14,682 matches
-
de oameni și de mine de copilul care impresiona alergând desculț după fluturi știu c-am plecat din mine în clipa în care miriștea îngenunchea în fața dimineții ca o tăcere mi-e dor și de tine, doamne! ca de-o respirație în fața morții Referință Bibliografică: ultima pagină, nescrisă / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1696, Anul V, 23 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Teodor Dume : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ULTIMA PAGINĂ, NESCRISĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1440337713.html [Corola-blog/BlogPost/373647_a_374976]
-
să mă ung cu el pe gât, pe brațe și pe glezne...mirosea puternic a rugină! -Vioară, trezește-te! Te rog, te implor! O senzație plăcută de proaspăt îmi invadă simțurile...apa rece se scurgea peste mine, acoperindu-mă cu respirația vieții pe care o pierdusem pentru o clipă, acolo, în adâncimile întunericului din mine... Alexandru plângea ușor; îmi era atât de milă de el, de mama și de toți cei pe care-i chinuiam , aproape zilnic...nu, nu mai trebuia
ÎNSINGURARE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 by http://confluente.ro/Insingurare.html [Corola-blog/BlogPost/360929_a_362258]
-
iau în palme un bulgăre/Din marginea câmpului unde zarea a îngenuncheat/lutul îmi seamănă./ Poate-s oasele străbunilor mei/ceva din înțeleptul suflet respirând/ în conturul măsurat./ Mă simt rudă cu acest bulgăre cuminte/ Și-l pipăi simțindu-i respirația/în acea dimineață nerăbdătoare când bobul de grâu plesnește în lutul/cu străluciri solare.// Când mănânc pâinea, urcă până la mine/Neamurile noastre toate,/seva înțelepciunii, adusă până la noi/de limba ce-o vorbesc.// Patria îmi este Limba Română/ În ea
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 by http://confluente.ro/elena_trifan_1410432746.html [Corola-blog/BlogPost/362361_a_363690]
-
cu multă vreme în urmă, era foarte precară și din cauza apelor reziduale produse de cei 2 milioane de locuitori ai orașului, deasupra lui se ridica o ceață groaznic de urât mirositoare pe care ei o numeau „Miasma” și care otrăvea respirația și provoca declanșarea epidemiilor de holeră și a altor boli mortale. Pentru rezolvarea situației oamenii de știință au muncit îndelung și au făcut proiecte găsind rezolvări ingenioase ale situației care au îndepărtat „Miasma”. Inginerul Joseph Bazalgette a conceput și supravegheat
MIASMA de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Lucia_olaru_nenati_miasma_lucia_olaru_nenati_1343816685.html [Corola-blog/BlogPost/359954_a_361283]
-
-mi este foarte greu, pentru că vă iubesc pe amândouă." Ea a rămas înmărmurită de tupeul, de îndrăzneala cu care i-a povestit despre cealaltă Mirela, mai ales de a doua mărturisire, că le iubește pe amândouă, care o lăsă fără respirație, pur și simplu. Nu-i venea să creadă că i se întâmplă așa ceva, dar continuă să-l întrebe, să-l facă să-i povestească despre cealaltă Mirela. Seara l-a sunat și de data asta. Jean i-a raspuns la
CEALALTĂ MIRELA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1394886841.html [Corola-blog/BlogPost/353615_a_354944]
-
rugăciunii în prietenia adevărată? Părintele: Rugăciunea este primordială în prietenia adevărată, fiind una din modalitățile de jertfă vie, deoarece tu dedici un timp al tău pentru a te ruga. Regăsirea tainică în rugăciune a celor doi prieteni este necesară, precum respirația. Rugaciunea particulară, dar mai ales cea în comun reprezintă trăinicia prieteniei adevărate și înveșnicirea ei în Împarația lui Dumnezeu. De fapt, legătura tainică, în rugăciune, cu Dumnezeu este singura prietenie adevărată! Reporterul: Părinte, pentru cei care doresc să aprofundeze mai
PĂRINTE, CE ÎNSEAMNĂ PRIETENIA ADEVĂRATĂ? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 by http://confluente.ro/stefan_popa_1442057156.html [Corola-blog/BlogPost/378168_a_379497]
-
