317 matches
-
Din fereastra casei, priveam cerul care mi se părea atât de tulbure. Parcă și vedeam Dunărea dincolo de nori, dincolo de începutul lumii. Această ploaie este un răsărit la începutul dragostei fiindcă pe malul Dunării toate sălciile plângătoare sărută odată cu stropii ploii repezite, apa neliniștită și neodihnită a ei. Sub viforul florilor de cireș, cearcănele vișinilor priveau în pământ la nămolul de deasupra inelelor de unde iarba începu să crească. Florile abia înflorite, primeau ropotul de stropi pe buze, aceștia, oxidându-le din culorile
VOIEVODUL BRAILEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358870_a_360199]
-
mai înalt decât celălalt,purta o pelerina de ploaie ,tot cu o pălărie turtita, însă fără mustata.Se vedea că era începător,pentru că uniformă nu era băgata bine în pantaloni,de parcă ar fi dormit cu ea,iar trăsăturile blânde însă repezite îi trădau novicia.Karon le făcu semn să intre și îi conduse în salon,ținând în mână o lampa.Aprinse în grabă și lămpile de pe pereți și în salon se făcu suficientă lumină. -Domnilor îmi pare bine să vă cunosc
KARON,CAP 10C de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359969_a_361298]
-
ar despărți secole de clipa de azi. mă opresc mereu lângă un râu imaginar, să văd cum seara, culcându-se pe văi și pe munți, își pierde odată cu noaptea, în apă, primele stele. aștept mereu soarele, un taur de foc repezit să-mpungă albastrul zilei spre infinit. nu știu ce nume să-i dau acestei seri, mă cutremură răcoarea și sălciile pletoase care foșnesc în bătaia brizei, poate am s-o numesc baladă autumnală, sau poate n-am s-o mai numesc deloc
BALADĂ AUTUMNALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359979_a_361308]
-
abordare. Îl lăsă să facă prezentările, să ruleze interviul cu administratorul de rezervație, într-un cuvânt să se simtă așa cum îi plăcea, important. Ea porni în urma echipei de-a lungul coridoarelor de acces studiind progeniturile și ascultând pe jumătate cuvintele repezite ale administratorului. -... au fost recuperați din același loc... am încercat departajarea pe specii dar unii prezentau multe caracteristici comune, semn că au parcurs împreună câteva etape de dezvoltare... Erau atât de mici își zise Tekla privind trupurile îngrămădite lângă peretele
PROGENITURA (SF) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340495_a_341824]
-
În fire de plumb zburdau. Mă lasă să îi alunec Și îmi numără săgeți (Soarele peste un pântec) Răspândite din pereți. Din pupile-mi numără Nici rutină, nici extaz; Pentru noi, nu mai era Ticăitul unui ceas. Buze reci și repezite, Într-o teamă de trupesc; Pleoapele înzăpezite Mă făceau să nu clipesc. Mult prea repede colinda Dintr-un ceas prea horcăit! Cine-ar ști să le mai prindă, De bătut și ticăit? Oră șase trece iute... Ar putea să se
LA REVEDERE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340952_a_342281]
-
bine mi-aș justifica nevoia de dragoste îmi aud bătăile inimii ca o corabie înfiptă în nisip cînd se retrage marea, apoi urmele tale o înserare curgînd spre imensitate plină de parfumuri sălbatice și corbii care-și caută cuiburile zburînd repeziți cîte doi, cîte patru și iar cîte doi, inversul este imposibil întocmai cum arborii nu pot trăi fără rădăcini la întoarcerea de la vreo ceremonie festivă mă cuprinde dorul și cîrdurile de gîște sălbatice înșirate pe cer atît de mărunte, atît
MĂTASE CHINEZEASCĂ de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342051_a_343380]
-
ne plimbăm până la el e foarte aproape! Asemeni naturii, poezia își arată forțele sale, dar câteodată le ascunde adânc în sine, fiind limitată și fără bariere, luminoasă și întunecată, eternă și trecătoare, săracă și bogată, haotică și armonioasă, lină și repezita. Poezia are puterea de a ne transpune din lumea înconjurătoare, limitată, într-o lume interioară, a fanteziei veșnice, transformând, ceea ce este imposibil în realitate, în a fi posibil în imaginație. Poezia e vocea omului și a pământului, e drumul căutării
PROFIL DE AUTOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/340616_a_341945]
-
lăsat convins nici în ruptul capului. Urmau alte mișcări mărunte, din buze, după care vrăjitoarea scotea din cană forma ciudată pe care o lua cositorul; în ea citea care este lighioana de care s-a speriat copilul, după care șoptea repezit descântecul de sperietură potrivit cu aceasta. Nu înainte de a strecura un ban în palma bătrânei, mama își lua odrasla și pleca, cu ușurare în piept, convinsă că de acum încolo totul va fi bine. Aceeași convingere, ba mult mai întărită, avea
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
