1,256 matches
-
drogheze, ai șanse mai mari să fii difuzat decît dacă i-ai îndemna să gîndească, să reacționeze, să își trăiască viața cu demnitate. În fond, marilor păpușari ai țării (și poate și ai lumii) le convine să ne știe drogați, resemnați sau apatici. Poate că ar trebui să mulțumesc și pe această cale Gazetei Sporturilor, o entitate media curajoasă, care a sfidat această conspirație a spălării creierelor și s-a încumetat să producă albumul, pe care l-a vîndut apoi împreună cu
"Haos.ro", interviu cu Florin Dumitrescu [Corola-blog/BlogPost/97439_a_98731]
-
și găsește-ți altceva! Eu vreau să locuiesc acolo! Nu putem locui în aceeași casă. E clar? Delia simțind încăpățânarea și chiar ura din vocea fostului soț, gândi că trebuie să ia în serios ideea mutării ei din locuință. Tristă, resemnată gândi că e vremea să cedeze. Își va căuta o altă casă, nu are altă soluție. Cristina va fi supărată, dar va veni la tatăl ei conform hotărârii judecătorești. Voi căuta o agenție imobiliară, să mă orientez. Într-una din
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383753_a_385082]
-
AM ÎNTÂLNIT ȘI BĂRBAȚI FERICIȚI ! Dacă femeile acceptă, oarecum resemnate manifestările fizice și psihice ale menopauzei, în schimb, la bărbați, andropauza este altfel resimțită. In primul rând, andropauza, tot inevitabilă, se manifestă cu foarte mari variații individuale, dar și cu simptome destul de variate. Apariția ridurilor, pierderea părului de pe cap și
AM ÎNTÂLNIT ȘI BĂRBAȚI FERICIȚI de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378252_a_379581]
-
chiar plătește impozitele cuvenite), râzând sub nasul medicilor consacrați spre satisfacția unor bărbați fericiți Incheiem cu un citat din filosofia pragmatică a lui Mike Sisk Tații noștrii au plecat liniștiți dintre noi... dar generația noastră nu se va duce tot atât de resemnată. Tratamentul nostru promite putere, performanță și pasiune chiar
AM ÎNTÂLNIT ȘI BĂRBAȚI FERICIȚI de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378252_a_379581]
-
sigur de impunitate. Și dacă știe că nu are a se teme de nimic, atunci de ce n-ar jefui în continuare? Proteste ca în Grecia - leagănul democrației - sunt de neimaginat în România. Ăsta e marele nostru blestem: o masă supusă, resemnată, incapabilă să se mobilizeze pentru un mare proiect sau pentru o mare idee. Mă întreb dacă noi, românii, nu am părăsit deja scena istoriei. O bună parte a elitei intelectuale a capitulat în fața globalismului, a capitalismului de cumetrie și a
Acad. Florin Constantiniu: „Politicienii postdecembrişti au făcut românilor mai mult rău decât mongolii, ungurii, turcii, nemţii şi ruşii” [Corola-blog/BlogPost/93647_a_94939]
-
DECLAMÂND, de Ion Untaru , publicat în Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016. Au murit caii, nechează călării Fiori de mătase trec prin șira spinării Se revarsă noaptea peste urbe Statuile plâng pe străzile curbe Pe care se plimbă ușor resemnate Figurile triste cu șeile-n spate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-ntrebării; De-a lungul plajei luminate și lise Suspină pierdute și moartele vise De unde cu zorii răsună duios, Un cânt de sirenă nespus de frumos
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
moartele vise De unde cu zorii răsună duios, Un cânt de sirenă nespus de frumos. Citește mai mult Au murit caii, nechează călăriiFiori de mătase trec prin șira spinăriiSe revarsă noaptea peste urbeStatuile plâng pe străzile curbePe care se plimbă ușor resemnate Figurile triste cu șeile-n spatePrivind melancolic spre țărmul măriiCu fața prelungă ca semnu-ntrebării;De-a lungul plajei luminate și liseSuspină pierdute și moartele viseDe unde cu zorii răsună duios,Un cânt de sirenă nespus de frumos.... III. SCRISOARE DESCHISĂ
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
ca a eroilor occidentali, nici dintr-o patologie sufletească sau intelectuală, nici din actul gratuit gidian, ci dintr-o concepție asupra morții, dintr-o hotărâre sănătoasă și bine premeditată. Moartea lui Pavel este moartea păstorului din Miorița. E moarte acceptată resemnat și senin. Să nu se creadă că mă contrazic. Pavel se sinucide, dar nu face un act de voință mai mare decât al păstorului din Miorița. Hotărârea lui e intelectuală. Păstorul din Miorița ar fi putut tot atât de bine să se
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
tot ce am scris, cartea asta rămîne". Resimte o puternică senzație de irealitate - ca un ecou din Blecher - în acel amestec de viață și moarte de la sfîrșitul războiului, cînd se trezește scriind la patru piese deodată, în vreme ce așteaptă înfricoșat și resemnat deportarea, după ce a ieșit teafăr din rebeliunea legionară, pe care "Cioculescu o judecă detașat, eu o judec cu însăși viața mea", avînd chiar puterea și bucuria de a nota acel "maximum de entuziasm" datorat nemuritoarei replici porno a actriței Natașa
