118 matches
-
nu poți. În schimb Îi povestești despre casa În care locuiești: ce Întuneric și ce cald e vara, ce frig lipicios e iarna, ce greu e să găsești ceva bun de mîncare. Îi povestești despre proprietăreasa care este o fostă reporteră Încăpățînată. Îi spui ce femeie bună este, ce vederi liberale are, cît este de săritoare, de plină de viață și de energie, ce mult Îi place băutura și tovărășia bărbaților care beau, ce bine cunoaște aspectele dure și aspre ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
căsătorit din nou, sub identități false și el sub stare de arest, când camioneta cu prizonierii se Întorcea spre sediul Gestapo, mai mulți partizani printre care și femeia Însărcinată au atacat-o și l-au salvat pe tip. Era o reporteră și o Întreba pe bătrână cum a fost, cazul e real, știi, și ea zicea: «Când au Început Împușcăturile eram În fața manufacturilor de tabac la ora ieșirii din schimb și toți bărbații s-au aruncat la pământ. Doar femeile priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
saltul de leopard din Rapsodia albastră a lui Gershwin), treidoi-unu și... "sînteți în emisie". Ați fost scriitor interzis. Ați avut semnătură interzisă, din '76 pînă în decembrie '89. Treisprezece ani de interdicție. V-a fost greu? Ce să-i răspund reporterei? Cu părul ei roșu-pasional, cu picioarele ei cabrate și cu năsucul ei fin, aduce a cățelușă setter. E o ființă detașată, cum n-am fost eu nicicînd. La concurență, pe alt canal cum se mai potrivește cuvîntul ăsta cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe care n-o înțelege cine n-a trăit sub comunism. De comunism n-aveai scăpare: dacă nu te ocupai tu de el, se ocupa el de tine. Cît a ținut prezentarea (și a ținut prea mult: am fost, spune reportera, "un personaj veșnic torpilat de dosar și de temperament; în perpetuu război, necruțîndu-se nici pe sine, nici pe alții"), am tot încercat să nu mă uit pe monitor. Nu m-am obișnuit cu imaginea mea "57": arcul sprîncenelor mai lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la 10, 20, 30 de ani după. Și uite că spun cu voce tare, fără cerculeț verde, fără pătrățel roșu, cuvîntul care m-a eliminat din presă și din viața literară: căcat. Nu o dată, ci de trei ori: căcatcăcatcăcat. Zîmbesc. Reporterei i s-au rotunjit și mai tare ochii. Nu se aștepta să audă asta, deși cacolalia e prezentă în toate mass-media. Tranziția noastră nu-i mediu ecologic pentru limbaj curat. Sînt într-una din zilele/serile/nopțile cînd fac impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
politică? Atunci n-ai șansă la tribunal: politicul primează asupra juridicului". În comunism, justiția nu prea era legată la ochi, ba avea și carnetul PCR pe-un talger al balanței. La noi, legea e mereu politică. Politica învingătorului, dă replică reportera. Îmi place cum gîndește fata asta. Nici n-aș putea s-o contrazic. Are destulă îndrăzneală. Nu mai aștept nimic de la societate, de la ceilalți. Și ce-aș aștepta? Viața după '89, cea publică, nu-i de acceptat, de înțeles măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu-l face se plictisește cînd discutăm despre sex. Zi, să te auzim cu toții, se adresează el unei fete cu nume de cartier. Tu ai fost fericită sexual? Vorbește-ne despre interesul tău sexual". E ca un raton, se înfurie reportera. Uite-l cum scormonește în gunoi. Amorul fizic ca exercițiu de democrație. Spune tot, cu ovarele pe masă. De-ar fi singurul! Nu numai Bebe Sex induce astfel de idei: frivolitate, vulgaritate. Efectul pe termen scurt: relativism moral, dificultatea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ortodocși. "Evreu, român, maghiar, tot erou e", s-a mîhnit preotul ortodox, că tot vorbim de intoleranța românilor. Asta-mi aduce aminte de protestul evreilor, cînd, la Auschwitz, au apărut cruci. Crucile polonezilor omorîți acolo, de aceiași criminali de război. Reportera mă aduce în prezent: La expoziția de artă modernă, Veneția-2001, cineva a expus materii fecale. În borcane, dispuse pe niște rafturi. Arta modernă suportă orice. Povestiți cum s-a întîmplat. Cum a fost posibilă o astfel de greșeală de tipar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
neanelu, corupție. Unul din treizeci de tineri se droghează, procentajul țărilor vestice. Ne-am aliniat. Și, Cristoase, ce știre! Avem, la București, primul Centru național dă ghicit, nenicule. Ne-am făcut! Asta da, ispravă națională. Vreți să comentați? mă întreabă reportera. Sîntem pe ultimul loc din Europa la citit. În schimb, citim în zaț de cafea, în bobi, în Tarot. Ca universitara Ioana Holda. Cineva spunea despre țoapă că iese dintr-o cultură și nu intră în alta, nu ajunge în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
