391,210 matches
-
Mi s-a întîmplat să caut cu încăpățînare în librării o carte sau alta, anunțate în presă sau văzute de mine la Tîrgul de Carte, și să nu le găsesc. Librarii nu știau dacă vor mai primi sau nu cartea respectivă. Cît despre a o comanda, nici vorbă. Nu există - măcar în formă computerizată, ceea ce ar fi ușor și ieftin - un catalog general al cărților apărute, al stocurilor existente; nu există un mecanism prin care un cititor - sau chiar, mă tem
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
sigur că nu sînt genul de cineast care își dorește, cu tot dinadinsul, să fie la modă. Sînt convins că modele vin și trec iar filmele bune rămîn. Trăim însă într-o lume reală, care are niște reguli iar regulile respective sînt foarte crude. Un film est-european își găsește din ce în ce mai puțin locul în spațiul occidental, pe drept și pe nedrept. Pe drept, pentrucă filmul est-european a cam pierdut trenuri importante, în ultimii zece ani. A rămas ușor cantonat în ceea ce era
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
Editurii Politice. Al. Șiperco, cel care-i dorea "puși la zid" pe cei cîțiva tineri îndrăzneți, a părăsit editura. Dar Walter Roman a rămas!". Mai precis, "cameleonismul profesional" al elementelor iudaice ar fi fost doar o formă a "cameleonismului politic". Respectivii indivizi țin cu ghearele și cu dinții de scaunele lor de conducere, monopolizînd pînă la ceasul de față biata cultură românească și (se subînțelege) doar venirea la putere a extremei stîngi i-ar putea clinti din locurile avantajoase în care
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
de aplicație al aceleiași normativități, care, în cursul evoluției speciei, a făcut să apară progresiv structurile organice... În invenția psihologică, organizatoare a mediului, lucrurile se însumează grație activității creierului, mediul perceput ajungând, prin senzațiile dobândite, o parte integrantă a organismului respectiv... Seducătoare idee!... Mediul devenind, încet-încet, sub acțiunea dominantă, acaparatoare, a inteligenței, un al doilea corp!... Omul se poate, așadar, identifica cu natura și, în loc de Deus sive natura - observația lui Spinoza - nu ar fi greșit să se spună: Homo sive natura
Adevăratul corp uman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15374_a_16699]
-
un Pseudo-Cioran. În plus, un oarecare Florin Avram traduce din româna de la Humanitas (la rîndul ei, o traducere!) în franceza în care au fost scrise paginile filosofului: mai e nevoie să spun ce iese de aici? Toate acestea fac din respectiva bijuterie un gablonț veritabil", constată sarcastic dl. Vartic. Mes amis sont M.A.I. Butada, în franceză, care circula la noi în timpul lui Ceaușescu (cu înțelesul: amicii mei aparțin Ministerului de Interne) își găsește o confirmare excepțională în același număr din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15383_a_16708]
-
noastră. De exemplu, Dabija vodă, printre candidații plecați la Țarigrad, habar nu avea că el va fi alesul... Neculce notează: Dabija-vodă nemica nu știe, nici în gând nu-i era că va fi numit domnitor al Moldovei. Dar și Vizirul respectiv, ce fler!... El se uită ce se uită la bieții candidați moldoveni și, la un moment dat, întreabă: Care este Dabije? Exact ca la armată: Care ești, Vasilescule?... Sfiosul candidat este căftănit pe loc, dus cu alai la Iași, și
Politichia la rumâni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15422_a_16747]
-
lot de foști bravi securiști, adăugându-l aceluia nu mai puțin impresionant ce-i alcătuiește fondul de aur, în ideea de ferm optimism că Europa și alte continente fac eforturi de a ne pricepe firea și comportamentul, chiar dacă perinița cu respectivii factori nu vor dansa? Un joc care nu se termină nicăieri, o polcă pe furate, după titlul admirabilului roman al pe nedrept uitatului Mihai Celarianu. Jenați de puținătatea opoziției parlamentare, șefii Puterii se lamentau de a nu avea mai mulți
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
trezit l-au uitat. Căci fiecare început înseamnă doar continuare exact ca și-n analele deschise totdeauna la jumătate. Ziua de 16 mai 1973 E una din multele zile date care nu-mi spune nimic. Unde am mers în ziua respectivă, ce-am făcut - nu știu. Dacă în juru-mi s-ar fi comis o crimă - sigur că n-aș fi avut alibi. Soarele a răsărit și-a apus fără să fi știut. Pământul s-a rotit fără ca-n notes să consemnez
Poeme de Wislawa Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/15436_a_16761]
-
am respirat, am mâncat, am făcut pași, care s-au auzit, iar urmele degetelor mele pe clanțe au rămas. In oglindă m-am văzut. Am avut ceva colorat pe mine cu siguranță câțiva oameni m-au zărit. Poate în ziua respectivă am găsit un lucru pierdut mai devreme. Poate am pierdut ce-am găsit mai târziu. Sentimente și impresii m-au cuprins. Acum totul e precum punctele puse în paranteze. Pe undeva m-am strecurat undeva m-am ascuns - Chiar nu
