1,689 matches
-
acasă, descoperit într-o scrisoare mai veche, din 8 noiembrie 2008: "Către sat plopii sprijină/ tremurând și subțiri/ fierbințeala amiezii/ pașii lipăie în praf/ că turme de cuvinte/ trec prin sita amintirii/ Copile asculta/ cum din lințoliul pădurii/ cresc apele repezi/ ce vor înecă nisipul luncii/ și rădăcinile uscate și arămii/ odată cu visele noastre/ într-o năvalnica creștere/ spre cantul de argint/ al nopților cu luna în pârg". Nădăjduiesc să continuați să scrieți cu mai multă siguranță în puterea binelui pe
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
e-un capăt de frază călinesciană care a creat un complex. Același pe care părintele lui s-a zbătut, într-un fel, să-l vindece, lăsînd impresii, studii, note despre capodopere universale trăgînd, prin comparație, scrierile în românește spre apele repezi ale literaturilor mari. Antologate de Vasile Nicolescu și Adrian Marino într-un volum masiv, aceste "deschideri" au apărut, în 1967, la Editura pentru Literatură Universală. Cu titlul Scriitori străini. Scriitori, iar nu scrieri, pentru că a face cunoștința unor firi diferite
Ieșirea în lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9714_a_11039]
-
implorând în chip rușinos, copleșit de frică. Parcă Chavel cel calm se distra șoptindu-i ironic: „Minunat spectacol! Mai insistă puțin. Ar fi trebuit să te faci actor, bătrâne! Nu se știe niciodată. Poate ai noroc“. Cu pași mici și repezi, Chavel trecu prin fața fiecărui prizonier și-i arătă bilețelul, de parcă ar fi fost la o licitație. O sută de mii de franci, implora el, iar ceilalți îl priveau șocați și cuprinși de milă: el era singurul om bogat din tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de octombrie, soarele risipi întunericul în colțuri și împinse lumea spre o nouă zi. Într-o odăiță strâmtă, în clădirea de locuințe de pe strada P., Anton se deșteptă după un somn lung, ca de obicei și, cu pași mici și repezi, parcurse calm mult iubitul său traseu, ce îi aducea atâta fericire. Itinerariul cuprindea sufrageria, holul, bucătăria, și dădea în antreu, unde trona bine, cu multă fală, oglinda casei. Solemn, se studie tacticos, cu multă luare-aminte, din cap până-n picioare și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
leac universal; ea te vindecă de orice fel de suferință. Îți pătrunde năvalnic în inimă și te aruncă pe loc în înaltul diafan al cerului, doar ca să te afunde, mai apoi, în adâncul tenebros al pământului, iar apoi, prin vârtejuri repezi, din nou în înălțimi nesperate. Ah, ce poate fi mai bine și mai mulțumitor pentru bunăstarea sufletului?! Sentimentele de acest fel nu le poți trăi decât cu strigăte și numai în voluptatea lor îți poți găsi pe deplin desfătarea! Iar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
s-o dobor! Foarte ciudat, dar, mai mereu, după fiecare ceartă sau neînțelegere, ajung să trag concluzia asta și deloc nu-mi place, fir-ar să fie!” După ce liturghia duminicală se încheie, Șerban, ieșind de la ea, se îndreptă cu pași repezi, dar dezordonați tare, înapoi spre casă. Era în întregime buimac și cu mințile împrăștiate, stând mereu cu gândul numai la problemele bănești, pe care trebuia să le rezolve cât mai repede cu putință și eficient, dar lucru pe care nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
m-a născut. Credeți că s-a bucurat, biata de ea? Da de unde! Nici pomeneală. Se uita la mine consternată, smulgându-și părul din cap și frângându-și mâinile de necaz. După chinul facerii, Încă lăuză, se plimba cu pași repezi prin odaie, bolborosind Întruna: Nu știu cum s-a Întâmplat! Ce mă fac!? Ce mă fac!?” Obosită de atâta umblătură și bodogăneală, s-a așezat pe un colț de pat, ceva mai departe de mine, ca să mă poată privi mai bine! Începusem
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
am și râs de micile povestioare improvizate și imaginate, În străfulgerarea unei clipe. Imposibil de adus timpul Înapoi și de făcut să dispară urma fiecărei cicatrici lăsate de colții fiecărei zile trecute. Imposibil! Să revenim la viața mănăstirească. Cu pași repezi, se apropia și ziua când trebuia să mă Întorc acasă. Parcă aș fi dorit să mai rămân. „De ce-aș mai fi rămas”... cum spune Minulescu. Trandafirii Îmi cerșeau o ultimă privire. I-am admirat Îndelung, savurându-le superbele culori
