287 matches
-
partid. Comună tuturor ordinelor era organizarea centralizată a Prokuratura care, pe toată durata epocii socialiste și-a asumat sarcinile tradiționale ale unui institut cu mari puteri de control asupra administrării justiției. După cum s-a afirmat deja, în Iugoslavia, chiar după repudierea stalinismului de către Tito, organizarea și funcționarea justiției nu s-au desprins niciodată de temeliile dreptului socialist. În Serbia, respectarea rule of law nu a fost niciodată evocată, nici măcar de formă, în agenda partidului iugoslav (Carter 1982). Serviciile de securitate jucau
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
a simbolului la semn este una din urmările concrete majore ale principiului arbitrarietății semnului și este prezentă peste tot în structuralismul francez, chiar și acolo unde acest principiu nu este invocat. De aceea am putea considera ca marcă a structuralismului repudierea simbolului și transferarea sarcinilor sale de semnificare semnelor incluse în sistemele lor semnificante. Că această trăsătură reprezintă o marcă unitară a structuralismului ne-o dovedește generalizarea ei în pozițiile structuraliste radicale până la a contrage la semn nu numai simbolul ci
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
mult un subiect decentrat și divizat. Existența unor Semne ale Literaturii face posibilă o teorie semiologică a literaturii, care în opoziție cu istoria literară, este o "știință a literaturii (sau scriiturii)" care nu impune operei literare un "sens plin" în numele căruia repudierea sau renunțarea la alte sensuri ar fi îndreptățită, ci caută "sensul gol" care le susține pe toate celelalte. Ceea ce caută Barthes nu este conținutul, semnificațiile individuale ale textului literar, ci structura sistemului care le face posibile, nu "mesajul"; ci "codul
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
răsturnarea relațiilor de putere în beneficiul națiunii imperialiste. Aceasta va fi câștigat o victorie nesângeroasă, dar decisivă asupra unui oponent care nu cunoștea diferența dintre compromis și conciliere. Germania și-a afirmat politicile revizioniste în mod deschis în 1935, odată cu repudierea prevederilor de dezarmare ale Tratatului de la Versailles, argumentând că nici alte state nu au dezarmat și făcând trimiteri la evoluția înarmării Franței și Rusiei. Privit în sine, separat de obiectivele ulterioare, raționamentul nu era cu totul nejustificat din perspectiva principiului
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
drepturilor femeilor, pentru protejarea mediului înconjurător, pentru combaterea foametei în lume, pentru oprirea vânzării de arme către regimurile represive și pentru respectarea drepturilor omului. Acest activism era un îndemn adresat poporului american de a trăi conform idealurilor sale, nu o repudiere a convingerii că America este o țară minunată. Protestatarii susțineau că adevăratul spirit al Americii era subminat de către liderii săi, care se bazau prea mult pe folosirea forței, practicau un dublu standard în ceea ce privește drepturile omului și acordau prea puțină atenție
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
posibile și adevărate/ Decât când țesătura lumii/ Începe să se destrame. Or eu/ Sunt viu și uman.» Scara de oricalc/ De deasupra-i dispăru, ca o lucire întâmplătoare./ Trupul i se restrânse brusc în forma pieritoare” (O viziune intermediară). Însă repudierea viziunii nu conduce la cantonarea în minimalismul biografic, de vreme ce există și o anume ocultare a planului imediat, având ca supape reveria și histrionismul. Numai că imaginarul nu permite, ca la Mircea Cărtărescu, instrumentarea sa ca vehicul al decolării, iar fanteziile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
Oarecum surprinzător, după ce i-a vegheat și i-a încurajat începuturile literare, îl critică tocmai pentru că urmează o carieră în domeniul literaturii. Nu era prima dată când Heliade Rădulescu adresa un asemenea reproș. Cu doi ani mai devreme, făcuse publică repudierea lui Grigore Alexandrescu. Cele două situații se asemănau aproape în toate privințele. Poetul era mai tânăr, întreținuse o relație de discipolat cu Heliade Rădulescu și fusese ajutat de acesta - găzduit, editat etc. La sfârșit, și pe Alexandrescu îl acuză tot
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
cu cooperarea, a oricărui proiect de “Înregimentare” culturală cu dorința de Înțelegere și acceptare reciprocă. Dacă tot suntem condamnați la coexistență, măcar să facem această trăire Împreună cât mai confortabilă și cât mai profitabilă spiritual. Civilizația noastră se desăvârșește prin repudierea tendințelor de a-l elimina pe celălalt, pe altul decât mine: “Civilizația va Înceta atunci când nu va mai fi purtătoarea tensiunii actului de a gândi către limitele alterității sale. Ceea ce străinul celălalt aduce ca insuportabil este ceea ce ea
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
