1,193 matches
-
discursurilor încruntate, pseudo-savante despre alchimia libidinală, în care își are originea, potrivit fixismelor freudiene care au făcut ravagii în ultimul secol. N-ai cum, în fața imaginației nezăgăzuite a psihanalistului, să nu izbucnești în râs, ori să te lași cuprins de repulsie. Îndrăzneala speculativă devine o formă a mitocăniei iar concluziile te trimit în zona demenței agresive: "Prin lacrimile vărsate, cel lovit de doliu nu se mulțumește să-și exprime sentimentele și să ușureze astfel o tensiune; dat fiind că în inconștient
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
după 1990, când Cortina de Fier cade, autorul va reveni în România și se va simți aici complet depeizat. Societatea românească, decuplată atâta vreme de Europa Occidentală și de întreaga lume civilizată, e redescoperită cu o uimire foarte apropiată de repulsie. Comparația și contrastul joacă, aici, în favoarea Vestului și a Statelor Unite - fie ele și decăzute, degradate, multiculturalizate. În ultimul fragment din carte, îl vedem pe călător din nou în apele lui: Seara mă duc la FNAC și iau un Céline și
Un american la Paris by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8140_a_9465]
-
Unde a fost găsit Ionuț în cele din urmă? Diferența dintre un câine maidanez și unul de rasa comună O altă întrebare care se ridică este următoarea: Dacă acei câini care păzeau terenul privat erau de rasă, mai exista această repulsie față de maidanezi? În primul rând, un câine de rasă comună care este într-o curte nu mai este maidanez sau câine fără stăpân. El doarme, bea apă, mănâncă în acea curte. Proprietarul și-a asumat această responsabilitate. Îl putea trece
Noi dezvăluiri și întrebări în cazul morții lui Ionuț. Cine răspunde? by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/70487_a_71812]
-
cazul „atomului“ sau al „undelor“) sau ne aduc tărie morală (cazul „sufletului“ și al lui „Dumnezeu“). Dar de îndată ce nu le mai resimțim rostul, le putem arunca în cufărul cu relicve, ca pe niște himere fără sens. Deși fizician sobru cu repulsie față de speculațiile găunoase, Niels Bohr vine în prelungirea umorii sceptice a celor doi, atîta doar că o face sub constrîngerea propriei discipline, unde urgența de a pune cap la cap o suită de experiențe bizare l-a silit, în primele
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
balcoane/ Vor vedea limpede totul. Și vor cânta cocoșii/ Apoi realitatea va propune alt vis". Iar cele două "antipoeme" puse sub titlul Libertate libertate sunt în măsură să vorbească, cu un limbaj reîmprospătat de comunicarea cu tragediile istoriei recente, despre repulsia provocată "de profeți de mareșali de cancelari/ de mânuitorii de radar ai omenirii/ de conducătorii de mulțimi de coloane în marș/ de adevărul încălțat cu cizme/ de toți cei care au pus sârme electrice în jurul câmpurilor/ și-au pregătit fiecăruia
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
sau politice, ci doar corect informat, pentru ca aserțiuni de genul celor la care am neplăcerea să mă refer, cum că USL nu s-ar mulțumi să fie antioccidentală, e și pro-rusă, să-ți suscite hohote de rîs. Ceea ce nu exclude repulsia, inevitabilă în fața oricărul enunț calomnios. Calea pe care asemenea enunțuri nu ajung doar în clevetirile de cafenea ale unor mahalagii lipsiți de cea mai elementară cultură politică, ci și pe buzele unor intelectuali cu pretenții, este fie foarte complicată, fie
Zoe Petre: Propaganda băsistă continuă minciunile referitoare la USL () [Corola-journal/Journalistic/42537_a_43862]
-
ceară drept răscumpărare provocarea adversarului la duel, la optica marțială adăugîndu-se exigența unui cavalerism subînțeles față de femei, grație unui protocol strict care preschimba orice tînăr într-un paladin ceremonios mișcîndu-se grav în preajma făpturilor gracile. În fine, al treilea tipar e repulsia față de marxism, curent care, la începutul secolului XX, era resimțit ca o propagandă alogenă avînd drept țintă distrugerea celor trei virtuți ancestrale din a căror îmbinare popoarele Europei își încropeau identitatea: virtutea individuală a proprietății private, calitatea generală a entității
Peripsema by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4288_a_5613]
-
cele din volum, respectiv între dactilograme și textul tipărit, au fost minuțios identificate și consemnate de îngrijitorul ediției, prin note cu asterisc, în subsoluri. De asemenea, N. Steinhardt, deși n-a făcut parte din grupul lui Mircea Eliade, a împărtășit repulsia acestuia față de filosofia de sistem și de gândirea „de catedră”. Modul său de a reflecta rămâne programatic eseistic (vorba lui Eugen Negrici, în sensul bun al termenului), iar aparatele sale critice sunt reduse la minimum. Ediția critică trebuia, însă, să
Integrala N. Steinhardt, aproape de final by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4455_a_5780]
-
