691 matches
-
înțelepte făcute de voi în viață. Azi e ziua lor și nu putem să nu-i cinstim ca pe cele mai importante ființe din viața noastră. Asta, fără să uităm că le datorăm fiecare clipă de bucurie, ori fiecare lacrimă revărsată curat din oceanul dragostei noastre. Iar voi, copii, să nu uitați niciodată pe toți cei care nu au uitat să ude florile - ca să înflorească, au îngrijit mlădițele tinere - ca să înmugurească, au cules stelele de pe cer - ca să vi le așeze în
SĂRBĂTOAREA IREPETABILEI VÂRSTE A INOCENŢEI: LA MULŢI ANI, TUTUROR COPIILOR LUMII! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367203_a_368532]
-
în timp ce umbra crucii se lungește pe pământ, odată cu asfințitul acestui secol. Dormim. Cine și cum o să ne trezească, oare?” În acest fel, Petru Lascău deplânge starea de toropeală care domnește în biserici, un somn paralizant, în ciuda binecuvântărilor și a luminii revărsate de la Dumnezeu prin Sfânta Scriptură și darurile spirituale. Este inexplicabil faptul că în pofida binecuvântrilor prezente și a confortului de care beneficiem în raport cu alte timpuri, răspunsul celor care iau asupra lor Numele lui Hristos este atât de departe de ceea ce ar
CUM SA VEGHEZI PENTRU A AVEA VIATA DEPLINA, INTR-O CARTE DE ESEURI SEMNATA PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367226_a_368555]
-
nu intră nimeni.” Culoarea dă forță și dramatism versurilor sale. Simțul estetic superior, viziunea stărilor pure, contrastele au la bază ideea obținerii adevărului, a cunoașterii paradisiace. Cromatica Victoriței Duțu denotă fantezie și exuberanță. „Apele lacului/ La început luminoase/ Și apoi revărsate/ Spre albastru,/ Înconjurat de verde,/ Ce merge spre galben,/ Galben ce urcă/ Spre violet/ Și apoi/ Spre albastru.” („Culori”) „Noi nu putem cunoaște decât prin taina puterii Lui creatoare” „...Pământul este creat de Dumnezeu și poartă pecetea Sfintei Treimi... Și
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
-n gândurile mele, Să îmi încingă ideile aprinse Și scântei să lase in slovele scrise. Privirea îngheață pe geamul de cleștar, Când lacrimi îmi topesc sufletul de ghețar, Să pictez ramuri cu mii de diamante, Pe geana lunii cu vise revărsate. În sânul iernii cu mantie de gheață Tremură de dor, a inimii speranță. Iar gândurile cu vise poleite În raze de cuvinte sunt împletite. Pe dorul iubirii ce-n așteptări s-a stins, Îngheață speranța pe creștetul meu nins, De
MAGIA IERNII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349633_a_350962]
-
de propria noastră teamă, ne este necesară voința și stabilirea unui ideal, în așa fel ca viața să nu fie lăsată la voia întâmplării. Mi-au plăcut două fragmente din scrierile lui. Primul: „Viața la voia întâmplării este ca apa revărsată: tulbure, glodoasă, grea de răzbătut, vajnică, zgomotoasă și repede trecătoare”, cel de al doilea: „Viața orientată după un ideal este ca izvorul nesecat: curat, limpede, gustos, răcoritor, înviorător, căutat de toți, bogat și pururi fără de sfârșit”. Referință Bibliografică: Alege-ți
ALEGE-ŢI PLAJA, NISIPUL, VÂNTUL ŞI STÂNCA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350295_a_351624]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > XXIII. GEMENII DIN BUCUREȘTI (URMAȘUL LUI DRACULA) Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1557 din 06 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Vremurile se anunțau din ce în ce mai tulburi. În fiecare dimineață, înainte de revărsatul zorilor, călăreți se răspândeau pe ulițele satelor și băteau la porți gata să le dărâme sau năvăleau peste locuitori cu o coală de hârtie și un stilou în mână, iar în cealaltă cu câte o cravașă sau cu un bici
XXIII. GEMENII DIN BUCUREŞTI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348681_a_350010]
