143 matches
-
Paul Goma evoluează printr-o serie de despărțiri. Fuge din Basarabia, împreună cu familia, de frica rușilor care aduc comunismul și persecuția. Ajunge în Ardeal, unde refugiații basarabeni nu sunt deloc iubiți și înțeleși, cum se așteptau. Dimpotrivă, sunt persecutați, chiar repudiați, suspectați. Crezând că se salvează la români, basarabenii refugiați urmează o altă serie de umilințe și de suferințe. Despărțindu-se de rușii sovietizanți, de basarabenii resemnați cu ocupația rusească, refugiații descoperă că, în 1949, românii (la început, numai ardelenii) sunt
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
au fost clandestine, trăind departe de ochiul aprobator al autorității dominante. Ele au rămas la stadiul sectelor religioase sau al oficinelor filozofice. Din ele s-au născut ereziile lumii sau simplele eresuri ale superstiției umane. Au fost interzise, condamnate și repudiate, dar au reușit cel mai adesea să reînvie sub altă formă. Într-un cuvînt, au fost persistente, maleabile și viguroase, altminteri ar fi pierit cu totul din memoria noastră. Gnosticism, alchimie, astrologie, arte divinatorii, doctrine cabalistice, practici magice sau învățături
Oficina păgînilor luminați by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10702_a_12027]
-
o întreagă floră instinctuală care iese extatic la lumină ca un ciorchin de poezie, calinerii, inefabil care dau farmec vieții-viață sau ca o epură, sublimată artistic în literatură". întrebarea pe care și-o punea Baudelaire dacă actul sexual ar trebui repudiat "cu mîrșavă ipocrizie" nu mai constituie azi decît un simplu ornament al temei. Pudibonderia în jurul acesteia a încetat de mult să mai funcționeze și, în consecință, preocuparea noastră actuală este cît de departe am putea merge pe calea detabuizării sexului
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
umărul ei cu ochii țintă la trandafir. Senatorul îi cuprinse mijlocul, își ascunse chipul la subsuoara ei de animal de munte și se lăsă pradă groazei. După șase luni și unsprezece zile avea să moară în aceeași poziție, înnebunit și repudiat în urma scandalului public din pricina Laurei Farina, și plîngînd de furia de a muri fără ea. (din volumul Incredibila și trista poveste a candidei Eréndira și a bunicii sale fără suflet, în curs de apariție într-o nouă traducere la Editura
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
de conformism și de inerție interioară. „Eu voi avea o moarte de balanță!” scriam încă în volumul de debut, iar această temă s-a asociat treptat cu obsesia marginii, a limitei constrângătoare, simbol ambiguu al echilibrului dorit tot atât cât repudiat, în măsura în care semnala tocmai pericolul „cumințeniei”, al împiedicării contactului cu viața vie de dincolo de contemplație, al unei, în fond, sterilități premature. De aici încolo, calea era deschisă către o multiplicare a semnelor frustrării, ca, de pildă, fereastra cu deschidere geometric-limitată spre
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
al împăcării, iar ortodoxismul călător pe meleaguri catolice e discret și nicidecum afișat. Postmodernitatea stimulantă îmbracă smerenia cristică profundă în hainele unui discurs eficient, orientat spre actualitate, demonstrînd că se poate și altfel, și împăcînd cititorul sceptic cu o religiozitate repudiată cîndva din considerente estetice. Teodor Baconsky, Ispita binelui. Eseuri despre urbanitatea credinței, București, Editura Anastasia, 1999, 318 p., f.p.
