277 matches
-
un demers apropiat de al nostru cu mijloace mult mai consistente dar mai restrîns la cercetători în științele sociale și umane. Noi insistam pe cîteva teme. Laborit ne îndemna mereu să gîndim pu-nînd în centru noțiunea de relativitate, necesara "cultură relativistă", cunoștințele multidisciplinare, teoria mulțimilor, evoluția speciilor, sociologia grupurilor. Alte întrebări îi preocupau pe participanții cu o mai mare aplecare spre politică: ce însemna selecția socială, selecția pe baza legilor pieței? Aminteam, de asemenea, importanța noți-unii de responsabilitate, a geneticii și
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
-l numim intelectual", el denunță specializarea excesivă a sarcinilor și evocă automatizarea: Această tehnicitate, această căutare a profitului, a rentabilității, a condus la înlocuirea progresivă a omului de mașină." Henri Laborit propune ca soluție la această problemă "generalizarea unei culturi relativiste, devenită posibilă prin răgazul pe care mașinile îl vor lăsa omului" și insistă asupra importanței alegerii politice: Într-adevăr, după cum am spus-o deja, înțelegem mai bine în acest punct de ce societățile de orice fel, capitaliste ori socialiste, au încercat
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
ideilor platonice"48. Faptul că Hegel contestă imuabilitatea legilor clasice este subliniat și de Noica: "Descoperirea lui Hegel a fost că legile devin, Spiritul devine. Dumnezeu e silogism!"49 O asemenea paradigmă romantică, descinsă din istorism, conduce la o perspectivă relativistă și relativizantă, dominată de constatări amare și concluzii sceptice în legătură cu o realitate pe care a încercat s-o reconcilieze cu rațiunea prin intermediul unui principiu ordonator, după ce tot ea îi abolise rațiunii privilegiile absolutiste. Pe lângă predispoziția spre melancolie, acest scepticism filozofic
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ultimul pas spre eliberarea omului", atunci când "spiritul se ridică deasupra păienjenișului gândirii dogmatice", afirmă filozoful german 106. Afirmațiile de mai sus nu trebuie să ne conducă însă nicidecum la ideea că autorul își abandonează constatările care-l împing spre concluzii relativiste. Conștiința istorică este doar punctul de plecare pentru o analiză lucidă a experiențelor nemulțumitoare în planul cunoașterii filozofice. Dilthey rămâne în orice caz un relativist călăuzit de conceptul istorist al discontinuității. Numai că el caută să meargă mai departe, purtând
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
tot. Exaltarea creativității ține de vocația demiurgică a romanticilor. Este în aceasta, poate, și un reflex al frustrării conceptuale resimțite de ei (vezi II, 2Ab). O asemenea atitudine ne amintește de Blaga. Deosebirea este aceea că la filozoful român accentele relativiste sunt întrucâtva mai apăsate decât în cazul lui Dilthey (vezi și II, 1Be). Relevând limitele cercetării istorice și, în plan mai general, ale interogației epistemologice, conștiința istorică nu are un efect inhibant asupra noastră, ci dimpotrivă constituie o provocare și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
acordând egală îndreptățire diverselor tipuri de viziuni despre lume, Dilthey însuși întreține, în mod deliberat, incertitudinea ce i se reproșează. A se fi pronunțat ferm în favoarea uneia sau alteia dintre tipurile de Weltanschauungen ar fi însemnat o inconsecvență în raport cu viziunea relativistă pe care i-o impune istoricizarea conștiinței și ar fi echivalat cu o opțiune pentru "valabilitatea ca atare"121 ca să ne exprimăm în termenii lui Husserl -, ceea ce ar fi avut drept consecință imediată infirmarea propriei credințe în valabilitatea istorică, limitată
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
47 Impresia cititorului va fi că Wittgenstein a formulat o teorie a semnificației, propria sa teorie, care stă alături de altele. Cu referire la teme consacrate ale filozofiei teoretice, poziția lui Wittgenstein a fost caracterizată drept fenomenalistă, behavioristă, convenționalistă, sceptică sau relativistă. Adeseori se deplânge faptul că Wittgenstein nu și-a formulat punctul de vedere cu destulă claritate și precizie. I se impută, bunăoară, că noile sale vederi despre semnificație și urmarea de reguli sunt centrate pe ideea „oarecum evazivă de obicei
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
morfogenetice descrise de Alain Boutot. Toate sunt abordări nonliniare ale sistemelor, înțelese ca rețele sferice de puncte de interes interrelaționate. Unii pretind chiar că aceste teorii ar constitui cea de-a treia mare revoluție în fizica ultimului secol, după teoria relativistă și cea cuantică. Astfel de teorii sunt tresăriri care încearcă să elimine dureroasa separare a spiritului de materie, propunînd o întoarcere la epoca de aur în care știința și filosofia nu erau antitetice. O teorie nouă, integrativă, trebuie să le
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
