5,495 matches
-
pieziș, sec, cu care trasează portretul mamei. Un tu, altfel rareori pronunțat, e imediat semn al autorului disociat de narator, nuanță în plus, vorbind despre cel care se așează acum pe scenă, în chip de peronaj privilegiat. I s-a reproșat lui Nadeau lipsa de stil. Nadeau recunoaște „Sunt obișnuit să scriu: sute, mii de articole, cîteva opere întîmplătoare. Aici e buba: sînt jurnalist, nu scriitor cu adevărat." Cititorul cărții lui Nadeau va fi totuși surprins plăcut de mobilitatea tonului. Nadeau
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
reconstruirea dreptei. Cam neconvins, ce e drept. Am aflat totuși din ziare că face parte din conducerea unei fracțiuni țărăniste disidente. Ciudată mișcare A mai fost și "războiul" cu critica literară pe care, pe neașteptate, l-a declanșat N. Breban, reproșându-i acesteia dezangajarea, fuga de pe câmpul de luptă. Despre critică a afirmat că este "zona cea mai deficientă a scrisului românesc de azi", întâlnindu-se în această părere cu Mircea Cărtărescu. Unii au văzut însă la N. Breban mai degrabă
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
Purtându-se astfel ei nu-și mai fac, desigur, datoria. Polemismul îndeajuns de violent al lui N. Breban ( până și în "confesiuni" este violent, cum avertizează din titlul unei cărți) era de așteptat să genereze reacții, replici. I s-au reproșat, nu tocmai la obiect, fluctuațiile de atitudine din trecut, colaborarea cu vechiul regim, uitându-i-se disidența reală din 1971, când a dezaprobat public Tezele din iulie. Mult caz s-a făcut de niște dedicații pe volume oferite cândva soților
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
Kinderstube" - ne surprindea o voce metalică, ce adăuga pe un ton batjocoritor: "Nici nu puteați fi în altă parte". În halatul său alb, Herr Doktor Ambrosius venea din cabinetul său de consultații. "Este ora șase" - preciza doctorul, ca și cum i-ar reproșa Sibylei că uitase vreo îndatorire. "Ceasornicul acesta întârzie două minute". În partea de jos a tabloului, sub apele întunecate ale pârâului, sub cărările ce duceau spre moară, spre pădure, prin buruieniștea câmpului apărea cadranul alb cu cifre negre al unui
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
datora arta cântului, în care era deja maestră când l-a cunoscut, Schwarzkopf îi datorează lui Legge fantasticul prestigiu pe care înregistrările din Mozart și Richard Strauss aveau să i le aducă. întâlnirea lor a început în mod exploziv, Legge reproșându-i la o primă audiție o eroare muzicală pe care nu o făcuse. Cu partitura în mână, Schwarzkopf l-a obligat pe acel tiran luminat al industriei discului să-i ceară scuze în fața celor prezenți. Ceea ce Legge a și făcut
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
omenești. în Noaptea pragurilor, saltul intelectiv ar produce privilegiați dezumanizați, privați de fascinația așteptării, a pragurilor dintre spații și timpuri. în linia complementarității, autorul propune personaje care coboară pe axa ontologicului, orbite de căutări, cărora participantul la insolit, străinul, îi reproșează: "nu-ți pasă că murim înăbușiți de propria-ți descoperire" și îl ucide cu arma pe care nu o inventase încă (Judecătorii). Creatul este, în ambele cazuri, o ardere a etapelor firești ale timpului. în ceea ce privește organizarea textului, remarcăm preocuparea autorului
Literatura SF by Gabriela Toma () [Corola-journal/Journalistic/10451_a_11776]
-
10 iulie sub semnătura lui Tiberiu Lovin și purtînd titlul de scandal Institutul-fantomă de studii orientale. Ziaristul incrimina cîțiva cunoscuți cărturari, punîndu-i sub semnul "amatorismului și imposturii". Lui Radu Bercea, directorul Institutului de Studii Orientale "Sergiu Al.-George", i se reproșa că, deși nu are diplomă în specialitate, boicotează "încercările de promovare ale adevăraților orientaliști". Lui Andrei Cornea și altor angajați la I.S.O. - că, în paralel cu funcția de cercetători, sînt și universitari. Că vin la Institut "doar cînd au
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10445_a_11770]
-
obicei de a-și suge degetul mare, confruntat cu o groază de dificultăți: părinții îl vor da la o facultate aproape de casă, el tînjește după NYU, fata pe care o place nu-l acceptă așa cum e, la școală i se reproșează că nu depune suficiente eforturi, iar mama (Tilda Swinton, și producător executiv) pare îndrăgostită de un star TV. Ca atare, Justin începe o saga în încercarea de a se vindeca: de la hipnoza pe care i-o drege stomatologul său (Keanu
Regenți, scriitori și un stomatolog by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10459_a_11784]
-