Urbanitatea credinței by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17297_a_18622]
-
care s-a căsătorit lungi scrisori de dragoste la care nu așteaptă nici un răspuns. În cele din urmă, Angela Vicario și soțul ei vor fi împreună. Românul este și o poveste de iubire, între un soț dezonorat și o soție repudiata, o poveste cu un farmec uluitor provenit din neobișnuitul ei. Moartea lui Santiago reprezintă, poate, sacrificiul constitutiv al acestui cuplu. Mai ales că, așa cum spuneam, Nasar simbolizează spiritul locului, în vreme ce Bayardo Șan Român, soțul Angelei Vicario, este străinul. Pătrunderea lui
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
cîtă"). Reacție postromantica față de filosofia academică, cu ecouri ale vitalismului și ale nietzscheianismului, Nae Ionescu a considerat filosofia autentică o reflecție liberă, opusă raționalismului și scientismului. Studierea operelor filosofice ale antecesorilor, în scop de exegeza și comentare, era contestată și repudiata, ca și apelul la exegezele unor autorități în materie. Încuraja și practica reacția spontană a unei minți proaspete, eliberată de idolii culturii filosofice convenționale. Pornind de la mărturisirile lui Mircea Vulcănescu, autorul nostru amintește că Nae Ionescu a refuzat să scrie
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
opera marilor clasici universali s-a făcut la noi, în anii cincizeci-saizeci folosindu-se acest pretext). În schimb trebuiau traduși, abundent și integral (și nonvalorile) scriitorii ruși și elogiata în absolut știință și arta Centrului (URSS). Genetică lui Mendel era repudiata cu asprime (la noi, în anii cincizeci nu se vorbea decît cu suburbana ironie de "teoriile lui popa Mendel") și în locul ei aduse în prim plan stupide teorii transformiste (miciurinismul, absurdele experiențe ale Olgăi Lepesinskaia). Asaltat de o concentrată, strînsă
TULBURăTORUL TABLOU AL UNEI EPOCI by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17696_a_19021]
-
poate fi comunicat și împărtășit, în mesaj și comuniune. Nu are importanță dacă emoția e colorată cu ardoare patriotică, sau cu mutismul plânsului de doliu, cu exuberanța unei iubiri ce se sufocă în propria ei fericire, cu sentimentul de abjecție repudiată sau cu abstracta etajare de «sentimente» ale inteligenței. Necesar, absolut de neînlocuit, ca alianța apei cu lumina, în taina fotosintezei, rămâne doar acel imperativ de onestitate. Și iar trebuie să spunem că nimeni nu știe precis ce este onestitatea emoției
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
l putem face, bazîndu-te doar pe ceea ce spun alții despre el, poate îmbrăca cele mai aiuritoare forme. Aproape că e un prilej de uimire să vezi cum, în aceeași secvență de timp, un singur om poate fi îndrăgit și deopotrivă repudiat. Din acest motiv, se poate spune că, în lumea românească, există o marjă de eroare portrestică ce face ca un om cu o singură identitate psihologică să poată avea mai multe imagini publice. E ca și cum l-ai supune unui lanț
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
sau nu, o s-o iau. Urmează o pauză. Domnișoara Marsh zâmbește cu gingiile ei pe două nivele. ― Minunat, domnule Stephanides, spune ea fără entuziasm. Desigur, totul depinde de aprobarea creditului. Dar acum e rândul lui Milton să zâmbească. Oricât de repudiată ar fi fost existența sa, sistemul punctelor nu era un secret. Harry Karras Încercase să cumpere o casă În Grosse Pointe cu un an Înainte. Același lucru i se Întâmplase și lui Pete Savidis. Dar nimeni n-are să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fotografia pe care o cenzurasem. Am Încercat să alung un gând nelalocul lui, amintirea acelei seri În Piemont... Am apropiat fotografia și am citit dedicația. Spunea: „Fiindcă eu sunt cea dintâi și cea de pe urmă. Eu sunt cea onorată și repudiată. Eu sunt prostituata și sfânta. Sophia”. Trebuie să fi fost după petrecerea de la Ricardo. Sophia, șase litere. Dar de ce mai trebuia să le anagramez? Eu eram cel care gândea Întortocheat. Belbo o iubește pe Lorenza, o iubește tocmai fiindcă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
știu dacă Într-adevăr cavaleria spirituală este chiar lucrul ăsta de care v-am vorbit, dar desigur există legături care supraviețuiesc dincolo de orice divizare”. 50 Pentru că eu sunt cea dintâi și cea de pe urmă. Eu sunt cea onorată și cea repudiată. Eu sunt prostituata și sfânta. Fragment din Nag Hammadi, 6, 2) Intră Lorenza Pellegrini. Belbo se uită În tavan și mai ceru un ultim martini. Era tensiune În aer și dădui să mă ridic. Lorenza mă reținu. „Nu, veniți toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
m-ai respins, spunându-mi că vreau să te cumpăr, când de fapt aveai pe altcineva, ce-mi rămânea mie de făcut dacă, văzându-te pe tine, am învățat să iubesc? Nu știi oare ce-nseamnă amărăciunea, ce înseamnă afecțiunea repudiată? — Lasă, Augusto, dă-mi mâna; o să ne mai vedem, dar să ne înțelegem, ce-a fost a fost. — Nu; nu ce-a fost, nu ce-a fost; nu, nu, nu! — Bine, bine; te așteaptă Rosario... — Pentru Dumnezeu, Eugenia... — Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Cum să Îți spuneam, nici nu am Înțeles de ce fusese nevoie de aceste memorii, dacă așa-zisa lui vină de a fi aparținut unei familii cândva Înstărite și de a fi fost fratele unui aviator devenit celebru Într-un război repudiat acolo nu se prescrie! Probabil firea activă a acestei ultime doamne Dobrotă a determinat-o să Încerce și imposibilul. Dar, și cu aceste memorii, și fără ele, era evident de când s-au căsătorit că avea să le fie destul de greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
