547 matches
-
Îl am În schimb pe Sadoveanu, mi se pare foarte interesant ce scrie Preda. Încerc să mă pun În locul unui tânăr care trece de la o carte la alta, lecturi de vacanță, de evadare, lecturi de plictis social. Valorile literare se relativizează În secolul XX. Dacă tinerii domni colegi care sunt aici nu știu două-trei școli de critică literară, măcar câteva nume, vor cădea În capcana literaturii care „vine tare din urmă”. Îmi amintesc că În Viața ca o pradă, care e
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dintre Occident și Orient), ori este excentric european, fiind o creație a ortodoxiei bizantine. Ultimul mod de clasificare pare a fi recâștigat din admirația dintre cele două războaie, datorită imaginii marginalității puse În mișcare de relația centru-margine din postmodernitate, ceea ce relativizează de fapt „Întârzierea”, dar nu oferă o Înțelegere despre organizarea democratică și dezvoltarea unei societăți civile autohtone. Desigur, „rămânerea În urmă” iese la iveală doar dacă se invocă construcția societății civile, care cred, cu toată prudența, este inevitabil legată de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
să i se acorde unei generații pentru maturizare, mi-aș Îngădui să le sugerez opinia contrară - așa cum am făcut-o și În câteva texte din Opoziții constructive sau Cercul de grație -, potrivit căreia, În privința literaturii noastre postbelice, criteriul extensiv e relativizat de cel strict decenal, pe simplul motiv că generațiile ’60 și ’70 au beneficiat de reale continuități instituționale de promovare după licență - universități și institute de 3 ani, redacții, centre de creație, institutele de cercetare ale Academiei etc. - , la care
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de scene să-l acuzi pe Chandler de antisemitism. Dar e la fel de greu să-l aperi. A evoca eventuala lui mizantropie, a invoca nenumărate alte împrejurări în care personaje de origini etnice diferite poartă stigmatul răului nu face decât să relativizeze - dar nu să înlăture definitiv - acuzațiile care i s-au adus. (Tot cu titlu filologic, e inutil să spun că și în acest caz ediția Vintage a înlocuit sintagma „the fat greasy sensual Jew” cu formula mult mai vagă „the
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de The Lady in the Lake privește modificarea regimului metafizic al răului. În cărțile anterioare, crima era un produs inevitabil al demonismului mocnit al marii metropole. Pierderea individualității, ștergerea barierelor dintre permis și interzis, renunțarea la atributele eticii tradiționale au relativizat într-atât existența, încât personajele erau împinse spre infracțiune într-un mod aproape natural. Excepția o constituie, în acest tip de lume, inocența, nu păcatul. În romanul de față, omul și-a recăpătat dreptul la individualitate. Părăsind orașul, regăsind natura
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
declic mental ducând la actul premeditării și, consecutiv, materializarea verbal-gestuală a acestuia, polemica este identificată cu dimensiunea sa profund antropologică, ca discurs autonom, argumentativ, care are drept mobil un axiologem (= adevăr ajuns în situație de criză, pe care doxa îl relativizează)35. În acest caz, polemica se prezintă în dimensiunea sa manifestă, concretă și comportă o analiză discursivă specifică. Alexandru George face o distincție fundamentală între implicitul și explicitul polemic, atribuind primului un caracter generic propriu discursului critic și echivalent al
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de analiză, în calitatea ei de elaborare centrală și constitutivă a întregului social; ea nu mai desemnează conținutul și vocația ultimă a corpusului antropologic. Există însă o tendință răspândită de a aborda cuplul alteritate / identitate într-un mod atât de relativizat, încât este ridicat la rangul de nouă dogmă speculativă: fațeta raporturilor sociale care îl desemnează se pretează de fapt, ca și altele, la o practică descriptivă care îl autonomizează și se inserează într-un proces științific de alterizare. Pentru a
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
ori lui aud li se substituie un vag mi se pare, acesta vizând raporturile înșelătoare, lunecoase, distanțele variabile dintre om și lucruri. Paralel cu insuficiențe de ordin senzorial, paralel, de asemenea, cu cele conexe ale cuvântului (prins în ambiguități), timpul relativizează totul; sentiment acaparant, modificând noimele, clătinând sensurile, perpetuând criza cunoașterii. A încerca să fixezi în cuvinte însuși tranzitoriul este o nebunie: "Acum, chiar acum, când citești tu, cititorule, / cuvintele acestea, / viața mea curge în fața ta / și viața ta curge în fața
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Vulcănescu identifică "trei transsimboluri ale atributelor ei mitice, care trădează cele trei aspecte ale ipostazei: ca zână selenară, ca zână a florei medicinale și ca zână a mării (s.a)"31. Această perspectivă relevă complexitatea mitologică a Ilenei Cosânzene și relativizează distincția foarte fermă între zână htonică (Ileana Cosânzeana) și zeitatea lunară (Iana Sânziana)32, având în vedere că Diana este zeitate cinegetică și lunară deopotrivă. De altfel, interpretarea lui Kernbach nu se susține etimologic, deoarece Cosânzeana își are etimologia în
