158 matches
-
veninos, dospind ca într-o imensă etuvă". Cadrul, presupus static, se animă grație pulsației elementare care străbate limfa geologică, atingând paroxismul în mișcarea perpetuă a vieții vegetale și animale (remarcați aglomerația de gerunzii, ca și epitetele ornante selectate din sfera repulsivului). Antropicul este contaminat, irepresibil, de acest bazin fojgăitor și multicolor, împrumutând, precum punctam anterior, tușe teratologice: poarta castelului este deschisă de "[o] jivină de om, păroasă, cu mâinile până la genunchi". Șocul acestei prime întâlniri cu oamenii casei este augmentat ulterior
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
tra-dițional frumosului, cum ar fi lumea basmului, a fantasticului, a magiei. Aici apar multe lucruri respingătoare, cutremurătoare, odioase, de coșmar, revoltătoare, fetide, oribile, abominabile, odioase, grotești. Apar personaje scîrbavnice, monstruoase, scîrboase, spurcate, indecente, hi-doase, murdare, înspăimîntătoare, abjecte, oripilante, nesuferite, dezgustătoare, repulsive, ignobile, schimonosite ș.a.m.d. Aproape toate sinonimele adjectivului "urît" implică o reacție de dezgust, repulsie, oroare și teamă. Aici lucrurile stau și nu stau diferit de la o cultură la alta (de exemplu, la une-le popoare prin rîgîit se mulțumește
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
cu textele pe care le semnau A. E. Baconsky, Aurel Rău, Aurel Gurghianu, Petre Stoica, Leonida Neamțu, în aceeași ingrată perioadă și în același periodic clujean ce se constituise într-o, fie și foarte modestă, „avangardă” a unei așteptate înnoiri. Repulsivul discurs proletcultist înfățișa astfel primele fisuri, „betonul” propagandistic cedînd sub atingerile ca de floare și aripi de fluture ale autenticității. Destinele poeților „steliști” au fost diferite. Dacă Aurel Rău, Aurel Gurghianu, Victor Felea s-au „clasicizat” în spațiul transilvan a
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
conține și un sîmbure autoscopic. Id est o negare de sine a autoarei ca personaj damnat în ipostază feminină, o ilustrare, pentru a adînci constatarea, a acelui pascalian moi haïssable (deși nu dinspre partea pietății!). Intrînd în pielea eroinelor sale repulsive, autoarea Concertului din muzică de Bach ajunge a se confesa sub același semn al negativului sub care și-a așezat întreaga plăsmuire romanescă, adică detestîndu-se. Proiectînd feminitatea în zona obscură a Răului fundamental și a bolii mutilante care-i dă
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
socialiste. Dar acum, se pare, indicațiile nu le mai vin de la partid, iar Moscova e puțin probabil să mai fie interesată. Mai știi, poate o fac dintr-o înaltă conștiință comunistă". Deci o regurgitare a ideologizării lor, pe cît de repulsive, pe atît de incurabile. Însă exigența lui Cassian Maria Spiridon funcționează și în cazul unor scriitori de altă talei. D-sa dă seama limpede că efectul public al colaboraționismului e augmentat de talentul și reputația celor ce-l practică, acești
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
reali, maestrul și discipolul, o dragoste complicată de frustrare și teroare în acest western cerebral al unor psihologii abisale. Glasul lui Ford este tremurat, se îneacă, privirea sa nu se fixează pe nimic, nesigură, admirația sa, emoțiile sale au ceva repulsiv precum sentimentele necoapte ale adolescenților care îngaimă trei clișee, așa cum apar în romanul Pornografie al lui Witold Gombrowicz. Robert Ford nu are nimic care să-l consacre, acest nimic, însă, este trist și înșelător, de o densitate dureroasă în felul
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
Roman; cât despre juriul Premiului Nobel, dacă tot a ținut să onoreze acest tip de roman după ce decedase, ar fi trebuit să i-l dea ei, nu lui Claude Simon). Simplificând: ceea ce se ascunde dincolo de aparențele atrăgătoare este o colcăială repulsivă de pulsiuni. Un singur personaj pare să fie diferit: Martereau. În cele din urmă, se dovedește a fi fost și la el tot numai o aparență. Întrebarea rămâne deschisă: e posibil ca, având calitățile necesare pentru victorie, să joci numai
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4676_a_6001]
-
acele trupuri ghemuite în sânul naturii, semințe palide asigurând o germinație perpetuă se transformă aici în sarcasmul din Dogville (2003), însă într-un mod brutal, inadecvat și nesusținut în niciun fel de evoluția evenimentelor și construcția personajului. În final, expresia repulsivă a sexualității stă față în față cu purificarea prin atingerea extremelor experienței sexuale. Preotul se transformă în diavol, și victima, această Maria Magdalena a orgasmului, îi ia locul în icoană. Inversiunea este puțin credibilă și nereușită, cu scrâșnet, pentru a
Sadomasonimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2775_a_4100]
-
