1,034 matches
-
verifice dacă n-a uitat-o. Îl simți cum îl simțea și atunci cuprins de freamăt, iradiind prin toată fața mirarea și bucuria regăsirii. Hotărî să-și arunce toate armele-n joc. Schiță un gest ușor ca de chemare o reminiscență care venea din acea depărtare ireversibilă și concentră toată căldura și toată frumusețea în zâmbetul acela trufaș și inaccesibil de care lui îi era atât de frică la mare și pe care-l dorea atât de mult. Îi știa timiditatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
e reprezentată de ocultismul european medieval și modern, iar sursele de care se folosește pentru a o caracteriza nu sunt nicidecum studii academice, ci operele unor ocultiști contemporani precum Eliphas Lévi, R.A. Vaughan, A.E. Waite sau Rudolf Steiner. O reminiscență - nu foarte îndepărtată în momentul în care își scria cartea - a propriilor începuturi ocultiste. Astfel, cele trei axiome fundamentale ale magiei - existența planului astral, existența unei analogii între acesta și planul sensibil, posibilitatea controlării ei prin voința disciplinată a omului
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
confesează, fără intermediar, lui Dumnezeu. În șoaptă. Din perspectiva duratei umane biologice, asemănată cu perioadele zilei, versurile se compun, spovedania se aude ca șoaptele în amurg. Antichitățile, nu doar cele din ciclul nominalizat, ci din toate ciclurile, sunt antichități subiective; reminiscențe autobiografice, unele accentuate istoric, câteva cu tentă specific regional, Vest-ardelean, legate de ambianța familială (părinți, bunici, unchi, mătuși, fiica și nepoata, prietene din copilărie), cu ecouri din lectură, punctate pe alocuri cu nume de scriitori și filozofi (Platon,Eminescu, Blaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
din Carpați. Ei bine, acasă nu mă aștepta nici un festin. Dar dorința nu-i ca omul sănătos, ea te îmboldește și te bagă până la gât în ireal și himeră, te solicită și, în cazul de față, îți irită până la roșeață reminiscențele din copilăria a cărei stemă se profila deja înspăimântător de mare; o stemă croită din colaje de prăjitură cu caise și orez cu lapte, presărat generos cu scorțișoară sau dulceață de vișine, din aceea puternic mirositoare a acrișor. Pe strada
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pe comunicare, pe transfer de experiență; toate acestea dau excelente rezultate tehnice. Pe noi diferitele ideologii ne-au împănat cu convingeri, ceea ce a închis posibilitatea oricărui dialog, a oricărui transfer de experiență; ideologiile ne-au creat reflexul convingerilor. Una din reminiscențele comunismului o constituie această structurare a persoanei predominant pe convingeri. Matricea de structurare a personalității este trasată de convingeri; substanța personalității noastre continuă a fi situată în zona unui a crede care înseamnă o închidere în propriul univers de discurs
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
nicicînd nu vei reuși / Să deprinzi acest grai din care Ființa s-a îndepărtat. / Lacuri de cenușă ale căror unde nemișcate n-ar mai fi în stare / Să recunoască chipul focului din care au purces. / Sunt spulberate troiene de rumeguș, / Reminiscențe tîrzii din arborele paradisului./ Culorile credincioase curcubeului, răsfățul superb al penetului / Sunt convertite la adorația unui zeu mohorît. / Anevoie se articulează viziunile tale, de parcă ar trebui / Să recompui, să descrii un coșmar care te-a istovit" (Vești dintr-un tărîm
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
la adresa celui care se stinsese abia de doi-trei ani. Autorii tuturor acestora (între care: Alexandru Grama - 1891; Aron Densușianu - 1894; Alexandru Macedonski - 1895) contestau tocmai specificitatea românească a operei eminesciene. "El lumea românească n-o cunoaște și, afară de vreo două-trei reminiscențe, poeziile sale nu posed altceva etnic-românesc, nici ca natură încongiurătoare, țară și popor, nici ca viață etică" - scria Densușianu, subliniind el însuși, în manualul său universitar, cele două cuvinte, pentru a susține apoi că reprezentativ pentru "geniul național" este doar
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
cârpă aprinsă/ azvârlită pe geam.// O fată cu lacrimi calde pe obraz/ urcă pe scara pe care sunt eu." Scepticii ar putea invoca prezența în volum a câtorva poeme mai degrabă irelevante, a câtorva piese destul de slabe ori a unor reminiscențe astenice din cărțile anterioare. Lucruri observabile cu ochiul liber, admit. Dar, atâta vreme cât nu am folosit o grilă atomistă referindu-mă la amplele calități ale Ștrumfilor, nu le voi răspunde nici acum punctual. Fiindcă discuția se poartă în jurul unui autor alături de
Controlul tehnic al calităţii by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9864_a_11189]
-
