26,526 matches
-
Pentru un mai răsunător titlu de glorie, pe care l-a dobândit deja Dicționarul... coordonat de Ion Pop, dar îl poate amplifica, sugerez un efort suplimentar pentru rotunjirea numărului la o mie de opere literare românești, prin completări cu scrieri reprezentative din Basarabia, alte opere din exil (foarte slab reprezentat), titluri noi din proza contemporană (mai exigent selectată decât poezia), adaosuri din secolul al XIX-lea și o eventuală extindere în zona non-fictivului și a imediatei actualități. La fel de binevenită ar fi
Dicționarul patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13138_a_14463]
-
sensul omogenității interne a fiecărui poem luat în parte, cât și în sensul perfectei egalități a unui poem cu alt poem. Prin urmare, nu ar fi cu nimic mai îndreptățit să fie ales din serie unul în detrimentul altuia, ca mai reprezentativ. Poezia lui Mircea Ivănescu este, în principiu, neantologabilă. Pare că logica internă a actului de creație nu ar îngădui selecția. Teoretic, nu se poate, dar practic, trebuie și se poate. Timp de trei decenii, de la debutul său în 1968 cu
Un maestru al prozaicului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13164_a_14489]
-
poemele (52 la număr) care îl au ca personaj de „epopee” pe mopete din volumele poeme și poesii (ambele din 1970). Când zici Mircea Ivănescu primul lucru care îți vine în minte e personajul său mopete, așa încât el este emblema reprezentativă pentru poet, nu un vers, nu o imagine, nu o strofă, nu un poem. Antologia lui Matei Călinescu poartă marca afectivă a prietenului de departe și de demult, cu virtuțile și defectele ce rezultă de aici. Fără o ediție completă
Un maestru al prozaicului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13164_a_14489]
-
Alexandru Philippide sau Ștefan Aug. Doinaș. Stilată și supravegheată în dezolarea sa, pe cît de ireversibilă pe atît de expresiv filtrată, această producție transformă execuția materiei pe eșafodul vizionar într-un act elegant. Ilie Constantin e unul din poeții români reprezentativi de azi, undeva la mijloc (un mijloc privilegiat), pentru a-l contextualiza și prin „generația” d-sale, între șaizeciștii patetismului învolburat, nu o dată pletorici, și cei mai puțin acreditați din rîndul lor, cu un scrupul de adîncire grație disciplinei estetice
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
închiderea la momentul oportun a ochiului, intrarea în cârdășie directă cu marii escroci ai neamului etc.), îmi pierd orice speranță. Ar mai fi tineretul, îmi spun. Dar mă mușc imediat de limbă, încercând să-mi înghit cuvintele, pentru că singurii tineri reprezentativi care-mi vin în minte sunt Ponta și Daciana.
Glonțul de cârpă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13181_a_14506]
-
în mod sistematic (cel puțin la nivelul anilor ’70-’80 în care eu mi-am efectuat studiile liceale și universitare), de o manieră care să permită înțelegerea specificității fenomenului și cunoașterea unui tablou cît mai complet al scriitorilor și operelor reprezentative. Se știa vag că mulți scriitori (chiar dintre cei mari, lansați în perioada interbelică, sau dintre cei care vor ajunge nume importante ale literaturii române în anii de oarecare liberalizare literară de la mijlocul deceniului șapte) au plătit umilitoare tributuri de
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
Saviana Diamandi Personajele acțiunii, pe care o vom aduce în prim-plan, sunt personalități bine conturate, nu de puține ori chiar personaje-cheie, reprezentative cultural, supuse, și ele, în plină maturitate unei schimbări, pe care, articulând spațiul vizat spre un câmp comportamental, am numi-o, de această dată, mai degrabă, o schimbare de morală, de etică, și de ce nu - o schimbare de Lebensanschauung, fără
Tema distrugerii (cu variațiuni) by Saviana Diamandi () [Corola-journal/Journalistic/13231_a_14556]
-
TVR 1 emisiunea cu genericul de mai sus, un rumânaș hrănit din coșul zilnic generos calculat de Guvern și purtat în cioc de pasărea colibri, ar fi dat în apoplexie. ...Ca de fiecare dată, Marioara Murărescu a organizat un spectacol reprezentativ aducând pe scena sibiană colindători din principalele zone folclorice ale țării. Grupuri sau grupulețe, moldoveni, bănățeni, olteni, bihoreni..., au adus cu ei frumusețea și prospețimea, sinceritatea și autenticitatea colindelor. Realizatoarea, cu vocea-i caldă și vorbe naturale (poate că n-
„Deschide ușa, creștine!” (cu atenție!) by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13250_a_14575]
-
Dacă acest critic, așa cum a arătat F. Păcurariu, a lipsit de la Cluj, în condițiile ocupației horthyste, lucrul nu poate surprinde. Dacă el a lipsit - de la datorie - atunci în România supraviețuindă cataclismelor din 1940, pare de-a dreptul absurd. Criticii noștri reprezentativi, porecliți și estetizanți, refuză colaborarea cu regimul și se postează pe pozițiile intransigente ale esteticului, neacceptînd literatura angajată, indiferent în slujba cui: a regimului antonescian sau a luptei pentru idealurile de întregire națională. Refuzul disocierii duce la jigniri morale care
