4,965 matches
-
nu atât prin istoria vieții și a carierei mele, cât mai ales prin cărțile mele." Fanii săi nu vor afla despre Breban nimic, scriitorul cu viață personală rămâne un străin perfect, un personaj inuman, fără slăbiciuni, fără îndoieli, altfel decît retorice, fără momente de cădere, preocupat doar să creeze, o fantoșă care nu există decât pe scena artei. Căci acesta este sensul vieții lui Nicolae Breban: Opera, Creația monumentală. Nu viața, ci "construcția magistrală a Vieții și a Ființei". De aceea
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
Dimensiunea gravă" a măștii este analizată inclusiv prin intermediul caracterizărilor făcute lui Ionesco de către colegi din propria generație (Mircea Vulcănescu și Emil Cioran), dar mai ales prin avansarea de către autoare a unor inedite ipoteze critice. Printre acestea, de menționat sunt racordarea retoricii ionesciene la curentul platonician, apoi sugerarea unui "manierism" al discursului din operele sale de tinerețe și, în special, punerea în valoare a unei "tematici a alternanței lumină/întuneric, zbor/cădere, tăcere/vorbărie". Tema căutării luminii paradisiace - constantă a biografiei spirituale
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
detractorii lui Bădiliță nu s-a învrednicit să îi citească vreun text, necum să contraargumenteze afirmațiile și judecățile din eseurile sale. Mai toate replicile polemice la adresa scrisului lui Cristian Bădiliță au ocolit fondul problemei, mulțumindu-se cu statutul de exerciții retorice ("pamflete" scrîșnite), la limita insultei personalizate. Păcat. Pentru că textele (încă) tînărului savant (vă asigur că mi-am cîntărit bine cuvîntul) sînt niște încîntătoare lecții de înțelepciune și morală practică, de pe urma cărora ar avea de învățat și tinerii și bătrînii, și
Înțelepciunea justițiarului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12598_a_13923]
-
cărților de critică de altădată nu ține locul necesarelor reevaluări din perspectiva actualității. Prozatorul Arghezi, îndeosebi pamfletarul (precaut cenzurat în perioada comunistă în edițiile de Scrieri), pare privilegiat în interpretările craioveanului Marian Victor Buciu din Celălalt Arghezi. Eseu de poetica retorică a prozei (1995) și ale clujeanului Ștefan Melancu din Apocalipsa cuvântului. Pamfletul arghezian (2001). Să mai înregistrez și ediția bibliofilă, scoasă de Muzeul Literaturii Române, în anul 2000, dintr-o versiune de sertar a unui studiu Arghezi, redactat în iulie
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
literatura noastră a fost un continuu parazitism, vina n-o poate culege cultura Franței, ci neputința noastră de a asimila " mai mult: lipsa talentelor remarcabile, capabile să facă dintr-o nutriție străină ceva ordonat și propriu." Și autorul se întreabă, retoric, dacă nu cumva ne lipsește... sufletul, "un suflet diferit și personal", "de vreme ce nu putem crea o literatură care să stea în picioare, fără nici o atîrnare în afară"? Și precizează, pentru a nu fi greșit înțeles: "Să nu se spuie că
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
al lui Carol al II-lea. în 1940 refuzase să aducă vreun prinos regelui cu prilejul aniversării a zece ani de domnie, când reprezentanți iluștri ai intelectualității noastre creative i se prosternaseră pierduți în elogii. Dar iată că acum izbucnise retoric și aproape patetic în a-i lăuda virtuțile de civilizator modern. Poate că nu era decât expresia unui moment, sub impulsul cine știe cărui elan stimulator. Revela totuși o fațetă mai puțin obișnuită a criticului, pe care nu știu s-o fi
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
