451 matches
-
episod scos de la naftalină e cel cu împotrivirea publică la dărâmarea bustului mareșalului Antonescu. Dincolo de faptul că n-am auzit ca-n atribuțiile judecătorilor constituționali să fie inclusă iubirea de evrei, eu sunt, după criteriile lor religioase, evreu 100%. Îmi repugnă politicianul Vadim Tudor și PRM, dar, la momentul respectiv, am scris (și susțin și acum) că dărâmarea statuilor e o tâmpenie. Pentru că e echivalentă dărâmării istoriei. Știu, la modul informativ, fără pasiuni sau pretenții de istoric, și bunele, și relele
"Evreul" Ciutacu nu crede că Bolcaș va fi numit la CCR. Vezi de ce by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/55787_a_57112]
-
Purcărete nu e din categoria regizorilor încrîncenați, care ține cu tot dinadinsul ca el să aibă dreptate. E un artist de echipă, pentru care teambuilding-ul e esențial în reușita ulterioară. Privește lumea teatrului și procesul creației cu seninătate, dar îi repugnă teoretizările în privința propriilor creații”. Silviu Purcărete sau privirea care înfățișează nu e doar o carte cu și despre Silviu Purcărete pentru că, iată, Oltița Cîntec caută, în fapt, ceea ce aș numi o tipologie a regizorului de azi, fixată atît la repetițiile
Criticul ca o fantomă pirandelliană by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5077_a_6402]
-
că, deși a avut întotdeauna vână de publicist, Eugen Negrici s-a păstrat pe cât posibil departe de genurile fragmentare. O motivație asupra căreia criticul intervine constant e apropierea publicisticii literare din timpul comunismului de jocurile de putere. Lui Negrici îi repugnă aproape instinctiv ierarhizările, intențiile canonizatoare, valorizările emfatice. De altfel, el se și desparte de conduita critică a cronicarilor literari postbelici, refugiindu-se în „tehnicismul analitic”: „Și nu puțini au fost aceia care au crezut că trebuie să întoarcă spatele acestei
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
în ceea ce privește revizuirea Constituției. Aceasta presupune "defrișarea" atribuțiilor președintelui în asemenea măsură încât acordul din USL se traduce în transformarea lui Crin Antonescu într-un șef de stat pe post de "paiață". "Ce mi se pare odios, dincolo de faptul că îmi repugnă ușurința cu care treci peste referendum fără o explicație juridică, mă uit la funcția de președinte. Se defrișează atât de tare atribuțiile președintelui încât cred că e o înțelegere murdară: 'rămâi candidatul nostru și te facem președinte, dar chiar te
Băsescu: Te facem președinte, d-le Antonescu, dar pe post de paiață by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/37003_a_38328]
-
unui ideal i se închide la răstimpuri variabile, de unde crizele prin care trece. Neavînd o natură mistică care să-i permită crearea unei breșe directe spre numenul divin, Dan Iacob nu poate recurge la rețeta transfigurării în duh. Asceza îi repugnă, bigoția îl irită, și, în genere, ritualul religios îl rabdă în doze mici. Metanoia, dacă există, nu se numără printre experiențele pe care le are la îndemînă, iar credința, deși asumată în plan conștient, nu e un sentiment din a
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
fapta te înstrăinează alterîndu-ți sinele, pe cînd litera conceptului ucide spiritul, orice șir de abstracțiuni fiind un călău al sufletului. Între aceste granițe se mișcă tribulațiile lui Dan Iacob. Atracția acțiunii sociale nu o are, iar filosofia de aparat îi repugnă, dar în același timp nevoia unui sens spiritual îl împiedică să cadă la teapa pleziristă a plebei. Vrînd să fie un tip uman și nu o teapă subumană, autorul își satisface nevoia de spirit în trei împrejurări: citind cărți, întîlnind
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
a lui Eugen Simion și Valeriu Cristea i-au dedicat pagini substanțiale cu o bucurie netrucată. Vasile Lovinescu risca să devină după sfârșitul său din 14 iulie 1984, la 79 de ani neîmpliniți, o vedetă, ceea ce evident i-ar fi repugnat. Dar, ca la români, miracolul nu durează mult. Acalmia s-a lăsat și a acoperit cu o pătură grea de lână numele unui autor care amenința să arunce în aer toate schemele hermeneuticii literare obiș- nuite. Tot așa, în 1981
Misterul lui Vasile Lovinescu by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/3714_a_5039]
-
a Irinei Petraș și care o așază în raport de divergență față de un antropolog al morții precum Louis-Vincent Thomas este deconstruirea ritualității funerare ca adjuvant al asumării și trăirii colective a morții. „Spectacolul și scandalul social care însoțesc moartea” îi repugnă autoarei, iar ceremonialul în general, nu doar cel funerar, este considerat o formă de diminuare a autenticității trăirii. Un indicator al faptului că putem vorbi de un nivel personal al scrierii este denumirea scriitorilor supuși analizei ca martori ficționali. În
Beneficiile culturale ale morții by Adriana Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/3581_a_4906]