mângâierea florilor de salcâm, împletindu-mi în plete surâsul tău enigmatic.Azi, cerul e ca o mare însetată de gustul țărmului mult iubit. Îl privesc cu mirarea și bucuria unui copil... cu zâmbetul îi ating inima țesută din lacrimile îngerilor. Respirația verii are parfum de iarbă proaspăt cosită și gust de fragi sălbatici. Am așteptat cu ardoare atingerea catifelată a verii, să ies în grădina casei mele în care au înflorit o multitudine de flori ce amețesc privirile trecătorilor. De-a
VARA-I ACOLO UNDE SIMŢI CĂ TRĂIEŞTI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 573 din 26 iulie 2012 by http://confluente.ro/Vara_i_acolo_unde_simti_ca_traiesti_elena_lavinia_niculicea_1343310144.html [Corola-blog/BlogPost/350177_a_351506]
-
iar sunt invitați să rămână, ok? Gata! Să nu vă mai aud gura la niciunu', că toți mă cunoașteți și știți foarte bine cum fac atunci când mă supără cineva. Se lăsă o liniște deplină, în care se auzea până și respirația celor aflați acolo în acel moment. Toți rămaseră muți de parcă le-ar fi băgat cineva un căluș în gură. Unii dintre ei căutau ieșirea, mai îmbrâncindu-se din când în când - de data asta fără să vrea - și găsind-o
PARTEA A TREIA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1394627115.html [Corola-blog/BlogPost/350378_a_351707]
-
uită la oamenii răi. Ea este barometrul meu când am un musafir nou, din comportamentul lui Shakka știu cu cine am de-a-face. Înainte de a da jos de pe mine zece kilograme, cardiac fiind, atunci când făceam eforturi aveam un fel de criză, respirație scurtă, transpirație abondentă, și trebuia să mă așez să aștept 5-10 minute să-mă linștesc. Odată eram cu Shakka în grădina și am simțit că-mi vine criză și m-am grăbit să mă duc în apartamentul meu care este
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 by http://confluente.ro/Ovidiu_creanga_ultima_mea_i_ovidiu_creanga_1360846685.html [Corola-blog/BlogPost/351889_a_353218]
-
la geam privind cu interes cum defilau casele, apoi copacii și încet - încet, ochii i se închiseră, cazând într-un somn profund, așa cum numai copii o pot face. Huruitul motorului, zdrăngănitul fiarelor, când mașina prindea câte o groapă, îi secondau respirația ritmică, fără a-l deranja. Îl strângea pe Pufi la piept, de parcă i-ar fi fost frică să nu îl piardă. Laura îi puse ușor capul în poală și se pierdu iar în visare. Doamne, ce bucurie când s-a
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 by http://confluente.ro/luchy_lucia_1461949952.html [Corola-blog/BlogPost/378308_a_379637]
-
cât și împreună aluatul artei ce dăinuiește peste timp. Buna înțelegere dintre ei a mers uneori atât de departe încât regizorul s-a identificat, adesea mai tare decât autorul însuși, cu personajul principal al operelor sale autobiografice, romane de largă respirație, nu arareori controversate. Surprins în diferite epoci, vârste și ipostaze, deopotrivă spectator cât și participant la istoria zbuciumată a României ultimilor optzeci de ani, preotul de penitenciare Eginald Schlattner este protagonist și martor al acțiunii cărților sale. Lui îi revine
RĂMAS BUN LA ROŞIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_calutiu_sonnenberg_1487982206.html [Corola-blog/BlogPost/375302_a_376631]
-
răsputeri să-i cuprindă, într-o frățească îmbrățișare, trupul corpolent. Acele momente de cald bun venit nu se vor mai repeta. Vor rămâne ferecate pentru totdeauna în amintire, ca niște prețioase relicte din trecut. E liniște perfectă în biserică. Aburul respirației noastre desenează nori în miniatură prin aerul înghețat. E timpul să ne ridicăm și să stingem lumânările. Afară, în fața ușii bazilicii romane vechi de opt secole mai întoarcem odată capul și citim inscripția de întâmpinare: „Weise mir, Herr, deinen Weg
RĂMAS BUN LA ROŞIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_calutiu_sonnenberg_1487982206.html [Corola-blog/BlogPost/375302_a_376631]
-