și obsedat de adevăr. El ne oferă, peste timp, cel mai frumos și cel mai veridic act de identitate al poporului român.”. După ce menționează că Iacob Grimm (unul dintre celebrii frați, autori de literatură fascinantă pentru copii și tineret) îi reproșa contemporanului său, Carlo Troya, că ,,în condițiile istorice complicate ale Italiei din acea vreme (...), se ocupă de istoria dacilor” -, exegetul Dumitru Ioncică evocă descrierea caracterului lui Troya realizată de istoricul francez Charles de Tocqueville, care afirmă: ,,...a uitat repede prezentul
CARLO TROYA a scris istoria europeană REALĂ ! [Corola-blog/BlogPost/94300_a_95592]
-
Poate că Valentin Mihali nu va fi fost străin de momentul împăcării istorice dintre Constantin Noica - filosoful ființei și devenirii convins că teatrul nu trebuie să lase omul cum îl găsește -, care, după decenii de rețineri, în care i-a reproșat prietenului din tinerețe, Eugen Ionescu: “Nu vezi ce Don Quijote răsturnat ai devenit?”, descoperă, în sfârșit, o “piesă cu mesaj”, Rinocerii. Referindu-se la acest moment, Eugen Simion reliefează, parcă pe aceeași linie cu artistul vizual Robert Wilson: “Aici, da, filosoful
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
de la naivitate și inocență la sadism. El oferă șansa plătirii unor polițe pentru nedreptăți suferite în viața reală, este replica autoarei la întîmplările plăcute sau mai puțin plăcute ale existenței. O spune singură, ca un răspuns dat celor care-i reproșează lipsa de aderență la moda poetică a timpului: „S-a spus despre mine că despart cupluri, că sînt căpușă pe cupluri, că nu am caracter, că sînt securistă (sau am fost, mă rog), că sînt meschină, că fac pe bolnava
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
a scris despre poporul român în perioada respectivă, sistematizînd materialul bogat după diferitele aspecte ale acestei imagini. Sper că bibliografia mea - care cuprinde cîteva sute de titluri - va fi de folos și pentru alte direcții de cercetare. - Unii v-au reproșat totuși fie o anumită „indulgență”, trecerea cu vederea a unor defecte ale românilor, semnalate de autorii germani, alții v-au reproșat, dimpotrivă, „severitatea”. Știu că la noi s-a încercat, s-a propus traducerea lucrării dumneavoastră înainte de 1989 și au
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
care cuprinde cîteva sute de titluri - va fi de folos și pentru alte direcții de cercetare. - Unii v-au reproșat totuși fie o anumită „indulgență”, trecerea cu vederea a unor defecte ale românilor, semnalate de autorii germani, alții v-au reproșat, dimpotrivă, „severitatea”. Știu că la noi s-a încercat, s-a propus traducerea lucrării dumneavoastră înainte de 1989 și au fost niște indicații venite de sus, deci, pe plan politic, încît cartea n-a putut fi tradusă decît după 1989. - Sigur
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
un om normal propunea asemenea titluri fără să aibă intenția de a trage cu ochiul spre galerie: „Ați văzut cum le-am copt-o?!” Pe de altă parte, „temele” se conformau perfect spiritului vremii. Oricine-ar fi îndrăznit să-i reproșeze că își bate joc de sistem, ar fi primit replica usturătoarte că dl. Popa nu face decât să urmeze indicațiile partidului! Pe această coardă — sfidătoare și dubioasă în același timp — a evoluat mereu Marian Popa. Scria la „Săpămâna”, dar articolele
O partidă sado-maso cu Nenea Iancu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13230_a_14555]
-
românească), descoperirea prozelor inedite ale lui Alexandu Vona, atașamentul din totdeauna față de poezia lui Bacovia (ale cărei urme se văd într-unele poezii). Sînt în Recursul la memorie rînduri dure, neiertătoare despre Caraion, dar și despre Marie-France Ionesco (Mălăncioiu îi reproșează controlul excesiv asupra moștenirii nu numai literare, dar și critice a tatălui ei), dar și altele de mare duioșie dedicate lui Lucian Raicu, Virgil Mazilescu, Emil Botta, Marianei Marin și începuturile ei încurajate de Nora Iuga, George Almosnino sau Nicolae
Cerul înstelat deasupra mea... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13234_a_14559]
-
era înainte de amiază, la unele mese erau așezați oameni care mâncau carne și pește și beau bere. Betty a comandat pentru ea cafea și prăjituri, iar pe mine m-a convins să iau ouă cu chifle și cafea. Chelnerul ne reproșă din priviri că am comandat un mic dejun întârziat în locul unui dejun timpuriu. De la celelalte mese eram priviți cu o anumită curiozitate. Betty arăta prea elegantă pentru un însoțitor ponosit ca mine. - Cât timp a trecut, mă întrebă ea, de când
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
