1,533 matches
-
lor, s-au construit terase și baruri care sunt pline de turiști la orice oră din zi și din noapte. Maria și Cristina, două surori de șapte și unsprezece ani, care locuiesc pe Lipscani de când s-au născut, s-au resemnat cu această situație și aleg să își petreacă timpul liber în alte zone, mai îndepărtate de casă. " Mergem în parcuri, în Cișmigiu, în Izvor. Nu ne putem petrece ziua în fața blocului ca alți colegi de la școală din cauza teraselor și a
Ce înseamnă să fii copil în Centrul Vechi by Tudor Ana Maria () [Corola-journal/Journalistic/22617_a_23942]
-
abil învăluită în dezinformare de către autoritățile imperiului. În 1914 a fost arestată, fiind acuzată de agitație proromânească. După o detenție de 45 zile la penitenciarul din Chișinău, a fost eliberată din lipsă de probe. Timp de 2 ani s-a resemnat să ducă o viață liniștită la Iași, dar la 16 august 1916, când paranoia Primului Război Mondial angrena tot mai multe țări, a fost mobilizată ca medic militar la Chișinău. În toamna aceluiași an s-a angajat în calitate de medic la spitalul din
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92592_a_93884]
-
pe umăr, ne încărcăm cu energie și ne aruncăm în valurile unui an care poate fi așa cum ni-l dorim. Nu prea cred în teoria potrivit căreia zarurile au fost deja aruncate, iar nouă nu ne rămâne decât să ne resemnăm cu ceea ce ni se întâmplă. Fiecare doarme așa cum își așterne, iar dacă atunci când tragi linie lucrurile nu stau tocmai așa cum ți-ai dorit, zâmbește și ia-o de la capăt. Până una alta, să ai un an cu Zile și Nopți
Să începem zâmbind! [Corola-blog/BlogPost/98380_a_99672]
-
Nicolae Nistor Publicat în: Ediția nr. 1923 din 06 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului FEMEIA ROUĂ Te mai aștept cât timpul îmi convine, când încă puterea așteptării nu mă lasă, sperând cât ești plecat în altă casă, te vei întoarce resemnat la mine. Am aruncat din frunzele trecute ale vieții, pe cele ce sunt triste, negre, profund fade. Am ars tristețile care pot arde, așa să încolțim iubirea primă a vieții. În fiecare dimineață m-am spălat în rouă, cu miros
FEMEIA ROUĂ de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381600_a_382929]
-
un îndreptar spre mântuire, ca pe niște mângâieri vindecătoare în vremuri de restriște? Da, cu siguranță, acestea și mai mari decât acestea am făcut! Sunt om, sunt nevrednic și păcătos, cu toată ființa mea! Să accept aceasta și să mă resemnez? Niciodată!... Vino, Părinte blând, vindecă-mi toate neputințele: picioarele mele sunt drepte, dar mersul eu e șchiop, ochii mei sunt întregi, dat văzul meu e-ncețoșat, urechile mele sunt deschise, dar auzul meu nu-i deplin, mâinile mele sunt drepte, dar
VINO PĂRINTE BLÂND... DE PASTI ! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381797_a_383126]
-
fundul. În fiecare dimineață întrebam pe monitorul general : - Mai am liniuțe? La care îmi răspundea invariabil: - Mai ai! - Dar nu le-a lichidat ieri mămica ? - Nu! Și dacă te contrezi cu mine, îți mai pun o liniuță! Tăceam și ascultam resemnat să fiu chemat la „mămica”. Însă am observat că alții, care erau cu adevărat indisciplinați, adică alergau în voie și țipau în clasă, nu erau chemați la „mămica”. Chestia asta m-a intrigat și, urmărindu-i, am văzut cum dădeau
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381773_a_383102]
-
DE-ATÂT ROD Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1728 din 24 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Gem de-atât rod bătrânele-mi livezi tocmai când soarta țese-n jur zăpezi și își ascute cu gând rău securea, când resemnat sfârșitul îl aștept înțelegând că n-am mers pe-un drum drept și că prea des am tot rodit aiurea. Gem de-atât rod pe care în zadar pe umeri obosiți de-o viață-îl car, că prea puțini sunt cei
GEM DE-ATÂT ROD de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381825_a_383154]
-
chemat? Privesc cărarea și vreau să vii, Dar nu te văd și-mi pare rău. Eu iar te aștept noapte și zi, Dar tu nu vii și-mi este greu. Ochii acum mi-au obosit, Îi închid, că m-am resemnat, Un lucru mi-e nedefinit: De ce, nu știu, tu m-ai chemat. Autor: Urfet Șachir 13.10.1976 Foto: Internet ..................................... Sahtelik ana ișlem ... șiiri Baglardan uzumner toplandi, Șîra mayalandi, Gelirsin diye seni cok bekledim, Neden, o zaman, beni cagirdin? Patikayi
TURCĂ) de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381822_a_383151]
-
fiu sigură că la celălalt capăt al firului cineva își va aminti de mine. Până una alta, încerc să lucrez cu ce am. Timpul nu este niciodată suficient și nici măcar convorbirile telefonice nu mai fac față. Am ajuns să mă resemnez într-un fel și să nu mai iau personal acel "nu mai ești cum te știu". Sunt exact la fel, poate cu mai multe responsabilități, mai multe dead-line-uri și... mai puțini prieteni. Prietenia ar trebui să reziste în timp, iar