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
mică istorie vii satisfacții, iar sinelui poftitor de sinteze un tablou complet atât al structurii și evoluției exilului românesc în Occident, cât și al vieții din țară, în succesivele întreprinderi ale călătorilor ce nu lipseau a trece pe la cei mai reprezentativi români de la Paris. Dramatică prima revenire în țară în acea societate și printre acele evenimente de acum zece-treisprezece ani, la care acum nu ne mai prea gândim. Diarista își revede casa părintească, ocupată de călăul mamei martire - la procesul de
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
viața cotidiană, atât din perioada interbelică cât și din timpul regimului comunist și după 1989. Privirea este îndreptată în același timp spre putere, în întreaga ei desfășurare de-a lungul secolului al XX-lea, spre societate și spre câteva clădiri reprezentative ale orașului. Este într-un fel o istorie de tip “Annales” aplicată trecutului bucureștean, dar fără a lua, din păcate, în considerare ceea ce a fost orașul înaintea primului război mondial. Pentru o imagine completă, ar fi trebuit poate ca cele
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]
-
această formă fixă e, poate, tot o probă a aspirației spre o anumită stabilitate și o mai bună articulare a expresiei de sine. Întâmpinat cu destule rezerve în epocă, scrisul lui Ilarie Voronca, n-a lăsat totuși indiferentă critica românească reprezentativă. Nonconformismul său a șocat și a nedumerit de multe ori, slaba coagulare a unei bune părți a operei a atras rezerve, n-au lipsit nici ezitările și erorile de situare. Cea mai spectaculoasă rămâne a lui G. Călinescu, care l-
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
pare mai exact considerată. Generațiile recente l-au descoperit ca pe un precursor demn de a fi citit și recitit, iar critica nouă îi recunoaște multele merite, atât ca militant novator în aria poeticii avangardiste, cât și ca poet autentic, reprezentativ pentru o anumită stare de spirit disponibilă și generoasă în fața exigențelor “ritmului vremii”, exaltată până la frenezie, dar și tensionată, profund neliniștită, marcată de dramele și tragediile unui secol plin de contraste. În context românesc, opera sa are meritele și scăderile
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
recitit pe Pompiliu Constantinescu - pot spune că l-am... descoperit de fapt - și îl consider cu mult mai important decît criticul G. Călinescu - a cărui superficialitate în analiză e, pentru mine, din ce în ce mai puțin acoperită de virtuozitatea stilului”. În operele sale reprezentative, din fericire dominante, autorul Istoriei literaturii române de la origini pînă în prezent nu ni se înfățișează chiar „superficial”! Și apoi „virtuozitatea stilului” nu e ea însăși o latură a analizei, un aspect al substanței acesteia? (va urma)
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
în cazul Camil Petrescu/ Mihail Sebastian, iubind-o amândoi pe actrița Leny Caler. Aceasta ar fi fost prototipul Doamnei T. și totodată modelul eroinei din Jocul de-a vacanța. Revenind la străzile orașului, Ioana Pârvulescu o admiră pe cea mai reprezentativă, Calea Victoriei, cea mai animată, plină de o mulțime de pietoni, care abia mai lasă loc să se strecoare automobilele. Domnește voia bună și veselia. Frumoasele femei ieșite la plimbare atrag atenția lui Coco în „Bilete de papagal”. Autoarea continuă cu
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
speculativ care aude voci ale "conștiinței", care-și pune cu glas tare probleme, care prevede totul și nu rezolvă nimic. Este, de fapt, o parodie a "reflectorului", iar întregul roman e o șarjare a însăși ideii de "imagine", de individ reprezentativ. Tudose, căsătorit din facultate, divorțat apoi, "țintă" știută a junelor lui studente, face tot ce n-ar trebui să facă un profesor și nimic din ce l-ar ajuta să iasă, pe căi academice, măcar, din carapacea lui de looser
Pudriera bătrînei doamne by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12028_a_13353]
-
ele e unul dintre lungmetrajele mele favorite, pentru că 8 ˝ e deja un loc comun în preferințele multor critici de film. E straniu adecvat societății românești actuale, fiind, pentru regizor, un film de tranziție. Și tocmai de aceea, poate cel mai reprezentativ pentru Federico Fellini, pentru care 1963 (anul apariției acestui film) marchează un punct de cotitură: de la neorealism la autobiografic. Firește, autobiografia lui Fellini nu e una care îți oferă pe tavă concluzia, după ce te-a purtat pe un traseu clasic
De cumpărat o dată și de vizionat de două by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12034_a_13359]
-
