279 matches
-
cu viteza "v" energia și impulsul lui sunt date (și definite) de unde "γ" (Factorul Lorentz) este dat de unde formula 58 raportul dintre viteză și viteza luminii. Termenul γ apare frecvent în relativitate, și vine din ecuațiile transformărilor Lorentz. Energia relativistă și impulsul relativist sunt legate prin relația numită și "ecuația relativistă energie-impuls". Este interesant de observat că în timp ce energia formula 60 și impulsul formula 61 sunt dependente de observator (variază de la un sistem de referință la altul) cantitatea formula 59 este independentă de
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
de unde "γ" (Factorul Lorentz) este dat de unde formula 58 raportul dintre viteză și viteza luminii. Termenul γ apare frecvent în relativitate, și vine din ecuațiile transformărilor Lorentz. Energia relativistă și impulsul relativist sunt legate prin relația numită și "ecuația relativistă energie-impuls". Este interesant de observat că în timp ce energia formula 60 și impulsul formula 61 sunt dependente de observator (variază de la un sistem de referință la altul) cantitatea formula 59 este independentă de observator. Pentru viteze mult mai mici decât a luminii, γ poate
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
suplimentară stocată și care poate fi eliberată prin reacții nucleare, oferind informații importante utile în dezvoltarea energiei nucleare și, în consecință, a bombei nucleare. Cursurile de fizică introductivă, precum și unele manuale mai vechi despre teoria relativității restrânse definesc o "masă relativistă" care crește cu creșterea vitezei unui corp. Conform interpretării geometrice a relativității restrânse, această definiție nu se mai folosește, iar termenul "masă" este limitat la noțiunea de masă de repaus fiind astfel independentă de sistemul de referință. Folosind definiția relativistă
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
relativistă" care crește cu creșterea vitezei unui corp. Conform interpretării geometrice a relativității restrânse, această definiție nu se mai folosește, iar termenul "masă" este limitat la noțiunea de masă de repaus fiind astfel independentă de sistemul de referință. Folosind definiția relativistă a masei, masa unui obiect poate varia în funcție de sistemul de referință inerțial al observatorului, în același fel în care alte proprietăți ale sale, cum ar fi lungimea, fac același lucru. Definirea unei astfel de cantități poate fi uneori utilă prin
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
această definire simplifică un calcul restricționându-l la un anumit sistem de referință. De exemplu, considerând un corp cu masa de repaus m care se mișcă la o anumită viteză relativ la un sistem de referință al observatorului. Acel observator definește "masa relativistă" a corpului ca fiind: "Masa relativistă" nu trebuie să fie confundată cu "masa longitudinală" și cea "transversală", definite și utilizate în preajma anului 1900 și bazate pe o aplicare inconsistentă a legilor lui Newton: acestea foloseau "f=ma" pentru o masă
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
la un anumit sistem de referință. De exemplu, considerând un corp cu masa de repaus m care se mișcă la o anumită viteză relativ la un sistem de referință al observatorului. Acel observator definește "masa relativistă" a corpului ca fiind: "Masa relativistă" nu trebuie să fie confundată cu "masa longitudinală" și cea "transversală", definite și utilizate în preajma anului 1900 și bazate pe o aplicare inconsistentă a legilor lui Newton: acestea foloseau "f=ma" pentru o masă variabilă, pe când masa relativistă corespunde masei
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
fiind: "Masa relativistă" nu trebuie să fie confundată cu "masa longitudinală" și cea "transversală", definite și utilizate în preajma anului 1900 și bazate pe o aplicare inconsistentă a legilor lui Newton: acestea foloseau "f=ma" pentru o masă variabilă, pe când masa relativistă corespunde masei dinamice a lui Newton în care "p=Mv" și "f=dp/dt". Se observă și faptul că corpul "nu" devine mai masiv în sistemul său "propriu" de referință, deoarece masa relativistă este diferită doar pentru un observator dintr-
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
ma" pentru o masă variabilă, pe când masa relativistă corespunde masei dinamice a lui Newton în care "p=Mv" și "f=dp/dt". Se observă și faptul că corpul "nu" devine mai masiv în sistemul său "propriu" de referință, deoarece masa relativistă este diferită doar pentru un observator dintr-un alt sistem. "Singura" masă independentă de sistemul de referință este masa de repaus. Când se folosește masa relativistă, trebuie să se specifice și sistemul de referință aplicabil dacă nu este evident, sau
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
că corpul "nu" devine mai masiv în sistemul său "propriu" de referință, deoarece masa relativistă este diferită doar pentru un observator dintr-un alt sistem. "Singura" masă independentă de sistemul de referință este masa de repaus. Când se folosește masa relativistă, trebuie să se specifice și sistemul de referință aplicabil dacă nu este evident, sau dedus implicit din formularea problemei. Este evident și că creșterea de masă relativistă nu rezultă din creșterea numărului de atomi al obiectului. În schimb, masa relativistă