Poeme de Wislawa Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/15436_a_16761]
-
volumului recent apărut, "Europa națiunilor, Europa rațiunulor", pe care Grete Tartler ni-l propune prin editura Cartea Românească. Pare o sentință cioraniană, dar de fapt este un citat dintr-o lucrare a unui distins politolog preocupat de ideea națională. Fraza respectivă fixează întrucâtva parametrii interesului investigației întreprinse de autoare în volumul de față. Grete Tartler, cunoscută și distinsă poetă și eseistă, arabistă de referință, muzicolog avizat și sensibil ( are studii de specialitate), a ocupat în ultimii ani prim-planul atenției publice
Meditînd la Europa by Ștefan Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15442_a_16767]
-
mari religii implicate în titlu. Eforturile autoarei merg chiar mai adânc de-atât, prin trasarea unor paralele la hinduism și budism (iar, în alte contexte, și la mormonism). Se urmărește astfel nu argumentarea pe marginea unei coerențe interne obiective a respectivelor religii, ci reliefarea fundamentelor practice, convingerea autoarei fiind că "este mult mai important ca o anumită idee de Dumnezeu să funcționeze decât să fie solidă din punct de vedere logic și științific." într-o bună tradiție anglo-saxonă, Karen Armstrong abordează
"O monoteistă liber profesionistă"... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15491_a_16816]
-
de presă, Piesewicz a arătat că o secvență la care Kieslowski și el țineau foarte mult trebuia să se desfășoare la celebra Palla din Siena (cursa medievală de cai care se ține anual), dar a trebuit să constate că secvența respectivă a fost înlocuită cu simularea pe elicopter de care am amintit și o nuntă într-un sătuc din Toscana. Surpriza din selecția germană a venit de la "Halbe Treppe", distins cu Marele Premiu al Juriului, prezidat de Mira Nair, proaspăta laureată
Festivalul de film de la Berlin: "Accept Diversity" by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/15479_a_16804]
-
obicei de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori dispariția! Și fără a te simți jignit personal cînd altul e de altă părere... Da, și fără să devenim opaci la ceea ce este calitate reală la omul respectiv. Cartea lui Horia Patapievici se pretează la o amplă dezbatere publică. E un inventar aproape complet al temelor fierbinți ale lumii de azi. Multe dintre acestea ar fi meritat discutate cu seriozitate, dacă s-ar fi creat un climat propice
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
campagne" care oficiază într-un salon literar tocmai în inima Bucureștiului". Agendele literare debutează cu portrete ale scriitorilor care frecventau cenaclul, nu de puține ori fixate printr-un cuvînt a ceea ce este mai viu pătrunzător în persoana surprinsă la momentul respectiv: "Ramiro Ortiz, mussolinist convins chiar în chestia conflictului italo-grec. Camil Baltazar, sinistru; Ilarie Voronca, candid și pueril". Portretele animă scena desfășurării de ambiții în cenaclu mai mult sau mai puțin îndreptățite să se numere printre scriitori reușind prin insistență și
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
a face să treacă un mod de a judeca lumea." Ar fi aici o explicație pentru felul în care articolele Irinei Nicolau își cîștigau cititori, și eu am fost printre ei, fără ca acești cititori să aibă vreun interes în domeniul respectiv. Textele grupate în rubrica Cotidian și sărbătoare, de pildă, erau întotdeauna mai mult decît o judecată a etnologului, erau, așa cum autoarea explică aici, "un mod de a judeca lumea" de azi. Cu alte cuvinte, autoarea se înscrie în acel tip
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
Ridicarea spre fabulația alegorică a fost tratată în roman cu precizia detaliului concret, ca și cum ar fi o parte a verosimilului. O anume îndoială asupra cadrului a fost întreținută din start, căci s-ar putea presupune că și deșteptarea în dimineața respectivă și intrarea abruptă în coșmarul procesului ce a urmat, cu nimic prevăzut anterior, reprezintă poate o iluzie, provenită din confuzia factorului receptor. Nu e exclusă eventualitatea că Josef K. se află mai departe sub imperiul reveriei și visează doar că
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
elementară pe care o face autorul, fiindcă abia tatonează indefinitul, stratul nelămurit pînă la capăt. Mă întorc, cum am făgăduit, la tezele lui Jacques Derrida, în discursul menționat, despre ștergerea hotarului dintre vis și trezie și decepția trăită de insul respectiv de a nu mai putea reface ce s-a petrecut în închipuire. Arta poate opera și cu incertitudinea, remarcă filosoful, atunci cititorul nu mai e sigur dacă s-a pășit în afara vrajei visului prin călcarea pe podeaua solidă a realității