cerere, celor din jur, și a golit-o În propriul lui pahar. În acel moment, VP-ul a privit lung la paharul plin al lui Dorel și la carafa goală de alături. Dorel, cu un aer vinovat, s-a Întrebat retoric: „Mai voia cineva vin roșu?” VP-ul: „Păi, mai voia.” Dorel: „Scuze, s-a terminat...” VP-ul: „Asta e...” Dorel: „Noi am crezut că vinul roșu e rezervat pentru români și bulgari! Hă-hă-hă!” Tsvetan, Zahari, Cristina și cu mine ne-
Petrecere cu vin roșu și ciocolată Lindt. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_283]
-
om care nu i-au făcut nici un rău, trebuie să spunem că Scrisoarea deschisă a dlui Petrescu este atît de pretențios-stupidă încît ar fi interzis orice comentariu. De cîte cărți are nevoie cineva ca să fie scriitor? se întreabă dl. Petrescu retoric. De una și bună, am zice noi, fără să ne gîndim neapărat la unicul volum al prozatorului ieșean. Problema e că dl. Petrescu nu se lasă și caută pricină, cum se spune, cu afirmații calomnioase, declarîndu-se gata chiar să meargă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12768_a_14093]
-
în treacăt și oarecum tangențial, și autorul de unde și-a luat în realitate cam totul" (p. 59). Asemenea afirmații nu sînt tocmai rare în textele cu finalitate polemică. Pentru Mircea Iorgulescu ele nu fac parte însă dintr-un arsenal pur retoric. Urmează exemplele din textul supus analizei. Se dovedește astfel, aproape cu argumente juridice că nici una dintre afirmațiile criticului nu este gratuită. Mircea Iorgulescu nu se refugiază într-o găselniță cum ar fi asumarea unei identități de pamfletar pentru a se
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
din Peru mai trăia. Restrânsa operă a lui Grigore Cugler e un detaliu interesant în perimetrul avangardei. Nu aș vrea să-i exagerez rolul, cu totul modest. Grigore Cugler rămâne un scriitor minor, în ciuda acestei spectaculoase recuperări. Dar - mă întreb retoric - care dintre avangardiști nu e scriitor minor? Sunt curiozități estetice, dar nu mari valori. Disprețul sistematic față de marea literatură poate da altceva decât o literatură ...mică? Exercită atracția stârnită de sfidarea tradiției, înnoirea limbajului, excentricitate și experimentalism. Așa încât, dacă într-
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
Șușară I. în primii ani ai deceniului șapte, cînd Marin Gherasim, Horia Bernea și Teodor Moraru începuseră deja să se manifeste public, în pictura românească lucrurile intraseră încet pe o direcție oarecum normală. Propagandiștii anilor cincizeci își cam cheltuiseră avîntul retoric, loturile de tractoare sosite din U.R.S.S. nu mai făceau obiectul extazierilor cromatice, iar cei însărcinați cu verificarea șevaletelor și a pensulelor artiștilor suspecți, se cam leneviseră și ei. Ba chiar au apărut cîțiva tineri artiști care, pe nesimțite, au
Artă tradițională / Artă alternativă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12800_a_14125]
-
dracu' faceți voi acolo sus?" (konst.org.ua); "Cum dreaq funcționează un magnet?" (computergames.ro). În mod similar sînt construite și unele interogații indirecte: "Nu înțeleg cum dracu au pătruns pe acest forum" (gardianul 2003). Multe interogații sunt de altfel retorice - "Cine dracu' m-a pus sa trec prin zona 25?" (sfera.ev.ro), "cînd dracu iera să-ți spui?" (amza), făcîndu-se ușor trecerea spre simple exclamații de surpriză, neîncredere, indignare, reproș: cum dracu! și mai ales ce dracu! - "mă, cum
Drăcovenii gramaticale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12832_a_14157]
-
programatică a selecției. "Trăiască diferența!" e însuși spiritul festivalului, pe care Cannes-ul a știut să-l cultive și să-l decline mai mult sau mai puțin explicit de-a lungul vremii. Ironia sorții, tocmai ultima ediție - ediția Diferenței clamate retoric - a scos în evidență și fața urîtă a "diferenței": 2004 a intrat în istorie ca ediția amenințată de intermitenții umiliți și obidiți, agitîndu-se pentru niște chichițe legate de ajutorul de șomaj - o vînzoleală care friza grotescul în contextul colosului luxos