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
independentă de sistemul de referință este masa de repaus. Când se folosește masa relativistă, trebuie să se specifice și sistemul de referință aplicabil dacă nu este evident, sau dedus implicit din formularea problemei. Este evident și că creșterea de masă relativistă nu rezultă din creșterea numărului de atomi al obiectului. În schimb, masa relativistă a fiecărui atom și particulă subatomică crește ea însăși. Manualele de fizică folosesc uneori masa relativistă, deoarece ea permite studenților să utilizeze cunoștințele lor de fizică newtoniană
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
relativistă, trebuie să se specifice și sistemul de referință aplicabil dacă nu este evident, sau dedus implicit din formularea problemei. Este evident și că creșterea de masă relativistă nu rezultă din creșterea numărului de atomi al obiectului. În schimb, masa relativistă a fiecărui atom și particulă subatomică crește ea însăși. Manualele de fizică folosesc uneori masa relativistă, deoarece ea permite studenților să utilizeze cunoștințele lor de fizică newtoniană pentru a face mai intuitive anumite concepte, restrângându-le la anumite sisteme de
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
implicit din formularea problemei. Este evident și că creșterea de masă relativistă nu rezultă din creșterea numărului de atomi al obiectului. În schimb, masa relativistă a fiecărui atom și particulă subatomică crește ea însăși. Manualele de fizică folosesc uneori masa relativistă, deoarece ea permite studenților să utilizeze cunoștințele lor de fizică newtoniană pentru a face mai intuitive anumite concepte, restrângându-le la anumite sisteme de referință alese. "Masa relativistă" este consistentă și cu conceptele de "dilatare temporală" și "contracție a lungimii
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
și particulă subatomică crește ea însăși. Manualele de fizică folosesc uneori masa relativistă, deoarece ea permite studenților să utilizeze cunoștințele lor de fizică newtoniană pentru a face mai intuitive anumite concepte, restrângându-le la anumite sisteme de referință alese. "Masa relativistă" este consistentă și cu conceptele de "dilatare temporală" și "contracție a lungimii". Definiția clasică a forței f este dată de Legea a doua a lui Newton în forma ei originală: și aceasta este valabilă în teoria relativității. Multe manuale moderne
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
lui Newton în forma ei originală: și aceasta este valabilă în teoria relativității. Multe manuale moderne rescriu Legea a doua a lui Newton sub forma Această formă nu este valabilă în teoria relativității sau în alte situații în care masa relativistă "M" este variabilă. Această formulă poate fi înlocuită în cazul relativist cu După cum se vede din ecuație, vectorii clasici forță și accelerație nu mai sunt neapărat paraleli în teoria relativității. Totuși expresia tetradimensională care leagă tetraforța formula 70 cu masa de
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
spațială și mecanică orbitala pot fi complicate, iar "pantă" învățării poate fi foarte abruptă pentru cei neobișnuiți cu fizică sau cu simulatoarele de zbor. Pentru că simulatorul are la bază fizică newtoniana, călătoria cu viteza luminii nu ține cont de efectele relativiste. În plus, unele experimente au arătat că programul devine mai puțin stabil la asemenea viteze exorbitante, imposibil de atins cu mijloacele actuale. În Orbiter, interfața cu utilizatorul se realizează cu ajutorul afișajelor multifuncționale (abrevierea engleză este MFD - Mulți Funcțional Display) și
Orbiter () [Corola-website/Science/305644_a_306973]
-
militant antifascism, între 1941-1942 fiind închis în lagărul de muncă forțată de la Brețcu. Principala sa preocupare în domeniul fizicii a fost teoria relativității, aspect abordat și în lucrarea de doctorat. A creat la Iași o școală de cercetare în fizica relativistă obținând câteva rezulatate importante: formularea hidrodinamicii relativiste în schema penta-dimensională Klein-Kaluza, a studiat problema relativistă a două corpuri de masă variabilă, a elaborat o metodă nouă de obținere a metricii Schwarzschild folosind transformări infinitezimale, a formulat în termeni relativiști efectul
Teofil T. Vescan () [Corola-website/Science/308594_a_309923]
-
lagărul de muncă forțată de la Brețcu. Principala sa preocupare în domeniul fizicii a fost teoria relativității, aspect abordat și în lucrarea de doctorat. A creat la Iași o școală de cercetare în fizica relativistă obținând câteva rezulatate importante: formularea hidrodinamicii relativiste în schema penta-dimensională Klein-Kaluza, a studiat problema relativistă a două corpuri de masă variabilă, a elaborat o metodă nouă de obținere a metricii Schwarzschild folosind transformări infinitezimale, a formulat în termeni relativiști efectul Pinch. Între anii 1923-1931 studiază la Seminarul