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
și chiar de orice posibil autor. P.S. Rugată de Dan Hăulică să-i trimită prin curier diplomatic, la UNESCO, înregistrările unui ciclu de emisiuni radio despre Brâncuși, Despina Petecel a constatat, cu surprindere, că nu primește nici un semn cum că respectivele înregistrări ar fi ajuns la destinație deși, la Ministerul de Externe, fusese încredințată că totul va fi în regulă. înteresîndu-se din nou la Minister, dna Petecel a aflat că la Paris andrisantul este necunoscut, iar casetele se vor întoarce la
Discursul despre sine by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15543_a_16868]
-
originalitatea demersului critic e mult mai bine pusă în valoare de această încadrare, care are - în acest context - avantajul de a se juca cu așteptările cititorului. De pildă, crezi că vei găsi în ea fragmente din texte arhicunoscute ale scriitorului respectiv și că doar acestea vor fi comentate (într-o manieră mai mult sau mai puțin inovatoare). Nu. încă în primul subcapitol, Cornel Ungureanu include o proză demult uitată a lui Slavici: Hanul ciorilor, alegere pe deplin justificată de influența pe
De la Mara la evrei and maghiari () [Corola-journal/Journalistic/14374_a_15699]
-
să-i spun că face de rușine numele conducătorului, că, având un asemenea nume, este obligat să învețe, cum învăța Lenin și am completat ceva despre faptul că Lenin, probabil, s-ar fi întristat dacă ar fi aflat despre comportamentul respectiv. Am vorbit, probabil, foarte elocvent, convingător și chiar ofensator, deoarece el s-a îmbujorat brusc, s-a crispat și a început să plângă. - Ești un ticălos, a spus el. Un nemernic! S-a ridicat și a plecat. Învățătoarea era entuziasmată
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
Radu Pavel Gheo N-aș fi scris rîndurile de mai jos dacă n-aș fi citit un eseu al profesorului Alexandru Niculescu, publicat recent în România literară 1). Motivul ar fi - paradoxal - acela că eseul respectiv tranșează destul de clar problema, suferind doar de un exces de delicatețe. Cum nu la fel stau lucrurile cu autorul acestor rînduri, încerc să subliniez mai agresiv ceea ce autorul eseului citat pare doar să fi sugerat. Domnul Niculescu a pomenit despre
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
au ajuns sub ochi sînt de obicei bune, corecte, dar au o mare problemă. Ghiciți care? Prinși între obiceiul de a scrie cu "î", așa cum au învățat la școală, și chinga academică a noului "â", de multe ori traducătorii amestecă respectivele semne. Cei care au corectat vreodată un text știu cît de greu și de enervant e să urmărești sensul unei propoziții, să verifici acuratețea traducerii și brusc să-ți dai seama că ai lăsat în urmă un galimatias de "îâ
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
mai degrabă "pămunt", ca să nu supărăm nici poezia, nici Academia. Oare nimeni nu își amintește că, pînă și cînd se folosea ortografia latinizantă, se scria "sunt", dar se citea "sînt"?5) Iar faptul că, enervată de ineficiența reformei inutile, instituția respectivă apelează la Parlamentul României ca să impună cu anasîna (anasâna?) o măsură impopulară, propagandistică și contrară spiritului limbilor în general, nu face decît să confirme ceea ce bănuiam de mult: departe de detașarea științifică obligatorie în cazul unui asemenea for înalt, Academia Română
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
cazul unui asemenea for înalt, Academia Română pare mai degrabă un instrument de propagandă revanșard. Girul acordat unei lucrări de istorie cu tentă naționalistă sau plagiatele scăpate neglijent sub egida sa nu susțin poziția de autoritate pe care și-o arogă respectiva instituție, dar merg pe aceeași linie cu ceea ce aș numi gafa ortografică. Deși se știe, e bine de reamintit în context că, la vremea cînd s-a propus noua reformă ortografică, nici un lingvist din cadrul Academiei nu a votat în favoarea ei
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
textele politizate din publicațiile științifice evocă încă realități dramatice sau cel puțin trezesc amintiri neplăcute, de care preferă probabil să nu vorbească; uneori și din convingerea că circumstanțele acelor timpuri rămîn oricum greu de înțeles. Pentru cei foarte tineri, paginile respective pot părea discursuri suprarealiste - sau, cine știe, dovezi ale unei mentalități foarte depărtate în timp. Comicul involuntar e singura certitudine a acestor texte. Dincolo de pura curiozitate pentru pitorescul unor citate incredibile, răsforirea presei vremii are totuși o anume relevanță pentru
După 50 de ani by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14404_a_15729]