652 matches
-
și sisteme polimer-PA separate de grupa distanțieră. Transformarea unui astfel de sistem într-un material solubil în apă este descrisă de procesul de bioeroziune. Bioeroziunea poate implica un proces de natură chimică (că de exemplu, ruperea unei părți din lanțurile reticulate sau ruperea lanțurilor polimerice) sau unul de natură fizică (de exemplu, simpla solubilizare a polimerului intact, datorată modificării pH-ului). Două moduri distincte de bioeroziune chimică au fost descrise în literatura, eroziunea în masă și eroziunea de suprafață. În eroziunea
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
Pitonul reticulat ("Broghammerus reticulatus") este o specie de șerpi neveninoși, constrictori, din familia pitonilor ("Pythonidae"), răspândit în pădurile tropicale, liziere și pășunile adiacente din Sudul Asiei, care se hrănesc cu mamifere medii sau mari și cu păsări (pe care le omoară prin
Piton reticulat () [Corola-website/Science/328801_a_330130]
-
pete brune, și este presărat cu imagini irizate. Capul este uniform brun cu trei benzi înguste negre, una pe partea de sus a craniului și două pe părțile laterale care se extind de la ochi, acestea din urmă fiind portocaliii. Pitonii reticulați tineri sunt mai subțire și au o culoare mai întunecată decât adulții, dar au aceleași ornament. Ca la majoritatea șerpilor, există forme albinoase. Sunt descrise mai multe grade de albinism. La exemplare mai palide, culoarea brună este înlocuită cu o
Piton reticulat () [Corola-website/Science/328801_a_330130]
-
peșteri sau zone stâncoase. Este găsită adesea în apropierea apei, fiind un excelent înotător. Acesta a fost, de asemenea observat în mare departe de mal, fiind capabil să colonizeze o serie de insule mici. Până la sfârșitul secolului al XIX pitonul reticulat era considerat comun în unele orașe mari din Asia, în special în Bangkok. Aria de distribuție acoperă, practic, toată Asia de sud-est: Bengal, Bangladesh, Birmania, Thailanda, Cambodgia, Laos, Vietnam, Malaezia, Brunei, Filipine și Indonezia (cu excepția Noua Guinee). Este mai activi pe timp
Piton reticulat () [Corola-website/Science/328801_a_330130]
-
cervide (cerbi), porci sălbatici, păsări mari. În apropiere locuințelor umane se hrănesc, de asemenea, cu câini, pisici, păsări de curte. Printre prăzile cele mai mari mâncate a fost un urs malaiez ("Helarctos malayanus") de 23 kg ucis de un piton reticulat de 6,95 m și digerat în 10 săptămâni. Au fost raportate prăzi mai mari. Prăzile cele mai frecvente măsoară aproximativ ¼ din lungimea șarpelui, dar depășesc adesea greutatea sa. Ca toți pitonii el ucide prin constricție. Ei pot ucide și
Piton reticulat () [Corola-website/Science/328801_a_330130]
-
dificil de întreținut. Unii fermieri îi omoară, deoarece se tem că pitonul le va mânca animalele de fermă, în timp ce alții îi omoară, deoarece se tem că le vor mânca copiii lor sau pe alte persoane. Specia este considerată vulnerabilă. Pitonul reticulat este clasificat în anexele II ale CITES (Convenția privind Comerțul Internațional cu Specii Periclitate de Faună și Floră Sălbatică). Potrivit Reptarium Reptile Database există trei subspecii:
Piton reticulat () [Corola-website/Science/328801_a_330130]
-
febrei denga. Se lucrează, de asemenea, la controlul răspândirii țânțarilor, crearea unui vaccin, și crearea unor medicamente pentru lupta împotriva virusului. S-au întreprins multe lucruri simple pentru controlul răspândirii țânțarilor. Unele dintre acestea au funcționat, de exemplu gupiile ("Poecilia reticulata") sau copepodele în apă stătătoare mănâncă larvele țânțarilor (ouăle). Cercetătorii continuă eforturile de creare a unui vaccin pentru protejarea oamenilor de toate cele patru tipuri de denga. Unii cercetători și-au exprimat îngrijorări legate de faptul că vaccinul ar putea
