2,172 matches
-
Unii ne-au dus crucile,/ Atunci când nu le-am mai putut duce./ Mai târziu tot ei ne-au bătut piroanele/ Și ne-au ajutat să ne suim pe cruce./ I-am privit în ochi:/ Ochii lor erau simpli, fără nicio remușcare:/ Ei îndepliniseră doar poruncile, orișicare. (Ioan Victor Pica, „Ode la oameni”, p. 464). Poate din acest motiv, unul dintre cei care au îndurat temnița comunistă afirmă: Brățara mea de drum și de popas,/ Slăvite fie negrele-ți carate!/ În țara
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 by http://confluente.ro/O_epopee_a_suferin_ei_i_a_salv_rii_rom_ne_ti.html [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
uitat. Dacă ar fi fost încrâncenați sau m-ar fi privit cu ură, la fel. Însă așa... chiar nu pot, spuse locotenentul ridicând din umeri. Nu mi se întâmplă nimic, nu-i visez noaptea, n-am nici cea mai mică remușcare, însă nu-i pot uita... Cred că i-aș putea identifica pe toți dintr-o mie de poze așa cum fac la identificările de la poliție. Foarte perfizi, foarte perfizi... avem niște dușmani foarte perfizi... -Ați mai trecut prin experiențe asemănătoare domnule
FORTĂREAŢA, PARTEA A II-A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 by http://confluente.ro/mihai_condur_1462811150.html [Corola-blog/BlogPost/380847_a_382176]
-
Uită sat și uită mamă, Prins de-a vremilor cutume, De trecut nu ține seamă, Își va aminti, odată, Când va fi și el albit, Că-ntr-un sat uitat de lume Mama lui s-a prăpădit, Când, cuprins de remușcare, Înapoi se va întoarce Va găsi-n odaia mare Focul stins. Iar ceasul tace ... Câmp țesut de lăcrămioare Și tăcere de mormânt, Doar lumina-n lumânare Este ultimul cuvânt! Violeta Cîmpan Referință Bibliografică: MAMA, DE VIOLETA CÂMPAN / Gheorghe Vicol : Confluențe
MAMA, DE VIOLETA CÂMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1425795748.html [Corola-blog/BlogPost/377259_a_378588]
-
palmă mea vei stă, Pe ochiul meu să te-nvelești perdea, Cuvântul meu, cuvântul meu, e greu Cu iadul tău pe iadul meu, mereu... Noi doi plătim cu vers peșin, ce chin! Este abis de nedescris și-i plin De remușcări, care ne-nghit flamand, De așteptări, care mutesc spunând. Să nu te-aud și să îmi fii alpin, Să mă culegi din buruieni de-arin Și roua ta pe roua mea, - buchet, S-ar fi tot scurs și s-ar
SILENZIO STAMPA de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1474586302.html [Corola-blog/BlogPost/374049_a_375378]
-
dezbrăcat printre tot felul de nimfeturi, dar empatizez cu nervii care-l cuprind atunci când lucrurile nu ies așa cum vrea el și care îl fac să dea toată pădurea peste cap. Îmi mai place apoi să cred că mă regăsesc în remușcările sale finale, care îl conving să desfacă, în cele din urmă, vraja. Nici pe el, nici pe mine, pandaliile nu ne țin prea mult. Și, nu în ultimul rând, ador expresia “gone with the fairies” tartuffe
Cine-aș fi dacă aș fi un personaj de teatru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82493_a_83818]
-
și de cele mai multe ori când ei se rătăcesc prin eșaloanele de conducere sunt înlăturați. Acesta a fost cazul și lui Lucrețiu Pătrășcanu, procesul lui fiind unul desfășurat după rețeta stalinistă, cu acuzații fantasmagorice de trădare și complot. Fără milă sau remușcări puterea comunistă își jertfea proprii fii, modelul era același cu cel sovietic, unde cei mai apropiați colaboratori ai lui Stalin și cei mai cunoscuți doctrinari ai partidului căzuseră rând pe rând. Teama de intelectualitate se va manifesta și prin metamorfozarea
ACTORUL ŞI REGIZORUL CREŞTIN DAN PURIC – ÎNTRE CURAJUL DE A APĂRA ŞI DEMNITATEA DE A MĂRTURISI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 by http://confluente.ro/Actorul_si_regizorul_crestin_dan_puric_intre_curajul_de_a_apara_si_demnitatea_de_a_marturisi.html [Corola-blog/BlogPost/349142_a_350471]
-
putea, dar cred să s-a săturat și Dânsul de intervenții inutile! Mizează pe siguranța că cești draci și drăcușori sub acoperire/figură omenească își taie craca de sub giugleie, cum pădurea lui Hurduc și alte păduri, și El scapă de remușcări! Ar putea să dea cu Calea Lactee de Pământ? Ar putea, însă bietul Pământ, mititelul, abia de mai suflă sub presiunea Tartorilor de Apus și de Răsărit, și asta-i mai trebuie Acum, când Demiurgul încă mai speră, încă mai crede