editarea clasicilor, specializată în ediții de autor și nu-i puțin lucru! a fost vîndută la prețul unui apartament din Ferentari. De Fondul Proprietății de Stat. Pentru ultima oară, publicitate. Nu plecați. Ce tot spui, surioară? mă adresez în gînd reporterei. Cum să rămînă, cînd noi discutăm despre carte? Sîntem în plină Vacanță Mare a intelectului. Telespectatorii sînt interesați de sex-simboluri, ca să nu le spun sexim-boale. ("Dați mai multe filme cu sexuri", se ruga unul.) De creatorul de chiloți și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
PRO. Pro bășcălie, pro superficialitate, pro instinct, pro violență. Mă aud și nu-mi place ce aud. Ce bătrîn nu susține că nu mai recunoaște lumea din jur? Că "lăsata secolului"† nu sfîrșește în ignoranță și-n grotesc? Dar tînăra reporteră îmi dă dreptate: Așa e, ecranul e invadat de VIP-uri dezbrăcărețe, în timp ce oamenii de cultură mor singuri. Cînd a murit tatăl nu știu cărei cîntărețe a știut o țară; cînd s-au stins Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Al. Piru, Tomozei, Costache
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Cassian și Moni Crohmălniceanu contra Stancu; Baconsky contra Jebeleanu și Deșliu. "Scriitorii învrăjbiți" (sintagma lui Perpessicius) erau mai ușor de dirijat. Critica militanto-angajată îi "direcționa" mai lesne. Pluripartidism a fost în România comunistă, dar în Uniunea Scriitorilor. Soluții? se apleacă reportera spre mine. Soluția Vasile Voiculescu. Ministerul Culturii organizat cu grija cu care organizezi Ministerul Apărării: cum înzestrezi armata, așa trebuie să înzestrezi cultural populația. Ce înseamnă a neglija cartea decît a aluneca în ne-civilizație? Întind și eu mîna spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de programe. A năvălit în studio, odată cu saltul de leopard din Rapsodia albastră. Noi aicea nu descurajăm telespectatorii ci nu-i trimitem la bibliotecă. Ș-urile și ț-urile se aud ci-uri, din cauza danturii de jos, delabrate, dar la reporteră tot urlă: De ce n-aci băgat publicitatea la ci-un sfert? Publicitatea intră la ci-un sfert. Orice abatere va fi aspru sancționată. O viață a pedepsit Ghiță Turcitu "abaterile" de la "sistemul de lucru al Partidului". De ce-oi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la fund? Că deasupra va ajunge ce-i pur, în stare pură? Atunci! Acuma, la aproape 12 ani distanță, am certitudinea că nici în juma' de secol nu va fi posibilă curățirea morală. Mă pedepsești dumneata? Ești Dumnezeu? se enervează reportera. Mi s-a acrit de indicații. Talk-show-ul are legile lui. Nu întrerup o frază despre V. Voiculescu cu reclama la tampoane igienice. Îl întrerupi ci pe Pavarotti dacă trebuie. Dacă trebuie, trebuie! Ș-urile și ț-urile se aud ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dublată de dispreț) mă face să nu mai reacționez cum ar trebui să reacționez. La ce bun? Staliniștii ("un antisovietic este un dușman al poporului" a devenit "un antiamerican este un antiromân") metamorfozați în aprigi agenți de influență compromit, năclă... Reportera îmi prinde brațul, în felul apropiat al tinerelor: Aveți o poveste. Și ceva de spus. Grav. Tare-aș vrea să beneficiez de un interviu lung-lung. Să profit de tot ce știți. Cunoașteți din interior coșmarul. Eu n-am apucat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dau bine pe post?" "Mai bine decît Breban", i-am răspuns. Ironia n-a prins-o. Și da, un dialog ar clarifica multe. Nu poți schimba trecutul, dar poți schimba ce se gîndește despre trecut. Mă las dusă spre mașina reporterei, un Tico galben ca o ciupercă. O dirijez spre strada "Trompeta", colț cu "Fulger". Fuge de rupe "Eternitatea"-n roți. Strada pe care stau e rămasă din altă vreme a Iașului (îmi asum eroarea asta gramaticală, dacă este eroare: Iașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
face la fel. M-aș căsători cu mine înde mine, dacă mi s-ar permite. Așa, concubinez. Mă trăiesc singură, nelegitim. Sper să nu-mi tremure vocea, cînd continuu: N-am copii. Cu mine se încheie un șir de vieți. Reporterei ("Spuneți-mi Șichy"; Cum se scrie? "Cu cî și cu igrec") i se prinde privirea de-o poză veche, într-o ramă nelăcuită. Adolescenta care-am fost se zbate ca un fluture în boldul fotografiei. Cristoase, ce prețiozitate am emis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ce-o mai fi facînd?) și folosită ca press-papier. Poate ți-o trebui la ceva, Russ. Eram mulțumită de roman? Nu-s atît de canalie. O spun ca Ernesto Sábato. Răspund cum a facut-o el, în Abadon exterminatorul, cînd reportera l-a întrebat dacă e mulțumit de lucrul făcut. Nu-s atît de canalie. Să fie adevărat că scrii și rescrii primul roman? Că-l utilizezi și-l reutilizezi pe primul? Că ești numai și numai memoria ta? Eu, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]