221 matches
-
filozofiei etice a lui Alaisdair MacIntyre 3. Autorul pleacă de la considerarea stadiului terminal al gândirii occidentale, anume nihilismul. În fața disoluției oricăror argumente pentru un concept universal al virtuții, MacIntyre sugerează întoarcerea la paradigma clasică grecească a virtuții, fondată împotriva curentului relativist al epocii (sofistica) prin intermediul dialecticii socratice. Chiar dacă MacIntyre se autodenumește un gânditor de inspirație „creștin-augustiniană”, convingerea lui Milbank este că principalele argumente precum și metodologia abordării sale rămân problematice din punct de vedere teologic. Aceasta transpare mai ales în abordarea fundaționalistă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ale revelației presupune un set bogat de dezbateri și negocieri. În acest proces de reflecție și acomodare, noțiunea de „război drept” sau „legitim” a rezultat cu incontestabilă frecvență. Or, tocmai împotriva acestor „capete dogmatice” ale creștinismului tradițional se revoltă astăzi relativiștii, propunând lectura culturii occidentale din perspectiva celor „excluși” sau „persecutați”. Aparent pios, un asemenea proiect hermeneutic nu pare să angajeze mari riscuri. Vocea celor abandonați s-ar cuveni - nu-i așa? - întotdeauna ascultată. Rămâne totuși o întrebare: din ce perspectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de experimentare, de reședință, de ajutor pentru artiștii aflați în dificultate, de lansare a trupelor de amatori, de proiecte... Voluntarismul cultural se deschide spre relativismul cultural. • Traducerile principiului: legătură socială, egalitate, unanimitate Afișarea unui aspect universalist și a unui aspect relativist prin dreptul cultural nu ar fi suficientă: erijarea culturii în interes general presupune și ca politica să fie în măsură să unifice ceea ce lumea muncii divizează în clase și conflicte. Munca diferențiază și divizează (sarcini, roluri, lupte, deza-filieri), în timp ce cultura
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
criminolog! Cercetarea violenței înseamnă și aceasta: o serie de puncte de vedere, cu discipline diferite care abordează în moduri diferite, contradictorii uneori, ceea ce este înainte de toate un fenomen. În acest sens violența este așa cum îmi apare, nu într-un subiectivism relativist imposibil de susținut, ci, dimpotrivă, în construcții și reconstrucții sociale care se completează și se contestă. Aceste puncte de vedere formează un câmp științific bogat în care pot să apară, să-și replice și să se critice, dar din ce în ce mai puțin
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
la mediu. Fiecare dintre aceste idei atrage obiecții care vor conduce la reformulări teoretice variate. Printre cele mai cunoscute critici, enumerăm: faptul că schimbarea nu este universală, ci există o mare varietate și eterogenitate, constatate empiric, ale comunităților, civilizațiilor (argument relativist); faptul că schimbarea nu e uniliniară, de la simplu la complex sau de la primitiv la dezvoltat, ci ciclică, de-a lungul istoriei existând și perioade de regres, cum ar fi colapsul Imperiului Roman; faptul că în orice societate se observă tensiuni
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
1980], Heisenberg, ecuațiile lui Bessel, ghidurile de undă circulare demonstrate original prin coordonatele circulare [I. D. Alexa, 1978] și sistemele de ierarhizare informațională ale capcanelor de energie [Paul Constantinescu, 1990], unde apariția unei termodinamici ascunse a particulei (părții) dau un caracter relativist noțiunilor de temperatură sau cantitate de căldură și fenomenelor entropice manifestate la nivelul câmpului infolaser (bio)energetic constituient al organismului viu (al lumii vii în general). Câteva din experimentele, pe care teoria coerenței a lui Popp F. A., ce consemnează interacțiunile
VIII. FUNDAMENTELE TEORETICE ALE INFOLASERBIOENERGETICII (ILBE). In: Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Viorel D. Donţu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2099]
-
Henri). Este o metodă bazată pe intersubiectivitate, în căutarea obiectivității, dar care nu crede în "imaculata concepție" a științei. Imperialismul mistic, ca și cel științific ar primi astfel o grea lovitură, s-ar pu-tea evita cele trei forme de extremism: relativist, scientist și religios. Pe baza acestei ipoteze s-ar putea dezvolta însă o nouă filosofie, sau o nouă gnoză, un nou sistem, de data aceasta deschis, permisiv, ce iese din gîndirea binară, înlocuind-o cu cea ternară, integrînd și absorbind
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
superficial. Pe de o parte, divertismentul poate produce unitate și coeziune socială, dar, pe de altă parte, el generează mai ales disociere, diseminare, eterogenitate socială, gusturile unora nefiind câtuși de puțin împărtășite de ceilalți. Via divertisment se constituie însuși universul relativist și pluralist al principiului „fiecare cu gusturile sale”. Cu câteva excepții, divertismentul reproduce nu atât o supremație a colectivului asupra principiului individual, cât o diviziune pașnică a socialului făcută din dispersia individualistă a gustului și a comportamentelor. Deși numeroase divertismente
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