Tarantino este Florin Lăzărescu. În volumul, editat on-line, Șase moduri de a-ți aminti un cal, prozatorul ieșean are o proză intitulată chiar Pulp Fiction, numai că Florin Lăzărescu știe să scrie foarte bine și tot ce i se poate reproșa (deși proza respectivă e doar un exercițiu - reușit - de virtuozitate), e epigonismul. Partea proastă e că, în cazul romanului de față, nu Pulp Fiction trebuia luat ca model, ci un alt film (cel mai recent) al lui Tarantino: Kill Bill
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
Oho, să nu zicem vorbă mare, dar după dl Pruteanu, dl L.I.S. devine un candidat sigur la Partidul „România Mare”. Cel puțin ca mod de gîndire! l Din presa de la finele primei săptămîni din octombrie, aflăm că dl Năstase a reproșat versiunii românești a Raportului de țară întocmit de Comisia Europeană că este o „traducere fără suflet”. În Dilema nr. 552, la rubrica Cu ochii-n 3,14, citim într-o notă că firma Adorama are următoarea reclamă: „ Mobila ta de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13375_a_14700]
-
cu gard înalt de protecție, aparține celui de al doilea personaj politic din țară, președintelui Senatului, dl N. Văcăroiu; cealaltă, la capătul unui drum aproape inaccesibil, veche, pe cale de prăbușire, neîntreținută, este casa memorială L. Rebreanu. Nu e nimic de reproșat dlui Văcăroiu, care are tot dreptul la o casă proprie, fie ea și reședință secundară, de vacanță, și chiar dacă se nimerește lîngă fosta reședință secundară a marelui romancier. Dar MCC oare ce păzește? Revendicată sau nu de urmașii scriitorului, casa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13392_a_14717]
-
cine știe pe unde. Nu-mi făceam iluzii că ar putea să-mi zboare pe lîngă ureche. Mi-am fredonat singur ceva. De m-ar fi auzit musca, poate că trecea pe aici. Am fi fredonat în duet. Să-mi reproșez că am fost cum sînt? Nu pot să mă gîndesc la o femeie fără să nu mă gîndesc la altă femeie. Una credea că o iubesc și cealaltă credea că o iubesc. Le iubeam deopotrivă. Fără rea intenție. Le cădea
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
La un moment dat tot le confunzi. M-au ajutat cuvintele de alint. Două, trei, ajung. Abia acum îmi dau seama că nici o femeie nu a vrut să-i spun pe numele ei adevărat. Dragostea te face surd. Nu îmi reproșez nimic. încă de pe-atunci eram mulțumit dacă una mi se adresa uneori cu numele celuilalt. Scrisorile de dragoste le scriam fără formula clasică de adresare. în loc de asta foloseam cele două, trei, cuvinte de alint. însă la adrese trebuie să
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
protestatară, foarte incomodă pentru autorități, aflată mereu în vizorul Securității. Cine sînt eu?, de ce nu sunt ca toți ceilalți?, pare a se întreba la tot pasul - în volumul Regele se-nclină și ucide - fetița de origine germană căreia i se reproșează fără contenire crimele lui Hitler (ca și cum Antonescu ar fi fost aliatul lui Churchill), eleva de la internatul Liceului German din Timișoara, devenită țintă a glumelor colegilor pentru că germana ei dialectală, vorbită la țară, nu se potrivește cu cea de la oraș și
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
Umilința cotidiană a germanilor, făcuți responsabili de crimele lui Hitler deși generația născută după război nu mai avea nici o legătură cu acestea, ca și reproșul că "mănîncă pîine românească", pe care îl auzea cu regularitate autoarea atunci cînd i se reproșau, în anchetele Securității, pozițiile ostile la adresa puterii comuniste (deși familia sa era stabilită pe aceste meleaguri de 300 de ani și, mai mult, după război a fost deposedată abuziv de pămîntul pe care îl deținea și deportată), demonstrează că viața
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
trecerea lui ?tefan în rîndul sfinților a provocat diverse nedumeriri, din cauza a diverse amănunte despre existența nu tocmai sfîntă a domnitorului. Ștefan, o știm din Cronici și din documentele vremii, n-avea nici pe departe profil de sfînt. Contemporanii îi reproșau păcate politice și nu numai. Iar Neculce, cronicarul, scrie despre el, din surse, cum am zice azi, că era "degrabă vărsătoriu de sînge nevinovat". Că viitorul sfînt era și cam afemeiat, iarăși există mărturii. Poate că unele dintre ele erau
Scandalul lui Fane by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12057_a_13382]
-
în puterea alchimică a texistenței. Poetul nu este, aici, decît cel înzestrat cu har a cărui datorie este să transmită ce vede - ca verb derivat al viziunii: "vai de poetul mai Ťdășteptť decît cartea sa", scrie undeva Marian Drăghici. Aș reproșa, totuși, prezența, din Lunetistul, a tematicii "sforilor istoriei": nu mi se pare o miză estetică de exploatat. Dar Marian Drăghici o abandonează repede, după ce-și va fi satisfăcut ambiția poemului total. Incitante devin însă începînd de acum intertextualitățile tot
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]