care îi justifică renumele periferic” (Emil Cioran, Schimbarea la față a României, ediția a III-a, revăzută și autorizată de autor, Editura Humanitas, București, 1990, p. 179). Cu deosebirea esențială că tradiția internă este negată integral, iar cultura tradițională țărănească - repudiată ca minoră și „fatalistă”. Mai „futurist” și mai „constructivist”, în această privință, decît Vinea și Iancu (care valorizau nonfigurativul artelor populare), eseistul disperării admiră „cultura de tip funcțional”, monumentală și industrială, arhitectura lui Le Corbusier, muzica atonală, filozofiile nesubstanțiale, costumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu am crezut că era adevărat. Pentru că așa a hotărât o furnică! răspund. O furnică? O furnică Împărată!? mai spune ea. Închid și eu și ea. Și cum stăteam întins în iarbă cu ochii închiși, mă simțeam ca un Gulliver, repudiat și leneș, în țara binecuvântată a eternelor lucrătoare. Caravana de vele se scurgea lent și surd pe lângă umărul meu, iar eu îmi imaginam cum tocmai trecea Împărătița Furnică, cu coroana de sârmă pe cap, într-o lectică purtată de patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Se închină pe rând câte o cupă pentru sentimentele vechi și obosite. Ele au rămas multe fără adresă, ca niște cordoane eterice de energie, desfăcute de obiectul lor. Se închină pentru sentimentele vagi și subțiate sau pentru cele neîmpărtășite sau repudiate. Dar mai ales, pentru cele noi, puternice și încrezătoare se închină, sau pentru cele latente, neconcretizate încă, pentru că la ele ne gândim continuu și ne bucură clipa. Pe masă, pe lângă cupele de vin, se află un platou cu banane pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Dante avu timp să Îl studieze. Postulanții care veneau dinspre partea stângă erau privilegiați În mod sistematic față de ceilalți. Ca și când, pentru arbaletier, stânga ar fi fost partea celor merituoși, În timp ce dreapta, printr-o stranie răsturnare a normei universale, era partea repudiată. În orice caz, Dante se aruncă puternic spre partea stângă, ajungând printr-un ultim efort la poalele butoiului. — Sunt Dante Alighieri, prior al cetății Florenței. Cer audiență imediată la vicarul lui Bonifaciu, spuse el pe tonul cel mai solemn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
spulberată, cărțile retrase din circulație. Un gând de salvare În Franța - și el eșuat: o nouă viață, sub un alt nume (Melmoth, vagabondul proscris din romanul lui Charles Robert Maturin). Ceea ce urmează e o ruină totală, psihică și fizică: renegat, repudiat, blamat, supus oprobriului public și unui linșaj de presă, măcinat de o suferință mai veche a urechii și de o meningită care Îl răpune. Încă o dată (din păcate Însă și ultima), Parisul se dovedește pentru el un loc de refugiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cei doi prieteni își revăd chipurile de altădată și chiar urcă pe o mini-scenă (al doilea cadru care se descoperă ochiului de spectator) pentru a juca un fragment dintr-o piesă cu și despre comuniști. Așa se strecoară fiorul întrebării repudiată multă vreme și care va crește pînă cînd va deveni o tortură: am fost sau n-am fost vinovat în timpul comunismului? A doua seară este și cea care determină acuzația personală, totul pornind de la o înscenare. Sunt aduse dosarele de la
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
copiii orfani sau abandonați de părinți provenind din familii dezorganizate, copiii maltratați, copiii vagabonzi, cei cu tulburări de comportament, cu intelect limitat, imaturi din punct de vedere emoțional-afectiv etc. că Femeile cu probleme speciale de ordin social: văduve, femei maltratate, repudiate, prostituatele. Pentru această categorie măsurile de asistență socială vor fi diferențiate În raport cu nevoile lor. Se indică aplicarea unor măsuri protective, În scopul revenirii lor În familie, În societate, În activitatea profesională. dă Bătrânii reprezintă o importantă parte din populația cu
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
moderne, a publicat tălmăciri franceze din feluriți poeți și prozatori. În zona aceasta, a transpunerilor din opera yourcenariană, e ușor de observat că preferințele au mers către volumele definitorii cele de ficțiune în proză, traduse în totalitate, cu excepția unicului text repudiat chiar de autoare, La Nouvelle Eurydice; în intervalele dintre acestea, apăreau cele trei tomuri din cronica de familie, una din cărțile de eseuri și alta, de interviuri. A reda anumite unități lexicale (ca arhaismele sau termenii cu valoare etimologică marcantă
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
considerate de avangardă. Adolescentul exersează, nonșalant, discursul suprarealist sau cel expresionist (Sania, O pasăre albă pe marginea lumii, Salamandra, Buchetul de garoafe), dar cochetează la fel de relaxat și cu poezia de inspirație orientală (seria de Hai Ku-uri) ori cu pe nedrept repudiata specie a pastelului (Fascinație, Viola tricolor, Cântecul inimii zburătoare). Lecturile sale preferate (Rimbaud și Baudelaire, Poe și Rilke, Ion Barbu și Arghezi, Urmuz și Tonegaru) îi amplifică însă vagele presimțiri ale cutremurului ce îi va răscoli, mult prea devreme, existența
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]