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) by http://balabanesti.net/2016/01/11/dumnezeu-nu-circula-pe-facebook-iiiiii/ [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
cadă, de-a valma, toate veșmintele de pe ea; și palidă, fără să scoată o vorbă seriasă, i se arunca la piept, străbătută de un prelung fior.” Până la urmă scriitorul, se lamentează procurorul, lasă eroina să moară fără nici un fel de remușcări, fără nicio căință pentru adulter și sinucidere. Descriera miruirii se împletește cu cântecul unei flașnete, care se aude din stradă. Astfel vița obișnuită și ceremonia sfântă sunt puse pe același plan. „Morala creștinismului, care reprezintă fundamentul civilizației moderne, conchide procurorul
DOAMNA BOVARY ÎN INSTANŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1447488561.html [Corola-blog/BlogPost/377528_a_378857]
-
o femeie tânără va citi cartea, lectura ei nu o va îndemna la plăceri ușuratice, ci, dinpotrivă, înspăimântată, și le va refuza. Întregul roman nu este decât o succesiune de chinuri, de păreri de rău pentru faptele comise și de remușcări, care, într-o împletire inevitabilă a destinului conduc spre un final groaznic: moartea. Apărătorul îl citează pe LAmartine care a ehclamat la citirea cărții: „Mi-ați trimis cea mai bună carte pe care am citit-o de douăzeci de ani
DOAMNA BOVARY ÎN INSTANŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1447488561.html [Corola-blog/BlogPost/377528_a_378857]
-
are îndoieli. Că deci nu dispune de ceea ce se numește gândire critică. Singur mărturisește că nu se autoanalizează. Că nu își face bilanțul reușitelor și erorilor. Deși intonează cu un entuziasm mimat aria justițiarului preocupat de binele public, nu are remușcări, nu are regrete. Așadar, Tolontan Cătălin este un jurnalist care, neinhibat de autocontrolul etic, calcă triumfător pe cadavre, considerând că aceasta este menirea jurnalismului, considerând că este un ales de destin să împartă dreptatea în stânga și în dreapta. Și așteptând aplauze
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/despre-tolontan-numai-de-bine/ [Corola-blog/BlogPost/94282_a_95574]
-
cu realitatea ei dură îl lovise din plin, iar lui în acele momente stând pe puntea acelui vas de pasageri îi venea atât de greu să accepte că viața lui se derulase în acel mod. Acele clipe de amintiri și remușcări erau atât de dureroase pentru el. Era ca un om ce stătea în fața filmului propiei vieți, nemulțumit de modul cum se derulase viața sa, neînțelegând pe deplin faptul că în mare parte acel film al vieții lui se derulase în
UN OM SINGURATIC de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1486119742.html [Corola-blog/BlogPost/359775_a_361104]
-
inegal de forțe (moral sau fizic), în fața străinilor răspunsul nostru în anumite contexte nedrepte este adesea voalat, diluat față de cum ne-ar plăcea (în lumea noastră ideală) să fie. Mergând pe aceeași linie a umilirii fără prea multe ezitări și remușcări, apare o altă întrebare: ce simt copiii atunci când sunt loviți, bruscați sau agresați verbal chiar de către părinți, mai ales că adesea nici nu știu că au greșit? Cum să decodifice ei oare această îngânare schizoidă dintre dragoste și palmă? Așadar
Data viitoare când vei mai țipa la copilul tău „obraznic”, imaginează-ți cum reacționezi când șeful tău ridică tonul într-o ședință by https://republica.ro/data-viitoare-cand-vei-mai-tipa-la-copilul-tau-zobraznic-imagineaza-ti-cum-reactionezi-cand-seful-tau [Corola-blog/BlogPost/338719_a_340048]
-
să ne sperie, însă nici un copil nu conștientiza asta. Erau destui îngrijorați, pe noi ne amuza ceea ce se întâmpla la bieții oameni pe bătătură. Doamne....dă puțină minte și înțelepciune și copiilor! Acum, când realizez grozăvia celor întâmplate, mă apucă remușcarea! Biata Turnica...nici moartă n-a avut parte de liniște! Sunt sigură că spiritul ei tremura de teamă și ciudă, așa cum mâna i-a tremurat o viață întreagă!.... Și acum, după atâția ani, când cineva are vreun început de Parkinson
