456 matches
-
ne conduce la următoarea regulă de marketing: stereotipurile oamenilor - cu privire la dumneavoastră sau la industria dumneavoastră - formează opiniile care persistă. Să ne gândim la problema pe care o au planificatorii financiari. Zeci de ani au dus povara „etichetei” lor. Oamenilor le repugnă planificarea - atât cuvântul, cât și ideea. Planificarea pare plictisitoare și dificilă. Sună ca și când vor fi create niște etape pe care oamenii vor trebui să le treacă, limitându-le astfel libertatea. În același timp, cuvântul „financiar” le aduce aminte de un
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
panteistică a analogiei, sunt, din păcate, puse în umbră de o vizibilă manevrare mecanică a metaforelor-cheie, a contrastelor și de alunecarea într-o retorică a declamației. Și nu excursul reflexiv și simbolic, ci, naivă și limpede, cantilena sentimentală (chiar dacă sentimentalismul repugna teoreticianului: „o haină de teatru, s-o lăsăm actorilor vieții!”) găsește mai ușor drumul către muzică, precum în „cântările sfioase” ale lui Matei Elian sau ca în melopeea lui Eulampiu Slătineanu Ascult cum sonore.., în „cântările albe” ale lui Barbu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
care le vedem cu ochii". Distanțarea de Întrupare dă măsura înclinației spre plăcerile vizuale. Această distanțare este minimă în țările catolice și maximă în țările protestante. Astfel, cu cât o cultură se teme mai mult de trup, cu atât îi repugnă figurarea. Purismul geometric, funcționalismul de tip Bauhaus, arta abstractă s-au dezvoltat în țările nordice în prelungirea puritanismului reformat. Peste tot în Occident unde distanța între Dumnezeu și om este mai mare, spaima de impur și de păcatul cărnii pune
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
prelungește scrisul). Miturile și scrierile sacre au generat miriade de imagini manuale, în alegorie, emblematică, arta sacră sau pictura de gen. Între idee și transpunerea ei în imagine, între text și ilustrație, rămânem între oameni de spirit. Fotografia sau televiziunea repugnă, fiindcă ele restituie nu simboluri sau imagini mentale, ci lucruri în stare de urme. Ele substituie imprimarea citării, brutul finului. În Cetatea spirituală, cinematografia face figură de metec; fotografia și televiziunea, de energumeni. În lucrul mâinii, nu există o ruptură
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ostentație în acest fel de a se prevala de modicele concesiuni făcute lor de menghina funcționalului încât anemica reanimare se însoțește abundent de țipete guturale, ce-i sondează incredule realitatea neconvingătoare. Ondine întoarse capul spre un alt tablou, căci îi repugna aerul lor de trupeți în permisie. − Înțeleg că te-ai simțit diminuată, încercă Trees să pună punctul pe i. Și totuși, la un moment dat îmi scriai cât de mult te iubește; cum de-a survenit schimbarea? − Eu m-am
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
o să vii aici cu toții, să saluți, În numele alegătorilor, pe deputatul ales și pe prefect... CAȚAVENCU: Da. ZOE: Ne-am Înțeles? CAȚAVENCU: Da.”. Zoe e Înzestrată cu suficient bun simț, Încât să nu distrugă imaginea de sine a adversarului; Îi repugnă lipsa de echilibru a lui Cațavencu, admonestându-l familiar pentru că nu Ține la propria demnitate („Scoală-te, ești bărbat, nu Ți-e rușine! (cu ton aspru) Scoală-te!”). Zoe are mai multă diplomație decât s-ar putea crede, dovadă și
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
confruntările nu Țin de culise, firesc din moment ce sunt personaje importante În viața social-politică din urbea lor. Eroii lui Caragiale au, de altfel, tendința de a teatraliza viața personală convertind-o În spectacol public, au nevoie de asistență, de martori. Le repugnă, se pare, ideea de a-și consuma drama personală În spațiul intim, discret și la temperatură scăzută. Au predispoziția și plăcerea extraordinară de a aprinde focuri de paie, de a exagera În limitele credibilului, de a focaliza interesul Întregii lumi
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
sacra fames), justiție, școală până la armată, cu ororile ei. Modul critic al lui V. este pamfletul, care poate lua forma alegoriei, și mai ales portretul satiric, șarja fină și mușcătoare (Profiluri, Dincă C. Buleandră, Câțiva paraziți). Fire blajină, scriitorului îi repugnă violența, revoluția i se pare dezagreabilă, așa încât, utopic, el predică, în spirit creștin, iubirea între frați, împăcarea între clase. De altfel, devine un teoretician al sămănătorismului: scriitorul se cuvine să fie un semănător de idealuri, un apostol, luminător al neamului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
