599 matches
-
Mecanism de acțiune : se consideră că irbesartanul blochează toate acțiunile angiotensinei II mediate prin receptorii AT1 , indiferent de originea sau de calea de sinteză a angiotensinei II . Antagonizarea selectivă a receptorilor pentru angiotensină II ( AT1 ) determină creșterea concentrațiilor plasmatice de renină și de angiotensină II și scăderea concentrației plasmatice de aldosteron . Kaliemia nu este modificată semnificativ de irbesartan administrat în monoterapie , la dozele recomandate . Irbesartanul nu inhibă enzima de conversie a angiotensinei ( kininaza II ) , o enzimă care generează formarea de angiotensină
Ro_520 () [Corola-website/Science/291279_a_292608]
-
enzimei de conversie a angiotensinei , irbesartanul și ceilalți antagoniști ai angiotensinei par mai puțin eficace în scăderea tensiunii arteriale la persoanele de culoare , comparativ cu cei din alte rase , probabil datorită prevalenței mai mari a unor concentrații plasmatice mici de renină în populația hipertensivă de culoare ( vezi pct . 5. 1 ) . Sarcina : Antagoniștii receptorilor pentru angiotensină II ( ARA II ) nu trebuie inițiat în timpul sarcinii . Cu excepția cazului în care continuarea terapiei cu ARA II este considerată esențială , pacientele care planifică să rămână gravide
Ro_520 () [Corola-website/Science/291279_a_292608]
-
Mecanism de acțiune : se consideră că irbesartanul blochează toate acțiunile angiotensinei II mediate prin receptorii AT1 , indiferent de originea sau de calea de sinteză a angiotensinei II . Antagonizarea selectivă a receptorilor pentru angiotensină II ( AT1 ) determină creșterea concentrațiilor plasmatice de renină și de angiotensină II și scăderea concentrației plasmatice de aldosteron . Kaliemia nu este modificată semnificativ de irbesartan administrat în monoterapie , la dozele recomandate . Irbesartanul nu inhibă enzima de conversie a angiotensinei ( kininaza II ) , o enzimă care generează formarea de angiotensină
Ro_520 () [Corola-website/Science/291279_a_292608]
-
enzimei de conversie a angiotensinei , irbesartanul și ceilalți antagoniști ai angiotensinei par mai puțin eficace în scăderea tensiunii arteriale la persoanele de culoare , comparativ cu cei din alte rase , probabil datorită prevalenței mai mari a unor concentrații plasmatice mici de renină în populația hipertensivă de culoare ( vezi pct . 5. 1 ) . Sarcina : Antagoniștii receptorilor pentru angiotensină II ( ARA II ) nu trebuie inițiat în timpul sarcinii . Cu excepția cazului în care continuarea terapiei cu ARA II este considerată esențială , pacientele care planifică să rămână gravide
Ro_520 () [Corola-website/Science/291279_a_292608]
-
Mecanism de acțiune : se consideră că irbesartanul blochează toate acțiunile angiotensinei II mediate prin receptorii AT1 , indiferent de originea sau de calea de sinteză a angiotensinei II . Antagonizarea selectivă a receptorilor pentru angiotensină II ( AT1 ) determină creșterea concentrațiilor plasmatice de renină și de angiotensină II și scăderea concentrației plasmatice de aldosteron . Kaliemia nu este modificată semnificativ de irbesartan administrat în monoterapie , la dozele recomandate . Irbesartanul nu inhibă enzima de conversie a angiotensinei ( kininaza II ) , o enzimă care generează formarea de angiotensină
Ro_520 () [Corola-website/Science/291279_a_292608]
-
la om . Cea mai probabilă manifestare a supradozajului ar fi hipotensiunea arterială , asociată efectului antihipertensiv al aliskirenului . În cazul în care se produce hipotensiune arterială simptomatică , trebuie inițiat un tratament de susținere . 5 . 5. 1 Proprietăți farmacodinamice Prin inhibarea enzimei renină , aliskirenul inhibă SRA în momentul activării , blocând conversia angiotensinogenului în angiotensina I și reducând valorile angiotensinei I și angiotensinei II . În timp ce alte substanțe care inhibă SRA ( IECA și blocanți ai receptorilor de angiotensină II ( BRA )) determină o creștere compensatorie a
Ro_1031 () [Corola-website/Science/291790_a_293119]
-