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
care, la moderniști, avea încă o legătură subterană cu tradiția basmului cu final fericit) împovărează ‘ziua' modernistă, ca unitate de narare, făcând din viața eroului o distopie apăsătoare - și, tocmai de aceea, provocatoare pentru lectură. Eroul Desperado e pasiv și resemnat, spre deosebire de eroii energici, deciși să acționeze, din narațiunea tradițională. Tradiția basmului era tradiția aventurii. Literatura Desperado e un jurnal al resemnării. Viitorul nu le rezervă nimic. În lipsa aventurii, farmecul eroului Desperado, suspansul jurnalului lui, vin, cum zicea Ackroyd într-un
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
unei instituții nefaste. Fără ea nu este de imaginat comunismul românesc și nici o altă formă de comunism. Orice dictatură are nevoie de o asemenea instituție de supraveghere, control și represiune - ceea ce nu înseamnă că ea trebuie privită cu o acceptare resemnată, ca pe o fatalitate. Ea intră în mecanismul specific al exercitării puterii - și tocmai din acest motiv interesează, în primul rând pe istorici și pe politologi, dar și pe oricare om care vrea să înțeleagă cum a fost posibil să
Birocratizarea suspiciunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8629_a_9954]
-
ținute în sala solemnităților și cu liturghiile oficiate în biserica mare, un astfel de colocviu iese din tiparul clasic. Căci, spre deosebire de obișnuitele simpozioane, mese rotunde și conferințe, a căror rutină preschimbă programul în supliciu asumat și pe participanți în efigii resemnate ale plictisului protocolar - spre deosebire așadar de videle și numeroasele întruniri culturale, la Putna totul se desfășoară sub bolta unei spiritualițăți sacre. Abia așa îți dai seama că, atunci cînd vrea cu tot dinadinsul să-și taie rădăcinile mitice, cultura
Colocviul de la Putna by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6923_a_8248]
-
s'a simțit acasă..." (Sărută-mi versul). Ceremonii trubadurești, la căpătîiul unei patimi de carne. Și de vînt. Din tren e o însumare de scrisori fără adresă, cu sinceritatea răvașului final: "Și te-am privit blajin, cum numai noi/ Cei resemnați, putem privi norocul,/ Când potolim cu sufletele focul/ Și curățim pământul de noroi...// Și-am renunțat, cum noi, pierduții știm/ Să renunțăm la'ndemnul împlinirii/ Când trecem întunerecul iubirii,/ Ca'n sfânta dimineață să murim." (Iubire tristă). Dacă ne gîndim
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]
-
iaurt și lapte căimăcel.// Pe clae sus, pe maldărul de-otavă/ Scoțîndu-și de pe ochi căciula gri/ Vlăjganul îngenunche către slavă/ Privind uimit la crucile-aurii,// Pe cînd aproape'n spatele căruții/ Vin șiruri, șiruri de tramvae noi/ Ce sună, țipă, apoi resemnate/ Urmează-alene carele cu boi." Îmbătrînit și cătinel, spiritul locului rezistă. Odaia lui Balcaneus e o lume cu de toate, obiecte în care s-a cuibărit cîte-un duh, care au, înțelepțite de lunga-le nefolosință, cîte o filosofie: "Compasurile spun: Ťorganizeazăť
Rîsul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6960_a_8285]
-
ceva? (Tăcere) Dormi?... Mamă! (Alt geamăt.) Mămică!... Sunt eu, Rareș! (Geamăt.) ’Tu-i faza de recuperare! Lu’ soră-mea și... noră-ta!... Două... pp... poame!... Stau de patru ore aici și n-ai scos un cuvânt!... O silabă! (Liniște. Suspină resemnat și se întoarce în fotoliu.) Acu’... Doctoru’!... (Sare la agendă) Fără salvare... dar cu doctor! (Apelează) Hai!... răspunde!... (Mesajul.) O fi și ăsta tot o curvă!... (Renunță) Nu trebuia să accept!... Am fost un bou!... (În fotoliu, resemnat.) Ce pot
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
Liniște. Suspină resemnat și se întoarce în fotoliu.) Acu’... Doctoru’!... (Sare la agendă) Fără salvare... dar cu doctor! (Apelează) Hai!... răspunde!... (Mesajul.) O fi și ăsta tot o curvă!... (Renunță) Nu trebuia să accept!... Am fost un bou!... (În fotoliu, resemnat.) Ce pot face?... Iaca... Te duci la tata, D-zeu să-l ierte, da... de ce eu?!... Să fiu prostu’? (Un geamăt prelung îl saltă în picioare. Fuge la pat.) Mamă!... Ți-e rău?... (Geamăt.) De ce nu vorbești? cu mine?... Sunt
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