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
Cuprind obiective floristice și faunistice reprezentate în Abruptul Bucsoiului, Valea Mălăiești și Valea Gaura. Specii ocrotite: Daphne blagayana (iedera albă), Angelica archangelica (angelica), Leontopodium alpinum (floarea-reginei, sau floarea de colț), Nigritella rubra (sângele voinicului), Dryas octopetala (argințica), Salix herbacea, Salix reticulata (salcia pitică), Papaver pyerenacium (macul galben), Botrychium lunaria (iarba dragostei), Silene acaulis (iarba roșioară). Ca arbuști se întalnesc Pinus montana (jnepenii), Juniperus nana (ienupărul), Rohodendron kotschyi (smârdarul, bujorul de munte). Aninișul de la Sinaia este o rezervație forestieră complexă reprezentată de
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
Rubro)boletus dupainii" (suspect, pori roșii), "Boletus junquilleus" (gustos, mai deschis gălbui, spori roșii-gălbui), "Boletus legaliae" (suspect, cuticulă roză, miros de cicoare), "rubro(boletus) lupinus" sin. "Boletus splendidus" (suspect, pori roșii), "Boletus luridus" (crud neprielnic, preparat foarte gustos, pori roșiatici, reticulat pe picior), "Boletus pulverulentus" (de calitate mediocră, porii tind spre roșu), "Boletus purpureus" (necomestibil, pori roșii, gust tare neplăcut). "Boletus splendidus ssp. moseri" "Boletus radicans" (necomestibil, amar, picior fără roșu, crește numai în păduri foioase), "(Rubro)boletus rhodoxanthus" (crud otrăvitor
Mânătarcă țigănească () [Corola-website/Science/336454_a_337783]
-
în mod tradițional ca specia C. sinensis din genul Citrus. Lămâiul, Lima și Portocalul amar (Citrus aurantium) aparțin aceluiași gen. Investigații recente au demonstrat că majoritatea acestor pomi fructiferi sunt în realitate hibrizi produși din Pomelo (Citrus maxima), mandarina (Citrus reticulata) și Chitra (Citrus medica), iar numele științific corect este (Citrus sinensis). Vechiul nume, fără specificația de hibrid, se folosește încă mult. Portocalul are origine în India, Pakistan, Vietnam, sud estul Chinei și a fost adus de arabi în occident. În
Portocal () [Corola-website/Science/309804_a_311133]
-
cu frunze persistente (uneori cu un spin la bază). Florile sunt albe, cu androceu poliadelf. Fructul este o bacă mare, numită hesperidă (partea comestibilă provine din peretele intern al carpelei, care se transformă în endocarp). C. sinensis L. (portocalul), C. reticulata Blanco (mandarinul), C. paradisi (L.) L. (grapefruit), C. limon Burm. f. (lămâiul) sunt speciî răspândite în cultură, în diverse țări mediteraneene. Au valoare alimentară (conțin vitamine, acizi organici), dar și anumite utilizări medicinale (datorită uleiurilor volatile, principiilor amare), sau în
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
în perioada neonatală, când procesele „plastice” ale memoriei sunt cele mai active, justifică ipoteza intervenției acestui tip de somn în procesele de memorie. Somnul paradoxal pare să depindă de un mecanism periodic situat în punte și în special în nucleul reticulat caudal, constituind un declanșator al activității neuronale tonice ascendente de angajare a cortexului cerebral și a segmentelor eferente și pare a fi identic cu cel al stării de trezire. O serie de experiențe demonstrează, că multe dintre modificările ce caracterizează
Somn () [Corola-website/Science/300087_a_301416]
-
dar produc fenomenul de obișnuință), concomitent cu slăbirea activității centrilor de trezire. S-au acumulat dovezi care pledează pentru existența unor mecanisme sincronizatoare, localizate în regiunea rostrală a tractului solitar și a nucleului reticular ventral adiacent. Ipoteza existenței, pe lângă sistemul reticulat activator, a unui grup antagonist sincronizator în trunchiul cerebral inferior apare astfel destul de plauzibilă, rămânând însă nerezolvat mecanismul prin care acest grup își exercită efectele, precum și interacțiunea cu SAA. O explicație simplă și atractivă ar fi aceea că fiecare acționează
