1,133 matches
-
oră în oră, așa fel încît întreg echipajul să ajungă, prin rotație, pe punte ca să vadă dacă totul e-n ordine. Cîteodată, însă, mai ales în Pacific, de-a lungul Ecuatorului, acest sistem nu dă deloc rezultate, deoarece în jurul cadavrului remorcat de corabie se strîng hoarde de rechini atît de numeroase, încît, dacă ar fi lăsat așa, să zicem șase ore în șir, a doua zi dimineață nu s-ar mai vedea din el decît scheletul. Totuși, în mai toate celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vizual al oamenilor de pe catarge. Deodată însă, aceștia zăriră în depărtare niște nămeți de apă și curînd după aceea semnalară că una, dacă nu chiar ambele ambarcațiuni, erau „prinse“. După un timp, ambarcațiunile fură văzute foarte dar - o balenă le remorca drept spre corabie. Monstrul ajunse atît de aproape de coca vasului, încît la început ni se păru că avea de gînd s-o izbească; deodată, însă, scufundîndu-se într-o vîltoare la cîțiva stînjeni de bordaj, dispăru cu totul, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
om ajunge acasă - ce altceva aș putea să fac? Ă Ia zi, Stubb, vorbești serios și tot ce mi-ai spus adineaori e adevărat? Ă Serios sau neserios, iată-ne ajunși înapoi la corabie. Cei din ambarcațiuni primiră ordinul să remorcheze balena pînă la babord, unde erau deja pregătite lanțurile și celelalte lucruri necesare pentru legarea ei. Ă Nu ți-am zis eu? făcu Flask. Da, în curînd o să vezi capul balenei ăsteia atîrnînd drept în fața capului de cașalot. Și într-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
după o vînătoare obositoare și periculoasă, încheiată prin capturarea unei balene, cadavrul acesteia se poate desprinde de corabie în urma vreunei furtuni puternice și, plutind în derivă, poate fi recapturat de o altă balenieră care, navigînd pe o mare calmă, să remorcheze în tihnă cadavrul, fără nici un risc pentru oameni sau pentru vas. Atunci, între vînători s-ar stîrni adesea certurile cele mai aprige, dacă n-ar există niște legi, scrise sau nescrise, dar universal acceptate și aplicabile în toate cazurile. Singurul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de păianjen, n-are importanță prin ce anume. De asemenea, se consideră că un pește este capturat, cînd poartă în ei un waif sau orice alt simbol de posesiune recunoscut, atîta timp cît posesorii își dovedesc limpede capacitatea de a remorca peștele respectiv, precum și intenția de a o face. Acesta este un comentariu științific: dar comentariile vînătorilor înșiși constă adesea în vorbe grele și în lovituri și mai grele - un soi de cod al pumnului, mai tare decît Coke-upon-Littleton. E adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pot face din pricina dorinței mele de a respinge o învinuire adusă nu o dată vînătorilor de balene, învinuire care, în mintea unor oameni răuvoitori, ar putea să pară confirmată oarecum, în mod indirect, de ceea ce am spus în legătură cu cele două balene remorcate de vasul francez. Am mai arătat și în alte locuri ale acestei cărți că afirmația făcută de unii, că meseria de vînător de balene ar fi o meserie murdară, este o afirmație calomnioasă, lipsită de orice temei. Rămîne însă de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
drumețul din prerie își caută singur vînatul pentru cină. Capitolul XCVII ARIMAREA ȘI CURĂȚENIA Am mai arătat cum marele leviatan e observat de departe, din vîrful catargului, cum e urmărit prin smîrcurile oceanice și ucis în văile adîncurilor; cum e remorcat apoi lîngă corabie și descăpățînat; și cum îîn virtutea aceluiași principiu care-i acorda odinioară gîdelui veșmintele celui decapitat) uriașa-i haină vătuită devine proprietatea călăului său; am arătat, de asemenea, cum, la timpul cuvenit, leviatanul e osîndit să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un minut, căci comandantul vasului străin, dîndu-și seama, dintr-o singură privire, cum stau lucrurile, strigă: Ă înțeleg, înțeleg! Marea e prea agitată! Săriți, băieți și coborîți palancul de tranșare. Din fericire, corabia avusese, cu o zi-două înainte, o balenă remorcată lîngă bordul ei, așa că palancul cel mare încă nu fusese demontat; enormul cîrlig pentru prins grăsime, care continua să atîrne, curat și uscat acum, fu coborît grabnic spre Ahab. Acesta, pricepînd numaidecît situația, își vîrî coapsa unicului picior teafăr în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care-și interpreta numeroasele și variatele roluri, era masa lui de lucru - o tejghea lungă, necioplită, masivă, prevăzută cu mai multe menghini de fier și de lemn, de diferite mărimi. Tejgheaua asta era fixată întotdeauna îafară de perioadele cînd vasul remorca vreo balenă) de-a curmezișul punții, în spatele cazanelor. Vreo cavilă era cumva prea mare ca să încapă în locașul ei? dulgherul o vîra într-una din menghinile acelea veșnic pregătite și o răzuia numaidecît. Vreo pasăre cu penetul ciudat se rătăcea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