inhibă SRA în momentul activării , blocând conversia angiotensinogenului în angiotensina I și reducând valorile angiotensinei I și angiotensinei II . În timp ce alte substanțe care inhibă SRA ( IECA și blocanți ai receptorilor de angiotensină II ( BRA )) determină o creștere compensatorie a activității reninei plasmatice ( ARP ) , tratamentul cu aliskiren reduce ARP la pacienții hipertensivi cu aproximativ 50 până la 80 % . Reduceri similare s- au constatat când aliskiren a fost asociat cu alte medicamente antihipertensive . Valoarea crescută a ARP a fost asociată independent cu un risc
Ro_1031 () [Corola-website/Science/291790_a_293119]
-
la om . Cea mai probabilă manifestare a supradozajului ar fi hipotensiunea arterială , asociată efectului antihipertensiv al aliskirenului . În cazul în care se produce hipotensiune arterială simptomatică , trebuie inițiat un tratament de susținere . 5 . 5. 1 Proprietăți farmacodinamice Prin inhibarea enzimei renină , aliskirenul inhibă SRA în momentul activării , blocând conversia angiotensinogenului în angiotensina I și reducând valorile angiotensinei I și angiotensinei II . În timp ce alte substanțe care inhibă SRA ( IECA și blocanți ai receptorilor de angiotensină II ( BRA )) determină o creștere compensatorie a
Ro_1031 () [Corola-website/Science/291790_a_293119]
-
inhibă SRA în momentul activării , blocând conversia angiotensinogenului în angiotensina I și reducând valorile angiotensinei I și angiotensinei II . În timp ce alte substanțe care inhibă SRA ( IECA și blocanți ai receptorilor de angiotensină II ( BRA )) determină o creștere compensatorie a activității reninei plasmatice ( ARP ) , tratamentul cu aliskiren reduce ARP la pacienții hipertensivi cu aproximativ 50 până la 80 % . Reduceri similare s- au constatat când aliskiren a fost asociat cu alte medicamente antihipertensive . Valoarea crescută a ARP a fost asociată independent cu un risc
Ro_1031 () [Corola-website/Science/291790_a_293119]
-
utilizează 2 . Înainte să utilizați Tekturna 3 . Cum să utilizați Tekturna 4 . Reacții adverse posibile 5 . Cum se păstrează Tekturna 6 . 1 . CE ESTE TEKTURNA ȘI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ Tekturna aparține unei noi clase de medicamente numite inhibitori ai reninei . Tekturna ajută la reducerea tensiunii arteriale mari . Inhibitorii reninei reduc cantitatea de angiotensină II pe care o poate produce organismul . Angiotensina II determină constricția vaselor sanguine , ceea ce duce la creșterea tensiunii arteriale . Reducerea cantității de angiotensină II permite relaxarea vaselor
Ro_1031 () [Corola-website/Science/291790_a_293119]
-
utilizați Tekturna 4 . Reacții adverse posibile 5 . Cum se păstrează Tekturna 6 . 1 . CE ESTE TEKTURNA ȘI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ Tekturna aparține unei noi clase de medicamente numite inhibitori ai reninei . Tekturna ajută la reducerea tensiunii arteriale mari . Inhibitorii reninei reduc cantitatea de angiotensină II pe care o poate produce organismul . Angiotensina II determină constricția vaselor sanguine , ceea ce duce la creșterea tensiunii arteriale . Reducerea cantității de angiotensină II permite relaxarea vaselor sanguine , ceea ce duce la scăderea tensiunii arteriale . Tensiunea arterială
Ro_1031 () [Corola-website/Science/291790_a_293119]
-
utilizează 2 . Înainte să utilizați Tekturna 3 . Cum să utilizați Tekturna 4 . Reacții adverse posibile 5 . Cum se păstrează Tekturna 6 . 1 . CE ESTE TEKTURNA ȘI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ Tekturna aparține unei noi clase de medicamente numite inhibitori ai reninei . Tekturna ajută la reducerea tensiunii arteriale mari . Inhibitorii reninei reduc cantitatea de angiotensină II pe care o poate produce organismul . Angiotensina II determină constricția vaselor sanguine , ceea ce duce la creșterea tensiunii arteriale . Reducerea cantității de angiotensină II permite relaxarea vaselor
Ro_1031 () [Corola-website/Science/291790_a_293119]
-
utilizați Tekturna 4 . Reacții adverse posibile 5 . Cum se păstrează Tekturna 6 . 1 . CE ESTE TEKTURNA ȘI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ Tekturna aparține unei noi clase de medicamente numite inhibitori ai reninei . Tekturna ajută la reducerea tensiunii arteriale mari . Inhibitorii reninei reduc cantitatea de angiotensină II pe care o poate produce organismul . Angiotensina II determină constricția vaselor sanguine , ceea ce duce la creșterea tensiunii arteriale . Reducerea cantității de angiotensină II permite relaxarea vaselor sanguine , ceea ce duce la scăderea tensiunii arteriale . Tensiunea arterială