Somn () [Corola-website/Science/300087_a_301416]
-
a somnului), sau dorința de a adormi în continuare în ciuda unui somn cu o durată adecvată (somn non reparator). Cele mai frecvente cauze ale insomniilor sunt aferențele senzitive și senzoriale intense care duc la o stare de hiperexcitabilitate a sistemelor reticulate de trezire, hiperdinamismele afective corespunzătoare unor situații caracterizate prin stress, anxietate sau preocupări “intense”, utilizarea unor substanțe medicamentoase (amfetamine, psihotonice, antiserotoninice de tipul paraclorfenilalaninei, cofeină, stricnină, efedrină, atropină și beladonă, fosfați, alcool etilic etc.), bolile psihice (mania, hipomania, schizofrenia, nevrozele
Somn () [Corola-website/Science/300087_a_301416]
-
mecanic echivalente" a fost redactată sub îndrumarea Acad. Ștefan Bălan și susținută în 1967 în cadrul Academiei R.S.R.. În prima parte a acestei teze Mircea Misicu a prezentat într-o manieră exhaustiva teoria generală a mediilor Cosserat cu aplicații în structuri reticulate, în timp ce în partea a II-a a discutat stabilitatea unei construcții la acțiunea dinamică a cutremurelor. A publicat peste 150 de lucrări științifice în reviste cu referenți și volume de conferința și 3 monografii de specialitate.
Mișicu Mircea () [Corola-website/Science/322064_a_323393]
-
trăim că fenomen normal în timpul somnului, condiții în care uneori visul poate fi comparat cu “ o nebunie scurtă, iar nebunia cu un vis lung “. Conștiința Substratul material al conștiinței: -cercetările de neurofiziologie -Moruzzi și Magoun, in1949, au relevat semnificația substanței reticulate în realizarea stării de veghe; -Bremer, în 1957, a descifrat rolul circuitelor corticale în realizarea conștiinței; Conștiința Pe planul psihofiziologiei, funcția vigilă condiționează exercitarea conștiinței, somnul o oprește o suspenda. Dar funcția vigilă și conștiința nu pot fi asimilate. Studierea
Conștiință () [Corola-website/Science/314084_a_315413]
-
în acvarii. Ordinul ciprinodontiforme cuprinde 10 familii cu 109 de genuri și aproximativ 1013 specii (996 fiind primar dulcicole). În formă fosilă sunt cunoscute începând cu oligocenul. În apele naturale din România există 3 specii introduse: "Gambusia holbrooki" (gambuzie), "Poecilia reticulata" (gupi, gupie) și "Poecilia sphenops". CYPRINODONTIFORMES
Ciprinodontiforme () [Corola-website/Science/335335_a_336664]
-
sau pentru a face un boom sonic. Supersaurus, 33-34 metri lungime, a fost cel mai lung sauropod cunoscut, dar alte sauropode, cum ar fi Diplodocus, au fost, de asemenea, extrem de lungi. Cel mai lung animal terestru care trăiește astăzi, pitonul reticulat, ajunge la o lungime de 8,7 metri. Brachiosauridele, au fost extrem de înalte, cu umeri mari si gât extrem de lung. Sauroposeidon a fost, probabil, cel mai înalt sauropod, ajungând la aproximativ 18 metri (60 de picioare) înălțime, recordul anterior fiind
Sauropoda () [Corola-website/Science/324865_a_326194]
-
HIDROGELURI RETICULATE PE BAZĂ DE POLI(HIDROXI-ETIL- METACRILAT) -pHEMA Autor: ELENĂ ROXANA NEDELCU Coordonator:S.L. DR.ING. LILIANA VERESTIUC Universitatea de Medicină și Farmacie “Gr.T.Popa” Iași Facultatea de Bioinginerie Medicală Direcția de studiu:Tehnologie protetica și biomateriale Hidrogelul este o entitate materială
HIDROGELURI RETICULATE PE BAZ? DE POLI(HIDROXI-ETIL- METACRILAT)-pHEMA by ELENA ROXANA NEDELCU () [Corola-journal/Science/84135_a_85460]
-