reazemă de-o lance ruptă și se ține într-un singur picior. Acesta e Ahab - partea lui trupească, adică. Dar sufletul lui Ahab e un miriapod, cu o mie de picioare. Mă simt încordat - pe jumătate rupt, ca odgoanele care remorchează vreo fregată dezarborată într-o furtună. Poate că și arăt astfel. Dar, înainte de a mă rupe de tot, o să mă auziți troznind; iar pînă atunci, să știți că parîma lui Ahab încă-l mai trage spre țintă. Voi credeți oare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Billy căra două țapine și Dick ținea sub braț trei topoare. Dick se-ntoarse și Închise poarta. Ceilalți doi și-au continuat drumul spre malul lacului, unde erau buștenii, Îngropați În nisip. Buștenii căzuseră de pe plutele uriașe pe care le remorca vasul Magic pe lac, În jos, până la fabrica de cherestea. Fuseseră aduși de ape la mal și, dacă nu-i lua nimeni, urma ca mai devreme sau mai târziu să se Întoarcă oamenii de pe Magic, să vadă unde sunt, mergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cei doi fii mai mari, ce traversaseră cu el, împinse ambarcațiunea către malul opus; acolo îi aștepta, cu o pereche de cai de tracțiune robuști, fiul cel mai mic, încă adolescent, ca să o lege cu o funie și să o remorcheze înapoi. Ajuns dincolo de fluviu, grupul își continuă marșul către miazăzi, iar cărările, tot mai aspre, mai abrupte, se pierdeau în văi împădurite, unde primăvara deja îmbrăcase primele ramuri ale copacilor. Atunci când străbăteau zone deschise, însă, puteau vedea luciul alburiu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
meu drept stiliști, modele, actori, producători, dubluri, aroganți, cascadori, sufleuri, scenografi, oameni cu bani - oameni caraghioși, nu oameni normali. Și femei nostime, jonglând cu sexul, cu timpul și cu banii. Cine e normal? Eu nu. Sunt croit după, prins și remorcat la și înghesuit în această formă curioasă. Fiecare viață e un joc de șah care s-a dus dracului după a șaptea mutare, și acum jocul întâmplării e înghesuit și lent, un coșmar de constrângeri și interese divergente cu fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
iscodire a sensurilor, repede tulburatå de faptul cå vine un alt gând care må a-bate. Eu aleg sau el må alege spontan, dintr-o simpatie neînțeleaså, dar productivå? Cåråri întortocheate ne conduc spre sålașurile meritate, ca pe niște barcagii remorcați de fire nevåzute, pe apele Styxului din care curgem și-n care ne curgem. O curså, o în trecere prin propriile alegeri, alergåri. Concursul la care participå, trup și suflet, ființa, o permanentå olimpiadå, încununatå de victoria participårii. Linia de
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
să vină un flux care să ne ridice și să ne pună pe linia de plutire, oftă Gaskell. — Și dacă nu vine? — Atunci o să trebuiască să ne gândim la altceva. Poate că o să vină cineva până aici și-o să ne remorcheze. — O, Doamne, Ge, nimeni nu-i mai îndemânatic decât tine! zise Sally. Vreau să zic că nu știu de ce n-am fi putut rămâne chiar pe mijlocul apei? Dar nu, tu a trebuit să intri pe canalul ăsta și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sar peste canistra cu benzină de bună calitate pe care Tom a cărat-o de la garajul de peste drum (dat fiind că nu a folosit la nimic) și am să omit toate referirile la vehiculul care, în cele din urmă, a remorcat Cutlass-ul până la același garaj (ce alternativă aveam?). Singurul care merită menționat este faptul că nici unul din tipii de la garaj (tată și fiu, cunoscuți drept Al senior și Al junior) n-a fost în stare să-și dea seama ce are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
amăgirea azurie a Pământului familiar. Pe cargou, monstruos agregat de forme voluminoase și de carcase metalice, camere secundare intrară în acțiune, multiplicând unghiurile de vedere, scotocind imensitatea. Oamenii din alte vremi s-ar fi mirat tare să afle că Nostromo remorca prin hăurile stelare o cantitate astronomică de petrol brut, închis în propria rafinărie automată. Până la sfârșitul călătoriei, când remorcherul va intre pe orbită circumterestră, acest petrol se va transforma îr produse petrochimice. Astfel de metode erau necesare de când niște indivizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