o altercație durînd de milenii, în cursul căreia pe altarul credinței preoții sau politicienii au sacrificat sute de milioane de ofrande. Uimitor e că, în ciuda aparențelor de dialog interconfesional, pe care clericii le întrețin cu o mină de dulceață protocolară, repulsia față de necredincioși e neatinsă în străfunduri. Păgînii, goimii sau nemahomedanii sunt cei care, căzuți fiind din credință, trebuie eliminați sau convertiți. Pentru musulmani, Moise nu e decît un egiptean apostat care și-a îndemnat rudele la crimă („Fiecare să omoare
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
domnea pretutindeni. Se relevă mediul descris de scriitoare, mediul în care a fost silită să trăiască și Hortensia Papadat-Bengescu, dependentă de ocupația tatălui militar de carieră, și apoi a soțului magistrat, ambii mutați mereu în diferite târguri, ce au trezit repulsie femeii. PERSONAJUL FEMININ Toate reflexiile din prozele de început vizează să consacre un tip de feminitate “fără scop” și chiar fără destinație. Destul de greu de pătruns acest conflict vizibil între gratuitate și frenezie organică, între abstracție și febra senzorială cu
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
dă nuditatea trupului ei, cu picioare desenate în linii dulci, buze calde, ochi închiși, piele fină, vorbe puține, somnolență postorgasmică. Și iarăși, plăcerea de a se copilări cuibărindu-se în brațele lui, mângâindu-l cu timiditate (sau poate cu mascată repulsie față de ceea ce are dizgrațios corpul masculului?), în fine, feminitatea ce susură ca un izvor vrăjit în toată ființa ei, revărsat generos în pulsațiile vaginului ca și în șoaptele și gemetele „spuse” ca un descîntec menit să rețină forța virilă ce
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
aceasta este conștiința Răului" (L'irrémédiable). În poezia Un voyage à Cythère poetul nu vede în celebra insulă a amorurilor libere decât un stârv spânzurat, vizitat de muște și viermi, simbol al carnalului, obiectul dragostei, și care îi inspiră profundă repulsie: Dans ton île, o, Venus, je n'ai trouvé debout Qu'un seul gibet symbolique où pendait mon image. Ah! Seigneur, donnez-moi la force et le courage De contempler mon coeur et mon corps sans dégoût ! În Epilogue, Baudelaire evocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
îi face mai umani, pe alții mai răi. Știa acest lucru, sau cel puțin așa voia să creadă și de multe ori i se confirma ipoteza. Căldura îmbrățișării dispăru treptat. Trupul gol, acoperit doar parțial de părul lung, îi crea repulsie. Ce să iubească la el? Vocea tăcu, obosită, renunță să-i mai ofere argumente pro-iubirea de sine. Pierduse lupta aceea. Nu putea lupta cu concepțiile ei închistate, nu deocamdată. Schimbare. Cuvântul care se născu pe buzele ei se repeta ca
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
amabilitate. Se hotărî să se deplaseze cu alt mijloc de transport la notar. Reuși să găsească un taxi galben. Ii salută din mers. După plecarea ei,o noua surpriză. Motorul porni la prima cheie. Mașina funcționa perfect. (Și automobilele simt repulsia stăpânului?). Sub impresia acestui fenomen inexplicabil au pornit voioși în călatoria de afaceri. „Senin amurg,coboara-ți lin tăcerea Pe inima-mi de doruri chinuită... Și-n mareția ta nemărginită, Imi farmecă și-nvăluie-mi durerea”. (Mihai Codreanu) Excursia Luna februarie.Timpul
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
și blesteme, o situație și un stil. A "înjura" e o artă literară tot atît de spinoasă ca și lauda, în acatiste, în sonete, sau la... "notițe". Pînă astăzi, intelectul omenesc nu a depășit unicele sale două resurse: admirația și repulsia - și în aceste două extreme spiritul trebuie să se comporte cu o egală putere. Omul sentimental e un degenerat dacă nu știe, iubind frumos, să urască admirabil...". Arghezi dă nume peste nume, și pare că intră în dispute mici. Însă
Scurt tratat pentru intelectuali obosiți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8830_a_10155]
-
Înainte de a recurge la gestul final, scriitorul exersa diferitele ipostaze. La fel, Malraux se ocupă de provocarea morții, în proprie regie în Antimemorii. Limitele angajării Există personaje care degajă un farmec, exercită o seducție și totodată stârnesc prin anumite trăsături repulsie. Nu mă refer acum la discontinuitatea caracterelor, la trecerea aproape imperceptibilă de la dragoste la ură, de la devotament la trădare, stări care inspiră de la Dostoievski încoace literatura psihologică. Mă restrâng aici la zonele separate, contrarii, albe sau negre, care nu desființează
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
fie dictate de temperament. Pe un singur adevăr pot conta: pe adevărul meu. Iar acesta nu este dat, fixat pentru totdeauna, ci variabil, fluctuant, ilustrând, de asemenea (dar la un nivel și mai intim), graficul subiectivității, formula proteică a per-sonalității. Repulsia autorului față de locurile comune, truisme, tabuuri, socluri de statui, catedre rigid-profesorale îl face să înoate mereu împotriva curentului de opinie, să se plaseze programatic în contra direcției dominante (ca altădată Maiorescu, unul dintre puținele lui modele pozitive). Când el însuși ajunge
