134 matches
-
Cosmin Ciotloș Formula - declarată în repetate rânduri - a dramaturgiei lui Dumitru Crudu este aceea a Teatrului-Ziar. Cu alte cuvinte, fiecare dintre ficțiunile sale scenice pot fi, la rigoare, probate documentar prin fapte de istorie cotidiană, reportericească, sau dimpotrivă, de documente aproape tezaurizate. De aici, în linie firească, decurg coerența stilistică în sensurile cele mai ample, dinamismul scriiturii, originalitatea și - de ce să n-o spunem, în definitiv? - succesul mediatic. După piese ca Alegerea lui Alexandru Șuțțo, Oameni
Steaua fără Dumitru Crudu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9961_a_11286]
-
paralele nu-și împrumută, sub nici un chip, episoade. Până la urmă, termenii se precizează. Destabilizat de evaporarea subită a Margăi, bărbatul își află, fără să realizeze, salvarea într-o așa-zisă anchetă de teren. Cu alte cuvine, e trimis, în scopuri reportericești, la o slujbă, cum singur îi spune, de pocăiți. Perfect imun spiritualicește, nefiind nici măcar un ortodox fervent, Andi întâlnește, în harababura psaltică de acolo, un fost coleg de cămin, căruia îi solicită, parcă pentru a împușca ambii iepuri apăruți la
Rrromanul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7516_a_8841]
-
cinema - vorba ceea compromisă: în timp ce la bulgari, la albanezi etc... - critica de specialitate riscă să se confunde pe ici pe colo cu nobila ziaristică. Dacă nu mă înșel, în cutare cotidian de maxim tiraj, ea s-a redus la corespondențele reportericești de la Cannes, unde filmul Marfa și banii a rulat cu succes. Ești - culmea, ca autor! - singurul publicist care și-a asumat misia de a semnala, într-un articol tipărit într-o revistă, că Marfa și banii are și o temă
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
De altfel, în timp ce-și recita versurile, la ultima sa descindere în dulcele nostru tîrg (manifestarea a avut loc la Primăria Municipiului), cerîndu-și parcă scuze, poetul a spus (citez din memorie): "Vă voi citi și cîteva din poeziile mele reportericești. Știu că ele nu sînt tocmai perfecte. Le-am scris dintr-un fel de necesitate lăuntrică. N-am putut să stau cu mîinile în sîn și să privesc pasiv la tot ce se întîmplă în preajmă..." Poetul a fost, probabil
Cîteva gînduri despre Grigore Vieru by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/7643_a_8968]
-
Michi). Pompierul îi spune naratorului: „Tot ce trăim noi e decupat din Monciu-Sudinschi”. Sorin Stoica citise Biografiile comune și celelalte cărți ale lui Monciu- Sudinschi și, deși avea în vedere în ale sale o altă realitate, era atras de realismul reportericesc al înaintașului uitat de toți. De altfel, mărturisește în singurul lui interviu: „Am scris reportaj, ceea ce e iar o școală formidabilă”. Și încă: „Există foarte puțină ficțiune în ce am scris”. Îi place să i se remarce talentul de povestitor
Generația 2000: Sorin Stoica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4620_a_5945]
-
despre lecțiile de pian." (pag. 58) Uneori, șinele acestea ale discursului se mai intersectează, cuvintele iau fața personajelor, iar atunci lumea Nunții la parter își deschide inspirat granițele către aceea, mult mai permisivă, a Băieților de gașcă. Mai aproape de minimalismul reportericesc marca Dan Lungu e, în schimb, încă din titlu, piesa lui Cătălin Mihuleac, Viața și posteritatea unui beneficiar de funeralii județene. În numai două acte încap, regulamentar, ultimele secunde ale AUTORULUI - care poate fi oricine, de la cel condamnat de structuraliști
Antologia provințialului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8112_a_9437]
-
mai aproape sarcasmul decît euforia sentimentală. Recitesc uneori pagini din primul meu roman, "Efemeriada", și roșesc între patru pereți. Îmi vine greu să cred că am fost capabil de asemenea perversiuni epice. Iar dacă mă gîndesc bine, poate că alerta reportericească mai are o explicație. De un an și cîteva luni colaborez săptămînal la "Gazeta Sporturilor", unde racordul rapid la fapte e prima condiție a pariului. Așa am deprins mai bine lecția decupajului ferm, a feliei de viață, a realității fără
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
numere ale Dilemei pe această temă și că în general m-am angajat în această dispută. ș...ț E o bătălie de orgolii, de frustrări, de ambiții care se simt contrariate, de gelozii, de nerăbdări juvenile") e punctată de întrebări reportericești cam naive: "Totuși, cum putem regăsi cordialitatea, cum putem să depășim aceste dispute între grupuri?" Sau "Credeți că revista Observator cultural l-a întîmpinat cu răutate și cu o ostilitate programatică pe Horia-Roman Patapievici?" Răspunsul e...lămuritor: "Dacă Observator cultural
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