Cel mai bun prieten [Corola-blog/BlogPost/99424_a_100716]
-
loc de ceva manechine în familia Columbeanu... Atunci, Moni s-a uitat cu atenție în jur și l-a văzut pe Irinel. S-a mai uitat o dată, l-a văzut iar pe Irinel și era cât pe-aci să se resemneze mioritic, adică să renunțe. Noroc că, fix în momentul ăla, avea de făcut un drum cu mașina și l-a privit mai cu atenție pe șofer, când i-a deschis ăla ușa și i-a așternut la picioare covorul roșu
Fa-ti soferul manechin cat e cald by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21173_a_22498]
-
care se repezeau în parbrizul mașinii, să-l ciugulească, să-l spargă. Aștepta de vreo trei ore și mai avea în față încă cinci mașini. Încă cinci clienți ratați, poate, printre ei, cel cu tunul veșnic visat. De fapt, se resemnase. Ce...tun? De tun îmi arde mie? Să scot acolo cât să mai pot cumpăra benzină. Că și tunarii ăia de la benzinărie!.. Și piese de schimb...Că mașinuța , săraca, gâfâie, pocnește, trosnește, de se sperie clienții și vor să coboare
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
dragostea să cochetăm. Sunt numai vise efemere, Care în ziuă se risipesc. Iar eu rămân cu-a mea durere, Și încerc zadarnic s-o gonesc. Nu poți fugii de-a ta ursită, Nici uitării nu poți să o lași. Te resemnezi din nou spășită, Urmând tăcută- ai vieții pași. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: AI VIEȚII PAȘI / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1384, Anul IV, 15 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gabriela Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
AI VIEȚII PAȘI de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383684_a_385013]
-
blocare, de așteptare, de incertitudine. Stagnezi. Situația nu este bună, dar orice ai face, pare că nu poți să înaintezi. Încercările tale par sortite eșecului, orice pas înainte pare să fie urmat de doi pași înapoi. Aproape că te-ai resemnat cu lipsa asta de noroc, nu-i așa? Dar ... oricând există șansa să intervină o răsturnare de situație, o șansă neașteptată, o ocazie nesperata! Orice clipă poate aduce vești bune. Poate fi vorba despre o schimbare în viața ta sentimentală
STAGNARE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383686_a_385015]
-
intuiește situația în care se află, dar, de cele mai multe ori nu îndrăznește sau nu reușește să înfrunte insolența și aceasta din cauza „cantității” de nesimțire ce aparține unor indivizi. Avem oare dreptul de a tolera, a ne umili și a ne resemna în fața acestor oameni? Psihiatrii consideră buna simțire ca fiind „gust estetic și probitate morală, dar și simț practic, valori concrete”, iar Biblia ne învață: „Să umblați cu bună cuviință față de cei din jur” (Apostolul Pavel). Părintele Nicolae Steinhardt (1912-1989) în
INSOLENŢA VS. BUNACUVIINŢĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383741_a_385070]
-
exprimă în același romantic mod, antinomic, disprețul și detașarea de lumea mărginită, vulgară, de „puzderia de oameni” care „își plimbă absența” pe bulevarde, alteori își impută că se complace în prezența ei, făcându-se vinovat de toleranță și capitulare („Devoțiune”), resemnat că „lumea nu poate fi alta”. Amintiri diverse ni se relevă apoi cu timiditate, „casa părăginită a bunicului / și alunul din fundul grădinii”. Apare mama, grijulie ca fiul ei să nu se facă de râs în viață mai mult decât
VIUL ŞI APROAPELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380062_a_381391]
-
că trebuie și poate să moară în orice clipă. Spre deosebire de om, animalele nu sunt conștiente că trebuie să moară odată și odată, ele având numai un presentiment al morții și aceasta numai atunci când amenințarea morții este imediată, iar atunci se resemnează cu demnitate și se culcă la pământ în așteptarea ei. Ele nu cunosc o necesitate a morții așa cum cunoaște omul.” Astăzi, ca întotdeauna, moartea poate surveni în orice clipă a vieții și de aceea clipa este singura existență sigură a
VEŞNIC, FĂRĂ DE MOARTE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380168_a_381497]
-
cel mai mult urăsc minciuna. Mai ales minciuna din iubire. Tanti!..din momentul când i-am pomenit de minciună, s-a dezlănțuit, arătându-și adevăratul caracter de brută, de monstru infernal. Că a cunoscut destule curve nenorocite, că s-a resemnat și a acceptat să se-nsoare tot cu o curvă, dar să nu-l mintă de la obraz. Violeta izbucni în hohote de plâns. Maria începu s-o mângâie: - Lasă...liniștește-te! Hai, liniștește-te! - I-am spus, tanti, că în