rog? Ana: - De ce te-ai făcut profesor de geografie? Rareș: Din pasiune. Ana: - Ce pasiune?... (Pauză.) Harta?... Sau globu’? Rareș: - Globu’... Ana: - Îl învârți... și... Nevastă-ta ce face? Rareș: - Hărți. Ana: - Să nu-mi spui că amândoi sunteți... Rareș: (Resemnat.) - Nu-ți spun. Ana: - Unu mai merge... Da... doi!!... Rareș: - Mamă!... Știi asta de... când ne-am... Ana: - E pensionară? Rareș: - Nu. Ana: - E mai tânără ca tine... Vreau să dorm. (Pauză. Începe să sforăie. Rareș trece la fereastră. După
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
al trupului ei îmi împînzește mintea. Vocea ei mi s-a impregnat în memorie ca fumul în haine. Și obiceiul acela al ei de a-și strecura din cînd în cînd o mînă în păr și de a mă privi resemnată, întrebătoare, cu ochii ficși. Ce voia de la mine? Am încercat s-o uit și nu pot. E o prostie, nu sînt în stare. La început trăiam un fel de muzică. Fusese o victorie rapidă, neașteptată, de care nu puteam să
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
două zile înainte de sfârșit nu se mai uita la nici unul din noi, nici la mine. Nu mai aștepta nimic de la oameni, de la fiu, de la noră, de la doctori. Cu fața spre perete, cu ochii-i verzi cu paiete de aur obosiți, resemnați, sfâșietori de triști, își lua un tăcut adio de la lumea aceasta care o trădase când se aștepta mai puțin. Printre trădători mă număram și eu, cel care nu știuse să-i asigure trecerea Dincolo demnă la care avea tot dreptul
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
într-o frînghie înnodată, în bucla unor brațe ce coboară dea lungul pieptului, într-un gest stingher care trădează agresiunea pe care i-o inspiră aparatul de fotografiat. Mimica e de tristețe curtenitoare, ochii zîmbindu-i amar pe fundalul unei fețe resemnate, Pillat aflîndu-se undeva între melancolia unui spirit care nu e în apele lui și dorința de a-i face pe plac ființei care îl fotografiază. E aici o stînjeneală politicoasă de ființă retractilă. A doua poză, din 1975, îl surprinde
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
deoarece marinarul nici măcar nu-i ceruse acest lucru. Mai bine zis, nu i-l ceruse prin cuvinte. Rolul negației e însă unul antifrastic. Ea deschide o perspectivă acolo unde părea să se închidă definitiv o ușă. La despărțire, marinarul rostește, resemnat, doar atât: „Adio, Pandora”. În ce-o privește, frumoasa fiică a marelui armator din Sydney, Taddeo Groovesnore, cu intuiția nedezmințită a femeii, nuanțează: „La revedere, Corto Maltese!” E adevărat, Pandora nu avea să meargă alături de Corto. Sorții schimbători ai vieții
Iubitele lui Corto Maltese (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4241_a_5566]
-
este un volum de schițe și nuvele (scurte) - o specie încă subreprezentată în literatura noastră. Primele proze din volum nu au reușit însă să-mi mențină intactă bucuria. N-am regăsit în ele mai nimic din umorul inteligent, caustic și resemnat totodată, pe care-l apreciasem la cele două cărți pomenite; am senzația, de fapt, că Petre Barbu se află, cu acest volum, în căutarea unei noi formule de proză, pe care însă n-a reușit s-o găsească și cu
Nu chiar până la capăt by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4468_a_5793]
-
șir, stătea în picioare, fără să spună nimic, lipită de soba de teracotă. Du-te după el că se împușcă, fato! Nu ai văzut cum se uita, cum a oftat?! Elena îi zâmbi ușor, cu o nepăsare cumva tristă sau resemnată. Fii liniștită, mamă, nu se împușcă Gheorghe, îl cunosc bine. Nu ai văzut că acum câteva minute a aruncat ceva în foc? Legitimația și carnetul de partid, asta a ars, mamă... Nu mai putu continua. Gheorghe intră în cameră, se
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
motan obez, pisică hipnotizată, picioarele fos tei baschetbaliste care se înalță în bezna crăcănată de un bec prost. Ehe, ce frumoasă eram eu odată. Și geamul ușii de la balcon îi reflectă mândria burtoasă. Ușa băii se reazemă, ca un alcoolic resemnat, alături de picturile ei și o o poză cu bunicul. Avantajul morții la tinerețe este că nimeni nu va ști cum te umpli de riduri și nervi. De când a murit, nimeni nu i-a mai dat glas, nici măcar pentru o replică
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
România. Este o lehamite și o renunțare la luptă și o acceptare tacită a tuturor relelor ce ni se întâmplă. Toată lumea oftează, plânge, se plânge, cerșește sau ridică doar din umeri și merge mai departe într-o acceptare necondiționată șu resemnată a implacabilului, cu formula la fel de generalizată: „Așa vrea Dumnezeu”. și eu am fost atinsă o perioadă destul de lungă de această letargie și cu toate că nu doream s o accept, nu puteam să mă adun; dar, încet, încet am conștientizat că suntem
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]