1,192 matches
-
chip necesar "transfinită", dovada evidentă a acestui lucru fiind aceea că o implicație, indiferent dacă este afirmativă sau negativă, nu poate fi actualizată riguros, implicând la rândul ei o implicație contradictorie. Cu alte cuvinte, în demersul filosofic al lui Lupașcu, relativismul epistemologic și logico-ontic este garanția succesiunii transfinite a logicului și a realității. Observăm în tabelul deducțiilor că fiecare dintre cele trei implicații se divid în alte trei implicații mai complexe ș.a.m.d. Dintre toate acestea, trei prezintă o importanță
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
și de tradiții unice. După publicarea cărții, un grup de rabini ultraoortodocși, între care Yosef Shalom eliashiv și Betzalel Rakow, l-au acuzat pe Sacks de „erezie” . După ei, unele afirmații din carte pot fi interpretate ca sprijinirea unui pur relativism în raport cu religiile, după care iudaismul nu ar fi singura religie adevărată. În prefață la a doua ediție a cărții, Sacks a scris că unele pasaje din carte au fost răstălmăcite: el a critocat explicit relativismul cultural și relativismul religios, si
Jonathan Sacks () [Corola-website/Science/336515_a_337844]
-
interpretate ca sprijinirea unui pur relativism în raport cu religiile, după care iudaismul nu ar fi singura religie adevărată. În prefață la a doua ediție a cărții, Sacks a scris că unele pasaje din carte au fost răstălmăcite: el a critocat explicit relativismul cultural și relativismul religios, si nu a negat caracterul unic al iudaismului. În schimb, el a accentuat învățăturile rabinice dominante în iudaism, după care înțelepciunea, dreptatea și posibilitatea unei bune relații cu Dumnezeu sunt cu totul accesibile culturilor și religiilor
Jonathan Sacks () [Corola-website/Science/336515_a_337844]
-
unui pur relativism în raport cu religiile, după care iudaismul nu ar fi singura religie adevărată. În prefață la a doua ediție a cărții, Sacks a scris că unele pasaje din carte au fost răstălmăcite: el a critocat explicit relativismul cultural și relativismul religios, si nu a negat caracterul unic al iudaismului. În schimb, el a accentuat învățăturile rabinice dominante în iudaism, după care înțelepciunea, dreptatea și posibilitatea unei bune relații cu Dumnezeu sunt cu totul accesibile culturilor și religiilor non iudaice, ca
Jonathan Sacks () [Corola-website/Science/336515_a_337844]
-
că prioritățile sale sunt familia, scrisul și activitatea antreprenorială. Mihail Neamțu este totodată un participant activ la dezbaterea românească despre cultură, politică, valori și societate ("Hotnews.Ro", "Idei în dialog", "Dilema Veche", "Revista 22," etc.). A criticat modele culturale postmoderne, relativismul etic și colectivismul tribal, pledând totodată pentru restrângerea puterii economice și legislative a statului și pentru relansarea educației private. "Bufnița din dărâmături" (2005, 2008) a stârnit numeroase comentarii în presă, fiind nominalizat de unii critici literari pentru categoria debut eseistic
Mihail Neamțu () [Corola-website/Science/309649_a_310978]
-
judecată care a dus la enunțarea să în propoziție : aceasta corespondență este confirmată de experiență. Dar natură acestui tip de adevăr este variabilă, pentru că acesta poate fi un adevăr "obiectiv", "relativ", "subiectiv", etc., după teoria cunoașterii care îl susține (realism, relativism, criticism, etc). 2. Adevărul "formal", care reprezintă validitatea concluziilor unui sistem ipotetico-deductiv, apărute prin intermediul regulilor de deducție aplicate unor postulate și axiome admise. Acest tip de adevăr nu depinde de conținutul propozițiilor (vezi articolul logică) și depinde de acordul sau
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
