3,228 matches
-
Mircea Mihăieș Un cititor al României literare făcea de curând un reproș nu lipsit de îndreptățire: slaba reacție a societății civile și a presei românești la fenomenele de vulgarizare masivă, cu frecvente devieri în zona rasismului și xenofobiei. Reproșul venea pe fondul unor note scrise de mine despre felul abuziv în care
Deșuchierea competitivă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11737_a_13062]
-
Mircea Mihăieș Un cititor al României literare făcea de curând un reproș nu lipsit de îndreptățire: slaba reacție a societății civile și a presei românești la fenomenele de vulgarizare masivă, cu frecvente devieri în zona rasismului și xenofobiei. Reproșul venea pe fondul unor note scrise de mine despre felul abuziv în care diverse grupuri de presiune încearcă să "implementeze" în România ideologia "corectitudinii politice". Rămân la părerea că ne găsim în fața unor precedente periculoase, ivite din adoptarea unor formule
Deșuchierea competitivă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11737_a_13062]
-
al momentului actual, construcția reflexivă a se băga în seamă este folosită cu sensul principal "a-și da importanță", "a atrage atenția asupra sa", "a-și impune prezența". Se utilizează deci adesea la persoana a II-a - în replici de reproș, acuzație, ironizare: "te bagi în seamă deși nu e deloc cazul să o faci; ține-ți opiniile pt tine" (fanclub.ro); "nu ai dreptul să-ți dai cu părerea, sau poate faci asta doar ca să te bagi în seamă" (fanclub
A se băga în seamă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11771_a_13096]
-
decât este și nu așa cum este. Pătimașul dobândește o viziune delirantă a celor pe care-l mână patima sa și astfel toate raporturile sale cu aceste ființe sunt pervertite 157. În discuția sa cu persoana iubită un monolog plin de reproșuri el nu mai aude vocea și suspinul celuilalt, nu-i vede lacrimile și nu-i simte suferința, ci se aude doar pe sine cu pretențiile sale mereu crescând. El îi cere celuilalt totul, dar îi oferă infinit mai puțin sau
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
un record trist: e una dintre puținele pelicule care au "dat faliment" de două ori în cursul producției. Nu au existat bani pentru scenele de luptă, așa că bătălia se dă verbal, între politicieni, nu între soldați, ceea ce a condus la reproșuri, cum că filmul e claustrofobic. Cu toate astea, lungmetrajul a fost nominalizat BAFTA (2004) la o categorie oarecum obscură: "Premiul Carl Foreman pentru cel mai promițător debutant". Nominalizarea îi era adresată lui Jenny Mayhew, scenarista filmului. Acest lungmetraj are, din
Fantezie și istorie pe micul ecran by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11798_a_13123]
-
părere că scoțîndu-l pe Geoană de la Externe, PSD îi pregătește o retragere onorabilă în eventualitatea unui eșec al negocierilor României pentru intrarea în Uniunea Europeană. Nici această ipoteză nu stă în picioare, fiindcă Geoană n-ar mai scăpa în veci de reproșul că a lăsat de izbeliște interesul național pentru a se lua la trîntă cu Traian Băsescu. De ce n-am accepta însă că Mircea Geoană chiar vrea să-și măsoare puterile cu Traian Băsescu. Și de ce n-am lua în calcul
Ecuația Geoana by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12865_a_14190]
-
asemenea unor buni amici ai săi (Emil Hurezeanu, Dan Pavel) s-a vîndut cui nu ar fi trebuit de dragul unor avantaje obscure. Repet, publicarea cărții este un semn de normalitate și curajul ambilor autori de a o face posibilă, înfruntînd reproșurile celor din imediata lor apropiere, trebuie salutat. Se poate vorbi de existența a doi Ion Iliescu pe parcursul acestei cărți. Primul este cel care face o analiză din interior a regimului comunist și a cauzelor care au dus la colapsul acestuia
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]
-
că I. Negoițescu rămâne unul dintre cei mai importanți critici literari ai epocii dictaturii comuniste.” Pentru ca, în final, evocarea să dobândească subit tonul unei tulburătoare confesiuni: „În timpul ’Pieței Universității’ mi-a reproșat telefonic faptul că nu m-am implicat. Dar reproșul esențial se referă la Academia Română: ar fi vrut să refuz a deveni membru, sau - dacă accept - să provoc un scandal imens, demascând prezența în acest for a unor politicieni siniștri. Refuzul meu de a-i urma recomandarea a determinat ruptura
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
