329 matches
-
înțelepciunea zicalei: E greu să afli babă frumoasă și copil cuminte. Un om fericit Mijloc de primăvară cu un aprilie capricios care ne oferă, după bunul plac, când zile însorite și călduroase, când dimineți friguroase cu vânturi reci și ploi repezite. Truditorii pământului din nord-estul țării - o cuprinzătoare parte a Moldovei, nădăjduiesc și așteaptă ploi așezate și îndelungi care să potolească setea pământului și să-i ajute ca să obțină recolte îndestulătoare. După mai multe zile însorite și contând pe altele cu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
în același stil irepresibil: agitat, radical, zorit, justițiar, cu limba rea și fraza inspirată, trecând ușor de la maladiile morale ale „ilfovismului” (varianta cea mai decăzută a balcanismului) la Constantin Brâncuși și la problemele metafizicii. Această bulimie spirituală și acest stil repezit, autoritar și deosebit de pitoresc se văd mai bine în literatura sa confesivă. Eseurile și portretele, scrise în anii ‘30 - Portrete și controverse (I-II, 1945-1946) -, amestecă judecățile politice cu cele estetice într-un stil arțăgos, inteligent și colorat. Portretele critice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
nou o zi de arșiță, cu bubuit de tunet mai puternic, mai apropiat. Fulgerele frângeau cerul, ca niște spirale abia vizibile. Fusesem vizitat, întrebat cum mă simt, felicitat pentru salvarea mea „ca prin minune“. Felicitările astea aveau un aer cam repezit, poate pentru că prietenii mei simțeau că făcuseră destulă risipă de emoție cu o noapte înainte, așa încât acum erau mai sobri, sau pentru că împărtășeau punctul de vedere al medicului. Într-adevăr, plutea senzația că le pricinuisem atâtea necazuri din simpla mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu!? Am avut destule incidente, că noi ăștia mai tineri ne mai căutam de draci... Ce se întâmplă? Odată la poartă a intrat un sergent major care nu era un băiat rău... cum dracu’... cum Dumnezeu îl chema? Era un moldovean repezit așa, glonț, subțirel și mititel. Și avea și așa un dialect moldovenesc. (îl imită pe sergent - n.n.) Și eu cu un prieten din lotul Matei Basarab, Vlad Dinu, ne-am apucat și am început să schelălăim, la fel cum făcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
eu în picioare diriga îmi va spune să stau jos. Colegul meu care avea ochelari cu dioptrie mare, a zâmbit și mi-a spus: „încearcă!” Zis și făcut. N-am apucat însă să mă ridic bine în picioare că vocea repezită a dirigintei s-a auzit scurt, ca un pumnal care se înfige în mine: „tu, stai jos!” Și m-am așezat. Desigur că în sufletul meu parcă nu îmi picase bine acest lucru. M-a durut felul în care s-
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
instrucție, a fost trimis la sala de box. Disciplinat și serios, fără aere de vedetă ori mândrie găunoasă, și-a câștigat repede simpatia și prețuirea colegilor, a antrenorilor și a superiorilor. Directa lui de dreapta era considerată ucigătoare: un baros repezit năprasnic în creștetul capului. Nu a boxat niciodată de două ori cu același adversar. Cine boxase o singură dată cu el, refuza să urce a doua oară pe ring în compania lui. Singura "frică" a tatălui meu, când urca în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
la toate, se consult) Întotdeauna cu tine, Iti reamintește câte ceva, Iti mulțumește. Mesajele sale pedante m) fac s) m) simt cam b)d)ran. Kollek este masiv, dar are mișc)ri agile, fiind un om extrem de activ. Este un om repezit, nu e genul contemplativ. Fața lui nu are o expresie pasiv); cutele de pe fața să dau impresia unui om siret. Are nasul drept, scurt, gros și impun)tor; p)rul roșcat Îi cade pe frunte când într) În acțiune. Balzac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
este un element distinctiv între graiurile din Transilvania (se vorbește mai lent) și cele din Muntenia și Moldova (se vorbește mai repede). Sunt sancționate atât lentoarea excesivă („Nici îi pute, nici miroase”, „Doarme pe el”), cât și precipitarea extremă („E repezită”, „Se agită”). Animozitatea verbală transmite indirect informații legate de interesul comunicativ al interlocutorilor, relațiile ierarhice, temperamentul persoanei, gradul de stres. Animozitatea verbală este interpretată ca deschidere comunicativă, în timp ce tonul egal este interpretat ca reticență comunicativă. Intonațiile joacă un rol important
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