ceea ce înseamnă că acțiunea întregului asupra părților sale domină interacțiunea părților 68 "dealtfel, lumea a fost creată, iar prin creație, Dumnezeu i-a comunicat acesteia ceva nu numai din gândirea, ci și din ființa sa" (apud Merleau-Ponty: 1978, 119). Revoluția relativistă, cu descoperirea expansiunii cosmice, a noilor dispuneri spațiu/timp, a diferențelor care neuni formizează fluidul cosmic continuu, oferă fundamentul pe care se va ridica un nou edificiu, inclusiv cosmologic, ulterior redactării modelelor lui Merleau-Ponty: teoria "găurilor negre" aparținând lui Stephen
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ca argument al coerenței și organicității estetice. Canonul postmodernist, în schimb, are un caracter oarecum contradictoriu. Pe de o parte, postmodernismul e cu totul refractar oricărui canon, oricărei intenții de canonizare, de uniformizare a literarului, preferând aderența la o perspectivă relativistă, multiculturalistă și centrifugă"15. Pentru a ilustra dinamica și relieful schimbărilor de canon, în contextul literaturii române, Iulian Boldea readuce în discuție modernitatea, din prisma câtorva trăsături definitorii: "Modernitatea e un concept estetic ce conotează, în primul rând, corespondența dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
epocă, Furetière114. A susține incomensurabilitatea lumilor, ca în teoria de față, înseamnă a respinge ideea liniștitoare de progres (idee care presupune comparații, deci un sistem de referință comun). Pentru a repinge actuala teorie a lumii este suficient să o consideri relativistă, deci nocivă din punct de vedere moral. A postula incomensurabilitatea lumilor înseamnă însă a susține că toate lumile sunt echivalente, că totul este moral, totul este permis? Această atitudine este, din punct de vedere uman, imposibilă: presupunînd că este imposibil
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
s-au adăugat cunoștințele acumulate despre vechile culturi extrem- orientale. Informațiile despre confucianismul care nu acceptă revelația divină, completate cu cele despre variantele de budism, arătau că se poate trăi religios și altfel decât după Biblia creștină. În aceleași direcții relativiste au acționat atitudinile îngăduitoare ale țărilor protestante cu eterodoxiile care, după ce negau cunoștințele tradiționale întrucât erau neverificabile, șubrezeau rolul misterului, al fanteziilor mistice din viața spiritual-umană. După cum liber-cugetători și raționaliști precum cartezieni ca N. Malebranche (1638-1715) și B. Spinoza (1632-1677
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
adoptată în interpretarea lui Hristos de către P. Ricoeur și R. Bultmann într-un studiu din 1968. El menționa dovezile adunate în sprijinul dependenței timpului și ritmului istoriei de "ariile culturale", de interpretarea "destinului" ca timp "local", confirmat și de fizica relativistă. Adăugând simbolizarea spațio-vizuală, omologia momentelor și a formelor, pluralismul istoriilor și eterna lor reîntoarcere comparativă, putem obține explicația "oricărei sacralități, al oricărei "sfințenii" a istoriei". (16, p. 78) Durand precizează că nu respinge științele istorice, ci vrea doar "reașezarea lor
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
relație cu lumea arabă pot primi o soluție tranșantă și definitivă. Una din acestea este problema delimitării lumii arabe (arabofone), căci până și unele din cele mai caracteristice state din “miezul dur” arab prezintă complicații care justifică o considerare mai relativistă. Astfel, Algeria păstrează, mai ales în estul Atlasului și în Sahara, nuclee de rezistență berberă care sunt departe de a se stingeși de a fi asimilate; Irakul, rezultând dintr-o veche împărțire turco-persană a Orientului Apropiat, și-a păstrat o
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3056]
-
politic destinat să înzestreze o pluralitate de indivizi și de grupuri, ne-ierarhică, să-și exprime deschis și fără violență solidaritatea și opoziția cu idealurile și modurile lor de viață individuale. Această înțelegere post-fundaționalistă a societății civile rezolvă și obiecția relativistă conform căreia societatea civilă este în mod necesar o categorie pseudo-universală a Vestului individualist-liberal27. Relativiștii presupun că formele de viață (după cum ar spune Wittgenstein) sînt separate de diferențe de netrecut, și că aceasta se întîmplă pentru că ele sînt determinate în
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
asemănător. Relativismul, deci, suferă tendințe moraliste; are tendința să afirme că societatea civilă i s-ar potrivi doar Occidentului, restul lumii suferind de barbarism, de exemplu. Cu alte cuvinte, societatea civilă ne aparține în mod exclusiv Nouă; restul Lor. Obiecția relativistă este plină de confuzii. În afară de faptul că se contrazice singur știe că termeni ca societate civilă sînt totdeauna specifici unor anumite contexte relativismul prezintă o atitudine imperialistă față de "Vest", de parcă aceia care trăiesc acolo ar fi de acord în mod
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
nu fie înțeleși ca medii potențiale legitime ale conflictelor de putere. *** A presupune că toate controversele publice despre putere pot și ar trebui să se desfășoare prin intermediul unei mari varietăți de modele de comunicare nu înseamnă a cădea în capcana relativistă și a trage concluzia că orice luptă pentru putere trebuie considerată sferă publică legitimă. Confruntările violente între indivizi nu pot fi considerate astfel, deoarece, conform înțelesului grecesc original al conceptului de război ca fiind situat în afara polis-ului, ele urmăresc