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
în ochi la acest inițiat sînt trei însușiri stranii: detestă filozofia, gîndește eminamente intuitiv și are puterea de a recunoaște că nu știe atunci cînd chiar nu știe. Să le luăm pe rînd. Dacă putem admite că există intelectuali cărora repulsia față de filozofie le-a intrat în sînge, atunci primul dintre ei pe care îl putem așeza în această categorie este chiar fizicianul nostru. Feynman are oroare de generalizări făcute în aer și de folosirea jargonului drept panaceu pentru orice problemă
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
hârtie, Dimov construindu-și un model al dragostei absolute contrazis la tot pasul, și în primul rând de el. Tinută în frâu, reprimată, castrată, senzualitatea derapează în câte o aventură sordidă (fie ea și imaginară) neconsumată, și evocată apoi cu repulsie. Iar Lucia, adorata Lucia, este imaginată adesea în brațele altor bărbați, cu sadomasochismul "eroului" masculin din romanele lui Anton Holban. În 1948 (cam la jumătatea intervalului acoperit de corespondență), cei doi se căsătoresc, iar patru ani mai târziu Lucia dă
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
dintr-o parte în alta, chiuretează buboaiele și secrețiile sordide. De aceea, privită cu ochii filozofiei, viața are aerul fastuos al unei ceremonii viagere. O defilare cochetă de gesturi nobile și demne, în spatele cărora nu mai e loc de putori, repulsii, mîrșăvii și spasme. Și astfel, adăpostită în faldurile sobre ale unei parade teoretice, o solemnitate doctă travestește petele oribile ale vieții. O problemă oribilă de o respingătoare evidență e bunăoară moartea. Cînd ne referim la ea, o facem copleșiți de
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
fixării, "cu cruzime", în cuvinte, a experiențelor inedite: "Spun cu cruzime pentru că, scriind, trecînd în verbe o formă, o lumină, o culoare, retrăiesc sentimentul pe care îl încercam în copilărie cînd fixam, omorînd, frumoșii fluturi în insectar. îmi amintesc halucinant repulsia și mila pe care le trăiam în timp ce înfigeam cu groază acul între aripile zbătîndu-se ale insectei și, mai ales, îmi amintesc implacabila necesitate a gestului meu". O asemenea "fixare" sacrificială ar fi unica modalitate de conservare a frumuseților, mai exact
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
Daniel Cristea-Enache În bună măsură, receptarea unei "autoficțiuni" ca Luminița, mon amour a fost și va rămâne dominată de o reacție omenească, legitimă: solidarizarea cu victima feminină și repulsia față de agresorul scriptural, care conturează în carte un portret în aqua forte al fostei soții - și căsnicii. Dacă avantajul "gradului zero al literaturii" obținut de Cezar Paul-Bădescu stă în exploatarea masivă a istoriei sentimentale și familiale prin care a trecut
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
restul cărții merge exact în sensul explorării și colecționării de scene penibile. Viziunea autorului este una întoarsă, mărind conturul urâtului, dilatându-i porii, și nereținând aproape deloc frumosul, grațiosul, baremi normalul. Cezar Paul-Bădescu are priză la ceea ce altora le provoacă repulsie, la ceea ce, îndeobște, mută nasurile din loc și face privirile să se întoarcă, în căutarea unui tunel de fugă. Mizeria căminului studențesc românesc, pe care o cunoaștem, este nu doar surprinsă aici, dar investigată cu voluptate, până la scârbirea totală a
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
crescîndă, iar a celuilalt (a comunismului) pare să se stingă treptat. "Astăzi memoria istorică nu tratează cele două fenomene în mod egal. Nazismul, deși a dispărut complet de mai bine de o jumătate de secol, stîrnește, pe drept cuvînt, o repulsie pe care timpul nu o atenuează cîtuși de puțin. Dimpotrivă, considerațiile oripilate pe marginea acestui subiect par să cîștige pe an ce trece în profunzime și în întindere. Comunismul, în schimb, cu toate că s-a prăbușit foarte recent, beneficiază de o
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
într-o lume "care și-a umilit de mult existența" - și într-o istorie fără stil. Basarabia este văzută ca o uriașă provincie a ratării, un "land leprozat" în care orice ambiție se sufocă din fașă. Discursurile politice găunoase, provocând repulsie, sunt menite să înalțe o butaforie națională, o pseudo-țară de sine stătătoare, amânând unirea cu România la calendele grecești. Aceasta fiind linia oficială, reacția de respingere nu este una politică, nici una civică: ea capătă conturul volatil al eului, apărat printr-
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]