un pupic! Din partea nevăzută ascult zgomote nedeslușite și glasul binecunoscut milogindu-se iarăși, - Hai Sonia ... vino și dă-mi un pupic! Sonia, o zvârlugă de fată, nepoțica vecinilor, e mare ... are deja doi ani și jumătate! Deslușesc vocea cristalină, puțin repezită a fetiței: - Mă duc la 'adu să-i dau un pupic! Glasul vecinei se aude limpede: - Îți dau eu un pupic, de nu poți să-l duci! - T'ebuie să mă duc... ale poa'ta închisă! Scena se repetă în
TANDREŢE COPILĂREASCĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 125 din 05 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344251_a_345580]
-
ce vrei? Ai ceva bai cu boii cei?” „Ba n-am! Da’ carul tău, văd bine / Că vine singur după tine!” „Așa și este! Tu ce crezi? / Singur se mișcă, precum vezi!” „Ascultă! Știi ce m-am gândit?” - / Zise Dănilă repezit. „Dacă îmi spui, sigur să fii / Că am să știu! Hai iute, zi-i!” - Răspunse omul de îndată. / Dănilă-atunci îi spuse : „Iată, Ce gânduri am: dacă tu vrei, / Eu am sa-ți dărui boii mei, Iar tu-mi dai caru-n
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
întâlnirea viitoare va fi foarte fericită; dar după întâlnire își mărturisea singură că nu simțise nimic deosebit. Dezamăgirea asta se ștergea repede în fața unei noi speranțe și Emma se întorcea la el mai înflăcărată, mai însetată. Se dezbrăca cu mișcări repezite, smulgând șiretul subțire al corsetului, ce șuiera în jurul șoldurilor ei ca o viperă care alunecă. Se ducea în vârful picioarelor goale să mai vadă o dată dacă ușa era încuiată, apoi dintr-o singură mișcare lăsa să cadă, de-a valma
DOAMNA BOVARY ÎN INSTANŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377528_a_378857]
-
fără să lase vreo urmă. Simt, că nimic nu e întâmplător, și că Dumnezeu, ne arată, ne vorbește și ne deschide privirea, orbită de lipsa încrederii. Văd, dincolo de toate aparențele, lacrimile lumii, neputința și lipsa de răbdare. Am un mers repezit, spre apus, parcă dorind să opresc timpul. dar în zadar, nu fac nimic deosebit și tind să pășesc, ... Citește mai mult Am adesea sentimentulcă totul vine și trece,precum timpul,curge ca apași se înălța la cer,fără să lase
DAN IOAN GROZA [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
cer,fără să lase vreo urmă.Simt,că nimic nu e întâmplător,și că Dumnezeu,ne arată,ne vorbeșteși ne deschide privirea,orbită de lipsa încrederii.Văd,dincolo de toate aparențele,lacrimile lumii,neputința și lipsa de răbdare.Am un mers repezit,spre apus,parcă dorind să opresc timpul.dar în zadar,nu fac nimic deosebitși tind să pășesc,... XXI. LA ȚUCU LA BRUTĂRIE, de Dan Ioan Groza, publicat în Ediția nr. 2003 din 25 iunie 2016. La Țucu la brutărie, toată lumea
DAN IOAN GROZA [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1710 din 06 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului În urbea de pe malul Dunării de Jos, de peste două secole își ridica spre boltă fulgurațiile argintii o arteziană, adunându-și energii dintre bolovani de granit, repezite apoi vertical în sincope neașteptate. Pietrele s-au modelat în ani, scuturându-și rânduri-rânduri straturile, adăugând altele, căpătând luciri de curcubeu în luminile cerului ori ale felinarelor cetății. Hârjoana jeturilor zvârlite cu repeziciune, umezirea prejmei sau înghețarea apei în timpurile
HAVUZUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381905_a_383234]
-
pentru că nimeni nu ar fi putut să găsească vreodată locul în care a fost ridicat sălașul regelui. Ei, dar oamenii inventează mult pe seama lucrurilor pe care nu le cunosc! Algus era un rege bun, după părerea viețuitoarelor oceanului. Puțin cam repezit, se mânia iute, ce-i drept, dar era un stăpân inimos, corect și mai ales un bun gospodar, ceea ce conta cel mai mult în lumea apelor. În regatul său, nu exista nici o viețuitoare fără sălaș, iar regulile oceanului făceau ca
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
gândurilor și dorințelor noastre ne conducea cu voioșie. Am lăsat mașina pe malul drept al râului și am trecut dincolo, pășind cu emoție pe un buștean gros aruncat între maluri într-un loc mai îngust în care apa se învolbura repezită. Am hotărât pe care stog de fân să ni-l facem cameră de oaspeți, astfel încât, de la înălțimea lui, să putem vedea întregul câmp cosit până la râu și șosea, pe de o parte și până la poalele pădurii ce se întindea măreață
NOAPTEA DINTRE LUCEFERI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371407_a_372736]
-
de înfuriat? El mi-a dat un răspuns „savant”: -Are izvorul în creștetul munților. Așa curg apele care vin de la înălțime. -Ba, nu! i-a replicat mama. Oltul s-a molipsit de la oltenii ăștia. Că așa sunt oltenii: zăpăciți, năuci, repeziți. Îi știu eu, de la bâlci. Se înfurie din orice și imediat sar cu gura. Apoi se reped și dau năvală peste om. Ăștia sunt oltenii, ăsta e și Oltul! -Taci, fă, că tu ești o proastă! A zis tata, care