epopee nu este în stare să sufere atât de omenește și să simtă ce înseamnă moartea. Să știi că vei pierde curând pe cineva nespus de drag. Asta, într-o măsură, o înstrăinează de ceilalți nemuritori, a căror frivolitate îi repugnă. Zeiță a mării eterne, e mama unui foc sortit să ardă până la cer și să se mistuie curând în propria lui ardere. Dar, cum s-a văzut, nu se împotrivește niciodată voii copilului ei și nu se vaită zadarnic de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Prin ce-ai trecut?“ Pentru că, tot atât de des, altfel supusul Ariel se răzvrătește, deci destul de des ca să nu poată uita. Și totuși el chiar uită, deci nu minte. Uită ca un copil. Nu că (așa cum fusese cazul cu Sycorax) i-ar repugna să facă ce-i cere Prospero, sau că i-ar fi tare greu să-l mulțumească (orice-ar zice uneori), sau că Prospero nu i-ar fi cumva pe plac (chiar dimpotrivă, cum se va vedea). Ci numai pentru că îi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
desfătare, celălalt este certat de boală, de sărăcie și de mizeria cea mai mare”. Pe de altă parte, sunt unii dintre oameni, al căror com‑ portament Îl amintește Încă din secolul al IV‑lea și Sfântul Grigorie Teologul, cărora le repugnă atât de mult compătimirea La originile bolii 39 și ajutorarea celor necăjiți, Încât Îi insultă și‑i batjocoresc pe aceștia din urmă, Îndrăznind chiar, cu nesimțire duhov‑ nicească, să zică : „De la Dumnezeu au ei nenorocirea, de la Dumnezeu avem noi prosperitatea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
elaborate pe plan colectiv. Individul este, în acest caz, în același timp "unic și dependent". Se observă că ansamblurile dominate sînt compuse din persoane a căror identitate este omogenă și că cele dominante integrează indivizi cu personalitate diferențiată, cărora le repugnă ideea de "a face parte din...". Pe de o parte, identitatea socială este colectivă, pe de alta, este personală. Prima formă trimite la "un agregat de individualități relativ nediferențiate între ele"; cea de-a doua desemnează o "colecție de individualități
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
desprinde de lumea trivială a familiei, muncii și patriei, el adoptă o atitudine potrivnică față de orice societate care exaltă meritele banului, bogățiilor, onorurilor și puterii. Ceea ce-l atrage pe omul de rând și generează o viață mutilată, iată ce-i repugnă aspirantului la înțelepciune. Dar a trăi în lume ca și cum ai fi în afara ei pune o problemă: comunitatea o rezolvă, oferind aici și acum o soluție viabilă. Grădina trimite la paradisul terestru, situat pentru unii antici în zona Tigrului și Eufratului
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
nici o meserie interesantă și nici o carapace intelectuală pentru a înfrunta existența, școala nu este pentru cei închiși decît o altă preocupare care îi scoate din celulă, le umple timpul și îi face să vorbească și despre altceva. Dacă școala le repugnă și în închisoare, educația este pentru ei vitală. În primul rînd, pentru a înțelege procesul la care sînt supuși, legile care le permit reducerea pedepsei. În toate stabilimentele există deținuți care citesc cu atenție legile și dau în judecată statul
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
îndură o sarcină dură și umilitoare (oarecum asemănătoare celei din cazărmi), despre slăbiciunile tovarășilor și superiorilor săi, despre propria sa plăcere naivă de a participa la marile solemnități liturgice (nu știu ce fel de slujbe cântate, chestii ecleziastice și clericale care îi repugnă unui laic); dar mai ales face glume pe seama propriei sale vocații și a hotărârii sale de nestrămutat de a deveni preot. Niciodată nu spune un cuvânt hotărât, serios, dramatic despre acest subiect. Totul trece prin filtrul umorului (repet, cu caracter
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Unii autori declară ea pot scrie numai în anumite anotimpuri, așa cum a fost cazul lui Molton care susținea că geniul lui poetic n-a funcționat niciodată bine decât de la echinocțiul de toamnă la cel de primăvară. Samuel Johnson, căruia îi repugnau toaste aceste teorii, susținea că un om poate scrie oricând dacă se apucă de lucru cu tenacitate și mărturisea că el însuși a scris silit fiind de necesitățile economice. Dar putem presupune că aceste ritualuri aparent 124 capricioase au în
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
și acoperit cu o șapcă, pentru curentul mao-spontaneist. Dacă iconografia comunistă abuzează, ca și adversarii ei, de bestiarul negativ pentru a-și stigmatiza țintele - hidre și șerpi capitaliști, insecte ale războiului bacteriologic, caracatița imperialismului american sau a creștin-democrației italiene -, îi repugnă însă să se autoasocieze cu animale. Nu regăsim bestiar pozitiv decât la margine: pantera neagră a Black Panther Party sau cârtița troțkiștilor francezi - aluzie la o frază a lui Marx. Această concurență este manifestă în investirile simbolice. Totul e făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