din finalul cărții, dând seamă, psihologic și estetic, asupra acumulărilor cognitive și creatoare ale noii vârste. Supratema dintotdeauna a literaturii durabile: iscodirea sufletului omenesc, Înstrăinat și exilat oriunde și oricând, Își află În Întâlnirea o ilustrare originală și profundă. * Fragmentul reportericesc scris cu „mâna stângă”, din numărul aniversar al revistei 22, conectează stimulator cu vechea și noua proză livrată de inconfundabila „mână dreaptă” a Gabrielei Adameșteanu. Terifianta și calma descriere a spitalizării În România anului 2004 pare, ca În atâtea alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
numirea viitorului patriarh, să-i puricească pe catindați pe la răboaje, nu cumva să fi făcut mișmașuri securiste cu dări în gât după spovedanii. Că doar oamenii erau proști, să zică crezul politic în loc de ăla secular religios... ? Mi-a venit ideea reportericească (nicidecum secureascăă să mă dau popă în satul bunicii, mai ales că titularul era în concediu. Să văd și io ce se poate afla de interes național. Costumul de ninja s-a potrivit ca uns. Prima a intrat tanti Frosica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
Orice român, în afara celor care nu se uită la OTV ca la Mecca și la trioul OgicăȚDiaconescu-Lazarus ca la Sfânta Treime. De unde și până unde: unu, motivul meu de mândrie și, doi, comparația cu acești domni neobosiți și - spunețiți intuiție reportericească - nefericiți ai micului și foarte micului ecran? Din simplul fapt că noi, cei care am jucat o variantă simplă de 4,4 RON, am obținut tot atât cât au „scos“ din biletul de suta de mii de euro și „oteviștii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
a extrage din cotidian valențele esențiale într-o manieră confesivă care se recunoaște și în articolul gazetăresc, în însemnarea de călătorie și chiar în comentariul critic. În înfățișarea evenimentelor epice și descrierea cadrului, autorul adoptă de multe ori o perspectivă reportericească. Fragmentele din Viața Fălticenilor, ca și acelea din Mica japoneză sau Două fețe ale aceluiași peisagiu se află prin exactitatea descrierii și tehnica alertă a relatării, la granița dintre reportaj și literatură. Pentru Anton Holban a scrie înseamnă a-și
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
toate aceste disparități bizare - un unic și iresponsabil flux de imagini și sentimente” (2003, 92). Este probabil și paragraful cel mai des citat și, poate, cel mai cunoscut al acestei cărți. O contribuție a avut-o și relatarea în ton reportericesc a șocului trăit. În California, unde „viața era extrem de cuminte și liniștită”, Williams a avut timp să mediteze și să caute răspunsuri și explicații la ceea ce văzuse. A urmărit programele de televiziune americane, uneori toată ziua. Pentru că erau șase canale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
nu pregătește o nouă carte, ia interviuri, se deplasează în diferite localități pentru a prezenta noutățile sale editoriale, ia parte la anumite manifestări culturale prilejuite de aniversări, comemorări, lansări de carte, expoziții etc. Este un om sociabil, în activitatea sa reportericească a discutat cu toți cei care i-au ieșit în cale, iar dacă nu i-au ieșit, i-a căutat dânsul. Astfel se face că a realizat nenumărate interviuri, multor oameni, fără deosebire de starea socială, politică sau materială, altfel
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
mere, tu vinzi pere, Dar nu-ți vinzi și-a ta muiere?”... Pe urmă, “Sârba în căruță”... Îmi amintesc că, nu demult, la emisiunea pentru sate, redactorul a spus, la un moment dat: “Să trecem acum la o nouă secvență reportericească și să fim oaspeți gospodarilor dintr un sat prahovean”... A urmat, după acest anunț, aceeași “Sârbă în căruță”, ceea ce m-a făcut să zâmbesc. “O trecere muzicală mai nimerită nici că se poate!...”, mi-am spus atunci. Din pâlnia difuzorului
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ale doamnei Huțan. Despre Escadrila Albă s-au publicat multe. Lucrarea de față nu se pretinde exhaustivă, dar oferă cititorului interesat și, eventual, avizat multe detalii inedite și o oarecare viziune personală asupra subiectului, apropiindu-mă, pe alocuri, de stilul reportericesc. Fiind totuși, în primul rând, o lucrare de istoria aviației, impresiile personale și notele inedite sunt susținute de o amplă bibliografie și de pedanteria științifică a autorului, care, în cazul de față, este, sper, salutară. Îmi rezerv stisfacția de a
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
o precară cunoaștere a limbii române (,,reportaj în mineritul Văii Jiului“ - cum adică în?), dar și o neînțelegere a naturii poeziei; poate fi poezia reportaj? Să presupunem însă că poate fi (sunt atâția poeți care simulează, cu efect artistic, stilul reportericesc). În cazul acesta însă, nu se mai justifică înfrumusețarea simplistă, printr-o retorică imnică, a îndeletnicirii de miner. Versurile par scrise pentru a fi recitate pe o scenă a Festivalului Național „Cântarea României“. Stilul lor este bombastic-răsunător, ca muzica de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