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
postfața lui Paul Cernat, subtilă analiză a poeziei cărtăresciene. Paul Cernat e convins că tot ceea ce părea, la cea dintîi citire, "subversiune", "demitizare" sau "frondă polemică" la adresa tradiției se vede astăzi în negativ: recuperare lucid-melancolică, îmbrăcînd forma unei tandre "salvări" - retorică, ironică și parodică. O formulă a reciclării. Îmi vine în minte un cunoscut postulat al lui Lyotard, cel care afirmă că o operă nu poate deveni modernă decît dacă este mai întîi postmodernă. În cazul lui Mircea Cărtărescu, reciproca începe
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
diriguitorul revistei "Arca" din Arad, ale cărui comentarii întrunite în volumul Proza zilei ne-au prilejuit însemnările de față.Dl Vasile Dan își pune un șir de întrebări pe care le resimțim ca fiind ale noastre, ale tuturor. întrebări frecvent retorice prin aceea că răspunsul lor (răspuns care e un ecou al stării de fapt, iar nu soluția care ar fi o intervenție chirurgicală pe real ce nu stă în putința analistului) plutește în aerul extrem de poluat moralmente al cetății postdecembriste
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
căciula în mână nu crâcnește. Fericit c-a obținut țidula necesară, el e chiar recunoscător c-a primit o lecție de viață și-o lecție de politică. Va vota, fără chef, dar înfricoșat de schimbare, pentru partidul-stat, reținând din paranteza retorică a pesedistului-funcționar nu piciorul moral recepționat spate-gios, ci realitatea faptului c-a obținut aprobarea după care-i ardea buza și că averile țării rămân la locul lor - adică în stăpânirea vechilor securiști și activiști. Se pare că electoratului somnambul trebuie
Libertatea de-a alege lanțul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12823_a_14148]
-
urmate de o postfață semnată Al. Cistelecan, Pe unde mai merge Budila-Expres. Deși formula lirică aleasă de Al. Mușina conține ingredientele poemului-standard optzecist definit de M. Cărtărescu ca fiind lung, narativ, aglutinant, (auto)ironic, imaginativ, ludic, autoreferențial, metatextual, cu efecte retorice și aluzii culturale savante, poezia lui în ansamblu are cel puțin un element care o individualizează: este vorba de o anumită doză de lirism infuzată perseverent, dar fără ostentație, în aproape toate poemele sale, disimulată în primele volume sub forma
După douăzeci de ani by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12883_a_14208]
-
în acele structuri caracteristice în care doar aparent formează un cuvînt nou, fiind de fapt vorba de reducerea unei propoziții: Casă, ne-casă, să-mi dea banii! Sînt numeroase situații interesante în folosirea prefixului: în negația negației, ca litotă, figură retorică a atenuării ("nu e neinteresant"); în producerea unui număr foarte mare de asimetrii, în care cuvîntul format cu ne- are alt sens principal decît baza de derivare (nebun, nesimțit), se folosește mult mai mult decît aceasta (nenorocire), sau are alte
Ne-nimic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12262_a_13587]
-
artist, transmițător, evocator al operei, stimulator al sensibilității viitorilor degustători. Critica e o artă" -, Ion Bogdan Lefter pledează pentru "voința de subiectivitate" a criticului. Acesta s-ar cuveni să-și extindă aria de manifestare apelînd la moduri "necanonice" în sistemul retoric al profesiei sale, capabile a-i asigura o prezență personală, care să corijeze codurile transpersonale ale studiului de istorie literară, protocolul comparatist ori "tehnicismele" teoretizării în exces. Eventual prin intermediul scriiturii de tip jurnal, ce-și asumă confesiunea, precum și elemente de