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
homeostazie e redimensionată în raport cu rezolvarea cognitivă eficientă a problemelor, cu proiecția spre viitor, cu dinamismul, autodeterminarea și adaptabilitatea la situații mereu noi. De asemenea, libertățile sexuale actuale, dinamica specială a familiei, modelele particulare, informaționale ale educației, marele acces la mass-media, relativizează o serie de aspecte ale concepției freudiene. În schimb, corpul doctrinar al psihanalizei a stat la baza unor noi arii de investigare a psihismului individual care fac în continuare parte din recuzita înțelegerii psihismului persoanei umane. Metoda hermeneutică, prin care
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de tip comunitar. Costurile terapiilor de grup din spitalele psihiatrice le depășesc cu mult pe cele din centrele comunitare și ridică în plus probleme etice și dificultăți de evaluare obiectivă a rezultatelor (McPHERSON, 1994, DOLAN și colab., 1996Ă. Factorii care relativizează acuratețea diagnosticului - vârsta, diversitatea evenimentelor biografice, calitatea integrării în ciclurile vieții, sunt identici cu cei care - în orice demers terapeutic - interferează cu tentativele de evaluare clinică, psihometrică și socială a eficienței intervențiilor. Deoarece și tulburările personalității au același fundal numit
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
un soi de etichetă pusă, în primul rînd, de un observator care nu se află sub puterea reflexiei obiective a unei exteriorități culturale. Mai tot timpul, identitățile se definesc din interior" (Cucoș, 2000, p. 145). Avem tendința de a ne relativiza în raport cu "altul", făcînd accesibile anumite paliere identitare care sînt compatibile cu alteritatea. "Identitatea culturală autentică este modificabilă, structurantă, autoconstructivă [...], personalitatea se organizează în jurul unui nucleu axiologic relativ stabil" (Cucoș, 2000, p. 147). Acestui nucleu însă i se alătură permanent valori
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
obișnuință a învățării nerelevante, fenomenul conduce la o pregătire perceptivă retractilă, producînd o reacție reticentă la repetarea unor stimuli din mediu. Să semnalăm în finalul acestui subcapitol și dificultățile de traducere ce însoțesc aplicarea unor probe specifice, care pot să relativizeze scorurile convenționale obținute. De exemplu, instrucțiunea lui R. Zajonc, to guess the atractiveness, a trebuit substituită în versiunea olandeză cu echivalentul flamand al cuvîntului englez to judge, căci o traducere literară nu a generat efectul simplei expuneri. În concluzie, în urma
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
evaluate decât prin raportarea la standardele culturale (valori, norme, simboluri) existente în societate, comunitate sau grup. Relativitatea devianței, acceptată ca un loc comun în sociologie, constituie un aspect cu o semnificație variabilă, în funcție de factorii care o determină.Acești factori, ce relativizează conceptul de devianță, sunt reprezentați de: a) contextul normativ specific unui grup sau unei comunități; ceea ce este apreciat ca deviant într-o comunitate, cultură sau epocă este deseori tolerat într-un alt context normativ-valoric. Dacă luăm în discuție societățile contemporane
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
ochii deschiși. • Știu unde sunt. • Este vina mea. • Ies imediat de acolo. Al patrulea capitol • Merg pe stradă, în căutarea fericirii. • Există o gaură mare în trotuar, sunt acele lucruri la care, în sfârșit, pot să renunț sau să le relativizez. • Reușesc să ocolesc gaura. Al cincilea capitol • Merg pe un alt drum! Acum este rândul tău! Anexă O CERCETARE DESPRE FERICIREA PERSOANELOR ÎN VIAȚA CONSACRATĂ Dragă cititorule, sunt sigur că și tu vei vrea să înveți să fii un făuritor
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
12 ani cea mai postmodernă țară de pe pământ". Din păcate, o postmodernitate "malignă", care a permis politicienilor, industriașilor, miliardarilor de carton să se plieze după cum a bătut vântul. Astfel, un director de întreprindere de stat și-a putut permite să "relativizeze" condiția sa în așa măsură, încât să se poată considera proprietarul respectivei unități economice. Așadar, o postmodernitate inautentică, mizerabilă, stupidă și criminală, cum o caracterizează autorul, având aspectul unui cocktail otrăvitor, în vreme ce intelighenția autohtonă se mândrește cu un postmodernism naiv
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de Șerban Cioculescu. Sunt glose, aparent fără pretenții, dar pline de miez, rezultat al reflecțiilor unui cititor profund, exersat, al literaturii lui Tolstoi, Dostoievski și, deopotrivă, al aceleia a lui Proust, Valéry, Francis Jammes sau Knut Hamsun. Rigoarea unor demonstrații, relativizată de un zâmbet complice, plăcerea de a ridica obstacole și de a le escalada, ascunzând cu discreție dificultățile, interesul pentru controversa lipsită de accente inferior polemice sunt trăsături distinctive ale scrisului său. Se adaugă cutezanța - justificată de preocupările filosofice - de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287244_a_288573]