-
violența, văzînd în socialism doar un fel de instaurare pe pămînt a umanismului de origine renascentistă. A respins de aceea categoric revoluția comunistă din Rusia, condusă de Lenin, iar formele concrete pe care "noua societate" le-a luat i-au repugnat hotărît lui Gherea. Integrarea lui în cultura română se înfăptuise deci cu adevărat. Ceea ce rămîne din experiența, în fond ratată, încercată de acest scriitor în domeniul criticii literare sunt cîteva inovații de stil care aveau să marcheze sfîrșitul secolului al
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
i-au neutralizat efectul testosteronului. În loc de gladiatori cucerind masele dăm peste efebi ascultînd Bach și citind Gide, în loc de aristocrați răsturnînd sisteme metafizice întîlnim teoreticieni ai Portretului lui Dorian Gray. Tot ce este exces viril în sens de forță impunătoare îi repugnă homosexualului cu aceeași intensitate cu care îi displace o înjurătură spusă pe șleau. Umori simandicoase dornice de preocupări subțiri, aceștia sunt protagoniștii Castelelor din Spania. În intimitate însă, natura pederastă a lui Sirin își dezvăluie fibra vanitoasă de narcisic care
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
Baudelaire, benevolența aceasta părea să-l irite. Altfel, ar fi conceput, el, Mizerabilii: în jurul unui criminal abject căruia toate i se împlinesc și care sfârșește în lux, alături de o soție iubitoare și de niște copii adorabili. Penitența lui Valjean îi repugnă, dar îi lipsește curajul (ori, din contra, îi prisosește politețea) pentru a o afirma public. Drama lui e drama celui care a pierdut Paradisul. (Iar aici Fondane găsește argumente împotriva unei lecțiuni psihanalitice a observației). Preferă să țină seama de
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
Joyce țin de descoperirile și pasiunile tinereții sale. La Malraux l-au entuziasmat în primul rând Antimemoriile, bineînțeles prin calitatea lor cea mai de preț pentru eseistul român: absența confidențelor. Semn de mare slăbiciune, confesiunile legate de viața intimă, îi repugnă unui scriitor ca Pericle Martinescu, ce s-a dorit în jurnalele sale un martor obiectiv al epocilor prin care a trecut, un intelectual modern, fără efuziuni sentimentaloide. Iată de ce și Antimemoriile lui Malraux au găsit în el un spirit afin
Utopia autenticității by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/15348_a_16673]
-
de iarnă țesute în casă de pe soba încălzită chiar de el la Todtnauberg, nu numai bastonul de Pădurea Neagră cioplit de el însuși, ca și filosofia de Pădurea Neagră cioplită de el, totul la acest om tragicomic mă dezgustase, îmi repugnase profund mereu, numai când mă gândeam la asta; mi-era de ajuns să cunosc doar un rând din Heidegger, ca să fiu dezgustat, și încă mai dezgustat la lectura lui Heidegger, spunea Reger; pe Heidegger l-am resimțit întotdeauna drept un
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
rămâi indiferent când îi parcurgi textele, fie acestea socio-politice sau literare, ficțiuni speculative, comentarii de filme sau de întreceri sportive. Scrieri își subintitulează el volumul Libertatea urii, și din chiar acest termen liminar se degajă o semnificație polemică. Autorului îi repugnă ideea de carte ca ,sarcofag al cuvintelor", monument de celuloză util numai grandomaniei celui care l-a ridicat. El răstoarnă cu sarcasm această perspectivă cantitativă asupra literaturii, propunând ca valoare alternativă scrisul intensiv. Într-o parte vedem Operele (grafiate cu
Pagini electrice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11031_a_12356]
-
sarea din lacrimi o ustură. Rimelul i se scurge, i se duce în picuri cenușii pe fața îngustă și palidă. Până azi, Martina a fost ceea ce numim îndeobște, o tipă independentă, nu feministă în adevăratul sens al cuvântului, pentru că îi repugnă ca ta man ea, nepoata generalului Sâmbure să fie pusă în aceeași oală cu o sufragetă din perioada emancipării industriale. știa că nu avea stofă de artist, ea doar valorifica Arta! Epata, se lăuda că-i sunt cunoscute toate vicleniile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
gașcă, aplicând o grilă deflaționistă discursurilor standardizate ale epocii, vin cu "faze ficționale" care se lungesc la nesfârșit, într-o adâncime autospeculară. Și cultura înaltă, tip Humanitas, și cea postmodernă, propagată de un grup concurent și trendy de studenți, le repugnă acestor tineri citiți și cinici, trecuți prin atâtea lecturi grele și conștienți de toate clișeele care circulă. Pe de altă parte, ei nu se regăsesc în subcultura tip BUG Mafia, cum sugerează prefațatorul cărții, neatent tocmai la structura ei deschisă
Un roman "deflationist" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10156_a_11481]
-