scris de unchiul meu mort la douăzeci și unu de ani. Regăsesc în revista Musa Bohemia acel poem scris de unchiul meu, Carlos Fuentes, în 1914: Mi-e teamă de odihnă, detest răgazul... Mă înspăimîntă noaptea. Căci atunci viața-mi devine un reproș, mă privește grav și îmi arată apoi îngrozitorul spectru, temuta bătrînețe. Nici unul dintre cei doi Carlos nu a ajuns la “groaznica bătrînețe”, însă teama de ceea ce nu poate fi prezis ne apropie - pe soția mea și pe mine, părinții lui
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
întîlnirea cu acest rebel, „un comunist, desigur“, se gîndi ea. Însă vidul cumplit pe care-l anunța sfîrșitul după-amiezii o lega fără speranță de această întîlnire: după ora la coafor, absolut nimic! Privi pe furiș și cu un aer de reproș telefonul, cînd iată că acesta începu să țîrîie timid, fiind pe dată oprit, sunet care făcu să apese dureros peste inima deja goală a Barbarei toată liniștea de moarte a acelei dimineți. Simți că-i piere curajul și își întoarse
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
Articolul e lung. Scris de o femeie. Îmi place. Și ea cred că citește dincolo de sticlă ecranului! Ea Își plânge soțul lăsat acasă. Face asta după ce credea că i-au secat lacrimile. Nu-l plânge, nu blestema, nu-și face reproșuri. Nu are de ce. Omenește a făcut tot ce se poate. E conștientă că viața omului normal, după cum o spune și Biblia, este de 70 de ani. Că după aceea Încep necazurile. Ea nu se teme să rămână cu trupul soțului
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
RADICAL DIN ZERO trece trenul peste imboldul vertical și iată refrenul: gestul nu-i ancestral cel mai patetic se distinge prin zloată nici-un reproș: se sinucide o fată fugă din cercuri e o probă abjectă tușim și miercuri: raza nu-i prea directă bombe pecingine surprind piramidele Doamne Împinge-le: ne rod stupidele pântecul pântec soldații nu vor să moară un șperț de cântec
Incognito. In: Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
Sanda Cordoș In perioada de după 1990 în care n-a mai publicat literatură, Gabriela Adameșteanu a revenit adesea (nu o dată, sub presiunea reproșurilor de a fi dezertat din adevărata profesie) asupra condiției de scriitor. Explicînd cum și de ce a ieșit din literatură, prozatoarea face prețioase mărturii (cu atît mai interesante cu cît aparțin unei autoare austere în materie de confesiune) despre felul în
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
nu minimaliza deloc magnifica poezie, dar mă bate gândul că stilul paginii sale, lipsit de patetism și rezervându-și o anumită distanță de obiectul cercetat se afla la opusul capacității de îmbrățișare a unui critic poet. Acesta nu e un reproș, temperatura ridicată a adeziunilor sale la reușitele poetice comentate convine, credem, unui moment dificil, în care se scrie enorm de multă poezie și se citește tot mai puțină. Cele mai semnificative versuri ale poetului cercetat - Mircea Ivănescu, Leonid Dimov, Nichita
Criticul poet by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12282_a_13607]
-
rest, o deșănțată lipsă de talent literar și "crimă împotriva limbei"; se găsește ceva acceptabil totuși în "poezia fantastică" și atât. Niciodată nu a primit E. Lovinescu cu atâta cruzime și ostilitate un debut. Nu se susțin nici un sfert din reproșurile de stricare a limbii, formulate la adresa foarte tânărului prozator Gala Galaction. E. Lovinescu alunecă aici, prin acuzele cu totul exagerate, într-un dogmatism lingvistic, un conservatorism antineologistic preluat parcă în mod direct, prin contaminare, de la N. Iorga, unul din constanții
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
persecuțiilor, a tăcut când camaradul de breaslă Herbert Padilla a fost obligat să se autoflageleze în fața călăilor ideologi. Probabil că neoficial Gabo a pledat pentru lărgirea ariei de îngăduință, nu s-a dezis însă niciodată de "fratele Fidel", ascultând împietrit reproșurile altor mânuitori ai condeiului (de pildă mustrările directe ale lui Vargas Llosa). Și Pablo Neruda, un rapsod al dragostei, cu o melodie a versurilor irezistibilă s-a împotmolit în declarațiile politice. Pentru el, Stalin era "mai înțelept decât toți oamenii
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
ating, în sfîrșit, un punct negru. Am numerotat și voi numerota scrisorile, pentru că, vai, am senzația (și uneori certitudinea) că de cîțiva ani corespondența mea e supravegheată. Desigur, nu-mi face plăcere, dar nici nu mă incomodează prea mult. Singurul reproș ar fi că, uneori, plicurile mele, uitate pe vreo masă de funcționar prea ocupat, întîrzie. Și lui Dostoievski i se controlau scrisorile; încă un motiv să mă simt mare! La trecuta conferință a scriitorilor am vrut să atac această problemă