-
Poetul se întinde în pat. Ferestrele sunt pe jumătate deschise, lumina intră în odaie ca într-o pădure. Atunci Corina apare cu părul desfășurat pe umeri și poetul îi admiră ca un sculptor trupul gol. Alteori momentul este suav, e revărsatul zorilor, la ceasul când aerul e răcoros și privighetoarea cântă. O altă elegie reprezintă un bilet trimis odată cu un inel. Poetul ar dori să fie inelul însuși ca să fie dus la buze atunci când puella își sigilează tabletele, să alunece în
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349285_a_350614]
-
direct în sufletul meu. îți iubesc chitară la care îți răsfeți azima orelor, beciul în care te coborî pentru regasiri, iubesc comorile ascunse ale amintirilor, planurile de viitor în țară așteptărilor. glasul cald, pasul grațios, râsul stelar, discreția mișcărilor, delicatețea revărsata prin potirul fiecărui gest. Odată cu tine iubesc zâmbetul a ceea ce iubești, tăcerile acoperite de înțelepciune, dorurile nerostite, cuvintele purtătoare de rod, alegerile în care ți se răsfrânge sinele, marea pe țărmul căreia ți-ai plimbat visele, casa și oamenii în
DECLARAȚIA ANULUI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349934_a_351263]
-
infinitul atunci când îmi naufragiezi printre mângâieri mestecenii mână turmele văzduhuluideasupra grădiniicare-a închis ochii străinidoar cameramanul strigăsă fie lăsat în pacen-are cum filmacântecul palmelorcare ating infinitulatunci când îmi naufragieziprintre mângâieri un fir de sânziană îmi atinge glezna apoi brațele apoi părul revărsat necuviincios peste gândul frumos al ierbii cu surâs de frăguțe un nor alăptează alb cerul uscat de-atâta lumină mă respiri înălțare în adâncuri de-o viață nesătul cu bucuria vinovată cât furtul unui pumn de cireșe apoi cerul pleacă
ALB GUSTUL DE MIERE AL IERBII de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344472_a_345801]
-
e ceasul dimineții de slăvire Apoi cântec si tril în valea însorită de mister Împletit armonios cu imnul îngeresc din cer. Codrii seculari din Bucovina până în Banat Laude-Ți aduc prin legănări, neîncetat Ramuri tinere zâmbesc și binecuvântă Tainic, în revărsatul zorilor, Lumina multă. Se trezesc și oamenii să vadă răsăritul Dar oricât de cotropitor le-ar fi privitul Nu pot trece acolo unde Tu ai pus hotar Vrednicește-ne Doamne cu blândețe și har! Pios se roagă mulți și-Ți
BATE TOACA SUS LA MÂNASTIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 859 din 08 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348028_a_349357]
-
aprilie 2011 Toate Articolele Autorului Grafica Ion Măldărescu, Agero Grafica Ion Măldărescu, Agero La început de Martie, Casa de cultură „George Topîrceanu” din Curtea de Argeș este învăluită în aburii florali ai picturilor făcute parcă să absoarbă cît mai mult din lumina revărsată a primăverii, pe care pictorița Ioana Duță își semnează delicat numele. Un aer parfumat în care subzistă o pasiune pentru forma discretă și nobilă, o foarte hotărîtă identificare, liniștea și echilibrul olimpic al învingătorului, decorează galeriile sui generis ale etajului
NOBLETE SI VALOARE de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348170_a_349499]
-
scrie dulceag. Cel mai lung poem al națiunii înghite fără ezitare strofa doamnei Liliana - „Sînt Puiul de Om, / Ce am crezut în viață! / Dar dintr-un colț de dom / Țîșni dezamăgirea din ceață!“, laolaltă cu strofa doamnei Mariana - „Sînt noaptea-albastră revărsată, / De stelele din cer căzînd, / A lunii față imaculată, / Mă oglindesc în rîu curgînd“ sau cu suferința doamnei Dida - „Sînt tristă azi că n-ai apărut! / Te-am așteptat și m-a durut / Uitarea ta ce-n mine moare, / Îmi