străpuns dosarul fiicei mele Laura în care se afla POEMUL ei pentru copii - POMUL VIEȚII - și acea căldură palpabilă, miraculoasă, s-a răspândit și în palma mea stângă, ținută pe verso dosarului. M-am rugat așa: - Rugăciunea TATĂL NOSTRU - pe respirație, care activează principalele glande endocrine din corp, astfel: mai întâi se inspiră profund, apoi se rostesc cuvintele scrise cu majuscule, după care se expiră lent. „TATĂL NOSTRU CARE EȘTI ÎN CERURI - acționează asupra Glandei Pituitare, cu rol de declanșator al
MIRACOL de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/margareta_mariana_saimac_1453735867.html [Corola-blog/BlogPost/380540_a_381869]
-
într-un templu budist din Tibet. - Dar locul meu este în rai ! urlă sufletul lui Popescu Altoi, pierdut în propria-i neputință. .................................... Aerul rece și aspru al Tibetului îi pătrunse bătrânului Lhassa Dorzho în piept, creându-i mari probleme cu respirația. Ajunsese la o vârstă venerabilă și urmase întreaga viață preceptele credinței budiste. Nu-și mai amintea, firește, de numele purtat în viața de dinainte, cel al creștinului Popescu Altoi. Căzu și muri în brațele lui Dalai Lama, iar ultimele cuvinte
NU-I PENTRU CINE SE PREGĂTEȘTE, CI PENTRU CINE SE NIMEREȘTE … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1431620698.html [Corola-blog/BlogPost/360504_a_361833]
-
vioară ce cântă în neant și le sfârșea prin cele mai plăcute suspine de satisfacție, de uitare de sine, de fericire... Nu s-a liniștit decât când trupurile noastre erau vlăguite și buzele frământate aproape sângerau. Întinsă pe spate, cu respirația întretăiată de suspine din ce în ce mai rare, cu sânii tresăltând firav sub palmele-mi ocrotitoare, îmi prezenta, printre dulci săruturi, planul activității noastre amoroase și surprizele pentru următoarele zile! M-a rugat să-i dăruiesc slipul. Dorea să-l păstreze ca amintire
SECVENŢE DE IERI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 by http://confluente.ro/Secvente_de_ieri_marian_malciu_1392019867.html [Corola-blog/BlogPost/364126_a_365455]
-
un sentiment de neputință mă stăpânea cum nicăieri în alte împrejurări nu simțeam, era un alt tărâm de care-mi aduc aminte cu strângere de inimă, uneori visez sonoritățile unui colos ale cărui roți țăcăne monstruos deasupră-mi și a cărui respirație mă-nfioară și acum. Și vara, oricât de cald ar fi fost, podul lăsa o umbră atât de rece, că mi se învinețeau buzele până ieșeam, plus curenții de aer care-mi striveau ființa între roți de tren și șosea, între
INTERSECTĂRI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/florica_patan_1488110404.html [Corola-blog/BlogPost/364151_a_365480]
-
arată fiică-sa de aproape. Nu-și putea da seama cu cine s-ar asemui mai bine, cu el sau cu mumă-sa. Când se aplecă cu lampa în mână deasupra lor, să le vadă mai acătării, răsuflarea caldă a respirației sale și mirosul de cărbune, o trezi din somn pe proaspăta mămică. Avea doar douăzeci și doi ani, fiind mai mică decât Gligor cu șase ani când aduse pe lume această mogâldeață cu fața roșie și nasul cârn. - Chi rog
DE-AS PUTEA VIATA ÎNTOARCE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1463812713.html [Corola-blog/BlogPost/385159_a_386488]
-
e a conștientiza sinuozitățile ei (întortocheatele striații). Și doar intrând pe fereastra gândului însângerat al poetului și tot lecție se cheamă: „Originile morții... nu se trag din trecut. Cuiul de fier al luntrei lui Caron / în închegare / dus doarme în respirația mea” (Despre originile morții). Dar dacă e vorba de propria-ți suferință? Și-n acest context, merită a te lăsa mușcat: „Simt cum se răcește în mine inima, / simt cum creierul îmi îngheață...” // „Simt cum se face fuior / de abur
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/un-calator-prin-cuvinte/ [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
Secunda vieții mele / mi-a luat-o un vultur în plisc .../ Secunda vieții mele / vulturul a dus-o sus în stele...” Și-acolo, „secunda” vieții sale a devenit rază. Rețineți: Raza Nichita! Pentru Nichita iubirea pentru neamul său înseamnă sfântă respirație. A dovedit-o: „Doamne, apără poporul român. / Ai grijă de el și / apără-l! / El este al tău / cu blândețea lui de miel / și cu răbdarea lui de taur, / cu omenia lui / de floare de zăpadă / ce se vede pe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/un-calator-prin-cuvinte/ [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