umflare în mediu apos ale unor hidrogeluri pe bază de pHEMA. Hidrogelurile sub formă de film sau bară au fost obținute prin reticulare în mediu apos, respectiv prin polimerizare în masă. S-au obținut hidrogeluri din hidroxi- etil- metacrilat (HEMA) reticulate cu tetra- etilen- glicol (TEGDA) sau N,N bis- acrilamidă, respectiv copolimeri reticulați cu acid acrilic (ĂĂ). După îndepărtarea urmelor de monomeri nereacționați eșantioanele obținute au fost supuse unor teste de umflare în mediu apos la diferite valori ale pH-
HIDROGELURI RETICULATE PE BAZ? DE POLI(HIDROXI-ETIL- METACRILAT)-pHEMA by ELENA ROXANA NEDELCU () [Corola-journal/Science/84135_a_85460]
-
formă de film sau bară au fost obținute prin reticulare în mediu apos, respectiv prin polimerizare în masă. S-au obținut hidrogeluri din hidroxi- etil- metacrilat (HEMA) reticulate cu tetra- etilen- glicol (TEGDA) sau N,N bis- acrilamidă, respectiv copolimeri reticulați cu acid acrilic (ĂĂ). După îndepărtarea urmelor de monomeri nereacționați eșantioanele obținute au fost supuse unor teste de umflare în mediu apos la diferite valori ale pH- ului. S-a studiat astfel una dintre caracteristicile cele mai importante ale hidrogelurilor-
HIDROGELURI RETICULATE PE BAZ? DE POLI(HIDROXI-ETIL- METACRILAT)-pHEMA by ELENA ROXANA NEDELCU () [Corola-journal/Science/84135_a_85460]
-
supuse unor teste de umflare în mediu apos la diferite valori ale pH- ului. S-a studiat astfel una dintre caracteristicile cele mai importante ale hidrogelurilor- capacitatea de a îngloba apă fie sub forma legată, fie liberă în ochiurile rețelei reticulate. Rezultatele obținute au arătat grade de umflare cuprinse între 270 - 1000 % și proprietăți mecanice care permit utilizarea acestor hidrogeluri în ingineria tisulara și că sisteme de eliberare controlată a medicamentelor.
HIDROGELURI RETICULATE PE BAZ? DE POLI(HIDROXI-ETIL- METACRILAT)-pHEMA by ELENA ROXANA NEDELCU () [Corola-journal/Science/84135_a_85460]
-
însoțind alte țesuturi că cel epitelial ts fibros:fibre de colagen,rezistența mecanică,tendoane,articulații,înv orginterne ts elastic:fibre elastice-în tunica medie a vaselor de sânge ts adipos:grăsimi de rezervă,strat adipos în hipodermă, inima, ficat, rinichi ts reticulat:în struct măduvei roșii,el fig ale sângelui b) semidur:form cartilaje, nu au vase de sânge subst fund-condrină celule tinere-condroblaste celulte bătrâne-condrocite hialin:sit la suprafețele articulare ale oaselor, laringe și traheei, cartilaje costale;astect translucid,albicios,elasticitate redusă
Țesut animal () [Corola-website/Science/309863_a_311192]
-
pancreas) se formează în final o structură foarte mare prin creștere repetată și prin sub-divizare. De regulă ramificațiile nu se unesc unele cu altele, însă într-un singur caz cum este ficatul, acest proces apare atunci când este produsă o glandă reticulată compusă. La glandele compuse se găsește mai frecvent un epiteliu tipic sau secretor, care formează partea terminală a fiecărei ramificații iar fragmentele de unire provenite dinspre canale sunt căptușite cu celule epiteliale mai puțin modificate. Glandele sunt clasificate în funcție de forma
Glandă () [Corola-website/Science/318978_a_320307]
-
până în Argentina), dar și în Antilele Mici (Dominica și Sfânta Lucia) și în insulele mici de-a lungul coastelor Mexicului, Americii Centrale și Americii de Sud. Boa constrictor este un șarpe mare, deși mărimea lui este modestă în comparație cu alți șerpi mari, cum ar fi pitonul reticulat sau pitonul birmanez și poate avea lungimi între 0,9m și 4m, în funcție de zona în care trăiește și de cât de ușor își găsește de mâncare. Specia prezintă dimorfism sexual, femelele fiind în general mai mari în lungime și circumferință
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]