Ro_1031 () [Corola-website/Science/291790_a_293119]
-
hipovolemie și/ sau hiponatremie în urma terapiei diuretice intensive , dietei hiposodate , diareei sau vărsăturilor , poate să apară hipotensiune arterială simptomatică , mai ales după administrarea primei doze de Pritor . Blocajul dublu al sistemului renină- angiotensină- aldosteron Ca o consecință a inhibării sistemului renină - angiotensină- aldosteron au fost raportate hipotensiune arterială și modificări ale funcției renale ( incluzând insuficiența renală acută ) la pacienții predispuși la aceste afecțiuni , în special dacă au fost asociate medicamente care afectează acest sistem . De aceea , blocarea dublă a sistemului renină-
Ro_819 () [Corola-website/Science/291578_a_292907]
-
sunt tratați concomitent cu alte medicamente care pot să crească concentrațiile serice ale potasiului , și/ sau la pacienții care prezintă pe parcurs evenimente , o hiperkaliemie poate fi letală . Înainte de a lua în considerare administrarea concomitentă de medicamente care afectează sistemul renină - angiotensină- aldosteron , trebuie evaluat raportul beneficiu/ risc . Principalii factori de risc care trebuie luați în considerare în cazul hiperkaliemiei sunt : - Diabet zaharat , insuficiență renală , vârstă ( > 70 ani ) - Combinația cu unul sau mai multe medicamente care afectează sistemul renină- angiotensină
Ro_819 () [Corola-website/Science/291578_a_292907]
-
alți receptori AT mai puțin caracterizați . Rolul funcțional al acestor receptori nu este cunoscut , nici efectul posibilei lor suprastimulări de către angiotensina II , a cărei concentrație este crescută de către telmisartan . Concentrația plasmatică a aldosteronului este scăzută de către telmisartan . Telmisartanul nu inhibă renina plasmatică umană și nu blochează canalele ionice . La om , administrarea unei doze de 80 mg telmisartan inhibă aproape complet creșterea provocată tensiunii arteriale determinată de angiotensina II . Efectul inhibitor se menține peste 24 ore și este încă măsurabil timp de
Ro_819 () [Corola-website/Science/291578_a_292907]
-
cunoscute din studiile preclinice atât pentru inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei cât și pentru antagoniștii receptorilor angiotensinei II , au fost prevenite prin administrarea suplimentară de sare pe cale orală . La ambele specii s- au observat o activitate crescută a reninei plasmatice și hipertrofia/ hiperplazia celulelor juxtaglomerulare renale . Aceste modificări , comune întregii clase a inhibitorilor enzimei de conversie și antagoniștilor receptorilor angiotensinei II , nu par a avea semnificație clinică . Deși nu există date privind efectele teratogene , studiile la animale au indicat
Ro_819 () [Corola-website/Science/291578_a_292907]
-
hipovolemie și/ sau hiponatremie în urma terapiei diuretice intensive , dietei hiposodate , diareei sau vărsăturilor , poate să apară hipotensiune arterială simptomatică , mai ales după administrarea primei doze de Pritor . Blocarea dublă al sistemului renină- angiotensină- aldosteron : Ca o consecință a inhibării sistemului renină - angiotensină- aldosteron au fost raportate hipotensiune arterială și modificări ale funcției renale ( incluzând insuficiența renală acută ) la pacienții predispuși la aceste afecțiuni , în special dacă au fost asociate medicamente care afectează acest sistem . De aceea , blocarea dublă a sistemului renină-
Ro_819 () [Corola-website/Science/291578_a_292907]
-
sunt tratați concomitent cu alte medicamente care pot să crească concentrațiile serice ale potasiului , și/ sau la pacienții care prezintă pe parcurs evenimente , o hiperkaliemie poate fi letală . Înainte de a lua în considerare administrarea concomitentă de medicamente care afectează sistemul renină - angiotensină- aldosteron , trebuie evaluat raportul beneficiu/ risc . Principalii factori de risc care trebuie luați în considerare în cazul hiperkaliemiei sunt : - Diabet zaharat , insuficiență renală vârstă ( > 70 ani ) - Combinația cu unul sau mai multe medicamente care afectează sistemul renină- angiotensină