în discuție, care execută lucrări agricole sau îngrijesc animale (foarte puține azi) care să le asigure traiul de zi cu zi, oricum destul de în vârstă, vegetează astăzi fără să fie cât de cât băgate în seamă, ba, mai sunt și „repezite” de ai lor care întuiesc inutilitatea existenței bătrânilor. Cu toate acestea, să se rețină că fiecare trăiește pe munca sau pensia sa, pe munca sa și nu a altora. Generația INUTILĂ este însă, o cruntă realitate a acestor decenii, în contrast cu
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
poemele nu mai au nici o vlagă, în schimb D. se numără printre pamfletarii politici cei mai citiți. Bântuit de talent, un extraordinar talent, cuvintele-șoc și metaforele percutante îi vin în cascadă, proaspete și nepăsătoare, cu încărcătură afectuoasă și cinică, brutal repezite și tandre, proletare și nobile, înscriindu-se laolaltă pe un traseu totuși bine determinat, spunând exact ce li s-a menit să spună, fără ezitări, fără ambiguități. [...] Darul acestei poezii este de a canaliza nemijlocit spre frumusețe și distincție expresivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
cu un pardesiu lung, cu stofa rară, se simte că este ușor tulburat. La un moment dat intră în cercul format de noi, întrerupe brusc discuția cu un gest al mâinii drepte, așa cum ai tăia o sfoară, și le spune repezit celor două femei : „Nu mai vorbiți cu el, gata. Nu vedeți că este spion, că este pocăit !? Ia spune, mă băiatule, tu te spovedești ? Ai un duhovnic ? Ești român ? La mănăstire mergi ? Da’ despre cip ce crezi ? Ai card la
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
uzată, dar mai degrabă curată în ciuda a ceea ce s-ar putea crede la prima vedere. Tactica lui de cerșit era următoarea : se repezea hotărât către un grup mare de pelerini, iar în fața lor își lepăda cămașa cu un gest scurt, repezit. Sub cămașă, straturi de piele uscată, valuri-valuri, un furtun gofrat îmbrăcat pe o carcasă umană, o mascotă grotescă, ca Bibendum, emblema unei celebre firme de pneuri franceze. Mamelonul stâng este detașat de corp printr-un nod de uscăciune, atârnând gravitațional
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
poți deosebi unul de altul. Eu, eu n-am înțeles pămîntul și el nu s-a înfrățit cu mine... Mînuța moale și catifelată mă smulge din visuri, trăgîndu-mă ușor: Nene, nene, hai să mergem la mașină! Mergem, puișor, am spus repezit și mi-am îndreptat privirea în altă parte. Dar puișorul era prea isteț și a zărit lacrima ce-mi umbrea privirea. Și, la rîndul său, Albastrul de Voroneț s-a umbrit cu o profundă părere de rău, căci legăturile noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
al domniei sale, dezamăgită și descurajată, doamna Condor a acceptat varianta A, implicit cohorta de neajunsuri generate de o suprafață dură asupra căreia se exercita o presiune direct proporțională cu greutatea trupului ei generos, bine rotunjit. Și iarăși ne-a expediat repezit și insistent din coada ochiului stâng un mesaj cu tehnica unui alfabet Morse dar care, din păcate, a rămas pentru totdeauna nedescifrat: o taină. Abia atunci mi-am dat seama că atât coada ochiului, cât și o mică porțiune din partea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o propunere: -Aș prefera să mă descoși tu cu întrebări, nu să țin eu un discurs plictisitor. Mă ia prin surprindere cererea lui, dar imediat îmi vine în minte potopul de întrebări cărora nu le dădusem de cap, așa că zic repezit, școlărește: -Aici, în văzduh, noi, sau, mă rog, locuitorii văzduhului se hrănesc precum cei de jos? Și trece timpul peste noi, îmbătrânim și aici? -Ia-o încet, pe rând, spune Lazarus cu glas molcom, surâzând. (Nu pricep de ce zâmbește, poate îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
înainte de a-i trimite la școală: fiți atenți ce vorbiți! În acel climat de spaime și mefiențe, unul care-și dădea drumul la gură una-două, ca Fănuș, nu se putea să nu-mi câștige simpatia. Era adeseori pripit în judecăți, repezit, nedrept cu unii și disprețuitor de nuanțe, dar în toate era sincer și spunea pe față ce credea, lucru rar. Și apoi, dincolo de țâfnă, de îmbufnări, de răstelile omului căruia îi sărea muștarul din orice, eu îi ghicisem cumsecădenia și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ar fi fost gestul acela iute, tandru-matern, mica afecțiune de o clipă pe care mi-a arătat-o, luându-mă prin surprindere și îndatorându-mă cu o uriașă datorie, de plătit la infinit: într-o pauză, s-a apropiat, oarecum repezit, de mine și, fără o vorbă, mi-a aranjat gulerul cămășii, pe care îl purtam, după moda vremii, peste haină... * Descoperire tardivă. În vizită la D.D: o întâlnesc pe C.C., fosta colegă de facultate, de an și de grupă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