mă mângâie, că vrea să mă enerveze... Soarele îmi oferă generos acea “Vitamina D, pe care noi, majoritatea românilor, n-o avem”. Și n-am nevoie de „Detrical”...cum tot zice una, la tv. Mihai e foarte aproape. Îi simt respirația, mirosul corpului. Firul de iarbă pare mai degrabă o pană. Chiar mă gâdilă! Deși n-am deschis încă ochii, să-l văd, mi-l imaginez pe tip: înalt, plete crețe, ochii mari, cafenii...( Am jucat odată jocul ăsta de imaginație
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 by http://confluente.ro/corina_lucia_costea_1454698289.html [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
răsucesc fără milă, ca să poată fotografia totul, pentru că nu trebuie să mă ridice! * În ușă se aud bubuituri puternice. Mi-e frică!!! Pleoapele mi s-au înțepenit grele, ca de plumb. Mâna mă doare cumplit! Mirosul parfumului Gucci îmi taie respirația! Aud cum cei care bocănesc au reușit să pătrundă... în apartament! -Corina! Corina, uită-te la mine! Deschide ochii! Mă auzi? Sunt eu, Carmen! Sora ta! Uite, a venit și Bogdan! -Am încercat s-o țin antrenată într-o discuție
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 by http://confluente.ro/corina_lucia_costea_1454698289.html [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
meu ca o umbrelă era cald în acea oră târzie consumam vise (simțeam fiecare parte din mine) îmi lipeam obrazul de lumina lămpii și-l vedeam pe tata tolănit pe fericire între mine și el doar o tăcere și câteva respirații dizolvau întunericul proptit de geam curiozitatea mi se plimba prin vene ca un marfar greu și cu jumătate de ochi încercam să țin timpul în loc la urma urmei orice suferință e o clipă dintr-un infinit ori o iluzie în
CÂNDVA ŞI TATA A IUBIT de TEODOR DUME în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1438359107.html [Corola-blog/BlogPost/370317_a_371646]
-
2015 Toate Articolele Autorului de la o vreme începe să mă doară rău spatele la ora când cocoșii echilibrează noaptea tresar îmi rotesc ochii prin cameră cobor din pat și ca un ultim gest îmi pipăi părul până mă pierd prin respirația albă a pereților dincolo de geam cade o stea gândul se ghemuiește în mine într-un colț al gurii se oprește o rugă ca o tristețe stau încovoiat cu umerii grei și aștept în fiecare zi aștept și îmi spun că
PERONUL DE PE PARTEA STÂNGĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1439558962.html [Corola-blog/BlogPost/373241_a_374570]
-
mi-a administrat două scaltoace, care-mi fuseseră prezentate și anterior, și care mi-au pus plămânii în mișcare. Probabil pentru că s-au simțit datori să-mi trimită rapid niște sânge oxigenat către zona afectată. Pe când mă îndeletniceam cu refacerea respirației curente, idiotul din fața mea mi-a smuls cruciulița de la gât și mi-a înfipt-o odată cu pumnul sub nas: ‒ Gata, ai?!... Asta e tot, ai?!... ce e, mă,asta, ai?!... ‘tu-ți sfeștania mă-tii!... O croșiolisă, am emis eu
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1470681817.html [Corola-blog/BlogPost/353395_a_354724]
-
Cuciuc, care evolua în ansamblul „Veselia” la clarinet, m-a luat cu el la o repetiție. Așa l-am cunoscut pe maestrul Dumitru Blajinu. El mi-a propus să încerc naiul pentru ca flautul era aproape de nai, aceeași poziție a buzelor, respirație bună etc. D. Blajinu mi-a dat primul nai, un nai de la un meșter din Nordul Bucovinei, Tudor Captare. Îl mai păstrez și acum ca amintire, ca o relicvă. De atunci m-am îndrăgostit de nai, care este sufletul și
LA ANIVERSARE: VASILE IOVU, ARTISTUL CARE DOINEŞTE LA NAI CU LACRIMA NEAMULUI ROMÂNESC de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 by http://confluente.ro/tamara_gorincioi_1438007890.html [Corola-blog/BlogPost/369759_a_371088]