INTERNAUTUL (”RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT”, CEL MAI LUNG POEM PENTRU CARTEA RECORDURILOR) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362081_a_363410]
-
făcut Mărie, Ca veacuri după veacuri se va scrie , Ce ai primit din cer cu-adevărat. Din tine se va naște Unsul, El Fiul Celui Prea Înalt ; Emanuel, Isus, va fi răspunsul, La marea de-ntuneric, nepătrunsul, Lumini din ceruri revărsat. Citește mai mult MARIAIn cămăruța liniștită,Apare îngerul Gavriil.La ceas cand ruga e șoptita,Spre cer , spre-a fi primită,Se pleacă îngerul umil:Mă plec cu umilință ție,Trimis din cerul adorat.Atata har ți s-a făcut
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
făcut Mărie,Ca veacuri după veacuri se va scrie ,Ce ai primit din cer cu-adevarat.Din ține se va naște Unsul,El Fiul Celui Prea Înalt ;Emanuel, Isus, va fi răspunsul,La marea de-ntuneric, nepătrunsul,Lumini din ceruri revărsat.... Abonare la articolele scrise de lucia tudosa fundureanu
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > MACII Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 2354 din 11 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Cad petale de amurg, Flăcări vii au umplut câmpul, Lacrimi divine se scurg, Parcă sângeră pământul! Tainice văpăi aprinse Peste lume revărsate, Ard prin nentâmplate vise Cu povești înfierbântate. Sunt macii umbre de-mplinire A mugurilor de speranță Și dulci petale de iubire În a destinului balanță. Gustăndu-le a lor savoare Și mintea intră-n agonie, Iar inima în piept tresare În
MACII de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365422_a_366751]
-
că marea, sau pe tine, retușul vieții mele, acostata în portul iertării, ancorată, ca să descarce, viața-mi rămasă-n urma, marinării trecutului, duhnind a rom, stafii ale marilor cu berete moi și albe, imaginându-mi, părul tău negru și lung, revărsat, sub una din ele, mirându-mă, la cât, de orb am fost, o viață și-o săptămâna, privind, cât de frumoasă ai rămas și... la uratul din mine, care-ți cere, peste-o mie de iertări, atâtea cât, să-ncapă
O VIAȚĂ ȘI-O SĂPTĂMÂNĂ de COSTI POP în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365518_a_366847]
-
hărnicia. Nicolae Bulumac se aseamănă cu țigăneștenii mei de odinioară, care plecau cu plugul la arat, la primele semne ale primăverii, deși pământul încă nu era bine dezghețat, ori, când, în toiul verii, se trezeau din noapte, ca să-i găsească revărsatul zorilor la capul locului, cu sapa în mână,... sau, toamna târziu, să taie cocenii pe frig, în timpul nopții, pentru a nu se scutura frunza uscată, necesară vitelor pentru hrana lor de peste iarnă. Medicului i-a mai oferit Domnul ceva din
ÎNVINGĂTORUL ÎN LUPTA CU INERŢIA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364766_a_366095]
-
doi clerici să-l aducă la Romă pe episcop pe jos și legat în lanțuri. Adus la Romă a fost băgat în închisoare. După trei zile de ședere în închisoare a venit sfântă zi a duminicii. Pe când dormea papă, pe la revărsatul zorilor sfintei duminici a văzut pe cineva care i-a spus: - În această zi să nu proscomidești nici tu, nici alt cleric sau vreunul din episcopii care sunt în oraș, ci episcopul pe care l-ai închis în închisoare. Acela
LIVADA DUHOVNICEASCA (49) de ION UNTARU în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364848_a_366177]
-
consilieri din primărie (de aceeași „sensibilitate” politică) și i-au aranjat studentului o rentă până la terminarea școlii. Ca să dea bine la popor a cuprins, în programul-platformă prezentat(ă) cu pompă într-o întâlnire cu alegătorii, toată această „generozitate aplicată și revărsată asupra unui tânăr care promite ”, putea fi garanția sigură a unui caracter elevat și milostiv, pentru care a primit gratitudinea chibiților (susținătorilor) exprimată în aplauze, îmbrățișări „pupicioase” și de complezență dar și prin viu grai... Cât timp dimensiunea idilică a