pungași - criminali. Trecerea acestui prag este focalizată de viețași, care se detașează de ei înșiși și se descriu din afară, cu o "obiectivitate" ce dă fiori. Numai că asumarea crimei, de obicei, lipsește. Emblematică e "depoziția" lui Tîrtan, căruia îi repugnă închisorile românești și care este pe rând, după cum îi convine, moralist sau fatalist. Mai întâi vorbește cu dispreț despre ciripitorul care i-a trădat la Poliție, căinând soarta celor trei familii rămase de izbeliște: "a fost primul care s-a
Cele mai frumoase tâlhării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10173_a_11498]
-
sfatul: Ce să fac? Vor să mă facă Membru de Partid. Sub povară gândurilor, acest titan chinuit speră să găsească în mine, asemenea lui Midas, un reprezentant al opoziției care ar fi putut să-i îndreptățească cumva acțiunea care îi repugna... Să revin însă la Politehnica din București. Rămas în urmă datorită detenției, am făcut astfel de eforturi ca să-mi dau examenul de stat încât profesorul Iosif Drimuș, cel care a acceptat să-mi conducă lucrările deși timpul până la examen era
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Nu m-am dus la înmormântare, dar atâta jale și amintiri dureroase s-au trezit din nou în mine că nu am fost în stare să mă smulg ușor din ele. Din pricina asta am amânat din nou călugăria mea. Îmi repugnă fastul zadarnic cu care se însoțește actul acesta mare și adânc și care n-ar trebui să fie decât cuget și suflet. Când colo, în loc de lărgirea vieții interioare, de care ar trebui să se ocupe comunitatea și cea în cauză
Însemnări despre prozatoarea Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3465_a_4790]
-
care, înainte de inteligență, cer bobul de muștar al credinței. Numai că Andrei Pleșu are o natură rece, care împrumută cărții aerul glacial al eseului fără emoție, de aici impresia de cercetare minuțioasă făcută de un spirit căruia virtutea înfiorării îi repugnă. Mișcîndu-se în orizontul implicit al credinței de ordin creștin, volumul nu transmite o emoție și nu trezește un sentiment, în afara desfătării subînțelese de ordin estetic. Volumul e ca un laborator aseptic în care dialectica nuanțelor nu stă pe un filon
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
reprezintă esențialul.” Le-aș propune cioranologilor noștri dramatici ce ne cerea învățătorul: „Până mâine, copiați de o sută de ori.” Se mai lămurește un aspect: „Eu sunt religios și nereligios în același timp.” Și, în alt loc: „Simplul ateism îmi repugnă.” Măcar și pentru atâta, volumul trebuia publicat. Îndrăznește să spună: „...nu mă prea fascinează Musil. E prea plictisitor, prea lăbărțat, prea puțin succint, prea reflexiv.” Însă nu curajul lui mă reține. Altceva. Sunt nu multe săptămâni de când am dat peste
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4100_a_5425]
-
cu atât mai stranie dacă e să ne gândim la meșterul Ambrogio, interveni Antonio. — De ce? — Maestrul din Como nu excela, cu siguranță, În religiozitate. L-aș fi Încadrat mai curând În școala lui Epicur. Pasămite, plăcerile lui Eros nu Îi repugnau. Avea mereu pe buze un nume femeiesc... — Ce nume? Celălalt șovăi o clipă, Înainte să răspundă. Părea stânjenit. — Oh, un nume pe care Îl cunoști prea bine. Beatrice. Dante se opri brusc, cu ochii larg deschiși de surpriză. Îl Înșfăcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
răsuci ca să strige ordinul către gărzi, dar mai apoi se abținu, aplecându-se la loc Îndărătul adăpostului izbit de pietrele care se succedau fără răgaz. Ceva, În sinea lui, Îl oprea. Folosirea torturii drept principală procedură pentru obținerea adevărului Îi repugnase dintotdeauna. Nu ar fi recurs niciodată la așa ceva față de un membru al celui de Al Treilea Cer. Însă nu din caritate creștină. Cel ce comisese acele crime Își abjurase propria natură, Întrebuințându-și Întru rău darul ceresc al intelectului. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
urmărind cum pedalau picioarele lungi ale lui Burne, făcând să dispară ridicola lui bicicletă dincolo de Alexander Hall, a știut că următoarea săptămână va fi rea. Nu că ar fi avut vreo Îndoială privitoare la război: Germania reprezenta tot ce-i repugna - materialism și o forță scelerată În slujba unei cauze greșite. Atâta doar că-i stăruia În memorie chipul lui Burne și se săturase de isteria care se manifesta din ce În ce mai insistent. Ce rost are să-l defăimezi din senin pe Goethe? i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
desprinde de lumea trivială a familiei, muncii și patriei*, el adoptă o atitudine potrivnică față de orice societate care exaltă meritele banului, bogățiilor, onorurilor și puterii. Ceea ce-l atrage pe omul de rând și generează o viață mutilată, iată ce-i repugnă aspirantului la înțelepciune. Dar a trăi în lume ca și cum ai fi în afara lumii pune o problemă: comunitatea o rezolvă, oferind aici și acum o soluție viabilă. Grădina trimite la paradisul terestru, situat pentru unii antici în zona Tigrului și Eufratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]