TURNICA ....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 by http://confluente.ro/flori_bungete_1497263432.html [Corola-blog/BlogPost/376868_a_378197]
-
gândirii arsă avortăm ce-am fost și ne punem drept satane pe cruce Am devenit noroi, plini de dorințe, vrem numai bani nu mai suntem capabili să fim, nici măcar un ieri să fim un șubred ruginit sau un ceas de remușcare în închisoarea vieții noastre Ne este foame mereu, ne mâncăm propria carne fiul nu mai este pentru noi, nici măcar durerea neputinței mi-am fracturat un picior al minții mâna o mai am încă-n atele Mănânc șchiop și merg fără
SĂ NU-MI MAI FIE SETE MÂINE de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 by http://confluente.ro/viorel_muha_1493565376.html [Corola-blog/BlogPost/383521_a_384850]
-
binele Danielei, trebuie urmate procedurile. Așa doresc instituțiile statului. Ce contează pentru aceste instituții că această mamă a abandonat-o odată pe această fetiță pe un calorifer? Ce contează că, timp de șase luni, nu a avut măcar o secundă remușcări, să meargă la spital pentru a se interesa de soarta ei? Cât crezi că îi interesează acum, în acest moment, că deși a luat fetița de o oră și jumătate din spital, habar nu are unde-i este copilul, în timp ce
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1435733369.html [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
Articolele Autorului Am fost aspru pedepsită cu plecarea mea din rai, șarpele se mai târăște liniște te rog să-mi dai... N-am avut curaj atunci să îți cer firesc iertare, c-am mâncat din pom oprit fără pic de remușcare... Cerul s-a pornit a plânge c-am găsit la altul vină, viermele mușca din măr și lovea în rădăcină. N-am știut ce-i ascultarea și-n blestem cade pământul, buruienile-i trag seva, pângărit a fost Cuvântul Cu
IZGONIREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1424757464.html [Corola-blog/BlogPost/382745_a_384074]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > ECOU ÎNTR-UN CASTEL POPULAT CU FANTOME Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1229 din 13 mai 2014 Toate Articolele Autorului Nicio urmă de iubire în care m-ai putea pedepsi împărțit între remușcari și iertare. Speranța se pierde simplu pe întuneric, nimeni nu m-a învățat să ies la lumină, sufletul meu poartă amprenta predestinării unde nu se mai poate îndrepta nimic. Șoaptele tale mi se adâncesc în urechi și țipă mai tare
ECOU ÎNTR-UN CASTEL POPULAT CU FANTOME de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 by http://confluente.ro/Llelu_nicolae_valareanu_1399931825.html [Corola-blog/BlogPost/344604_a_345933]
-
pe fiecare om, încât l-a dat pe singurul lui Fiu să moară în locul nostru, pentruca orice om să nu piară, ci să aibă viața veșnică, daca crede în Domnul Isus. știu că sunt femei care acum sunt bântuite de remușcări groaznice, sunt bântuite de imaginea copiilor pe care i-au ucis, sunt tulburate de gândul acesta și urmărite de gândul acesta. Vreau să vă spun că Domnul Isus Cristos a murit și pentru păcatul acesta, pentruca El a murit pentru
CE NUME I-AI DA COPILULUI TAU NENASCUT ? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 by http://confluente.ro/Avort_ce_nume_i_ai_da_copilului_tau_nenascut_.html [Corola-blog/BlogPost/366829_a_368158]
-
eram mai atent, atunci trebuia să observ că nu ai nimic în mână când mergeam spre taxi. - Așa este. Am emoții și ele nu se vor sfârși curând. De fiecare dată când mă voi întâlni cu cineva cunoscut, voi simți remușcarea că nu mai sunt cea de acum câteva ore, curată ca o lacrimă de copil. Nu cred că voi putea trece peste aceasta așa curând. - Iubito, dar nu este vina nimănui. Dacă fiecare cetățean care trece pe lângă noi și-ar
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1394908347.html [Corola-blog/BlogPost/353609_a_354938]
-