a se situa în univers și sensibilitatea sa la judecățile de valoare impuse de grupurile de presiune, fie acestea statul, capitalul, clasele sociale sau economice". Constatînd că "societățile moderne așa-zis evoluate nu-și pot permite să transmită un învățămînt relativist", Laborit ne cere să ne imaginăm unde ar putea duce o societate care, în loc să caute să-l condiționeze orbește pe individ, transformîndu-l într-o rotiță bine rodată a mecanicii sociale, s-ar strădui pur și simplu să-l facă să
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
biologie și interesîndu-se mai ales de creier, Henri Laborit se apleacă asupra politicii și a societății folosind raționamentul analogic și comparînd organizarea biologică și structurile sociale, politica și sistemul nervos al organismului social. Luptînd împotriva compartimentării disciplinelor, recomandă un "învățămînt relativist", care să permită omului să devină conștient de propriul loc în univers. EDGAR MORIN: SOCIOLOGIE ȘI POLITICĂ Edgar Morin este sociolog și director de cercetare la CNRS. În cartea sa Mes démons (De-monii mei) (1994), dezvăluie unele aspecte ale personalității
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
profesor Mircea Flonta, cu întreaga mea recunoștință CUPRINS Cuvânt introductiv / 9 I. Preliminarii despre Zeitgeist / 13 1. Argumente și contraargumente în privința unei încadrări în epocă / 13 2. Perspective filozofice, perspective larg culturale / 14 A) Raționalism universalist clasicism / 17 B) Istorism relativist romantism / 19 C) Pozitivism realism / 22 3. Poziția lui Dilthey în epocă / 26 A) Considerații despre evoluția individuală și despre evoluția epocii / 26 B) Criza epocii și/sau criza filozofiei / 30 C) Relația cu filozofia kantiană / 32 D) Relația cu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
răspunsuri parțial valabile. Urmărind o adecvare între lucruri și intelect sau chiar o identificare a planului existenței cu cel al gândirii, filozofia tradițională dorea să obțină o sinteză sistematică, aptă să propună un concept totalizator, universal valabil. În schimb, orientarea relativist istoristă din secolul al XIX-lea pune în lumină faptul că șansa metafizicii rezidă doar în creația liberă, în mod fatal unilaterală, ceea ce îi conferă un caracter relativ în raport cu pretențiile absolutiste ale metafizicii clasice. Din această nouă perspectivă, sistemele filozofice
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pe filozofia culturii sau pe filozofia stilului -, ne vom opri la început asupra aspectului intrinsec, cu care ne situăm în planul diacronic al filozofiei teoretice. Cercetând manifestările intrafilozofice din secolul al XIX-lea, distingem trei orientări principale: raționalismul universalist, istorismul relativist și pozitivismul. Această schematizare, cu toate riscurile ei11, ne-a fost relevată în primul rând de convergența tipologică a unor construcții filozofice, despre care vom vorbi în continuare; în al doilea rând, ea ne-a fost sugerată de evidentele corespondențe
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
filozofice, vom extinde perspectiva și vom reda acompaniamentul discret al celor trei "curente" care domină în plan cultural secolul al XIX-lea, unde ele se regăsesc poate mai evident decât în orice alt veac21. Vom atașa raționalismului universalist clasicismul, istorismului relativist romantismul, iar pozitivismului realismul, înțelese nu neapărat în sens restrâns drept curente literar-artistice manifestate programatic, printr-o estetică bine conturată, într-o perioadă istorică strict determinată 22 -, ci mai ales într-un sens larg, drept moduri de existență și gândire
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
asociată cu ideea de progres o mobilitate care probabil nu-i mai fusese recunoscută gândirii încă de pe vremea lui Heraclit. Iar fiindcă Hegel "legitimează oarecum retroactiv orice filozofie în raport cu timpul său"36, putem spune că el creează premisele unui istorism relativist, fără a păși însă hotărît pe calea acestuia. Ca atare, Hegel rămâne în afara istorismului propriu-zis, pentru că la el se pierde tocmai aspectul esențial al istorismului: relativismul. Dacă ar fi urmat calea amintită, Hegel și-ar fi abandonat credința în continuitate
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
calea amintită, Hegel și-ar fi abandonat credința în continuitate, întrucât istorismul atenuează substanțial ideea progresului și aduce în prim-plan discontinuitatea.37 O asemenea deschidere spre istorism este favorizată, în mod evident, de spiritul romantic al epocii. B) Istorism relativist romantism Protestantismul 38, tradiția speculației mistico-filozofice inițiate de Jakob Böhme, influența ideilor lui Rousseau, operele lui Hamann și ale lui Herder care au pregătit terenul pentru Stürmer-i und Dränger-i constituie câțiva factori care au favorizat către sfârșitul secolului al XVIII
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
principale, care pe baza ideilor enunțate aici va fi aprofundată în ultimul capitol dintr-o altă perspectivă, epistemologică. La început analizăm istorismul în genere, precum și viziunea istoristă despre filozofie. Urmărim să determinăm astfel condițiile de apariție, evoluția și caracteristicile istorismului relativist în care se integrează opera lui Dilthey. Aici vizăm însă cu precădere implicațiile acestei orientări asupra epistemologiei diltheyene. Așa ajungem să înțelegem statutul filozofiei ca Weltanschauung și să justificăm necesitatea unei metafilozofii. De asemenea, o dată cu evidențierea trăsăturilor esențiale ale filozofiei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
