14,075 matches
-
totuși prima, inevitabilă de altfel, cea care nu te lasă să citești mai departe pentru că nu îți poți stăpîni rîsul. Remarcabil e faptul că experimentul începe în plin comunism, în anii '70, adică în-tr-o perioadă în care profesorul colecționar de replici trăznite risca enorm prin întrebările sale și prin răspunsurile pe care le provoca. Iată, de exemplu, ce propuneau copiii, în cadrul experimentului Micul ecran ne prezintă programul, ca titlu pentru emisiunile TV: "Lupul pădurilor" - Emisiune în cinstea P.C.R., "Monumentul morții" - Emisiune
"Unii vorbesc normal, iar alții vorbesc în ghilimele" by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15341_a_16666]
-
urît, prin campania din Observatorul cultural, dar explică faptul că acest început i-a obligat pe comentatorii ulteriori să nu-și exprime totdeauna cu sinceritatea necesară punctul de vedere. După rechizitoriu, urmînd pledoaria "preocupărilor" de la Observator le-au dat uneori replica "avocații". În acest fel, întreaga polemică a avut de suferit. Și dl O. Nimigean scrie despre Omul recent. Interesantă este și dezbaterea în jurul problemelor reformei din universitatea românească. Dnii Dumitru Irimia și Alexandru-Florin Platon răspund chestionarului (zece întrebări) puse de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15360_a_16685]
-
a administra o lecție exemplară celui ce și-a închipuit că totul îi este îngăduit pe albul foii de hârtie. Totul, sau prea mult. Ținând seama de tonul nu se poate mai moderat al dlui Cristoiu la emisiunea în cauză, replica dnei Adameșteanu pare să fi obținut întregul rezultat scontat. Oricum vor evolua lucrurile, în clipa de față d-na Gabriela Adameșteanu este o victimă; dl Cristoiu este o victimă. . Ca persoană cu multă și variată experiență de viață, pelerin prin
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
locali - Andrei Gheorghe și Ioana Moldovan, altfel, probabil, cinefili plini de bune intenții - n-au realizat că joacă rolul de pietre de moară atîrnate de gîtul unei libelule! Ar fi ușor de scris un pamflet - dar nu o fac -, despre replicile lor "personalizate", de tipul "sînt leșinat după acest actor", sau "am o teribilă slăbiciune pentru ea", sau "filmul mi-a plăcut la nebunie", sau despre bombardamentul lor de informații vitale, de genul Totul despre Eva, cu... Marilyn Monroe (?!) sau despre
Fenomenul "Amélie" și fenomene colaterale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15379_a_16704]
-
opera unui prozator (de altfel, cu mare carieră în acest sens, fiind autorul scenarizatei Portocale mecanice). Având în minte acel Totus mundi agit histriones, biograful îl... joacă pe Shakespeare în marele rol al propriei vieți, punându-l uneori să interpreteze replici din ...marele Will, ba chiar din ale lui Marlowe sau alți contemporani. Cu o privire atotcuprinzătoare a epocii contemporane și a legislației ei complexe în privința artelor, cu importantele sume prin care era răsplătit un spectacol la curte, ceremoniile de înnobilare
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
el, le-a asumat neliniștitei sale existențe) au mișcat, iarăși, prin ființele noastre. Prin sala care îi poartă respirația, amprenta zbuciumului, împlinirilor, neîmplinirilor, a vuietului aplauzelor. Spectatorii care l-au adorat pe Toma Caragiu, care îi știu pe dinafară rolurile, replicile, intrările, costumele, locul unde stătea pe scenă își amestecau plînsul cu rîsul. În absență, Tomiță este atît de prezent. Imaginea lui din Revizorul. În alb și negru. Un primar cu galoane. Surîde mirat, parcă ar mai fi pus la cale
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
spectatorilor. Existau și fricțiuni, și orgolii, și invidii, să nu le idealizăm, dar toți știau foarte bine ce înseamnă să joace împreună pentru cariera fiecăruia și pentru prestigiul teatrului. Contează enorm ce energii se adună pe scenă, cine îți dă replică și cui o dai tu. Nu e nevoie să exemplific acum. Nici n-aș ști ce să aleg, ar trebui poate să reproduc, în bună măsură, cartea. În seara aceea am înțeles că această criză a teatrului pe care o
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
sacre de cea profană. Janus din mitologia latină era inițiatorul în mistere și purtătorul cheilor de la poarta solstițiului, precum Sf. Petru, în lumea creștină, deține cheile raiului. Folclorul nostru e plin de referințe consonante. Poarta maramureșeană, somptuoasă, are și o replică modestă, acea ușă strâmtă și scundă prin care se intră numai "lăturiș", silind pe oricine să-și vadă măsura. Un călător ostenit, un pelerin al speranței așteaptă parcă toate ușile. Din atâtea uși întâlnite în urbea unor osteneli cvasicincantenare, Val
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
acum prin Iașii de ieri și de azi, adaugă o nouă secvență, una susceptibilă să dezvăluie sensuri și să aprofundeze cunoașterea unui spațiu cultural. Pictorul pare a-i atribui o însemnătate specială, din moment ce expoziția din Cupola ieșeană a avut o "replică " pe Canaregio, alături de vechile uși venețiene, a căror faimă îi era desigur cunoscută. Albumul de față îi va asigura, fără îndoială, o mai amplă difuziune și gratitudinea celor sensibili la "bunurile simbolice".