promovat pe scară largă în așa-numitul "drugi obieg" (a doua circulație) de presa samizdat poloneze, a fost de asemenea criticat ca fiind amorf atât de filozofii catolici, precum și "marxiști căzuți", [6] creditat cu apariția SOC-postmodernismului în Polonia - pe baza relativismului extrem și a umorului amar (vezi Mrożek). Dialogul continuu extinzându-se dincolo de legea marțială din Polonia, în cele din urmă a condus la distrugerea ideologiei totalitare, și acceptarea inevitabilă în teoria artei a pluralismului peste fundaționalism. Postmodernismul a pătruns în
Postmodernismul în Polonia () [Corola-website/Science/329306_a_330635]
-
În lingvistică și antropologie, ipoteza Sapir-Whorf susține că propriile reprezentații mentale depind de categoriile lingvistice. Modul în care percepem lumea depinde de limba pe care o vorbim. Această formă de relativism cultural aplicată limbajului a fost dezvoltată de către antropologul american Edward Sapir și de către elevul său, Benjamin Lee Whorf. Această ipoteză nu este științifică, ci este vorba despre o viziune generală a rolului limbajului. Un exemplu este limba inuit, în care
Ipoteza Sapir-Whorf () [Corola-website/Science/325926_a_327255]
-
critic, piedicile pe care temperamentul le-a pus în calea unei profesiuni aspre. Din moldoveanul resemnat, copleșit de ideea morții, cu o reală inapetență de viață, a ieșit un polemist în linie maioresciană, rar egalat în epocă. Scepticismul moral și relativismul estetic sînt, cu adevărat, expresii ale spiritului său hrănit de operele antichității, dar, printr-o paradoxală convertire de valori, în comentariu critic ele s-au transformat din forțe defensive în pîrghiile unei acțiuni critice agresive, negatoare, la început, în opoziție
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
exagerare a explica scepticismul critic al lui E. Lovinescu, în faza de început a activității sale, printr-o atitudine morală, e drept, constantă, și, deci, esențială. Scepticismul are mai întii, izvoare spirituale; pornește dintr-o neîncredere în eternitatea valorilor, dar relativismul său estetic, stimulat și de Emile Faguet și Anatole France e hrănit și de rezerva morală, a omului timorat de fenomenele vitale. Prin chiar profesiunea lui, criticul duce o viață retrasă, el nu are propriu-zis prieteni ca toată lumea și trece
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
repede. De aceea faptul că în Rusia acest an se considera că este politicos să te pupi nu poate fi folosit ca evidență că toată lumea dintotdeauna credea asta, sau că rușii întotdeauna așa ar trebui să creadă. Întrebările filozofice privind relativismul moral se leagă de faptul dacă astfel de argumente se aplică la fraze cu conținut moral. Urmărirea unei doctrine mai degrabă prin decizie populară decât prin design logic, poate fi o problemă de siguranță sau conveniență: În acest caz, alegerea
Argumentum ad populum () [Corola-website/Science/309537_a_310866]
-
de o parte - se poate alege între absolutizarea științei (scientism) și opinia, după care știința trebuie dezvoltată pe date pozitive (pozitivism), iar - pe de altă parte - între punctul de vedere, conform căruia adevărul depinde de unghiul din care este privit (relativism) și opinia, după care adevărul este abandonat hazardului, în cazul imposibilității găsirii unor dovezi plauzibile (scepticism). Raționalismul critic pornește de la convingerea existenței lumei reale, existență independentă de capacitatea umană de cunoaștere. Datorită imperfecțiunii mecanismului de percepție, această capacitate este însă
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
ul este un concept cu multe semnificații. Din perspectiva filozofică relativismul este acea atitudine intelectivă care declară că nicio percepție, nicio reprezentare, nicio descriere lingvistică de realitate, nicio interpretare de descriere, nicio măsurătoare, de stare, nicio modelare fenomenală, nicio evaluare de caracteristică structurală sau procesuală a realității, nu este unică și
Relativism () [Corola-website/Science/309152_a_310481]
-