relativizării cunoașterii. Relativismul ne ajută și în altă privință: el ne face să depășim orgoliile unor sisteme considerate infailibile și să înțelegem precaritatea cunoașterii noastre. E aici o mică răzbunare a istorismului la adresa lui Hegel, care crease el însuși premisele istorismului relativist, fără a păși pe calea acestuia (vezi I, 2A). Astfel dincolo de promovarea unei discontinuități a conținuturilor -, istorismul relativist ne va apărea în ultimă instanță, oricât de paradoxal ar părea deocamdată, ca un factor determinant al continuității formelor. Această idee, pe
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
infailibile și să înțelegem precaritatea cunoașterii noastre. E aici o mică răzbunare a istorismului la adresa lui Hegel, care crease el însuși premisele istorismului relativist, fără a păși pe calea acestuia (vezi I, 2A). Astfel dincolo de promovarea unei discontinuități a conținuturilor -, istorismul relativist ne va apărea în ultimă instanță, oricât de paradoxal ar părea deocamdată, ca un factor determinant al continuității formelor. Această idee, pe care o vom întîlni bine reprezentată la Dilthey, vizează în mod evident o astfel de continuitate paradigmatică doar
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
matrice. Varietatea acestor "matrice stilistice" în spațiu și timp determină și explică relativitatea sistemelor filozofice. Se cuvine să subliniem că deși relativismul lui de tip spenglerian are accente mai categorice decât în cazul lui Dilthey Blaga nu este totuși un relativist radical. El acceptă criterii comune de evaluare a viziunilor metafizice, exigențe pe care ar trebui să le satisfacă orice Weltanschauung pentru a-și câștiga statutul de filozofie autentică. Or, astfel de criterii de excelență care funcționează ca niște invariante atemporale
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
conducă însă nicidecum la ideea că autorul își abandonează constatările care-l împing spre concluzii relativiste. Conștiința istorică este doar punctul de plecare pentru o analiză lucidă a experiențelor nemulțumitoare în planul cunoașterii filozofice. Dilthey rămâne în orice caz un relativist călăuzit de conceptul istorist al discontinuității. Numai că el caută să meargă mai departe, purtând lestul propriilor dezamăgiri. Constată limitele și înaintează către metafilozofie, cu ele cu tot. Exaltarea creativității ține de vocația demiurgică a romanticilor. Este în aceasta, poate
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
reprezentant al supraistorismului, cât și reprezentanții școlii istorice.) De aceea, credem că Mircea Florian are perfectă dreptate atunci când susține că "în filozofie, istorismul are două aspecte: sau filozofia absoarbe istoria (istorismul absolutist, metafizic, hegelian), sau istoria absoarbe filozofia (istorismul obișnuit, relativist, dizolvant)", adăugând că, de fapt, "absorbirea istoriei de către filozofie urmărește salvarea supraistorismului." (s.n.)214 Și Max Scheler subliniază faptul că istorismul începe cu Hegel. După ce, de la Anaxagoras până la Kant, rațiunea umană este mereu aceeași și are ca efect transformarea "haosului
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
analiza cu această unitate, cu toate că prin natura ei istoristă este ultima din punct de vedere cronologic. După cum am afirmat, ceea ce socotim a fi o ipotetică unitate nu este decât rezultatul unei proiecții a posteriori. Ea se bazează pe un model relativist, particular valabil (adică valabil în limitele pe care singur și le alege, fiindcă se bucură de o totală "libertate axiomatică"84). Acest model deschis, contradictoriu în raport cu pretențiile absolutiste ale celorlalte două modele, dar necontradictoriu în sine însuși, este modelul pluralității
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
își găsește noi conținuturi în care se întrupează validându-le și validându-se, totodată, în desfășurarea ei spre Ideea absolută. Pe acest model se structurează ideea progresului cunoașterii în filozofie. Și el are deci în vedere pluralitatea (ca și modelul relativist), dar fiind prin excelență un model raționalist o subordonează unității. Or, potrivit lui Kant, "pluralitatea privită ca unitate nu este altceva decât totalitate"86. Întrucât Hegel însuși concepe "unitatea istoriei ca totalitate" (vezi II, 2Ab) și crede în existența Filozofiei (impersonale
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cunoaștere cu valoare obiectivă decât despre relații, dar nu și despre natura reală a lucrurilor, orice explorare în adâncime descoperă mereu ceva "insondabil", dincolo de care intelectul nostru nu mai poate înainta. În ciuda acestei "slăbiciuni", a acestui eșec susțin adepții modelului relativist -, este bine că se întâmplă așa, fiindcă aici avem de-a face în fond cu "o limitație ce nu limitează", care constituie tocmai "tăria" ei. Atunci intră în joc rațiunea care, instituind, caută "să integreze iraționalul"93. Numai rațiunea, care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]