, în raporturile ocazionate de reglementările birocratice, în instituțiile publice. Concluziile lasă impresia că discuția poate fi considerată închisă, că, măcar în linii mari, ideile deja prezentate circumscriu suficient problema avută în atenție. Vizibilitatea socială
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Daniel Cristea-Enache Observarea scenei literare și a câmpului cultural, cu valorile, tendințele și relaționările lor, presupune o disponibilitate critică pe care nu mulți o împărtășesc. E o formă de generozitate, o reală deschidere către actualitate; un efort de înțelegere și cuprindere a alterității. Fiecare critic are, desigur, un anumit sistem de lectură, o modalitate
Cu cărțile pe masă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8072_a_9397]
-
pentru că Parlamentul, condus de Călin Popescu Tăriceanu, nu are legitimitatea pe care o caută cu disperare Victor Ponta. "Victor Ponta, după cum am mai remarcat, e disperat în a-și căuta legitimitate, o face prin mișcări din interiorul Guvernului sau prin relaționări externe, pe care încearcă să le explice românilor într-o altă cheie, și nu în una normală. De fapt, discuția tocmai despre legitimitate e. În orice democrație din Uniunea Europenă, un astfel de vot ar fi avut o importanță covârșitoare
Cozmin Gușă: Victor Ponta, disperat. Legitimitatea Parlamentului, nulă by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/78760_a_80085]
-
ne amintim, legionarismul. Orice act de opoziție publică fățișă era suspectat de a fi fost pus la cale de o organizație ocultă de extremă dreaptă. Într-un rând, e adus în discuție, chiar dacă fără a fi numit, săptămânalul România Mare. Relaționarea nu e, deci, numai una implicită. Dintre multele exemple, aleg unul, întins, e drept, dar semnificativ: "Degeaba, de atunci încoace, strădania legionarilor din exil (început prin fuga lor ajutată, de după rebeliune, în Germania) de a mai salva ceva din rosturile
Documente de epocă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7035_a_8360]
-
a surogatelor de socializare cu ajutorul internetului, cum ar fi programele de mesagerie instant și siteurile de socializare. Ele pot afecta echilibrul tinerei generații deoarece înlocuiesc socializarea reală, cu tot cortegiul sau de schimburi energetice și emoționale, printr-un mod de relaționare din care lipsesc inflexiunile vocii și amplifica puterea fiecăruia de a interpune o mască între el și celălalt. Nu spun că portul "măștilor" nu ar fi componente ale socializării interumane de când lumea și pământul, ba chiar dimpotrivă, este un obicei
Emoţii care ne pot vindeca - De la socializare online la prieteni adevăraţi () [Corola-journal/Journalistic/67734_a_69059]
-
viu" și "în tot ceea ce faci, ai grijă să poți da vina pe cineva" trebuie crezuți întrucît personajele romanului figurează un sistem și o lume create de persoanele (istorice) ce le-au dat viață; mai mult încă, acest mod de relaționare și regulile codului de procedură sînt ale unei viziuni în istorie petru că, iată, de la feudalism pînă la fascism și comunism, funcționează un singur principiu de construcție a societății: să fii credincios, să fii devotat celui pe care îl ajuți
Strînsoarea de oțel a fricii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7451_a_8776]
-
o susținătoare a acțiunilor și proiectelor care se constituie în elemente de progres. A subliniat că suntem în fața unui proiect deosebit, care introduce un instrument inovator și anume cardul profesional - instrument prin care se va realiza atât simplificarea modului de relaționare între ANOFM și persoana în căutarea unui loc de muncă cât și debirocratizarea activității din cadrul agenției, inclusiv în interacționarea cu alte instituții. A afirmat că utilizarea unui astfel de instrument care ajută la debirocratizarea activității din cadrul ANOFM, va asigura agenților
Cardul profesional cu care ai acces la piața de muncă din România și UE by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/74587_a_75912]
-
avut o atitudine prudentă față de curentele literare la modă în Europa, preferând să aștepte verdictul timpului. Așa se explică precauția, chiar ostilitatea, față de simbolism și naturalism. Toți criticii literari ai Junimii au fost circumspecți în abordarea "influenței", ca procedeu de relaționare benefică a două opere din câmpuri literare străine unul de altul. Explicația este dată de efortul principial de a respinge orice tip de conexiune care ar fi favorizat apariția unui raport de subordonare. În mod cert, "influența" va fi fost
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
cu certitudine că ele reprezintă o forma de dependență la fel de periculoasă ca drogurile”. Problemele pe care le aduc jocurile de noroc au multe lucruri în comun cu dependențele tradiționale. De exemplu, pot apărea schimbări ale stării de spirit, probleme de relaționare socială, violență domestică sau absenteism la locul de muncă. Efectele asupra sănătății celor care pariază la jocurile de noroc sunt următoarele: stări de anxietate, depresie, insomnie, tulburări intestinale, migrene sau stări suicidare. Există o altă categorie de persoane care devin
Cum putem deveni dependenţi de absolut orice. Vezi care sunt consecinţele adicţiei () [Corola-journal/Journalistic/68100_a_69425]
-
la detalii și scene care să provoace momente de iluminare. în acest sens, colaborarea cu New Yorker îl va ajuta pe Updike să-și desăvârșească arta nuvelei și să dezvolte o formă de realism care să îi permită mai buna relaționare a lumii materiale cu cea spirituală, a particularului cu universalul. Ca majoritatea scriitorilor care încep să publice după război: Bellow, Mailer, Malamud, Styron, Capote, Sallinger, Cheever, ca să enumerăm doar câțiva, Updike fusese format la școala modernismului. Ororile războiului și realitățile
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]