Teofil T. Vescan () [Corola-website/Science/308594_a_309923]
-
preocupare în domeniul fizicii a fost teoria relativității, aspect abordat și în lucrarea de doctorat. A creat la Iași o școală de cercetare în fizica relativistă obținând câteva rezulatate importante: formularea hidrodinamicii relativiste în schema penta-dimensională Klein-Kaluza, a studiat problema relativistă a două corpuri de masă variabilă, a elaborat o metodă nouă de obținere a metricii Schwarzschild folosind transformări infinitezimale, a formulat în termeni relativiști efectul Pinch. Între anii 1923-1931 studiază la Seminarul pedagogic din Cluj, iar între 1931-1935 urmează cursurile
Teofil T. Vescan () [Corola-website/Science/308594_a_309923]
-
Universitatea din Paris. În 1935 după susținerea unor examene devine licențiat în fizică și în 1936 licențiat în matematici. Pentru o perioadă este profesor secundar în matematici și în fizică-chimie. După susținerea lucrării cu titlul "Contribuții la teoria cinetică și relativistă a fluidelor reale", devine doctor în științe fizico-chimice. În 1944 este numit conferențiar de mecanică rațională, din 1945 este profesor de fizică teoretică la Universitatea Bolyai din Cluj, iar din 1948 profesor de fizică teoretică la Universitatea Victor Babeș din
Teofil T. Vescan () [Corola-website/Science/308594_a_309923]
-
iar formula 44 sunt componentele potențialului magnetic vectorial. Impulsul generalizat poate fi derivat din: Rearanjând, putem exprima viteza în funcție de impuls: Dacă le substituim în Hamiltonian și le rearanjăm, obținem: Acestă ecuație este frecvent folosită în mecanica cuantică. Lagrangianul pentru o particulă relativistă încărcată este dat de: Impulsul canonic total al particulei este: adică, suma impulsului și al potențialului cinetic. Rezolvând , obținem viteza: Deci Hamiltonianul este: din care obținem ecuația forței (echivalentă cu ecuația Euler-Lagrange): pe care derivând-o, obținem: O expresie echivalentă
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
volți (10 kV) dând electronilor o viteză de 20% din viteza luminii, iar un microscop electronic cu transmisie poate operala 200 kV, ridicând viteza electronilor la 70% din viteza luminii. De aceea este nevoie să se ia în calcul efectele relativiste. Se poate arăta că lungimea de undă a electronilor este astfel modificată conform relației: formula 19 este viteza luminii. Se observă că primul termen din expresia finală ca este expresia nerelativistă calculată mai sus, iar ultimul termen este un factor de
Difracția electronilor () [Corola-website/Science/310989_a_312318]
-
poate arăta că lungimea de undă a electronilor este astfel modificată conform relației: formula 19 este viteza luminii. Se observă că primul termen din expresia finală ca este expresia nerelativistă calculată mai sus, iar ultimul termen este un factor de corecție relativistă. Lungimea de undă a electronilor într-un microscop electronic cu scanare la 10 kV este astfel 12,3 x 10 m (12,3 pm) iar într-un micrsocop cu transmisie, la 200 kV, lungimea de undă este de 2,5
Difracția electronilor () [Corola-website/Science/310989_a_312318]
-
particule fundamentale îi poate fi atribuită o valoare de potențial chimic, depinzând de modul în care schimbă energia internă a sistemului în cadrul căruia este introdus. Aplicarea conceptelor potențialului chimic pentru sisteme la zero absolut prezintă un interes signifiant. Pentru sistemele relativiste (adică, sisteme în care masa de repaus este mult mai mică decât energia termică echivalentă) potențialul chimic este legat de simetrii și sarcini. Fiecare cantitate conservată este asociată cu un potențial chimic. Într-un gaz de fotoni în echilibru cu
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
1877 Boltmann a introdus conceptul de entropie ca măsură a gradului de dezordine al unui sistem. În secolul al XX-lea au fost create și dezvoltate noi ramuri ale mecanicii: mecanica cuantică de către Max Born și Max Planck și mecanica relativistă de către Albert Einstein. Teoria relativității a fost formulată pornind de la rezultatul experimentului Michelson-Morley, care a demonstrat că viteza luminii nu se modifică dacă observatorul se deplasează față de sursa luminoasă, lucru confirmat și de ecuațiile lui Maxwell, rezultat care avea să
Istoria mecanicii clasice () [Corola-website/Science/334776_a_336105]
-
de particule identice. O primă formulare, limitată la electroni (care sunt fermioni) e cunoscută ca principiul de excluziune al lui Pauli. Relația dintre spinul semiîntreg/întreg și caracterul de fermion/boson este demonstrată, în ipoteze foarte generale, în cadrul teoriei cuantice relativiste a câmpurilor, sub denumirea de "teorema spin-statistică". Cu acestea, numărul de ocupare mediu pentru cele două tipuri de statistică se obține din formula (44) prin calcul direct: Numărul de ocupare mediu depinde de doi parametri macroscopici ai sistemului: temperatura formula 209
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]