lipsit de orizont), insuficiența estetică, "servitutea față de realitatea imediată", caracterul prea național și prea moralizator - ceea ce o face "primitivă" și, categoric, "inferioară". Slavici nici nu e pomenit. Dacă pentru Octavian Goga avea, în alte articole, cuvinte mai bune, considerându-l reprezentativ, pentru George Coșbuc nu avea nici un pic de înțelegere (ba, dimpotrivă, susținând cu argumente noi, posibilul plagiat în serie al baladelor coșbuciene). E. Lovinescu nu avea, înainte de 1918, mai multă considerație pentru literatura ardeleană decât avem noi astăzi pentru literatura
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
din Popa Tanda, o descriere a satului Sărăceni, ca exemplu de sentențiozitate, dar criticul ține să precizeze că ia acest exemplu din opera unui scriitor minor (v. Opere IX, 1992, p. 215). În 1922, pentru Lovinescu, Slavici era mai puțin reprezentativ pentru literatura națională decât Hogaș, Gârleanu și Brătescu-Voinești, citați în aceeași înșiruire cu Goga, Sadoveanu și Rebreanu. Să reținem ca pe o curiozitate că în 1922, pentru Lovinescu, "cei patru pilaștri ai expresiei artistice a sufletului românesc" sunt Eminescu, Creangă
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
poeziei". Fiind "cea dintâi oglindă a poeziei românești, privită în totalitatea ei", concretizând "afirmarea deplină în unitate și organicitate a stării poeziei românești la mijlocul veacului al XIX-lea, nu numai în ceea ce privește versificația, ci și în dimensiunea axiologică, selecția versurilor fiind reprezentativă și pe planul estetic" (Valeriu Nițu, Traian Vedinaș, Timotei Cipariu, Arhetipuri ale permanenței românești, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1988, p. 107), cartea lui Cipariu, Elemente de poetică, metrică și versificațiune, Blaj, 1860, cu semnătură proprie, cu localizare și datare "M. Eminescu
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
care operează autorul: neorealismul (italian) și realismul (socialist), utilizate destul de rigid, însă cu o programatica eficientă didactica, dacă ținem seama de scopul inițial al lucrării. Fenomenul neorealismului cinematografic italian este prezentat cu programul său estetic, cu regizorii, scenariștii și filmele reprezentative, Luciano Mallozzi oferind inclusiv o listă a tipologiilor și abordărilor neorealiste ale "cotidianului", fără a insista sau polemiza cu teoriile asupra conjuncturii istorice a apariției curentului. În mod similar, când este vorba de "realismul socialist", prezentarea contextului istoric este făcută
Filmul românesc între neorealism și realism socialist by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12121_a_13446]
-
care și câteva care au contribuit la debutul neorealismului: La nave bianca de R. Rossellini, I bambini ci guardano de V. De Sica, Avânți c'č posto de M. Bonnard sau Quattro passi tra le nuvole de A. Blasetti. Filmele reprezentative pentru neorealismul italian au fost distribuite în România cu o întârziere de cinci ani față de alte țări, astfel încât primul film neoarealist vizionat de publicul român a fost Ladri di biciclette (1948) de V. De Sica, cu premieră în ziua de la
Filmul românesc între neorealism și realism socialist by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12121_a_13446]
-
o acustică proastă, cu o scenă-hală și cu o sală care face anevoie priză cu scena, în cazul unor spectacole de o factură delicat poetică, precum a celor de dans. Repertoriul companiei a fost variat, cuprinzând lucrări ale unor coregrafi reprezentativi pentru câteva dintre direcțiile dansului secolului XX, cu prelungiri și în secolul XXI, cât și piese ale directorului și principalului coregraf al baletului vienez, Renato Zanella. Istoriei dansului clasic și neoclasic i-au aparținut lucrările lui George Balanchine, pe muzică
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
care și-au tot scuturat busuiocul pe unde au fost convocate, fără crîcnire, fără prejudecăți și, mai ales, fără pic de rușine. Doar Timișoara și Bucureștii au scăpat de această epidemie a pseudomonumentului, aici realizîndu-se și cîteva dintre cele mai reprezentative lucrări de for public din ultimii cincizeci de ani. Dacă la Timișoara lucrurile sînt oarecum de înțeles pentru că spiritul locului și o educație istorică bine sedimentată au blocat natural orice tentație militaro-eclezialo-propagandisao-naționalistă de modelare a spațiului public, în București acuratețea
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
pare că se comportă și arată la fel. Și totuși, solo-uri-le, nuanțează. De fiecare dată cînd un nou personaj este introdus în scenă, alunecă pe bară de unde ne prindem, în mod obișnuit, cu mîinile cîte o compoziție vizuală reprezentativă, o instalație, dacă ar fi să apelăm la limbajul artei contemporane. Fotografii de nuntă de epocă, Ea și El micșorați, pitici, în sepia, sifoane, obiecte care mai de care de se găseau prin toate dughenele cînd eram copil, sticle și
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]