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]
-
prin gesturi simple dar pline de emoție (de exemplu frângerea mâinilor, atitudine care îi exprima înfrigurarea și speranța în dragoste, sau un chip împietrit de uimire și durere la aflarea unor vești, dar și hotărârea și îndârjirea, chiar o ură resemnată de acceptare pentru ispășirea unui păcat personal), la atitudinea unei femei mature și care ia viața așa cum este, asumându-și oarecum greșelile. Ajungând la personajele feminine, trebuie să o menționăm de Ramona Olteanu (Magda, Leana, sora Madamei Pompilian) care trece
DAN GHIȚESCU: OMUL CARE VINE DIN EST – ROMANUL SAU O PIESĂ DE TEATRU SIMBOL AL UNEI EPOCI ÎNTREGI [Corola-blog/BlogPost/94180_a_95472]
-
s-au plimbat pe la tot felul de festivaluri, la Roma, Praga, Paris, New York, au luat premii și au fost aplaudate în picioare. Mereu atenți la dorințele privitorilor, realizatorii de azi ai Redacției militare de televiziune Pro patria, refuză să se resemneze. Experiența în munca de televiziune, sinceritatea comunicării, decența gesturilor, demonstrează că demersul jurnaliștilor militari a rămas nealterat. La fel ca în basmul tinereții fără bătrânețe, trecerea timpului condamnă emisiunea militară la nemurire și luciditate. Performanța ei a fost egalată de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93567_a_94859]
-
Vă povestesc ce am trăit eu și ce am auzit eu cu urechile mele. Deci, nu e vorba de zvonuri sau de manipulări ! Este purul adevăr. Ungurii sunt foarte activi și au o influență mediatică importantă; ei nu s-au resemnat de pierderea Transilvaniei și consideră românii ca pe niște intruși țigani. De altfel, de mult avusesem ecouri din partea unor francezi, care mirați de ardoarea interlocutorilor unguri, mă întrebau care e adevărul cu privire la Transilvania. De fapt, ungurii nu se ascund deloc
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93721_a_95013]
-
în: Ediția nr. 1549 din 29 martie 2015 Toate Articolele Autorului Capăt E noapte-n mine. Luna și stelele zâmbesc văzându-mi ochii care-ascund petarde. În inimă și-n suflet ale iubirii hoarde prin ale mele stepe hoinăresc. M-am resemnat. Tristețea îmi pare un pustiu în care nu se află nicio oază. Ale dorinței trenuri întruna deraiază și-n gări nu mai ajung. E prea târziu !... Nu mă mai pot întoarce. Merg tot mai greu, atras de bezna care se
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377165_a_378494]
-
apare, pentru prima oară, o temă existențială suită din adâncul ființei, și care, totuși, în Ťstare de vegheť nu se prezentase niciodată minții mele: Atunci fugi în alt popor. Nu bănuiam că, peste numai șase ani, voi avea să mă resemnez cu desțărarea și un exil de aproape trei decenii... Dar, tot în 1967, într-un sonet, tema Ťnăpustiriiť spre Vest mi se impunea din nou, în mod mustrător: În zvârcolirile de lașitate îmi simt destinul ca pe-un arest. O
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
de "factori economici obiectivi", de "înapoieri tehnologice insurmontabile", ci de simplă și directă decizie politică. Ne tot agităm cu lupta împotriva corupției, dar n-avem nici o tresărire la gândul că alimentăm zi de zi imaginea catastrofală a României. M-am resemnat la ideea că justiția noastră e țăndări, că nu există nici un interes de-a face curățenie. Sistemul e mult prea corupt el însuși, pentru a-i pretinde performanțe. Mă așteptam, însă, ca măcar la nivelul delimitării simbolice de ticăloși, corupți
Și totuși, ce facem cu turnătorii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8226_a_9551]
-
de amănuntul "accesibil oricui" că masa unui corp nu e totuna cu greutatea lui, și că particulele elementare "clasice", despre care astăzi se știe cam totul, sunt în număr de trei: electron, proton, neutron. Iar dacă încă nu ne-am resemnat în privința incapacității noastre de a înțelege ceva din turnirul desfășurat pe arena mecanicii cuantice, atunci e îndeajuns să aflăm că există un tip de particule inofensive, fără masă și fară sarcină, care nu pot fi absorbite de nimic, nici măcar de
Tirania neutrinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8228_a_9553]
-
scheletele lunare ale visurilor. întinde mâna și oprește ceasul, în părul meu secundele ca într-un lac de acumulare așteaptă forța eliberatoare a degetelor tale, electricitatea de felină, încărcătura animalică s-o transformi în lumină. Nu-mi cere să mă resemnez doar pentru că tu n-ai găsit încă gestul potrivit, gestul care să le cuprindă pe toate, gestul omului de știință în halat de ucigaș care în numele ideii va tăia un iepuraș. Nu-mi cere să renunț la lucrul acesta pe
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]