coral, acum cuprinse de paloarea morții. Mai mult priveam la Gina, răsfrântă în vitrinele verzui. Era din ce în ce mai stranie, mai transfigurată. Zâmbetele ei deveneau mai stereotipe, ca un fel de promisiuni, de insinuări pe care nu le înțelegeam până la capăt. Mă remorca mai departe de un deget și, uneori, când zăboveam mai mult, se aduna lângă umărul meu, mă trăgea și mă împingea până mă urnea din loc. Cu câtă plăcere hălăduiam printre peștii cu pielea plesnită, vopsiți artificial, din sala peștilor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
spera că ea o să iasă din gang exact în clipa în care el trecea pe acolo, ca să-i poată vorbi fără să se înjosească, dar fie că nu o vedea, fie că ea apărea înainte, așa că o urma de parcă era remorcat de o frînghie invizibilă. într-o dimineață, tocmai trecuse de gang, cînd auzi pași repezi și ușori depășindu-l. Fu cuprins de o stare confuză de speranță și suferință și simți înțepături în pielea feței. înainte ca pașii să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
loc străin, miros așternuturile. Aici simțeam În cearceafuri și În perne mirosul de detergent și la baie, izul de dezinfectant. Dar ne‑am deșteptat pe o dimineață tropicală cristalină, cu șopârle și cocoși. Pe ocean, chiar În fața noastră, iahturile Își remorcau bărcile de cauciuc. Avioanele decolau și aterizau pe aeroport. Dar plaja era frumoasă, netedă, largă, mărginită de copaci și tufișuri Înflorite și survolată de nori de musculițe gălbui. În spatele casei era un pom cu ramurile Încărcate de lămâi. Și Îndărătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de golf. Ne oferea o Împrejmuire. Îmi plac demarcațiile. Mă simt bine când mi se trasează marginea. Nu mă găseam acolo ca să sfidez nemărginirea, ci ca să Înot și să plutesc calm. Ca să mă pot gândi la Ravelstein. Adeseori Rosamund mă remorca sau mă purta În apă, scufundându‑mă până la umeri. Își Încolăcea brațele sub mine și mă balansa Înainte și Înapoi. Nu era o femeie voinică - nici nu era nevoie să fie. În apa mării ești flotabil, nu trebuie să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
care fac probleme Partidului!..." - Vagoane de Conferințe pe țară încheiate cu rezoluții, excluderi din Partid sau voturi de blam!! Bravo! Dacă vrei să spunem împreună o rugăciune de la coadă spre cap, să te mai liniștești, îmi faci un semn! - ...Mă remorchează de-o mânecă și ne pitim, c-o pătură în cap, chiar în sala de la etajul întîi unde-și încingea, în fiecare seară de luni, ședințele de Cenaclu, proaspăta intelighenție literară... Nimerisem la țanc. Fiind cea din urmă reuniune din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pălăriuța semănând cu un clop. Plus superioritatea liniștită a celui ce nu scobea, ca alții prin gunoaie, ci trăia din pomenile căpătate prin bisericuțe și cimitire. - Haide! îl înhăță deșiratul pe negricios. Și înșfăcîndu-i, cu ambele mâini, guma baschetului, îl remorcă, scoțîndu-l pe spate dintre pereții foșnitori ai vizuinii, pe o alee, unde îi eliberă talpa încărcată cu fire de iarbă, pietricele, noroi. Nu înainte ca, slujindu-se de ea, să-l răsucească pe posesor, cu chipul către clădirea Casei de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
despre București. Ar putea exista o străduță, cu până într-o sută de case, de care să nu fi auzit? - Decât dacă ar fi montat-o aseară caralii... Decât dacă n-ar fi trăit aici și-ar fi adus-o remorcată cu frânghiile de la Calafat... - Dar despre o străduță cu vreo cinci sute de case? - La dispeceratul de pompieri unde-am făcut armata... Doi ani, supliment de pedeapsă... (fiindcă cotîrcisem pe-o colonăreasă) era afișate hărți adevărate. În care era trasate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
oară în acea seară, deveni fierbinte, cuminte, docilă, prietenoasă, lipicioasă. Ca și cum i-ar fi stors Sinistratului un frunct zemos în ureche. Îi șopti.) - Haide, treci dincolo! Acuși să mi te arăți!... "Privește savant. Cu inima beată. De iubire." Și-l remorcă după ea. Dincolo însemna camera de baie. În baie, uriașei nu-i trebuiră mai mult de zece mișcări principale pentru a demonta robinetele, pentru a expulza garniturile, pentru a înfunda cu prosoape scurgerile chiuvetei și ale căzii. Pe urmă a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]