în concepție științifică afirmă că putem introduce nenumărate sisteme referențiale în care putem măsura coordonatele, vitezele și alți parametrii de stare ai obiectelor și proceselor naturale, iar măsurătorile dau valori diferite funcție de particularitatea sistemului referențial în care se fac măsurătorile. Relativismul fizic mai afirmă că se pot stabili anume corelații între parametrii de stare măsurabili în diferite sisteme, corelații funcționale care explicitează cantitativ felul în care se schimbă valorile parametrilor, când se trece de la un sistem referențial la altul. Relativismul raportat
Relativism () [Corola-website/Science/309152_a_310481]
-
măsurătorile. Relativismul fizic mai afirmă că se pot stabili anume corelații între parametrii de stare măsurabili în diferite sisteme, corelații funcționale care explicitează cantitativ felul în care se schimbă valorile parametrilor, când se trece de la un sistem referențial la altul. Relativismul raportat la persoana umană extinde relativismul fizic, introducând sisteme referențiale individualizante, distinct primitoare și interpretante de mesaj, adică subiecți. Există atâtea perspective constructive, descriptive și evaluante de realitate câți indivizi sunt, acționează și atribuie valori. Fiecare individ este un sistem
Relativism () [Corola-website/Science/309152_a_310481]
-
se pot stabili anume corelații între parametrii de stare măsurabili în diferite sisteme, corelații funcționale care explicitează cantitativ felul în care se schimbă valorile parametrilor, când se trece de la un sistem referențial la altul. Relativismul raportat la persoana umană extinde relativismul fizic, introducând sisteme referențiale individualizante, distinct primitoare și interpretante de mesaj, adică subiecți. Există atâtea perspective constructive, descriptive și evaluante de realitate câți indivizi sunt, acționează și atribuie valori. Fiecare individ este un sistem referențial activ, intelectiv și afectiv cu
Relativism () [Corola-website/Science/309152_a_310481]
-
ceva. Fiecare subiect, fiecare om tratat ca sistem operant și evaluant distinct, își construiește propria perspectivă fenomenalizantă, explicantă cauzal, valorizantă și utilizantă a realității sau societății, necesar diferită de lumea și valorile atribuite lumii, obiectelor și evenimentelor, ale restului subiecților. Relativismul referențialului uman poate fi descris ca relativism cultural, ca multitudine de puncte de vedere asupra realității și societății. De-a-lungul timpului oamenii au realizat și dezvoltat sisteme religioase, științifice, tehnologice, politice și artistice diferite, fiecare cuprinzând având o anume caracteristică constructivă
Relativism () [Corola-website/Science/309152_a_310481]
-
sistem operant și evaluant distinct, își construiește propria perspectivă fenomenalizantă, explicantă cauzal, valorizantă și utilizantă a realității sau societății, necesar diferită de lumea și valorile atribuite lumii, obiectelor și evenimentelor, ale restului subiecților. Relativismul referențialului uman poate fi descris ca relativism cultural, ca multitudine de puncte de vedere asupra realității și societății. De-a-lungul timpului oamenii au realizat și dezvoltat sisteme religioase, științifice, tehnologice, politice și artistice diferite, fiecare cuprinzând având o anume caracteristică constructivă, utilizantă și valorică distinctă. În orice interval
Relativism () [Corola-website/Science/309152_a_310481]
-
metafizice, etice și valorizante. Indivizii din interiorul fiecărei culturi au tendința să își considere propria cultură ca prioritară creativ, etic și valoric, ca superioară celorlalte, ca o cultură exemplară, capabilă să dea lecții și să încerce să schimbe alte culturi. Relativismul neagă legitimitatea acestui punct de vedere, anume că propria cultură este mai bună ca altele, iar de aici convingerea că persoana ta este superioară altor persoane pentru că participă la o cultură ipotetic superioară. Din diferențierea valorică absolută a culturilor decurge