cultivă cu sîrg ceea ce Baudelaire numea "plăcerea aristocratică de-a displăcea", propunîndu-și a-l scoate din sărite pe cititor, ba chiar de a-l "tortura". Strădaniile poetului nostru de-a "displăcea", de-a deveni "antipatic", dacă nu de-a dreptul repulsiv să recunoaștem că sînt remarcabile. Raportarea sa la propriul chip e de un antinarcisism feroce: "îmi evit fața nu vreau să mă oglindesc aud cum crapă/ rîzînd pereții unui soare de fier. sub podea norii sîngelui/ anunță furtuna. în față
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
Militantismul textelor nu apare în scenă, fiind subînțeles, asezîndu-se în afara referentului precis, a regiei filosofice ori biografice. Deși prezenta în fundal, apocalipsa comunistă e contrasa în transparență metaforei, asimilată în limbajul care o fixează în structura vizionara. Dincolo de carnația realului repulsiv, imaginile au aerul clinic-spectral al unor radiografii: "În fiecare os mi-ați sădit/ un mausoleu/ în fiecare picătură de sînge/ port, roșie -/ o piață.// Dacă i-ar da prin minte/ copilului meu/ să sufle spre mine/ cît într-o lumînare
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
a autorului, o trăire afectivă. Imaginea anilor de apogeu grotesc al ceaușismului se alcătuiește în jurnalul lui Radu Ciobanu din numeroasele trimiteri la aspectele vieții curente. Sunt mărturii dureroase, are dreptate Al. Săndulescu, despre lumea de atunci, dureroase, dar și repulsive, încărcate de penibil, cum le resimt, cred, cei mai mulți din cei care au trăit în acea lume. Celor care nu au trecut prin ea, care nu au trăit ei înșiși în aberanta epocă, probabil că le apar ciudate, ciudate până la neverosimil
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]
-
repulsie inventivă în explicații imaginare, de ochii lumii, dar care au rădăcini întortocheate împlântate insidios într-un sol ignorat cu bună știință ca prea prozaic. Așa s-a întâmplat în atitudinea lui E. Lovinescu față de Gala Galaction, de la început violent repulsivă. Totuși, această antipatie a avut o istorie, într-un regim special, cum prea rar se întâmplă. A debutat cu episoade de negație furtunoasă, aproape inexplicabilă, și a sfârșit înțelept în Istoria... din 1937 printr-o toleranță în care abia se
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
spre ingratitudine, atunci când E. Lovinescu e numit "copil dolofan și cărunt al scrisului românesc" (p. 60), "balaur de cauciuc umflat" (p. 63), "amphitrionul voluminos, cu capul mare de copil de săpun unsuros și cărunt" (p. 78). Tușele caricaturale se amplifică repulsiv: "E naiv de serios, gura arcuită ca de prunc e proiectată de la comisura buzelor spre bărbie, în jos, prin două fire de salivă, gulerul și umerii hainei sunt cu ochiuri de pete de grăsime și mătreață" (p. 78). Răzbunarea se
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
continent năpădit de o luxurianta floră toxică, bîntuit de monștri. E imperios necesar a-l cunoaște cît mai bine, fără excesive amînări, a-i înregistra, sub beneficiul "științific", dar și moral, ceea ce s-a făcut atît de strîmb și de repulsiv, încît pare a izvorî din tiparele unei anti-Creatii. Evident, n-am putea nega valoroasele, adesea foarte importanțele opere ce au apărut în acest lung răstimp de eclipsă politică, mai cu seamă după "detenta" de dupa 1965, însă ele nu fac decît
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
Dacă "I.D.Sîrbu este martorul curat, dar nu inocent, ci edificat deplin, al unui secol ticălos pînă în măduva oaselor", avem motive a presupune că relicte ale acestui secol ajung pînă la noi sub înfățișarea unor stridențe, ale unui senzaționalism repulsiv, îmbătat de sine, precum forme încă nedepășite ale sevrajului postcomunist. În cazul lui Alexandru Paleologu se relevă multilateralitatea sa, mediu favorabil conexiunilor dintre viață și cultură, opus izolaționismului cultural, subiectivismului benevol captiv sieși care are trecere în prezent: "ce a
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
iau de mână pe Sergiu) Dacă până acum sexualul, cu întregul arsenal simbolic himenal, falic, masturbator etc., ținea de însăși esența traumei și, implicit, de impulsul scriptural, în aceste poezii carnalul și sexualul nu mai sunt afirmate cu aceeași violență repulsivă ca în Cocoșul s-a ascuns în tăietură (Cartea Românească, 1996), ci au fost acceptate firesc și definitiv într-un corpus obsesional identitar. Poezia Angelei Marinescu este, în acest prim ciclu, dezamăgit-autoreflexivă, cu un caracter vădit retrospectiv, cîci poezia, mărturisește
Poeme retrospective în două variante by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12869_a_14194]
-
metonimii jignitoare. Fantezia este explozivă în acest registru, tocmai fiindcă ea rîvnește să-l spurce pe adversar în chip iremediabil. Registrul al optulea este cel funebru. Prin intermediul lui este vizată senectutea celor incriminați, mizîndu-se pe acuza unei decrepitudini cu efect repulsiv. De obicei, acest registru apelează la un atac corporal frontal, scopul fiind anihilarea existențială a celui incriminat, extincția acestuia. Felul în care i s-a oferit un sicriu gol lui Corneliu Coposu, în cadrul manifestațiilor pro Putere din iarna lui 1990