ei: „A ne abține de la orice pripire în judecățile noastre, a fi binevoitor față de oameni și a asculta poruncile zeilor”. Descartes era de părere că „dacă facem întotdeauna ceea ce ne dictează rațiunea noastră, nu vom avea niciodată un subiect de remușcare, chiar dacă evenimentele ne-ar arăta după aceea că ne-am înșelat, fiindcă nu a fost din greșeala noastră”. Este tot atât de adevărat că cine se lasă pradă acestei simțiri a orgoliului care-i furnică pielea, este pierdut. Un filtru al rațiunii
DEMNITATE ŞI CURAJ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1394774475.html [Corola-blog/BlogPost/353630_a_354959]
-
în textele poetice, poeta își va găsi un drum propriu. Versurile au o prospețime aparte care le conferă muzicalitate și farmec, însă. Micul univers liric al poetei are doar câteva paliere: dragostea pentru mama, dorul după ea, scurgerea anotimpurilor, așteptarea, remușcarea, tristețea, amintirea și lacrima care sunt îngemănate. Cu aceste elemente își construiește lumea. Mai puțin reprezentat este simțământul religios. Nici dragostea nu este elementul primordial, temelia pe care să construiască edificiul poetic, Vera Crăciun. Mai curând, iubirea de natură, de
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 by http://confluente.ro/O_revarsare_alba_de_iubire_zapada_d_cezarina_adamescu_1332758453.html [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
iubire”, „umbra-n umbre dăltuită”; „frunze de timp stins”; „Trec umbre de aripi de păsări în zbor”; „fire de petale cristaline” ș.a. o singularizează printre confrații de litere. Vera Crăciun nu a fost scutită de așteptare, de lacrimă, suspin, de remușcare și chiar de trădare, de umbrele toamnei și de lacrima de frunză, în existența sa. Ea obișnuiește, după propria mărturisire, să coase tristețea în cuvinte, ca o Penelopă veritabilă, așteptându-l pe Ulise. Gingășia, delicatețea autoarei se manifestă în chemarea
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 by http://confluente.ro/O_revarsare_alba_de_iubire_zapada_d_cezarina_adamescu_1332758453.html [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
va arăta altora așa cum este. Iluzionarea și ipocrizia vor dispărea. Al doilea aspect al acestei eliberări este unificarea trecutului și viitorului, adică a amintirii și speranței. Conștiința temporală era mereu sfâșiată prin dorință, pe de o parte, și prin regret, remușcări, pe de altă parte”. Acolo, conștiința eliberată de aceasta continuă în nesatisfacere „lasă în urmă dorința ... pentru că posedă tot ce speră; ocupată astfel deplin în bucuria de binele obținut, ea exclude amintirea din mintea ei”. „Datorită purității dobândite, sufletul intră
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_teologie_si_viata_spirituala_partea_a_iv_a_.html [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
prostituția etc., sau pot alege o cale demnă, civilizată. Oricum, cei ajunși în preajma fenomenului - fiindcă se poate numi fenomen -, bombardați fiind cu factori de stres, sunt cuprinși de teamă - un sentiment extrem de neplăcut -, de anxietate, uneori furie, frustrare, depresie ori remușcare. Adeseori termenul de supraviețuire este folosit greșit de unii oameni cărora le place să se tânguie, confundând greutățile inerente ale vieții, cu cele amenințătoare de înfrângere, moarte. Pe de altă parte, este tot atât de adevărat că ceea ce facem sau trăim zilnic
ALEGE-ŢI PLAJA, NISIPUL, VÂNTUL ŞI STÂNCA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 by http://confluente.ro/_alege_ti_plaja_nisipu_vavila_popovici_1364882327.html [Corola-blog/BlogPost/350295_a_351624]
-
câmpurile de mine rusești cu mâinile goale... Mulți au murit acolo, aruncați, pur și simplu, în aer... Mama și-a făcut datoria. A făcut tot ce se poate să-l scape pe nenea Béla de muncă silnică... Nu poate avea remușcări... Eu caut să o fac fericită: învăț enorm, dar colega mea Pajor Anni e pe cale să mă ajungă la învățătură. Ea spune că nu învață deloc, dar mama ei povestește mamei mele cum Anni se trezește de la ora cinci dimineața
PARTEA ÎNTÂIA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/pascu_balaci_1422432783.html [Corola-blog/BlogPost/343215_a_344544]