mai prejos în cântare sau voce [...] Soarele contemplă lumea cu fală/ Și dintre țarcuri își scoate afară îndată telega,/ Astfel apare și Cezar, pe-un astfel de Nero admiră/ Roma"). Acestea îi oferă naratorului prilejul să fie martor și la repudierea generalizată a lui Claudius de către zei, întruchipată, se pare, prin intertext cu un vers din tragedia lui Euripide 148, Cresphontes, astăzi pierdută: "În ce-l privește pe Claudius însă, toate porunciră-ntr-un glas: Voi cu urale, cu chiot să
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
din Siena, secolul XIV), în care cetățenii să vină pe rând la putere; sarcina guvernării înțelese ca serviciu; obligația de a căuta ceea ce este util și bine pentru cetățenii guvernați; politeía, ca o formă nedegenerată a democrației antice; repudierea holismului; impunerea respectului pentru drepturile egale ale oamenilor liberi (cu amendamentul că în cetatea greacă existau categorii sociale care nu intrau în comunitatea "cetățenilor"; nu erau doar marginali, ci erau excluși de la viața politică; în tratatul Politica există chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
antipoeticului lui Arghezi, ermetismul și infrarealismul barbian, avangardismul, dadaismul, suprarealismul, poetici contemporane (N. Stănescu). Pentru a sugera mai bine complicațiile sufletului modern era necesară o sincronizare cu lirica occidentală; iar proza a căpătat o nouă configurație prin: abandonarea tematicii rurale, repudierea idilismului și a tezismului, specifice literaturii anacronice, în favoarea citadinismului, a obiectivității și a analizei complicațiilor psihologice. Modernismul are un "sens predominant estetic", având trăsături particulare: "cultul formei", "rafinamentul limbajului și al construcției textului", "fundalul urban", "interiorizarea personajului în roman", "credința
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
aducătorul unor alte principii, scoborînd În concertul de fulgere de pe muntele Sinai cu tablele logicei noi În mîini”, se poate citi În articolul intitulat Gramatică. Iar peste cîțiva ani, Într-una din cele mai patetice confesiuni publicate În revista unu, repudierea convenției va constitui, iarăși, tema fundamentală a reflecției: „Arta [...] pretinde un material luat din neobicinuit, care să supere timpanul convenției, să-i calce În picioare rochiile de mătase, certificatele de studii. Toate raporturile și gusturile admise date de-a valma
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
obstacolul, limita, Închiderea. Însăși poetica avangardistă a lui Voronca gravitînd fie În jurul constructivismului, fie al suprarealismului, era de natură să Întrețină asemenea scheme de organizare a spațiului imaginar. În varianta sa constructivist-integralistă, exigența, de pildă, a de-subiectivizării poeziei (antisentimentalismul, repudierea retoricii, anecdoticului, cultul „obiectivității” și al sintezei intelectuale aplicate unei lumi a obiectelor ce miza pe senzație, pe o concretețe și plasticitate În stare să ofere o replică verbală materialității lumii date etc.) invita la Întoarcerea spre un afară mereu
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
stabilește și sursa din care se va face răscumpărarea. Pentru împrumuturile cu termen, acesta trebuie respectat, astfel că răscumpărările se fac anticipat scadenței, cu excepția cazurilor în care se optează pentru consolidare sau pentru alte soluții mai dure (arierate financiare, reeșalonare, repudiere). Pentru împrumuturile fără termen, răscumpărarea este facultativă, obligatorie fiind doar plata dobânzilor la scadențe. Rambursarea cu scadență unică se practică pentru împrumuturile pe termen scurt și presupune răscumpărarea tuturor titlurilor la scadența menționată, cu plata inclusiv a dobânzii. Are dezavantajul
Finanțe publice by Florin Franț () [Corola-publishinghouse/Science/194_a_137]
-
proces inflaționist puternic și de durată sau unei hiperinflații; diminuarea ar putea fi atât de puternică, în contextul unei masive creșteri a masei monetare, încât plata datoriei să se poată face în termenii ei nominali fără niciun fel de efort; repudierea - negarea/nerecunoașterea unui împrumut angajat de stat anterior și care intervine în cazul schimbărilor de regim politic 9.4 . Datoria publică Datoria publică cuprinde totalitatea sumelor împrumutate de autoritățile publice centrale, de unitățile administrativ-teritoriale și de alte entități publice, de la
Finanțe publice by Florin Franț () [Corola-publishinghouse/Science/194_a_137]
-
cu vrăjitoare a unei iubiri furioase. Johanna lui Schiller nu are nici măcar un singur punct comun cu realitatea, nici măcar cu vreo muritoare care a trăit pe acest pământ.” Ideea lui Schiller ar fi putut de fapt să constea în obligativitatea repudierii statutului de femeie că o condiție pentru obținerea succesului. Verdi și Piave reduc personajele principale la un numar de trei: Carlo VII, regele Franței, Giovanna și Giacomo, tatăl ei. Opera debutează cu o uvertura în trei mișcări. O interesantă caracteristică
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
