5,064 matches
-
Am crăpat puțin ușa și am privit prin deschizătura. Ilinca, așezată la masă, cîrpea hainele băieților. Părea epuizata și era foarte palida. - Ilinca! am chemat-o în șoaptă. A tresărit, iar lucrul i-a căzut din mînă. - Țină! a exclamat, repezindu-se spre mine. Ești în afară de pericol? - Totul e-n regulă, am asigurat-o. Au plecat? - Da, au plecat - a răspuns, obosită. Dar tu esti înghețată, a exclamat. Vino lîngă sobă, mai e caldă. Îți încălzesc niște supă. - Povesteste-mi ce
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
într-o sală mereu părăsită de delegați. Virgil s-a prezentat foarte prost la această conferință, n-a avut deloc autoritate, ceea ce i-a permis lui Deșliu și lui Bogza să ia cuvîntul cu de la sine putere în repetate rînduri, repezindu-l chiar și pe Miu Dobrescu, care rămăsese anume pentru a controla desfășurarea lucrărilor, dar care și el era lipsit de orice autoritate. Discuțiile din prima seară au fost relativ "cuminți". Mi-a plăcut cum a vorbit Dan Deșliu despre
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
cu stîngul, se gîndi el. Ce era cu netoții ăia, de ce săreau toți în apă? Să-i fi înghesuit neamțul și bulgarul? Dar erau mulți, mulți, ar fi putut să se-ngroape în pămînt și să reziste ori să se repeadă ei înainte, cu baionetele. Poate ar fi răzbit! Și noi acum ce facem? Încotro ne duce domnul colonel? O fi primejdie și dinspre munți? Dacă e așa înseamnă că ne-au înconjurat și trebuie să ne rugăm rușilor să ne-
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Simona Tache Prima prăjitură reușită, că au mai fost încercări ratate. Cu mere și cremă de vanilie. Rezultat al unei lupte pe viață și pe moarte cu cuptorul meu, care se repede ca turbat să ardă orice. El se repezea s-o ardă, eu îi puneam hârtie de copt deasupra, el încerca s-o ia din lateral, eu dădeam focul mai mic. Într-un final, a reușit s-o pârlească doar puțin-puțin
Pe final de 2010, prima prăjitură by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21238_a_22563]
-
Simona Tache Prima prăjitură reușită, că au mai fost încercări ratate. Cu mere și cremă de vanilie. Rezultat al unei lupte pe viață și pe moarte cu cuptorul meu, care se repede ca turbat să ardă orice. El se repezea s-o ardă, eu îi puneam hârtie de copt deasupra, el încerca s-o ia din lateral, eu dădeam focul mai mic. Într-un final, a reușit s-o pârlească doar puțin-puțin pe fund, deși fusese și tapetată cu unt
Pe final de 2010, prima prăjitură by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21238_a_22563]
-
Nimic nu îl poate înfuria mai tare decât neputința brațelor lui care-n trecut au tranșat 946 de porci și câțiva tauri uriași grei cât un gaz fiecare. în unele seri de iarnă, în gospodăria bunicilor din Chircani tătuca se repede cu ură-ntre porci zguduit de tuse iar cuvintele-i aspre duhnesc a dializă și a alcool. Muci întăriți și bale amestecate cu borâtură i se preling pe bărbie dar vierilor tot nu le dă pace. Așa l-am găsit
Poemele cu Tătuca - o poveste basarabeană pentru Ruslan by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/10571_a_11896]
-
mi ți-i găliganul. Atât i-a trebuit să-l vadă căzând, rostogolindu-se taică-su. Fugi în goana mare până acolo și haț! mi-ți-l prinse. îl luă de spinare, îl întoarse cu fața în sus și-i repezi între moalele obrazului doi pumni înfricoșați, de-i crăpă obrazul ca spart de cuțit. Apoi îi repezi alți pumni mai repezi, mai mici, dar tot atât de vârtoși, în jurul gurii, până-i podidi roșu și îmbelșugat, cișmeaua sângelui. La vederea focului ăsta
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
în goana mare până acolo și haț! mi-ți-l prinse. îl luă de spinare, îl întoarse cu fața în sus și-i repezi între moalele obrazului doi pumni înfricoșați, de-i crăpă obrazul ca spart de cuțit. Apoi îi repezi alți pumni mai repezi, mai mici, dar tot atât de vârtoși, în jurul gurii, până-i podidi roșu și îmbelșugat, cișmeaua sângelui. La vederea focului ăsta roșu, parcă se opri puțin, dar ași! mai al dracului începu să-l bată peste față cu
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