țestoasă”, cel mare, întins pe coapsa piciorului strâns îmbrățișat de labele din față, folosind la nevoie, pentru a-și păstra echilibrul, chiar ghearele, cu botul întors decent spre genunchi (și deci arătându-ne fundul). Mai naiv, mai încrezător și mai repezit, Gălbenuș ni se urcă și ni se așază decis pe piept, cu botul aproape de gură. Ca să-și exprime afecțiunea ce ne-o poartă! Mă emoționează dorința lor vădită de a se lipi de noi cu orice prilej și de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
un dor nebun. Acu, ce ți-i Țara Românească, ce ți-i Țara Moldovei? Am bătut-o cu piciorul în anii pribegiei și am văzut aceiași oameni, muntenii tot un fel de moldoveni îs, doar vorba lor e olecuță mai repezită. Să-i auzi pe moldovenii din Transilvania ce limbă lată au. Unde mai pui că suntem olecuță de rubedenii... Și tu ești o mlădiță de Mușatini. Pe aiasta o știai? Maria privește lung, când la Ștefan, când la Voichița. Păi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
coborî sau ridica. Totul era pustiu, ca mort, nicăieri nu se ghicea vreun semn de viață. Gregor Își Îmboldi catârul pe podețul de lemn, sub care se ghicea un șanț adânc, și bătu cu pumnul În poartă. După câteva bătăi repezite, se auzi Într-un târziu o voce cam adormită care-l Întrebă cine era și ce voia. — Vreau să merg la părintele Sixt. Sunt fratele Gregor! Aha, bine, așteaptă! Așteptară câteva minute lungi. Burgul și locuitorii săi erau fără Îndoială
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
gravă, în aparență, așa voiau ei să fie, gravi, pentru că atunci când surâdeau sau chiar râdeau le sticleau ochii și în cutele feței puteam citi când amabilitatea, voioșia, ironia, când abilitatea de a camufla nemulțumiri, insatisfacții, sentimente ascunse, frustrări, de unde gesturi repezite, nereținute, bruscate. Cât de complicat poate fi omul, ce psihologie demnă de studiu. Până la urmă ochii, ochii îi trădează pe toți, fie poeți, filozofi, cărturari... Apoi mintea le vine din urmă, nu cea de pe urmă, apoi fața le este oglindă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
amestecă aceeași jenă față cu publicul de care mă desparte o prăpastie, sentiment datorit probabil amorului propriu, timidității, autoanalizei și nesociabilității mele”. Adevărul este că articolele și studiile lui propriu-zise, nu „de serviciu”, sunt „necalofile”, scrise nu în pripă dar repezit, se simte asta, în pas cu mersul gândului, fără căutare dar cu găsirea cel mai adesea a sintagmelor celor mai exacte și formulărilor celor mai fericite, nu puține memorabile. Paginile consacrate lui Tolstoi, cu care se încheie eseul Creație și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fi imposibilă, în du-te-vino-ul care ne absoarbe, deși câteva întrebări despre fotbal (suntem în plin Campionat European) îmi par destul de provocatoare. „Răsfoiesc” câteva ziare românești pe Internet. Băsescu e în plin război cu Adrian Năstase, aflu din Adevărul. „Marinarul”, fire repezită, a comentat pentru presă viața sexuală a lui Năstase - ziarul reproduce pe prima pagină insinuările imunde ale lui Băsescu -, și va trebui acum să răspundă în instanță, dacă nu se vor împăca între timp. Cu alte cuvinte - confruntări colorate într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Nilului se ridică grădinele pendente... Două pe maluri, deasupra lor, ca pe umeri de munte, iarăși două, și-n nălțimele scărilor iarăși două... Erau scări urieșești ridicate la soare, și fiecare treaptă era o grădină lungă, întinsă și toată lumea lor repezită pas [cu] pas la cer s-adîncea ca-ntr-o oglindă pas cu pas în infinitul Nilului... Grădinele pendente întoarse străluceau adânc - adânc în râu și pintre ele părea că trece luna ca o comoară în fundul apelor. Luntrea se opri la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
la el cu gura căscată: Da' ce, băi, fraților, nu mai aveți somn? V-a cuprins pă toți doru' dă muncă?". Ce dor dă muncă, bre? Mi-am uitat niște chestii p-acia...", făcu iute Petrică. Dar se opri și întrebă repezit: "Adică cum pă toți? Păi, cine a mai dat pă la servici'?". "Nea Vasile. Acu' o juma' dă ceas să fi plecat și ăla. Bine, el a trecut să-și lase hârtiile pentru medical. Cică-n noaptea asta l-a
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]