-
număr de 1265 de subiecți observați de la naștere până la vârsta de 16 ani, Fergusson și colab. (1996) confirmă această asociere, cu un risc de dependență de nicotină multiplicat de 4,5 ori la adolescenții deprimați în raport cu ceilalți. Totuși, acești autori relativizează această relație, remarcând faptul că un oarecare număr de factori de risc sunt comuni celor două situații (depresie și dependențe de nicotină) cum ar fi frecventarea delicvenților sau stimă de sine redusă, sau sunt puternic corelați. Dacă ținem cont de
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de Bernini în Extazul Sfintei Tereza de Avila; prin brațele meșterului, piatra înconjură astfel duios regina tocmai acolo, în toiul rătăcirii și abandonului de sine, cu o centură de siguranță inebranlabilă. Chiar și lucrările de maximă importanță se cer, totuși, relativizate în spirit ludic; când mai glumeau între ei, cei doi spuneau că răscolesc văzduhul în căutarea trufelor antigravitației (inspirați, poate, întrucâtva și de oralitatea insinuată viguros în erotismul lor). Dar imaginea - exotică pentru ambii - a țăranului cu porcul în lesă
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lor în lume să sfârșească pietrificat, fosilizat. Tot mongolii dezlanțuiseră până la porțile Vienei o pustiitoare viitură, ce pusese serios sub semnul întrebării continuitatea civilizației în versiunea ei sedentară. Asta din perspectiva cuceriților; din punctul de vedere al cuceritorilor, însă - și relativizând mișcarea - nu fusese vorba decât de o ieșire în întâmpinarea unui dar divin destinat lor și intrat accidental pe mâna unor custozi de rea credință. Pentru secolele al XIII-lea și al XIV-lea, a locui oriunde în Asia sau
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
diplomația amantului lor de suflet, Mița și Didina rămân alături de bărbații cu care formează social un cuplu și Își permanentizează postura statu-quo, de Întreținute. Femeile se tem să nu fie compromise, să nu se compromită, dar etica lumii lor este relativizată. Iubesc sau intră În jocul ispititor al iubirii din moft și, de dragul amorului, sunt dispuse fie să facă scandal, fie să evite, În măsura puterilor, un scandal public. Dar, mai presus de amor, rămâne imaginea de sine. Eroinele lui Caragiale
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
a modernității, responsabilă de tranziția de la o viziune teocentrică asupra vieții la una antropocentrică, tradusă într-un fenomen de masă. Această tendință se accentuează sub impactul globalizării în mai multe feluri: planetarizându-i extensiunea, prin eroziunea marilor religii pe care le relativizează confruntându-le între ele pe marea scenă a planetei, chiar diluându-le identitatea prin exigența unui „ecumenism dirijat” a cărui viteză instituțională depăsește cu mult viteza lui spirituală (Mureșan, 2001-2002). După 1989, în România, viața religioasă a cunoscut un reviriment
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
despre timp au trecut cu vederea speculațiile contemporane despre eternitatea lumii (Quinones, 1971; Wilcox, 1987)1 . Introducerea explicațiilor stoice și epicuriene despre timp, inclusiv crearea și distrugerea lumii, a destabilizat și mai mult gândirea cosmogonica a secolului al XV-lea, relativizând subiectul. Eseul care urmeaza explorează ideea că eternalismul ar putea fi o parte a puzzle-ului care ne-ar putea ajuta în eforturile noastre de a explica noul mod istoric de percepție care a pus stăpânire pe Italia în timpul Renașterii
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de pildă), cu o substanțială problematică psiho-morală și cu un conflict care să dea câștig de cauză conștiinței, raționalității vieții afective, și nu nebuniei patimii descătușate. Din păcate însă, Lovinescu procedează cu totul altfel: trece sub tăcere examenul de conștiință, relativizează ideea de vină și transformă ispășirea într-o manifestare la fel de irațională precum crima, pe motiv că omul, victimă a forțelor oarbe ale inconștientului, nu poate fi tras la răspundere pentru faptele lui. Perspectiva e pesimistă, sumbră, iar imaginea vieții, redusă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, vol. I, Editura Minerva, București, 1981, p. 172. 143 Suflete de copii ar fi, afirmă Eugen Simion, "o anticipare a literaturii lui Ionel Teodoreanu". Concluzia criticului: "Lovinescu este, indiscutabil, mai profund în critică, tăgăduind, relativizând totul, decât în scrierile literare, unde arată cealaltă față a lui, etern surâzătoare" (Eugen Simion, E. Lovinescu, scepticul mântuit, ed. cit., vol. II, p. 136). 144 Replica e consemnată de Stendhal. Vezi Despre dragoste, traducere de Gellu Naum, prefață de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]