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o poveste; e viața celor care au fost demult, tare demult. Moșii noștri au străbătut pământul, din îndepărtata și marea Indie, flămânzi și goi și însetați, prin pustiurile și pulberile Asiei. Apoi au străbătut codri nesfârșiți, au trecut peste ape repezi și peste marea cea mare. Au fost bătuți de vânturi, înnegriți de praful furtunilor de nisip și loviți de bicele unor aprige ploi, arși de un soare ca un cărbune de foc încins. Au străbătut prin vreme și prin lume
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
un timp acolo. După care, Dumnezeu cu mila... Cimitirul căutat se afla mult În afara orașului, aproape de aeroport, după o lizieră Înaltă de salcâmi sălbatici. Am fost transportat cu furgoneta Într-o Însorită zi de primăvară. Șoferul (un domn cu mișcări repezi) Împreună cu Teofil m-au ridicat din spatele mașinii, de pe patul ca o targă, improvizat din două pături groase, și m-au cărat cu mare greutate până la mormântul Otiliei, fiind nevoiți să ocolească bălțile de apă formate pe alee după ploaia recent
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ieși afară! Cu toți zbirii tăi,ieși din țară! Tovarășe Ceaușescu. - Ia-l la tine, pe Băsescu! Băile de mulțime, de altădată, sau topit, în imensa bae a rușinii, a umilinței și urii de acum. Cu chelia plecată, cu pași repezi și umbriți de hulă și teamă, a trecut, ca săgeata, și prin Iași și prin Focșani. A urmat, nu după prea multă vreme, noul scrutin. Rezultatul final al acestuia a căzut ca o lovitură de ciocan în molele capului puterii
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ce lăsa amintire omenirii. Am. Da. Sămi fie de bine. și, spre noi întreprinderi. Grozăvenia Grozăvenia s-a răspândit extrem de repede prin întreaga parte a localității. O localitate semiurbană, semirurală, numită Adam. Mai cu seamă bătrânele, se adunau cu pași repezi către locul nenorocirii. Către casa nebunului Dragoslav. Căci, până acum, doar numele i se dusese până departe. De acum încolo, cu siguranță, la fel îi va rămâne în lume și pronumele. Bun muncitor, dar, amarnic bețiv. Pe cât muncea de îndrăcit
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
totul, în poarta proprietarei. Dar mașina? Asta, să și-o recupereze, cei care nu i-au asigurat protecția necesară, atunci când au parcato, neglijenți, în fața garajului de la primărie! O inaugurare istorică Inaugurarea care avea să devină istorică se apropia cu pași repezi. Febrilele pregătiri erau pe ultima sută de metri. Drumarii, zidarii, vopsitorii, tencuitorii și ceilalți constructori angajați în acțiunea aplicării celor din urmă finisări, lucrau de zor. și maidanoiul ăla, înțesat cu dudăe, loc al câinilor fără stăpân, căpăta, cu fiecare
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
anunța locul de unde se pleca și zona în care urma să aibă loc împădurirea. Participanții veneau cu drag, cu entuziasm, cu inima râzând de fericire. În primăvara aceea au fost împădurite aproape douăzeci de hectare, din terenul degradat al dealului Repedea.În timpul ce a urmat, mai multe săptămâni la rând, același anunț îi invita, pe doritori, să participe la udatul micilor pui de salcâmi, ce umpluseră râpile și ravelele de pe Repedea. Mai la început, nici nu se vedeau, mărunții copaci, din
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
împădurite aproape douăzeci de hectare, din terenul degradat al dealului Repedea.În timpul ce a urmat, mai multe săptămâni la rând, același anunț îi invita, pe doritori, să participe la udatul micilor pui de salcâmi, ce umpluseră râpile și ravelele de pe Repedea. Mai la început, nici nu se vedeau, mărunții copaci, din iarba ce începuse să se dezvolte, prin acel areal. Mihai Tatulici, împreună cu ingineri și tehnicieni silvici, erau, permanent, prezenți, printre udători, care, în unele cazuri, mai și completau, gâgâlicele de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
entuziaștii au învins. În câțiva ani, punctele respective de verdeață îmfrumusețau locurile și încoronau cu glorie fapta inițiatorului și a făptuitorilor păduricilor care se ridicau, văzând cu ochii. După ce a ieșit la pensie, Mihai Tatulici a poposit, întro zi, pe la Repedea, să vadă ce s-a mai ales cu brăduțul său drag. Brăduțul era, de-acum, cât omul. Cât omul care-l plantase. Ce bucurie a încercat, atunci, Mihai al lui Tatulici, din Bucovina,când s-a așezat în umbra lui
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