mama pasiunea nemăsurată pentru textele sacre. Singura carte ce exista în casă, foarte hărtănită, era Breviarul Familiei și Căminului, cu copertă rigidă neagră care îi conferea un aer de solemnitate. De aceea nu m-am mirat că Joana condimenta cu reminiscențe biblice îndrăznețele ei comparații între furtună și stăvilare imaginare și ecluze sparte care ar fi inundat brusc grădinile și livezile din jurul farului de la Roca și mai încolo, ca și cum adâncile prăpastii, ca și cum lacurile subterane care aprovizionează arzătoarele ape ale infernului ar
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
mâna/ și mi-am vârât pe rând vârful limbii/ în toate spărturile din măsele// atunci ai întins mâna și ai început/ să îmi încâlcești părul - apoi/ totul în jur s-a acoperit de mătreață)" (Ars amandi). De observat, aici, ultimele reminiscențe ale poeticului. Autorul caută - încă - un final de climax și scontează pe efectul de contrast între sintagma latinească ridicată în titlu (sonoră, elegantă, sclifosită) și mizeria tristă de la subsol. În schimb, în secțiunea de Texte poetice, numai această formulă liminară
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
Un iz de izbă năpădită de buruienile grădinii,-n care se uscă pătlăgeaua, tomata, roșia, paradaisa. Un paradis de care-i sigur că se alege paradiciul. Pătlăgeaua e pătlagină, acum, paradaisa s-a părăginit" (Iz). De la registrul indigen se trece, reminiscență a compensatoarei reverii simboliste, la unul exotic: "- Dragul meu, privighetoarea asta (căci astfel se traduce cuvîntul turc biulbiul) ar face bine să-și găsească vreun Don Ruy, seńor de Ruisenor, valsator de salsa sau latino, și să dispară, împreună cu el
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
cetățean al patriei sale, dar și al universului, iar aceste atribute sunt neatinse de colbul desuetudinii. Autoarea trăiește, pe multiple octave ale rostirii, fervoarea clasicizantă a unui lirism revoluționar, ca intenționalitate, în care, postmodern, se află încrustată și pletora unor reminiscențe (începând cu cele eminesciene), spre a reface o istorie a compartimentului patetic al poeziei noastre naționale. Noul survine din revelația că veacul nostru nu mai însoțește creatorul în demersul său, nu se mai înflăcărează, nu-i mai este partener, nici
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
vioiciune: "numesc intelectual o funcție fără întrebuințare", definiția burgheză a intelectualului rupt de mase, bineînțeles. Cunoști definiția asta, foarte spirituală, ce-i drept?... Așa că un intelectual, reluă interlocutorul revenind la loc, se mai îndoiește și el din când în când, reminiscențele culturii burgheze nu dispar ușor, dar nea Costică care trage la șaibă n-are timp de așa ceva, de îndoieli adică, și noi cu toți Costicii aceștia trebuie să facem treabă, să facem o societate nouă, optimistă și robustă, și iată
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
pe boschetarul miracolului, cu ginandrele lui? Totuși ginandrele au venit - și restul odată cu ele. Cenușa și celelalte. Mai ales celelalte. Cenușa, la început, n-am luat-o în seamă. Deși umplea tot cerul, noi ne amăgeam că era o simplă reminiscență a incen--diu-lui. Plutea în aer, în roiuri dese de fulgi ca de zăpadă, dar se oprea în pragul caselor. O cenușă care se oprea în prag ar fi trebuit să dea de bănuit. Cine a mai văzut o simplă cenușă
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
eșalonează anonim pe un timp îndelungat, fără să poți spune precis când anume a început. Mărturisim că, din toate invențiile d-lui Duca, pe asta o prețuim cu deosebire: revoluția cu orar. Trebuie să fie în ascendența d-sale ceva reminiscențe ceferiste"12. O problemă stringentă, pe care o "agită cu un lăudabil zel democratic presa noastră de stânga", este aceea a "partidelor de idei", discuție "teribil de hazlie". Mai de mult, au existat două tabere net distincte: liberali și conservatori
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
pentru spiritul său anarhic, nepartinic și formalist. Revine în 1946 cu o critică devastatoare a revistelor "Steaua" și "Leningrad", având drept urmare imediată excluderea din Uniunea Scriitorilor a Annei Ahmatova și a lui Mihail Zoșcenko, pentru literatura lor considerată "antisovietică", prin reminiscențele de "apolitism, spirit mic-burghez, vulgaritate, obscurantism reacționar" (p. 79-80). În fond, acuzele mergeau în două direcții îngemănate: denunțau arta pentru artă (arta pură) ce tinde să se substituie artei pentru popor și, în al doilea rând, acuzau literatura modernistă, lipsită
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