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
și reclamele participă la grafică. Nimeni nu le mai refuză, fiindcă reprezintă corpuri străine: și considerentul nu mai e de mult exclusiv financiar. Se petrece în publicistică un fenomen comparabil cu acela din teatru. Multă vreme teatrul a depins de replică. Așa cum opera lirică depinde încă, în mare măsură, de arie. Cînd autorul piesei era, de exemplu, Caragiale, prioritatea textului era absolută. Treptat, spectacolul teatral a devenit mai complex: textul a început să fie rostit în strînsă legătură cu alte elemente
Schimbarea la față by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15441_a_16766]
-
politic, devotați lui până la sacrificiul vieții. Pe când fusese numai discipolul lui Eugen Barbu trăise, totuși, împrejurarea în care poetul și prozatorul Ben Corlaciu, deținător de rubrică permanentă la Săptămâna culturală a Capitalei, tribună de unde moraliza stratosferic, alesese libertatea. Articolul în replică, ieșit ca din țeava pistolului, al directorului publicației, se intitula Un chelner la Paris și dădea pe față o groază de fapte infamante săvârșite de fugarul Corlaciu, pe când răufăcătoarea în țară - între care furtul unor fețe de masă de la restaurantul
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
de grație arzătoare se împleteau totdeauna cu amintiri din ghetouri și lagăre, din peregrinările printre ruinele Poloniei") și Tamara, fosta soție, despre care Herman crezuse că a fost împușcată, dar care reapare, imposibilul devenind realitate. în aparență comedie, plină de replici savuroase și încurcături dintre cele mai pitorești, tragedia celor hăituiți de destin se vădește ca atare abia în final. Herman dispare, Mașa se sinucide, Tamara și Jadwiga cresc împreună (uitând ura) copilul celui care a avut în zadar bune intenții
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
campus universitar. Pe locul unde aceștia își completau studiile se va găsi mai târziu o "casă a insomniacilor", cu aceleași personaje care fuseseră tinere. Ca să poată contrapune ironia unei construcții sociale astenice, romancierul îi atribuie medicinistului Gregory Dudden (ce întrerupe replicile celorlalți ca să le poată nota drept factologie pentru următoarele sale lucrări și proiecte) rolul de om-schemă. Chiar și în clipele de amor, Dudden face experiențe, palpând, sub pleoapele închise, globii ochilor iubitei: "Hai la spionat/ cu ochiul fermecat". Râsul și
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
care trăiește sentimentul că viața i se îndreaptă către sfîrșit (XIX. O viață) etc. Fragmentele în care Mira Feticu încearcă să compună scene "scandaloase" (relații de dragoste între femei, de exemplu) nu sînt foarte reușite. Se simt anumite stridențe, apar replici căutat bizare, cu nimic pregătite de text, cu aer enigmatico-oracular (fănușianisme, am fi tentați să spunem, dar textele sună prea bine ca să mergem atît de departe) ca aceea din finalul prozei care dă titlul volumului: "- Habar n-are ce poate
Femei (nu încă) între ele by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15467_a_16792]
-
A ținut seama de ce a scris, genial, autorul în piesă și în jurul ei. Fără să încarce, superficial sau comercial, fără să sșeculeze și să inventeze alte nuanțe decît cele, multe, existente în text. A construit, însă, atmosfera în care situația, replica, relațiile să fie puse în valoare cu adevărat. A orchestrat extraordinar acest concert de cameră, un concert în care vocea morții are reprezentări și solo-uri variate. Și-a condus bine actorii, tineri, pe drumul complex al acestui tip de
O scamatorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15456_a_16781]
-
avioane de luptă rusești importate de România pînă în 1989. Însă toate aceste avioane care s-au prăbușit aveau la bord piloți români și aparțineau României. Ultimul spălător de bani din țara noastră izbutește, adesea, să capete un drept la replică, după ce presa îi dezvăluie matrapazlîcurile. Armata României nu găsește mijloace să astîmpere măcar bancurile proaste pe seama piloților ei, necum să mai ceară și, legitime, drepturi la replică. Dar, în aceste cazuri, poate că Armata mai bine face tăcînd, decît să
S-a mai prăbușit un Mig by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15485_a_16810]
-
spălător de bani din țara noastră izbutește, adesea, să capete un drept la replică, după ce presa îi dezvăluie matrapazlîcurile. Armata României nu găsește mijloace să astîmpere măcar bancurile proaste pe seama piloților ei, necum să mai ceară și, legitime, drepturi la replică. Dar, în aceste cazuri, poate că Armata mai bine face tăcînd, decît să se ciorovăiască, prin comunicate, cu ziare care de fapt nu își bat joc de Mig-uri, ci de cei care le pilotează. Sper că pînă la apariția acestui