care sigilează uniunea, și tocmai din acest motiv uniunea este indisolubilă. Dumnezeu intervine în căsătoria creștinilor care nu mai este, ca și pentru romani, un simplu contract bilateral, a cărui rupere prin consens nu comporta nicio dificultate; într-adevăr, numai repudierea, care este unilaterală, necesita pentru ei o procedură. Această concepție creștină este deja bine definită la sfârșitul secolului al II-lea cu Tertulian - Ad uxorem II, VIII, 6 - și revoluționează întreaga idee existentă despre căsătorie: indisolubilitatea este directa ei consecință
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
este deja bine definită la sfârșitul secolului al II-lea cu Tertulian - Ad uxorem II, VIII, 6 - și revoluționează întreaga idee existentă despre căsătorie: indisolubilitatea este directa ei consecință. Cum se mai poate susține că creștinii nu puteau avea despre repudiere o concepție diferită de cea a dreptului roman? La răspunsul nostru sunt aduse două obiecții principale. În primul rând, ne miră faptul că, dacă lucrurile stau așa cum am spus mai înainte, împărații creștini ar fi păstrat, deși cu numeroase restricții
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
existența unei pocăințe publice și rigoarea ei, de neconceput pentru un om modern. Unul din principalele păcate ce i se pot imputa era adulterul: continuu, de la Păstorul lui Herma, Iustin, Teofil, Clement, Tertulian, Origen, etc., cel care se recăsătorește după repudiere și cel care ia în căsătorie o repudiată sunt incluși în categoria adulterilor, așa cum sunt și pentru Evanghelie. Adulterul este o vină care influențează viața întregii Biserici: acesta are o întindere instituțională și, de aceea, juridică, care trece dincolo de conștiința
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
nu vorbesc de acest argument, și putem să gândim că declară acest lucru numai dacă recurgem la principii de interpretare inacceptabile și neținând cont de afirmațiile lor generale. Trebuie să conchidem că, dacă adulterul constituie o excepție la interdicția de repudiere, nu același lucru se poate spune în raport cu interzicerea recăsătoriei. Ca să fim mai clari, o lege generală se extinde la întreaga sferă definită de ea. Dacă se aplică o excepție, aceasta trebuie înțeleasă în sens restrâns, adică faptul că în afara câmpului
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
9. În orice caz, principiul de interpretare pe care l-am formulat puțin mai înainte își pierde mare parte din puterea lui: cum ar fi putut majoritatea Părinților să citească în Mt 19,9 permisiunea unei a doua căsătorii după repudierea datorată adulterului, în vreme ce textul pe care îl citeau era o repetiție a textului din Mt 5,32, care nu o comportă? În ceea ce-i privește pe cei care, dintre Părinții latini, citesc Mt 19,9 după forma actuală, unii ca
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
se cere o vină gravă împotriva fidelității - Isus, sprijinindu-se pe legea primitivă a lui Dumnezeu din Gen 2,24 și definind concesiune față de duritatea inimii autorizarea mozaică din Dt 24,1, restabilește legea divină originală, suprimă orice posibilitate de repudiere și, în consecință, obiectul însuși al controversei dintre cei doi rabini. O altă contradicție ar interveni și dacă Isus, după interpretarea textului actual pe care l-am semnalat, ar fi în mod simplu de acord cu versetul 9. După opinia
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
nepermisă”, porneia? Acest lucru îl înțeleg toți Părinții prin „adulter”, atunci când îl găsesc în Mt 19,9 și 5,32. Adulterul, moicheia este o specie de relație sexuală nepermisă, porneia. Sf. Vasile cel Mare, tratând despre noua căsătorie încheiată după repudiere, folosește aceste două cuvinte în mod variabil: uneori folosește moicheia - ca de exemplu în canonul 77 -, alteori consideră ca fiind o simplă porneia vina unui bărbat căsătorit cu o fată necăsătorită - canonul 21. Îi vom vedea explicația în paragraful următor
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
o nouă căsătorie femeii, permițând-o bărbatului, în vreme ce legislația romană nu avea nicio dificultate să o acorde și unuia, și celuilalt. Iar atunci când acești autori vor să dovedească atitudinea inegală a Bisericii față de bărbat și față de femeie în materie de repudiere și de adulter, se mulțumesc să citeze câteva canoane în care Vasile cel Mare enunță obiceiul existent în Capadocia, dându-și seama de o anumită discordanță între acesta și evanghelie. Făcând astfel, ei nu sunt norocoși: asupra acestui punct, Ambroziaster
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
scriitorii creștini din primele veacuri, și îi au împotriva lor pe majoritatea celorlalți. Explicațiile care urmează necesită unele distincții preliminare. Un lucru înseamnă a profera egalitatea sau inegalitatea soților în fața dreptului fundamental al căsătoriei, așa cum se manifestă în chestiunile de repudiere sau de adulter, altceva este a vedea sau nu în soț capul familiei: numai primul punct ne atrage atenția. Iarăși, aici nu este vorba de libertatea în fapt de care femeia se putea bucura în unele ambiente bogate ale imperiului
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]