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
au început să joace elegant, cu pași uniformi și salturi grațioase, de adevărați balerini. Parcă erau îngeri. Au adus armonie, liniște, grație și răcoare în acele momente fierbinți. Au arătat că bărbăția nu înseamnă forță necontrolată, vigoare furioasă și salturi repezite. Au oferit o bărbăție fermă, dar elegantă. Mișcări precise, dar grațioase. Salturi peste băț, executate-n forță, dar ușoare, ca o mângâiere lină, ca un fâlfâit de aripi. Și costumele lor au încântat privirea. Nu cu fulgerări de culori, ci
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
mai mare când ai ceva de realizat? - Nu, Victor. Niciodată. M-am obișnuit să comunic firesc, cu fiecare dintre cei plecați. De exemplu, Andrei este foarte puternic dar extrem de blând. Bunica este de o gingășie infinită, Teodor îmi pare foarte repezit, puțin mai brutal, dar așa era și când trăia. În schimb, Teodor când îmi apare, aduce cu sine o lumină pe care mi-e greu să o descriu în cuvinte ca intensitate, forță de cuprindere a fiecărei celule a organismului
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
vă simțiți bine? Chem un medic. - Nu, nu, eu sunt un medic! Nu am nimic grav și nu e cazul să chemați ajutor. Deja mă simt mai bine și sunt gata, să vă ascult până la capăt. Zice el cu glas repezit așezându-se. În inima lui simțea că vorbele inspectorului conțin adevăr Și prin fața ochilor îi trecu chipul trist al fetei și înțelese că ceea ce îl neliniștise aseară în privirile ei era de fapt, un aer de disperare fără margini a
PARTEA A II-A( CONTINUAREA LA ,,PETRECERE NEFASTĂ 11 -ROMAN ÎN LUCRU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375439_a_376768]
-
iubirii cu neliniști folositoare poemului. Crede că, „asemenea naturii, poezia își arată forțele sale, dar câteodată le ascunde adânc în sine, fiind limitată și fără bariere, luminoasă și întunecată, eternă și trecătoare, săracă și bogată, haotică și armonioasă, lină și repezită”. O prezență suficient de discretă în presa literară, Irina Lucia Mihalca este o voce lirică distinctă, care stârnește sensibilitatea și îmbogățește experiența cititorului de poezie aleasă.“ (Gheorghe Pârja - Nord Literar nr.2 (117), febr. 2013) • Romantic, sensibil, aproape elegiac; frumos
INVITAŢIE LA LANSARE DE CARTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344782_a_346111]
-
plăcea mai mult decât să se simtă o ființă liberă, așa cum poate doar șoimul se poate simți. Îi plăcea să meargă mult pe jos, ca într-un joc, fără o țintă precisă, căutând cu privirile frumosul din jur. Însă mersul repezit care o caracteriza, pe măsură ce trecea timpul, începea să se asemene tot mai mult cu mersul șchiopătat al unui cal împiedicat la păscut sau cu zbaterea haotică a unui fluture ce se izbește de geamul nevăzut ivit în cale. Iar alteori
FRUNZA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348855_a_350184]
-
ciudat. Aparent molcom și fără culoare, cu vorba tărăgănată, neavând parcă niciodată nimic de zis decât banalități de toată jena și lăsându-se vizibil dominat de soția care-l expedia fără menajamente din discuții, cu câte o vorbă aspră și repezită, avea totuși în privirile sale de un albastru greu de definit, acea lunecare a șarpelui pe apă... Nu - se admonestă ea în minte, pentru toate gândurile care care apăruseră atât de neașteptat - cum să apar acum în plină noapte la
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
zăpezi care tot curg... doar după clipe, neștiind șigur de a fost aievea, te retragi in spatele geamului închis, în liniștea dintr-o dată prea grea, sâcâită de zgomorul lemnelor ce ard și de o nepotrivită bătaie de inimă, parcă prea repezită... atât! ca o părere... ca ceva ireal, o clipă sau mai multe, stinse în iarna din care au venit... - îți place, Tina ? - mult! imi vei spune câte-o poveste in fiecare seară? așa ca la copilul tău ?... - șigur că da
IARNĂ DE-ACUM SAU DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377063_a_378392]
-
e atât de dor încât cântecul frunzei părăsește ramul în fiecare anotimp și-l va părăsi mereu când în șoapta ta îmi voi strecura inima așa cum palma mi-o strecuram în palma ta ascultându-ți inima cum calcă în tropot repezit vârstele bunătății și înțelepciunii tale tată, iartă-mi neputința de a fi fost aripă blândă mereu în durerea ta iartă-mă tată... Anne Marie Bejliu, 21 februarie 2015 (pe 22 februarie tata ar fi împlinit 86 de ani) Referință Bibliografică
CU GÂNDUL MEREU LA TATA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377852_a_379181]