obișnuit, fluierând și părând că nu le vede pe cele câteva prostituate, ,,la lucru,,. Când Ben a deschis portiera, fata a intrat În mașină, răspândind un miros de cafea proaspăt măcinată. Așa i s-a părut lui Ben. Cu gesturi repezi i-a descheiat șlițul pantalonilor. Ben i-a Îndepărtat calm mâinile, Încheindu-l la loc. A aprins becul din interiorul mașinii și micul comutator a făcut un zgomot de blitz. Fata tremura ca și când ar fi fost biciuită. Ben i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îl orbește pe Antoniu care Închide În grabă caietul și se ridică În picioare , apropiindu-se de ușa deschisă a magherniței, timp În care polițistul Își mișcă mâna În care ține micul obiect metalic ce luminează, rotindu-l cu mișcări repezi, ca și când ar spăla parbrizul unei mașini. Lătratul câinelui lui Ben se aude ca de pe fundul unei fântâni. Și, deci a murit, boschetarul cu care Împărțeai șandramaua. Chiar așa, din senin? Nu cumva i-ai făcut de petrecanie?,, Antoniu se Întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ajuns la cărarea pietruită, care traversează maidanul până la piața unde stau, când am auzit zgomote Înaintea mea. Coborâserăm patru persoane, și am presupus că era bătrânul care ducea un furtun. Inelele de cauciuc se legănau ritmic, În timp ce Înainta cu pași repezi, elastici prin Întuneric. Ceilalți - cam de vârsta mea; cu sufertașe În mână - traversaseră strada În direcția opusă, Înspre fabrica de bere, unde au dispărut În beznă. Probabil că lucrau În schimb de noapte. Cu ochii ațintiți pe poteca pietruită, lucind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am simțit destul de puternic ca să ajung la Apollo și să-mi recuperez bicicleta. Drumul de la restaurant până la cinematograf nu durează mai mult de cincisprezece minute pe jos - depinde de ceas și de mușchi. Niciodată nu port ceas, dar am pașii repezi, așa că, dacă nu m-ar fi durut tot corpul și dacă seara n-ar fi fost ca un calmant pentru gândurile rătăcitoare, cu voaluri languroase, roz ca somonul, plutind pe cer, mi-ar fi fost la Îndemână să-l parcurg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu Anton. Când m-am Întors să mă uit din nou Înainte de a traversa, Dora nu era pe nicăieri. Oriunde mă uitam, nici urmă de ea. Tot ce-am descoperit era un domn care se apropia de mine cu pași repezi și vioi, parcă ar fi jucat Într-o pantomimă. Abia m-a observat Înainte de să-și ridice pălăria, salutându-mă ceremonios, apoi și-a Îndreptat din nou atenția asupra nasturilor Încăpățânați de la paltonul său. Unde dispăruse? Să traversez strada sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
văzut, cu atât mai puțin să mă identifice mai târziu, dacă poliția l-ar fi interogat. Chair dacă eforturile mele de mă deghiza s-au dovedit a fi inutile, mă simțeam ușurat. Cu Încrederea restabilită, am urcat scările cu pași repezi și mărunți, un toc după altul. Hotelul părea evacuat. Unde te uitai, nici o voce, nici o mișcare. Când am ajuns la etajul doi, n-am luat-o la stânga, ca de obicei, ci la dreapta - Îndreptându-mă direct spre baie. O clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
intermitente ale semnalelor, fețele Îngrijorate, clinchetul de pahare și coloanele de cifre - pata neagră din mintea casierului. Vântul se opri pentru un interval de zece secunde, iar fumul care măturase Înainte și Înapoi cheiul și pogoanele de metal În rafale repezi rămase Încremenit În aer În tot acest interval. Ca niște nomade corturi cenușii i se păru lui Myatt fumul, În timp ce-și căuta un drum prin noroi. Uită că pantofii lui de piele Întoarsă erau ruinați și că ofițerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-o mie. Nu vreau să te bag În nici un bucluc. Ea Întinse mâna și În acel moment se deschise ușa. Soldatul veni Înăuntru, zâmbind Încurajator, și-i luă scrisoarea. Doctorul Czinner vorbi cu el, iar omul spuse și el ceva repede. Avea ochi terni, nefericiți. După ce plecă din nou, dr. Czinner Îi spuse fetei: — Nu-i place. I s-a spus să pândească pe gaura cheii și să vadă dacă ne transmitem ceva de la unul la altul. Coral Musker se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mîinile, doamnă! o salută un bărbat care iese din lift. V-am căutat, că nu-s lămurit cu cifra de plan la filamente pe luna decembrie, dar nu mă mai întorc, sînt grăbit. Vin mîine. Bărbatul se depărtează cu pași repezi către ușa ce dă în curtea uzinei, adunîndu-și din mers, la piept, șuba de șantier. E inginerul Ștefănescu Don Șef, cum îi spun toți -, șeful unei secții. Teona a rămas pe loc, nedumerită, cu privirea întoarsă după el. Un fior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]