Relativism () [Corola-website/Science/309152_a_310481]
-
altă caracteristică socio-culturală. Apartenenții unor culturi mai puțin tehnologizate, dar cu o îndelungată istorie culturală disprețuiesc și ei pe indivizii numitei 'societăți de consum', afirmând că modul de viață și valorile vechi, tradiționale sunt cele mai bune și trebuiesc păstrate. Relativismul referențialului uman și alternativelor personalității, încearcă să înlăture convingerile considerate false, că ar exista valori absolute, realizări culturale superioare și inferioare, că ar exista variante de individ de calitate bună sau rea, din care rezultă atitudini rasiste, conflictuale, depreciante ale
Relativism () [Corola-website/Science/309152_a_310481]
-
unui concept într-o configurație, într-un material oarecare, mă deranjează că se neagă până și dreptul criticului sau al melomanului de a avea o opinie. În fine, totul pare acceptabil, permis, posibil. Se exclud ierarhiile, constrângerile, evaluările, apartenențele. Permisivitatea, relativismul tutelează, acaparează, determină. Din păcate, această abordare primează și proliferează în anumite medii, după anii ’80. Desigur, nu trebuie luat nimănui dreptul exprimării. Dar, din momentul în care asemenea demersuri ies din „ringul” personal și plonjează în spațiul public, avem
Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
se bazează în mare parte pe filozofia lui John Dewey, și, în sens mai larg, pe pragmatism, care a fost introdus de filozofi precum William James și Charles Sanders Peirce. Vezi: Pragmatism (John Dewey, Charles Sanders Peirce Reprezentantul principal al relativismului științific este considerat a fi Paul Feyerabend. Deseori este inclus în aceeași categorie și Thomas S. Kuhn, deși el însuși a respins întotdeauna această afiliere. Un loc central în viziunea lui Kuhn îl ocupă incomensurabilitatea. Paradigmele științifice sunt incomensurabile, deci
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
lucrurile sau faptele din lumea exterioară. Realitatea servește reprezentanților realismului filosofic drept criteriu normativ pentru aprecierea unei afirmații ca adevărată sau falsă. Dacă se contestă posibilitatea de cunoaștere a realității, alternativa conceptuală este scepticismul din care derivă în mod inevitabil relativismul. În consecință problema realismului în filosofie este o temă integrală a teoriei cunoașterii. Discuțiile privind problemele de bază ale realismului se lovesc de dificultatea ce rezultă din multitudinea obiectelor cărora li se atribuie o existență reală. În discuție intră astfel
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
realitatea este percepută în foarte multe moduri, însă niciunul din ele nu este complet adevărat. Doar cei iluminați pot cunoaște absolut adevărul, în timp ce oamenii de rând vor ști doar un fragment irelevant al acestuia. Anekantavada se aseamănă cu subiectivismul și relativismul occidental. Sistemul filozofic va stimula jainiștii să tolereze și să ia în calcul opiniile celor din jur ca pe niște noi fețe prin care adevărul se lasă cunoscut și atrage atenția că nicio religie cu tendințe spre dogmatism, nici chiar
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
află sub patronajul Academiei Române. Institutul de antropologie adăpostește una din cele mai largi colecții osteologice din Europa. O listă de lucrări reprezentative ar putea cuprinde opere cum ar fi: Marile teorii antropologice enunțate în secolul XX sunt: "particularismul istoric", "difuzionismul","relativismul cultural," "funcționalismul", "structuralismul", "materialismul", "interpretativismul", "criticismul." Antropologia cuprinde patru mari ramuri: În funcție de tradițiile naționale și de modul în care s-au dezvoltat aceste științe în diferite țări, ceea ce se înțelege prin antropologie culturală mai este numit și antropologie socială în
Antropologie () [Corola-website/Science/296527_a_297856]