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
nici o surpriz s nu o amenințe. Patru sunt caracterele nedeterminrii existențiale: transcendența, atemporalitatea, identitatea, inefabilitatea. Iar dac absolutul este înțeles ca scop, credința devine mijloc. Formele de relativism care trebuie depșite sunt scepticismul, pesimismul și individualismul, adevrate stigmate ale determinrii relativiste, cum le numește Ralea. Criticismul, socotit o varietate de scepticism, se afl la antipodul spiritului religios, cci baza acestei atitudini e funcția de discriminare, adic gsirea de deosebiri. Or, starea de nedeterminare pe care am gsit-o la baza religiei, tocmai
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
fizică dar, în opinia autorului acestui eseu, această aparentă eficiență nu a fost niciodată explicată sau dovedită convingător, fiind mai degrabă un miracol. Analizând critic rolul formalismului și construcțiilor matematice în elaborarea teoriilor fundamentale ale fizicii moderne: teoria cuantelor, mecanica relativistă și cuantică sau fizica corpului solid, autorul exprimă un punct de vedere mai reținut privitor la eficiența absolută a matematicii în crearea teoriilor fizice. Autorul este de acord cu faptul că matematica a formulat pentru fizică concepte și concluzii care
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
orice metafizică trecută, prezentă și viitoare cu ajutorul analizei logice a limbajului, îi recunoștea "metafizicii" lui Nietzsche un statut legitim, chiar dacă numai "estetic"120. Nihilismul a ajuns la apogeu în momentul în care influențele gândirii nietzscheene s-au conjugat cu rezultatele relativiste ale istoricismului. Acest lucru s-a petrecut mai ales în cadrul așa-numitei "filozofii a vieții" și în seria de critici ale civilizației care au caracterizat gândirea europeană în primele decenii ale secolului XX. Pornind de la convingerea de origine nietzscheană potrivit
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
sublinierea existenței variațiilor culturale în societăți diferite, să anuleze convingerea antropologilor din secolului al XIX-lea că există "o unitate psihică a omenirii, o unitate a istoriei umane și o unitate a culturii"54. Cultura este, potrivit concepțiilor particulariste și relativiste ce au urmat, cea care produce o identitate specifică pentru o anumită societate, prin procesul de socializare ea asigurând o mai mare omogenitate în rândul membrilor săi și o mai clară delimitare față de cei dinafară (outsiders). Cultura devine o sursă
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
socială și politică se află într-un stadiu pre-paradigmatic, tocmai din cauza faptului că, în acest domeniu, nu există un acord între teoreticieni. Cu toate acestea, sugerând că progresul științei este legat de salturile de imaginație, Kuhn lasă cale deschisă interpretărilor relativiste și, totodată, posibilității insinuării ideologiei în practica proprie științelor naturii. Tocmai în acest sens, pot fi invocate încercările venite dinspre teoria socială de a duce relativismul kuhnian până la ultimele sale consecințe, cărora Mannheim, fondatorul sociologiei cunoașterii, le pusese o "barieră
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
160. Odată cu această definire a cunoașterii, rămâne valabilă posibilitatea ce rezultă din teza sceptică potrivit căreia "sistemele de credințe nu pot fi concepute obiectiv, în termenii apropierii lor de realitatea sau ai raționalității lor"161. Corolarul radical al acestei perspective relativiste din teoria socială este că toate sistemele instituționalizate de cunoaștere despre natură trebuie tratate în mod echivalent, așa încât "științele naturii să nu posede niciun statut special în cadrul teoriei sociologice"162. Chiar dacă, în acest fel, subliniază ideea că și cunoașterea științifică
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Voodoo) nu deține un statut sigur, putând fi deturnată grație posibilității controlului non-științific, determinat la rândul său de existența anumitor interese într-o anumită epocă istorică și într-un anumit context social. Considerată de unii autori o teorie extravagantă, viziunea relativistă a lui Feyerabend readuce totuși în atenție problema determinării sociale a demersului științific, și nu doar în cazul științelor sociale, ci, așa cum se poate observa, și în acela al științelor naturii. Știința tinde să se confunde cu ideologia, iar adevărul
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
umane 178. În plus, în vreme ce teoria popperiană se fundamentează pe ideea adevărului-corespondență, cea a lui Rorty o elimină din discuție, conferind adevărului un suport pur etic. În al doilea rând, putem regăsi o similară apropiere-depărtare a viziunii rortyene de concepția relativistă, în condițiile în care filosoful american respinge realismul ce creditează existența unei obiectivități absolute și, pe cale de consecință, a unui adevăr existent "în sine" -, dar nu printr-un atac la statutul științelor naturii, ci prin apel la ineficiența, în lumea
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]