misterioase. Miros de cutie de medicamente, miros al acelor leacuri venite din India, păstrate în camerele copiilor, unguente necunoscute, provenind din ținuturi unde supraviețuiesc obiceiuri străvechi. Fără îndoială că acest miros îl aveau și infuziile mele. Toate astea au ațâțat reminiscențele refulate pe care tatăl meu le purta cu el. Devenise nebun după baiaderă, atât de nebun, încât se converti la religia ei, la religia templului Lingam. După un timp, tânăra femeie se trezi însărcinată și fu alungată din templu. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în tot corpul ca un vin dulce și vechi. Recunoșteam, în câmpie, arbuștii, pietrele, trunchiurile de copac și minusculele mlădițe de cimbrișor sălbatic. Recunoșteam mireasma familiară a ierburilor. Plonjam, în clipa aceea, în memoria zilelor de demult. Și totuși aceste reminiscențe se îndepărtaseră de mine ca prin farmec. Ele se bucurau împreună de o viață autonomă; eu nu eram decât spectatorul îndepărtat și mizerabil. O prăpastie adâncă se căscase între ele și mine, inima îmi era goală, iar mărăcinii își pierduseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
stins, venind de departe, dinspre cîmpuri și răsunînd ca sirena unui vapor. Cufundat În visele-i tulburi, Digby zăcea ore În șir... Atunci poate că și-ar fi adus aminte de tot, dar n-avusese destulă putere să fixeze aceste reminiscențe vagi, destul curaj ca să lege Într-un tablou aceste crîmpeie răzlețe. Își lua fără să crîcnească medicamentele și se cufunda Într-un somn adînc, Întrerupt În răstimpuri de coșmaruri ciudate, În care apărea mereu o femeie... Abia după multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
al adolescenței. Nu mai avea senzația că-i prea bătrîn și prea apăsat de propriile-i deprinderi ca s-o poată lua de la Început. Închise ochii și rechemă imaginea lui Poole. La poarta subconștientului său se Înghesuia o mulțime de reminiscențe confuze, cerînd să iasă la lumină: o carte intitulată Micul duce, cuvîntul Neapole - „Să vezi Neapole, și apoi să mori“ - și din nou figura lui Poole, prăbușit Într-un fotoliu și mîncînd o felie de cozonac Într-o Încăpere strîmtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aspect al politicii de stat. Ea mizează pe economii aflate în recesiune și pe o neîncredere justificată a opiniei publice față de un aparat guvernamental numeros, ca să-și construiască o bază electorală largă pentru programe cu consecințe cert nepopulare. Acum când „reminiscențele ideologilor marxiști au ieșit din scenă, apologeții acestei ideologii extremiste caută să închidă discuția, proclamând inevitabilitatea forțelor istorice în favoarea cauzei lor. Ei ne spun că o piață mondială liberă, care să lase deciziile referitoare la distribuirea resurselor în seama marilor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de tampoanele ultimelor vagoane ale acelorași trenuri, mingiuțe de mărimea unor sfere de Magdeburg cu rumeguș și îmbrăcate cu poleială roșie sau verde, legate cu elastic pentru speriat domnișoarele prin parcuri, care întotdeauna se plimbau câte cinci la braț, ca reminiscență de pe vremea când făceau zid viu în fata cetăților, firește cu trupurile lor de capre lăptoase, oferind invadatorilor un tablou ce avea să fie imortalizat mai târziu în pictura renascentistă, în care opulența formelor obraznic de frumoase îmbăta simțul estetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
locuiam lângă gară. O duse pe Mioara pe linia moartă năpădită de iarbă. Iată caleașca ta spre Paris! îi zise el și îi arătă un vagonet răsturnat. Toate proiectoarele de pe scena vieții s-au aprins, luminând transportorul. În clipa aceea, reminiscența copilăriei îi reveni clară: plimbările cu vagonetul până la Vădeni sau, în sens invers, până la Traian-Sat și cel mai departe până la Ianca. Sfântul zâmbea și bunicul, luându-l de braț, se întoarse spre Mioara urându-i drum bun. Mioara ajunse beată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care se Închina Va. Mai auzi cum Victor Îl Întreabă speriat: Ce s-a Întâmplat? Aha, ai visat urât, bine că ai adormit, te-am obosit, hai dormi și să Înveți bine puiule! Apoi rosti cu iubire și ca o reminiscență din viața lui de jandar’: S-a-nțeles comanda, ostaș?! În acest timp, Va stătea la stânga bunicului Ghiorghi, care citea „jornalu’”, și ziarul era plin cu cele câteva litere Învățate În ziua aceia fără a bănui câte bucurii poate aduce
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de ce să mai trăiesc, / Căci clipele ce trec prin noi, / Un rid pe față ne sădesc.“ În mod evident aici este vorba de o suferință mimată (cărei adolescente îi apar riduri pe față?) și de o versificare simplistă, cu vagi reminiscențe din poezia romantică de album a secolului XIX. Nemulțumită ea însăși de inconsistența acestui mod de a scrie, tânăra autoare se străduiește să se exprime altfel, mai exact, să se exprime. Ea caută o formulă poetică prin care să se
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]