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
oricum admite, indirect, că "felul cum sunt satisfăcute ele șvocațiileț de produsele creativității noastre e marcat de circumstanțialitatea istorică, politică și socială." Textele sunt, așadar, clasificate conform criteriului "slab" al vocațiilor destinatarilor din epocă, iar analizele stilistice (teme, lexic, prozodie, retorică) se concentrează pe elementele de geneză, ale procesului scrierii în care creatorul urmărește conștient anumite efecte (asupra destinatarului imediat, mecanismul receptării în sincronie) sau în care, pur și simplu, dă prin hazard de formulări cu potențial estetic actual. Să prezentăm
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
fosta RDG. Am putut urmări la televizor ultimele zile de campanie electorală; cu această ocazie i-am văzut în acțiune pe vajnicii urmași ai comuniștilor germani. Privindu-i și ascultându-i m-a frapat cât de asemănători în ținută, formule retorice și vocabular sunt ei cu urmașii comuniștilor de la noi. Dacă n-ar fi vorbit în germană puteam să jur că ascult discursul electoral al unui PSDist! Oameni cu forma mentis similară vor utiliza structuri lingvistice similare și, oricât s-ar
Un sistem eurpoean by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12298_a_13623]
-
cum observa și Suvarin, ca un "anarhist", refuzând "camaraderia impusă" și condamnând explicit înregimentarea în numele unui program strict, rigid, repede dogmatizat, insensibil la aspectele umane, la viața concretă: "Nu din cauza Doctrinei se datoresc toate nenorocirile operei socialiste?" - se întreabă el retoric, ironizându-i pe cei care și-au luat de "nevastă, Doctrina" (Op.cit., p. 82). Dacă am vorbi în termenii lui Max Weber, angajarea sa este una care ține de așa-numita "morală a convingerii", radical opusă "moralei acțiunii" sau a
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
funcționând violent-unilateral și exclusivist și, pe deasupra, pe baza unor premise deja falsificate. Istrati denunță fără rezerve "putreziciunea precoce", "minciuna, ipocrizia, delațiunea, asasinatul" ca mijloace de a ajunge la putere fără a mai lăsa loc acelei "etici a convingerii", proclamate totuși retoric, fără nici o bază în realitatea concretă. Ceea ce scriitorul numește "mașina de fabricat fericirea" produce mai degrabă sfărâmări de oase, " Este vânat omul oriunde se află", "în Rusia, pacea nu există pentru nimeni", cenzura înăbușă orice critică, se aude o lozincă
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
condus-o între 1991-2001, apoi la Academia Civică, al cărei fondator și președinte este. Critica literară a remarcat că, o dată cu volumul din 1986, Stea de pradă, poezia Anei Blandiana este mai preocupată de real, fără ca acest lucru să însemne schimbarea retoricii reflexiv-impersonale cu biografismul, a rămas la fel de anticonfesivă dar cu o atitudine mai directă, mai revoltată, polemică, cu imagini expresioniste mai pregnante. În volumul din 1990, Arhitectura valurilor, aceste tendințe sunt vizibile, dar nici pe departe atât de puternice precum în
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
și salvarea prin scris, incursiuni în aceleași viziuni sumbre și culori expresioniste chiar dacă diferite imagistic. Astfel, apare tentația de a discuta ambele discursuri poetice ca pe unul singur "contaminat" din ambele părți, dialogal, ca un asalt reluat însă cu strategii retorice alternative, avansând sigur spre aceleași sensuri ca un balaur cu o singură inimă dar cu două capete. Unul spune "călătoresc între viață și moarte", celălalt "trăiești doar ca să mori ce-i de murit"; unul "omu-i un cheag de lumini bolnave
Vieți și poee în oglindă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12347_a_13672]