proporțiile, exemplul emblematic este Sadoveanu. Așa cum am constatat și altădată, distanța dintre publicistică și proza de ficțiune este destul de mică la autorul vasluian, adept al unei modalități insolite de Închegare a prozelor scurte, amestec derutant de narațiune alertă și consemnare reportericească . Mărcile vizibile ale scriiturii sunt structurile oralității, cuvintele neaoșe, onomastica pitorească (inclusiv poreclele), toponimele realiste și o viziune În cheie veselă, tristă, grotescă a acestei lumi caleidoscopice. M-au frapat mereu diversitatea de subiecte atacate cu dezinvoltură de autor, care
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a consumatorilor de hot-dog și vin fiert. Nu mai puteai suporta fumul de țigară și nici mirosul de transpirație. Lângă tine, două fete amețite de băutură Își balansau capul și mâinile În ritmul muzicii. Fotograful te sâcâia cu insistența lui reportericească de revistă de trei lulele. Ai plecat traversând parcul care era În vecinătatea Ambasadei Spaniei. Te gândeai la antologia de texte persane pe care ai fi vrut s-o dramatizezi. Îți Înghețaseră mâinile. Cerșetorii nu se duseseră Încă la culcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ideologiei lumii satirizate. Unul dintre acestea este articolul din „Vocea patriotului român” din O noapte furtunoasă. Arhivar-ajutor, „studinte în drept”, publicist și poet în orele libere, Rică Venturiano e un „demagog în faza teoretică”. Într-un amalgam de stiluri (administrativ, reportericesc, politic) își expune teoriile în „prefațiunea” sa. Ea conține de fapt o singură idee: conceptul de democrație, care, spune el, are o țintă unică - aceea de a convinge cetățenii, mai ales pe cei din masa poporului, să nu lipsească de la
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
ca epuizată. De aici, caracterul metatextual sau metaliterar al multor compoziții, ironia dezabuzată, cinică, pervers-iconoclastă la adresa retoricilor înalte, eroice, idealizant-sentimentale sau sublime, „prozaismele” căutate, denudarea ostentativă a procedeelor și deliricizarea prin insertul de banal cotidian, de jurnal și de real reportericesc, improvizația liberă și afectarea antisentimentalismului lucid, dereglarea sensurilor și a logicii determinist-tradiționale ș.a.m.d. Că elementele virtualei estetici postmoderne sînt deja prezente aici înaintea adoptării unei estetici moderniste - e adevărat. Ele ilustrează epuizarea unei paradigme și a unui limbaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dimensiunea gravă, existențială sau simbolică se întoarce adeseori pe fereastră, autorii neputînd sări cu adevărat nici peste propria lor umbră, nici peste propria cultură „clasică”, de care încearcă să se rupă... În unele cazuri, referențialul/realul apare supralicitat în direcție „reportericească” sau pamfletară. Scrisoare disperată de Felix Aderca, de pildă, mixează comic un episod de amor provincial cu fragmente de romanță (parodie a sentimentalismului minor), făcînd considerații exasperate la adresa condiției periferice: „Dulce Românie! Provincie integrală! Patrie în care e sortit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ș.a. În 1935 lui S. îi apare singura carte, foarte scurtul „roman” Hotel Maidan, prețuit cu exagerare de Miron Radu Paraschivescu și de Ștefan Roll, criticat cu amabilitate pentru pitorescul gratuit și naturalism de G. Călinescu. Scrierea fixează, cu mijloace reportericești, scene din lumea interlopă, asemănătoare celei din literatura lui Maxim Gorki și a lui Panait Istrati. Dărăpănata clădire numită Hotel Maidan e un sălaș de vagabonzi, cerșetori, delincvenți, un azil de noapte constănțean, al cărui „cel mai temut pasager” e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289948_a_291277]
-
în care autorii înșiși exploatau, declarativ, la maxim retorica rupturii, în timp ce puterea se străduia să-i compromită, denunțându-i drept cosmopoliți, decadenți, anemici. Ce oferea în fapt I.L. Caragiale era rețeta convertirii cotidianului în literatură, a revalorificării materialelor joase, paraliterare, reportericești, în scrieri canonice. Schimbând ce era de schimbat, instantaneele din primul volum al lui L. sunt de fapt reportaje tip Caracudi: un fel de variațiuni pe temă dată aduse tehnic la zi, adică în era reportofonului și a camerei de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
îl continuă pe primul, fără a aduce vreo schimbare. Textele par a fi fost compuse concomitent și, la publicare, împărțite arbitrar în două cărți. Numerotate în serie și intitulate generic Scrisori către mașina de scris, mai multe bucăți ilustrează vocația reportericească a genului de proză impus de generația ’80: „E fascinant să asculți viața. E atâta încărcătură de viață în spusele celor din preajmă (pe stradă, în autobuze, în magazine, la cozi, în fine, peste tot), încât nu-ți trebuie decât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]