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
DE DRAGOSTE (2) Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 190 din 09 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Iubire Muguri de lumină și cer senin flori de iasomie cu petale de liniște cântec de greieri și-un râu de iubire revărsat tainic în grădina sufletului meu... tu, țesător de vise cântând la harpă imnuri divine îți limpezești privirile-n boabe de rouă intonând imnuri de slavă și dăruind pace... ce minunați sunt îngerii! Amintire Îmi amintesc... te-am cunoscut acolo în
POEME DE DRAGOSTE (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366683_a_368012]
-
ei, măcar să încercăm să lăsăm ceva bun în urma noastră. Răspunsul la întrebare am să-l dau reproducând din versurile scrise de doi regretați poeți, Alexandru Mateevici: „Limba noastă-i o comoară/ În adâncuri înfundata,/ Un șirag de piatră rară/ Pe moșie revărsata...” și Gheorghe Sion: „Mult e dulce și frumoasă/ Limba ce-o vorbim,/ Altă limbă-armonioasă/ Că ea nu găsim/ Salța inima-n plăcere/ Când o ascultăm,/ Și pe buze-aduce miere/ Când o cuvântam/ / Românașul o iubește/ Că sufletul său,/ Vorbiți, scrieți
DE VORBA CU GEORGE ROCA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366708_a_368037]
-
parte din locații, statul la coadă poate dura mai mult decât vizitatul propriu-zis. Am întâlnit anul ăsta, mai mult decât în anii trecuți, șiruri interminabile de chinezi - elevi, îmbrăcați în uniforme, disciplinați, care îți amintesc de un mușuroi de furnici revărsat, în șiruri indiene, în căutare de hrană. Și pericolul nu vine numai din China. Pe unul din vaporașe, cei câțiva zeci de români ne-am pomenit față în față cu câteva sute de indieni gălăgioși. Odată urnite cele două națiuni
DACĂ E MARŢI, E BELGIA de DAN NOREA în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365496_a_366825]
-
a sosit cu veselie Și cu floare-ncoronat. Primăverii se vrea mire: Cântă în privirea lui Toată floarea câmpului, Iar în ochii ei, uimire! Din adâncuri, de lumină, Legănată-n al lui cânt Ivesc susur de izvoare, Primăverii șipotind. Din mireasma revărsată Peste zări, cu dărnicie, Blânda sărutare-a clipei, Toate visele învie! Și-ntr-o rază împletită, Cu a ochilor dorință, Primăverii-ntotdeauna, Verdele-i e năzuință. Referință Bibliografică: Uimire / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 768, Anul
UIMIRE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351759_a_353088]
-
care omul își țipă disperarea în fața universului său, semnul său de alarmă și semnul său de luptă. (înveselit deodată ) He he he he ! Frumoasă chestie !. (își zâmbește în barbă. Expresia pe care o ia chipul său este aceea de lumină revărsată) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Asta îi spun eu omului prin Coloana mea care se înalță acolo, pe câmpul Târgu Jiului, departe! (se aude parcă de pe altă lume jelania unui clopot ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Ceea ce mă doare este că omul nu înțelege, căci va
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
o gură căscându-se și ea prăvălindu-se în hău. Nici hlizelile stafiilor din jurul monstrului nu o liniștiră. Și nici căutătura crâncenă pe care i-o arunca un strigoi aflat în dreapta scaunului ducal. Făcu doi pași în direcția indicată. Cărnurile revărsate se cutremurară a dezgust. - Prea sfinte, părinte, stropiți-o cu agheasmă, ca să-i scadă puterile, să nu cumva să ne fure sufletele! Strigoiul se apropie rânjind și o stropi cu apă sfințită, plasmodiind o litanie plină de blesteme. Silvia ceru
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]