dezastrului și încrîncenarea cîinoasă a omului care, ani de zile, nu mai putuse crede în nimic. O priveam pe Mihaela cum își scutura părul cu același gest zmucit și atît de fermecător de altădată, un fel de clătinare a frunții repezite în sus, într-o mișcare pe care odinioară nu mă săturam să i-o privesc, sorbindu-i chipul, șuvițele încolăcite și marginile buzelor ei. Am făcut cîțiva pași pe trotuar și, privind-o pe furiș, am încercat să-i regăsesc
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
ar fi stins treptat în inerția omogenă a unor chipuri placide în inexpresivitatea lor. Rușinată parcă de slăbiciunea pe care mi-o dovedise lăsînd un zîmbet să-i lumineze fața, Mihaela și-a scuturat din nou părul și și-a repezit semeț bărbia în față, cu același gest instinctiv prin care orice femeie se străduiește să pună ordine într-o ținută ce i-a scăpat într-o clipă de neatenție, pentru ca apoi, cu lentoarea ritmică a unui robot, să pornească pe
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
era de balerină țeapănă și rigidă, ci de zbatere silnică a unei ființe căreia lumea fizică în care trăia îi pusese condiția nemiloasă și aspră de a se deplasa printre oameni în modul chinuitor al posturii bipede. Tălpile și le repezea înainte cu același gest zvîcnit și silnic, iscat parcă dintr-o laxitate inexplicabilă a unor glezne prea astenice ca să poată înfrînge presiunea aerului. Și mergînd așa alături de mine, preocupată ca nu cumva fetița să-i scape din priviri, regăseam cîmpul
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
cu ce mai era În sac, pe masa zincată. Nu Înțelegea mare lucru. Îl luă și-l așeză cu talpa Întoarsă pe laba piciorului rămasă ca prin minune Întreagă. Era mărimea potrivită. Medicul, care văzuse destule În viața lui, se repezise În ajutorul profesorului Brumaru. Era Întotdeauna pregătit. Câteva picături tonice, avea să-i redea puterea. Îl așezară pe scaun strângând conținutul În sac, așteptând efectul. Curând profesorul Își reveni. Ceru apă. Bău un pahar Întreg, răsuflă adânc, cu greutate, după
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
și gesticulație de găină capie: "în general, Olimpia va acționa după principiul alternării repausului cu exagerarea ritmului acțiunii, precum o găină. Iată cum: trântește, brusc, muntele de bagaje, pe care l-a târât până în salon, pe podea; rămâne nemișcată; se repede apoi spre maldărul de cearceafuri din cazan, în măruntaiele căruia sapă cu brațele, apoi cu săbioara unei perii, după un lucru pe care, se pare, nu îl găsește; intră, din nou, în nemișcare. Cugetă stăruitor asupra următoarei zone spre care
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
maldărul de cearceafuri din cazan, în măruntaiele căruia sapă cu brațele, apoi cu săbioara unei perii, după un lucru pe care, se pare, nu îl găsește; intră, din nou, în nemișcare. Cugetă stăruitor asupra următoarei zone spre care să se repeadă și pe care să o răscolească." (pp. 9-10). Dincolo de apele, deocamdată liniștite, ale nebuniei, dramaturgul speculează în modalitate realistă autocaracterizarea verbală. Intervențiile nu aparțin unor voci convenționale, golite de substanță umană și de personalitate, ci unor indivizi cu tipar mental
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
să ne ia Ardealul. Asta vor toți, asta urmărește de aproape o sută de ani tot neamul lui. El e cel care i-a împușcat și i-a decapitat pe români după Dictatul de la Viena și tot el o să se repeadă cu o bâtă asupra capetelor noastre majoritare în vreun alt 1990, la Târgu-Mureș. Nu stați pe gânduri: înghesuiți-l într-un ungher și ardeți-i o mamă de bătaie, să ne țină minte. La fel, dacă vedeți vreo puștoaică veselă
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
mai funcționa. Am urcat agitat pe scări. Ușa apartamentului era încuiata. Mi-am scos cheile. Abia am reusit sa nimeresc broască. Mâinile îmi tremurau. Am deschis. Ea nu era. Nu venise sau se hotărâse să nu mai vină. M-am repezit la telefon. Funcționa. Am format numărul. Zadarnic. Nu răspundea nimeni. Din nou și din nou. Același rezultat. Nu mai știam ce să fac. Mai erau aproape două ore. Am ieșit în balcon. De la înălțimea etajului opt, bulevardul se zarea can
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
a fost mâncata de pisică sau că a murit... Dar să revin la bacalaureat. Stăteam afară pe culoar și așteptăm să fim chemați. Eram introduși câte 5 elevi și de frică să fim strigați, nici la toaletă nu ne-am repezit. Deși tare am fi avut nevoie și de data asta pe bune, nu ca să chiulim cum făceam în timpul liceului. Nu e nevoie să vă descriu emoțiile, e ușor de imaginat. Cand mam auzit strigat, mi-am zis în gând. Curaj