Ea mi-a promis că-mi va păstra scrisorile într-un sutien uriaș by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13737_a_15062]
-
în brațele mele. Pe atunci, viața mă trăia și eu mă lăsam trăit fără să crâcnesc. Nu vedeam nimic scandalos în mediocritatea abisală în care mă complăceam, iar Lisa era prea ocupată cu infidelitățile ei bolnăvicioase pentru a-mi face reproșuri. Destinul anunțat cândva fastuos îmi jucase o festă urâtă, dacă nu cumva mi-o jucasem singur, dar n-ar fi servit la nimic să mă plâng. Traversasem amorf vârste și situații, nu știu cui îi semănam sau dacă semănam cuiva, dar obstinația
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
care te regăsesc și care te reflectă. Cealaltă n-avea chip; aceasta are, și e chipul tău. Este fructul unei exasperări și conține, vizibil, o grămadă de aluzii care au un raport direct cu vicisitudinile existenței tale. În privința limbajului însuși, reproșul pe care ț l-aș face este că folosești prea multe "franțuzisme", care au prin forța lucrurilor o valoare abstractă, chiar filosofică sau chiar tehnică, ceea ce-mi pare că dăunează minimului de naivitate pe care trebuie să-l comporte
O scrisoare inedită de la Emil Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13793_a_15118]
-
povestitorul se răzgîndise? n-ar fi fost nici o brînză prin preajmă nu era nici urmă de mioară care să se fi abătut (temerar?) de la firul poveștii așa că m-am întins în iarbă și am privit cerul cu sutele sale de reproșuri strălucind ca niște ochi de lup Întîmplare cu cerc ca în jocul acela din copilărie cu multe cercuri aruncate înserarea cădea și ea se înțepenea în jurul turnului din capătul străzii pînă cînd fetița se apropia și niciodată n-am să
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
carte, Suburbanele Bucureștilor urmate de nuvela Fratele meu geamăn, confirmă această constatare. În urma unei lecturi strangulate de imperativul autenticității, nu s-ar zice că lumea lui Cătălin Țîrlea este recognoscibilă. Autorul se dovedește a fi conștient de un asemenea posibil reproș și-și reînnoiește convenția cu cititorul. În povestirea Un mister, centrată pe stranietatea apariției unui insuportabil miros de pește într-un bloc confortul doi din cartierul Primăverii, scriitorul se întreabă cu o reținută ironie: "Știu eu ce-o să zică-acuma
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14304_a_15629]
-
făceau încă și mult neînsemnat. Pe de altă parte, nu se putea refuza austriecilor și nemților anumite concesii. În primele zile ale încleștării chiar, un tren militar german transportînd marinari în Turcia trecu prin țară. Întîmplarea stîrni proteste și vii reproșuri în gazete. Pricepînd sensul curentului principal de conștiință, austriecii și nemții întăriră activitatea de prozelitism. Prin persuasiune și corupție ei își atingeau adesea scopul. Activau deschis, la lumina zilei, astfel că scandalurile se țineau lanț. Contele Czernin, minisitrul Austroungariei, avea
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
povidlă de prune și unt bleu, îmi scarpină eczema nemărturisită, turtește-o deznădejde, două, potrivește în lopățele fracturile afective etc. Și tam-nesam, iarăși ghionturi, izbaiuri, bălăceli cu călcîiul în intimitatea inimii (vai!, cele patru camere de taină și sînge cald), reproșuri, insulte înșurubate-n încheieturile mîinilor, în carnea sufletului...
Îngerul mototolit (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14998_a_16323]
-
c-o picătură infimă de venin muieresc în colțul gurii. Pe doamna Gabi n-o cunosc atât de bine ca pe celelalte, dar garantez că așa e. Am văzut-o cum povestește despre fetele care-i întârzie lucrările, cu puțin reproș părintesc, dar fără răutate, am văzut-o cum se poartă cu clienții, am văzut-o cum se poartă cu mine, dar, mai cu seamă și în primul rând, am simțit-o. De mine, doamna Gabi s-a îndrăgostit din prima
Povestiţi-mi despre un om bun by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21298_a_22623]
-
să te aștepți. Eu, unul, n-o mai citesc de multă vreme, pentru că nu mă mai amuză nici umorul rasist, nici cel misogin și nici cel homofob. Am facut alegerea asta pentru liniștea mea, nu ca să le fac lor un reproș. Cei care o citesc, drept să vă spun, mi se par puțin farisei atunci când își dau ochii peste cap. Iar când îi cer lui Mircea Dinescu să-i ia lui Radu dreptul de semnătură, suntem în plin Caragiale. Mai rămâne
Suflet de troll by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82381_a_83706]