Ro_819 () [Corola-website/Science/291578_a_292907]
-
alți receptori AT mai puțin caracterizați . Rolul funcțional al acestor receptori nu este cunoscut , nici efectul posibilei lor suprastimulări de către angiotensina II , a cărei concentrație este crescută de către telmisartan . Concentrația plasmatică a aldosteronului este scăzută de către telmisartan . Telmisartanul nu inhibă renina plasmatică umană și nu blochează canalele ionice . La om , administrarea unei doze de 80 mg telmisartan inhibă aproape complet creșterea provocată tensiunii arteriale determinată de angiotensina II . Efectul inhibitor se menține peste 24 ore și este încă măsurabil timp de
Ro_819 () [Corola-website/Science/291578_a_292907]
-
cunoscute din studiile preclinice atât pentru inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei cât și pentru antagoniștii receptorilor angiotensinei II , au fost prevenite prin administrarea suplimentară de sare pe cale orală . La ambele specii s- au observat o activitate crescută a reninei plasmatice și hipertrofia/ hiperplazia celulelor juxtaglomerulare renale . Aceste modificări , comune întregii clase a inhibitorilor enzimei de conversie și antagoniștilor receptorilor angiotensinei II , nu par a avea semnificație clinică . Deși nu există date privind efectele teratogene , studiile la animale au indicat
Ro_819 () [Corola-website/Science/291578_a_292907]
-
hipovolemie și/ sau hiponatremie în urma terapiei diuretice intensive , dietei hiposodate , diareei sau vărsăturilor , poate să apară hipotensiune arterială simptomatică , mai ales după administrarea primei doze de Pritor . Blocarea dublă al sistemului renină- angiotensină- aldosteron : Ca o consecință a inhibării sistemului renină - angiotensină- aldosteron au fost raportate hipotensiune arteriala și modificări ale funcției renale ( incluzând insuficiența renală acută ) la pacienții predispuși la aceste afecțiuni , în special dacă au fost asociate medicamente care afectează acest sistem . De aceea , blocarea dublă a sistemului renină-
Ro_819 () [Corola-website/Science/291578_a_292907]
-
este deja controlată și trebuie limitată la cazurile definite individual la care funcția renală este atent monitorizată . Alte afecțiuni asociate cu stimularea sistemului renină- angiotensină- aldosteron : La pacienții al căror tonus vascular și funcție renală depind predominant de activitatea sistemului renină - angiotensină- aldosteron ( de exemplu pacienți cu insuficiență cardiacă congestivă severă sau cu o patologie renală preexistentă , inclusiv stenoza arterei renale ) , tratamentul cu medicamente , care afectează acest 25 sistem , de exemplu telmisartan , s- a asociat cu hipotensiune arterială acută , hiperazotemie , oligurie
Ro_819 () [Corola-website/Science/291578_a_292907]
-
sunt tratați concomitent cu alte medicamente care pot să crească concentrațiile serice ale potasiului , și/ sau la pacienții care prezintă pe parcurs evenimente , o hiperkaliemie poate fi letală . Înainte de a lua în considerare administrarea concomitentă de medicamente care afectează sistemul renină - angiotensină- aldosteron , trebuie evaluat raportul beneficiu/ risc . Principalii factori de risc care trebuie luați în considerare în cazul hiperkaliemiei sunt : - Diabet zaharat , insuficiență renală vârstă ( > 70 ani ) - Combinația cu unul sau mai multe medicamente care afectează sistemul renină- angiotensină
Ro_819 () [Corola-website/Science/291578_a_292907]
-
alți receptori AT mai puțin caracterizați . Rolul funcțional al acestor receptori nu este cunoscut , nici efectul posibilei lor suprastimulări de către angiotensina II , a cărei concentrație este crescută de către telmisartan . Concentrația plasmatică a aldosteronului este scăzută de către telmisartan . Telmisartanul nu inhibă renina plasmatică umană și nu blochează canalele ionice . La om , administrarea unei doze de 80 mg telmisartan inhibă aproape complet creșterea provocată tensiunii arteriale determinată de angiotensina II . Efectul inhibitor se menține peste 24 ore și este încă măsurabil timp de
Ro_819 () [Corola-website/Science/291578_a_292907]