urmăm, de o parte și alta a Prutului, dezbatere în care diferențele să nu separe, ci să constituie un factor de interes reciproc, capabil să asigure un liant durabil unității intelectuale, pentru că s-ar baza nu pe uniformizare - fenomen care repugnă atât de mult spiritelor autentice - ci pe încurajarea personalității inconfundabile a scriitorului. În finalul acestui text, aș da poate o veste bună spunând că întrevăd o soluție de depășire a asperităților care alimentează conflictul generaționist în Basarabia. Ce-i drept
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
dar și (mai ales) publicului burghez mărginit, ca un alt nume al revoltei avangardiste. Pericolul cantonării Într-o formulă estetică este, din acest unghi, și al supunerii față de „oficialitate”, al Încadrării Într-o „ierarhie” a valorilor admise. Nimic nu-i repugnă mai mult poetului decît o astfel de comodă recunoaștere, „poezia cu fireturi” care ar Însemna angajarea Într-o ordine restrictivă și mutilantă: „Poetul devenit Doge. Poetul adunînd În locul semnelor neînțelese din el ori din văzduh, balega armăsarului ritmînd fanfara de
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
epopee nu este în stare să sufere atât de omenește și să simtă ce înseamnă moartea. Să știi că vei pierde curând pe cineva nespus de drag. Asta, într-o măsură, o înstrăinează de ceilalți nemuritori, a căror frivolitate îi repugnă. Zeiță a mării eterne, e mama unui foc sortit să ardă până la cer și să se mistuie curând în propria lui ardere. Dar, cum s-a văzut, nu se împotrivește niciodată voii copilului ei și nu se vaită zadarnic de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Prin ce-ai trecut?“ Pentru că, tot atât de des, altfel supusul Ariel se răzvrătește, deci destul de des ca să nu poată uita. Și totuși el chiar uită, deci nu minte. Uită ca un copil. Nu că (așa cum fusese cazul cu Sycorax) i-ar repugna să facă ce-i cere Prospero, sau că i-ar fi tare greu să-l mulțumească (orice-ar zice uneori), sau că Prospero nu i-ar fi cumva pe plac (chiar dimpotrivă, cum se va vedea). Ci numai pentru că îi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
toate aberațiile pseudoartistice, nici toate necuviințele lipsite de pudoare ale adolescenței imberbe"130. Poezia respinsă e una de tip Geo Bogza și nu numai: o "literatură ce alunecă spre panta pornograficului și orice literatură de scandal ori de reclamă ne repugnă ca și aiurările cari sub motivul iraționalismului producției artistice [suprarealismul] devin o deșănțată mistificare a artei". Deși la începutul eseului Raul Teodorescu avertiza că legile evoluției literaturii presupun ca manifestările ce par într-o anumită epocă iconoclaste să devină în
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
horațian, poetul contemplă viața cu seninătate. Natura este un refugiu și trebuie căutată pentru prospețimea-i continuă, pentru bogăția de forme ale vieții, pe care el le selectează cu pricepere, creând tablouri ce sugerează opulența. Orașul, „o lume îmbătrânită”, îi repugnă. Contrastul între lumea citadină și cea rustică rămâne deosebit de accentuat, perversității uneia fiind-i opusă puritatea celeilalte. Identificarea sat-natură este permanentă, de unde și un idilism care îl precedă pe acela al lui George Coșbuc. Pastelurile au o deosebită cursivitate, fraza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290639_a_291968]
-
să-și Însușească altele În procesul muncii. În primul rînd, se cere o anumită deschidere a lucrătorului În turism, față de problematica serviciului prestat, cum ar fi: bunăvoința, apropiere psihologică, să aibă un interes, să nu fie ceva care să-i repugne pe turiști, să le acorde o satisfacție. În primul rînd, satisfacția lucrătorului În turism, poate veni din modul cum este organizat locul de muncă. E necesar ca atenția lui să meargă spre estetica locului de muncă, care trebuie să ofere
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
speță, prin contactul direct cu aceasta, prin observarea ei directă, riguroasă. Omul medieval nu are sentimentul naturii, nu dorește să se piardă într-un peisaj primordial; aceasta este o invenție romantică, specifică unei sensibilități total diferite. Dimpotrivă, medievalului natura îi repugnă, îi provoacă teamă: o dată pentru că nu o poate controla, a doua oară pentru că dezordinea sa i se pare opusul ordinii divine. Singura perspectivă din care îl interesează este aceea de rezervor de simboluri: prin intermediul naturii, al animalelor mai ales, Dumnezeu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]