S-a mai prăbușit un Mig by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15485_a_16810]
-
în intimitățile (scrisorile) celorlalți, un viciu ce-l concurează zdravăn pe cel al băuturii. Ceva caragialesc se regăsește în atmosfera spectacolului. Excelenți Angel Rababoc și Nicolae Poghirc în Dobcinski și Bobcinski, un fel de Farfuridi și Brînzovenescu, chiar de la nivelul replicii. Adrian Andone în Luka Lukici Hlopov este un nătîng și cabotin inspector școlar, terorizat de nevastă și de propriile neputințe, fără coloană și vocație, îndoit de umilințe și prosternări în fața puterii. Oricare ar fi ea. Energică și aferată este Natașa
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
o cacialma de proporții. Se poate intui aerul unui golănaș, dar nu-i numai asta. Colaborările cu Gogol și forțatele clișee ale limbajului actual ("de excepție", "relaxat") introduse cu nonșalanță nu fac bine nici montării, nici protagonistului; (am auzit și replica "statul de drept", nu știu cine a născocit-o și cine a rostit-o; rămîne, oricum, o enormitate pentru anul 1836 cînd a fost scrisă piesa). Sînt și elemente redundante care fac parte deja din stilul lui Claudiu Goga. Unele funcționează mai
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
aflat în ce și-a putut găsi, în realitate, "rațiunea", în absența nevestei, un om bolnav și părăsit; care i-a fost, de fapt, resortul de supraviețuire? Care au fost "misterioasele ecuații" din singurătatea matematicianului de cursă lungă? Conform unei replici a doctorului din film " Nimeni n-a scăpat de schizofrenie doar prin voință"; și totuși, bonavul își va domina boala prin logică; halucinațiile minții bolnave vor fi mereu prezente, dar "mintea sclipitoare" va reuși să le țină la cîțiva pași
Misterioasele ecuații by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15458_a_16783]
-
are cum fi" (22, 8, 1991, 5) sau - chiar dacă nu mai e vorba de antonimie propriu-zisă - enunțul "trepte la îndemînă? poate la îndepicior!" (Contrapunct 32, 1991, 2). Construcțiile pot fi in praesentia (precum cele citate) sau in absentia: "Stîngul la replică" (Tineretul liber 618, 1992, 5). Am citat acum cîțiva ani un caz de surprinzătoare analogie: într-un anunț matrimonial, un "tînăr timid, melancolic" căuta o "fată înțelegătoare, cu prejudecăți" (Flagrant, 18, 1992, 10): formula - căreia autorul textului îi atribuia un
Pertinent/ impertinent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15474_a_16799]
-
pot da în stambă, ca elevii în vacanță. Banul adevărat, cu toate implicațiile sale, nu se cîștigă în Parlament, ci cu ajutorul funcției și al relațiilor parlamentare. De unde și lejeritatea - adeseori golănească - cu care aleșii își rezolvă disputele. Aceste schimburi de replici, în care sînt invocate adesea organele genitale, pe culoar, au ajuns să fie considerate monedă aproape curentă și la tribuna Parlamentului. Luat de val, Adrian Păunescu le face curve pe ziaristele care își fac meseria în Parlament. Cu ani în
Coridoarele și tribuna Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15529_a_16854]
-
promis că vei bea doar marea, nu și rîurile care se varsă în ea. Cere-le să oprească întîi toate rîurile!") și, ofuscat, repetă de mai multe ori "Bea marea, Xantos!" Interlocutorul meu nu doar că urmărise piesa și reținuse replica, dar o folosise într-un mod tulburător: pentru el, a accepta limbajul fiului era echivalent cu a înghiți o mare. . . Apoi s-a oprit brusc din povestea lui cu tîlc și mi-a spus: "Dv. beți cafea cu înlocuitori, nu
Cultura cu înlocuitori by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15549_a_16874]
-
o nouă manieră, mai rece, mai seacă, pe care o face viabilă și credibilă pe tot parcursul reprezentației. Rodica Mandache, deși demarează mai greu, iar doamna Wurm riscă să devină patetică fără voie, își reglează ritmul în funcție de atmosfera degajată de replici și de parteneri, nederaind de pe linie. Mizînd într-un fel mai mult pe bașii gravi ai glasului, Liviu Timuș îl neglijează pe domnul Kovacic, nu-și nuanțează relațiile diferite pe care le are cu soția și cu cele două fiice
Îndărătul ideii de paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15561_a_16886]
-
România. Nu-și făcea mari iluzii despre politicienii autohtoni, în schimb era convins că România, odată intrată în circuitul occidental, își va obliga politicienii la o atitudine tot mai occidentală. În această ultimă emisiune, Dumitru Tinu i-a dat o replică președintelui Iliescu, invitîndu-l să-și corecteze punctul de vedere potrivit căruia nici în 2002 economia românească n-a depășit anul 1989. Ziaristul i-a transmis astfel o provocare președintelui Iliescu, o provocare la care n-a mai putut căpăta răspuns
Voința de echilibru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14393_a_15718]