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
afectează). Sau: "Mi-e scîrbă de neputință" (ibidem). Trăirea se arată paradoxal incongruentă cu simțirea ei: "de ce nu-i de trăit exact cum simți" (ibidem). Însăși libertatea se videază - dilematic însă - de un conținut ce n-ar putea fi decît repulsiv: "nu am nevoie de o libertate fără de conținut/ de mere fără viermi" (ibidem). Prin refluxul spiritului purtător de semnificații, suport al valorilor, existența se desemnifică, se devalorizează. Ca urmare se instituie o lume exclusiv obiectuală, o lume moartă ce nu
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
populația românească se ferește din calea falsului aliat, ale cărui năravuri le cunoaște". Deci regele Mihai I, care a salvat țara de o distrugere totală, ar fi "deschis calea" Armatei Roșii. O enormitate ridicolă dacă n-ar fi mai întîi repulsivă... Dar falsul de căpetenie îl reprezintă teza cărții după care am fi avut a face cu o aiuritoare conspirație antiromânească, ce s-ar fi manifestat pe un arc istoric de peste o jumătate de veac, mai întîi sub forma proletcultismului, apoi
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
final, metaforele utilizate, duce de obicei la anularea întregului efort (Frunzele, Muntele și valea, Dorul etc.): "Poporul ce suspină gios E singur valea roditoare, În care crește grîu și floare, Bun și frumos!..." Căutarea ostentativă a scabrosului și a detaliului repulsiv (Complotul bubei, Odă la ciocoi, După bătălie) se îmbină cu pamfletul politic liberal, foarte la modă atunci, dar și foarte depărtat de poezie. Unica zonă în care poetul Hasdeu aduce oarecare originalitate e cea a versurilor scrise după moartea fiicei
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
veritabil maestru al adaptabilității, un as al piruetelor pe care se străduiește a le explica printr-un cinism "dialectic". Prima sa "dragoste" a fost Ana Pauker, acceptată în postura de patron politic. Dar cel care a celebrat-o cu rîvnă repulsivă pe "tovarășa Ana" n-a șovăit a-i întoarce spatele în 1952, cînd aceasta a căzut în dizgrație, alături de Vasile Luca și Teohari Georgescu, în urma manevrelor lui Gheorghiu-Dej ce-și dorea monopolul puterii. Străin de orice simțămînt de gratitudine ori
O carte despre Cameleonea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6906_a_8231]
-
folosite pe potrivă, combatanții abhorați: Magistratul, Filosoful, Ermitul, Caravella, Romancierul ș.a. Numeroși alienați de la raționalitate pleacă la drum într-un scenariu pe mai multe planuri. Sunt părtași la o aventură cu adversari ireconciliabili, corespunzătoare demoniei totalitare. Chiar și fișele, ambiguu repulsive, placate pe o strategie antitetică, participă la denaturarea generală. În memoria naratorului, un fel de martor ocular, Stațiunea alunecă în tenebre. Pe seama colectivității ce o populează asistăm la nesfârșitul cortegiu de umiliri devenit, cu trecerea timpului, mitologie a căderii în
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
le răspund dureros dificultățile formale. Aidoma unui fachir, poetul pășește pe cuie și nu pregetă a-și străpunge carnea, păstrînd un aer impasibil. Propunîndu-și a nu scrie nimic autocompătimitor, urmărește la un moment dat, cuprins de uimire, mișcările unei, altminteri repulsive, alcătuiri lucrate din șpan, baligă și rumeguș, încredințat că geniul și forța ei sînt retragerea, replierea. Ea "incendiază otrăvește pustiește totul în urma ta / apoi - deodată - scăldată în ape cleioase / pămînt vîscos și mucilagii / o vezi mișunînd prin cele hrube și
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
Gheorghe Grigurcu Dacă omul e un obelisc de insuficiențe și vicii, nici opera lui Titu Maiorescu nu i se înfățișează exegetului său într-o lumină mai favorabilă. Ea n-ar fi decît emanația unui ins repulsiv. Din statutul acestui moralmente "privilegiat", care-i dădea dreptul de-a stabili "limitele obiectului", ar deriva principiul egotic, recte falsificator, al exercițiului critic ce nu ar fi "din punctul său de vedere, unul democratic". Așa cum e, corupt pînă-n măduvă, de
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
de replici, iar regizorul știe să selecteze detaliul esențial și mai ales dominantele posturale, expresia gestuală, adesea decupajul se face anticalofil, subliniind elemente amplificate grotesc. Din acest punct de vedere avem în Imperiul minții un film al unei estetici a repulsivului, prin aducerea în prim-plan a dizarmoniei corporale, a urîțeniei și decrepitudinii. Lipsește de data aceasta sau mai precis se regăsește într-o proporție mai mică o altă temă des frecventată de regizor, tema răului. Deși bîntuită de spectrul unor
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]