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
era un creștin desăvârșit. Nu-l interesa prea mult hrană, împărțind-o cu ceilalți. Se crease în jurul lui un cerc de profitori, care uneori îi luau mâncarea fără ca măcar să-l întrebe. Într-o zi, un bolnav, desi operat, s-a repezit să-i ia mâncarea pe care i-o aduseseră deținuții de drept comun. Răspunsul lui la riposta colegilor a fost: „Lăsați-l, și el este creatură lui Dumnezeu și dacă s-a repezit s-o ia, înseamnă că el are
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
zi, un bolnav, desi operat, s-a repezit să-i ia mâncarea pe care i-o aduseseră deținuții de drept comun. Răspunsul lui la riposta colegilor a fost: „Lăsați-l, și el este creatură lui Dumnezeu și dacă s-a repezit s-o ia, înseamnă că el are nevoie mai mare decât mine de această mâncare”. Cuvintele lui mi-au rămas pentru totdeauna în memorie” (p.203). Cu puritatea naturii sale umane și totală nevinovăție față de verdictul dat, „uneltire contra ordinii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mai funcționa. Am urcat agitat pe scări. Ușa apartamentului era încuiata. Mi-am scos cheile. Abia am reusit sa nimeresc broască. Mâinile îmi tremurau. Am deschis. Ea nu era. Nu venise sau se hotărâse să nu mai vină. M-am repezit la telefon. Funcționa. Am format numărul. Zadarnic. Nu răspundea nimeni. Din nou și din nou. Același rezultat. Nu mai știam ce să fac. Mai erau aproape două ore. Am ieșit în balcon. De la înălțimea etajului opt, bulevardul se zarea can
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
a fost mâncata de pisică sau că a murit... Dar să revin la bacalaureat. Stăteam afară pe culoar și așteptăm să fim chemați. Eram introduși câte 5 elevi și de frică să fim strigați, nici la toaletă nu ne-am repezit. Deși tare am fi avut nevoie și de data asta pe bune, nu ca să chiulim cum făceam în timpul liceului. Nu e nevoie să vă descriu emoțiile, e ușor de imaginat. Cand mam auzit strigat, mi-am zis în gând. Curaj
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
era un creștin desăvârșit. Nu-l interesa prea mult hrană, împărțind-o cu ceilalți. Se crease în jurul lui un cerc de profitori, care uneori îi luau mâncarea fără ca măcar să-l întrebe. Într-o zi, un bolnav, desi operat, s-a repezit să-i ia mâncarea pe care i-o aduseseră deținuții de drept comun. Răspunsul lui la riposta colegilor a fost: „Lăsați-l, și el este creatură lui Dumnezeu și dacă s-a repezit s-o ia, înseamnă că el are
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
zi, un bolnav, desi operat, s-a repezit să-i ia mâncarea pe care i-o aduseseră deținuții de drept comun. Răspunsul lui la riposta colegilor a fost: „Lăsați-l, și el este creatură lui Dumnezeu și dacă s-a repezit s-o ia, înseamnă că el are nevoie mai mare decât mine de această mâncare”. Cuvintele lui mi-au rămas pentru totdeauna în memorie” (p.203). Cu puritatea naturii sale umane și totală nevinovăție față de verdictul dat, „uneltire contra ordinii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
-a, Ha-ha! Ai văzut ce-au făcut democrații în America? M.Dinescu: Băi, eu am zis că, înc-odată... Bush ăsta... S.Tănase: Citește ce i-ai răspuns lu' Cristian Tudor Popescu, ha-ha!... M.Dinescu: Băi, înc-odată: CTP-ul s-a repezit ca un berbec... S.Tănase: Ha-ha...! Da' de Liviu Turcu, ce zici, că v-am văzut ieșind de la CNSAS cot la cot... M.Dinescu: Băi, Liviu Turcu acesta, înc-oda-tă... Haralampy, soacră-si care nu pricepe nimic: Super, mami! Su-per! Înțelegi
Oniricul în gândirea haralampyani by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10111_a_11436]
-
12 mm. A întrebat cui aparțin, iar unul din membrii familiei evacuate, Pavel Țucudean, de 48 de ani, i-a răspuns: sunt ale sale. Polițiștii au vrut să-l conducă la sediul Poliției pe bărbat pentru cercetări. Țucudean s-a repezit la Voinea, l-a lovit cu pumnii și picioarele, rupându-i uniforma. Bărbatul a fost imobilizat. El este cercetat pentru ultraj și nerespectarea regimului armelor și munițiilor l Ofițerii Biroului Poliției Judiciare din cadrul Poliției municipiului Timișoara l-au depistat pe
Agenda2003-26-03-21 () [Corola-journal/Journalistic/281179_a_282508]