706 matches
-
o lume suprafirească. Lumina aurie intensă a soarelui coborât la apus, marcată de roșul vesperal, diafan, năvălește în pridvorul de piatră. Luxurianta vegetație a munților cu vârfuri semețe, înfipte în cer, încărcați cu codri străvechi, seculari, dă nuanțe aparte luminii revărsate peste lume. În astfel de momente, erupția auriului exploziv din fresca pridvorului ne copleșește. Scara nuanțelor și transparențelor cromatice se pierde treptat în auriul dens și masiv. Sentimentul neașteptat al participării noastre la Viețile Sfinților evocați în pictură devine tot
PROF. UNIV. DR. MIHAIL DIACONESCU – LAINICI – CAPODOPERĂ A ARTEI ROMÂNEŞTI ŞI EUROPENE, EDITURA „EVANGHELISMOS”, BUCUREŞTI, 2011 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Semnal_editorial_si_publicistic_prof_stelian_gombos_1349770143.html [Corola-blog/BlogPost/359870_a_361199]
-
Poetul se întinde în pat. Ferestrele sunt pe jumătate deschise, lumina intră în odaie ca într-o pădure. Atunci Corina apare cu părul desfășurat pe umeri și poetul îi admiră ca un sculptor trupul gol. Alteori momentul este suav, e revărsatul zorilor, la ceasul când aerul e răcoros și privighetoarea cântă. O altă elegie reprezintă un bilet trimis odată cu un inel. Poetul ar dori să fie inelul însuși ca să fie dus la buze atunci când puella își sigilează tabletele, să alunece în
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1405402534.html [Corola-blog/BlogPost/349285_a_350614]
-
Penticostala din Draveil.In cadrul aceleași întruniri a fost ales și primul comitet de conducere format din Ghiță Tolan-coducator, Teo Pribec-secretar, Nelu Olari-casier, Ionuț Basa-cenzor, Teo Rusu și Marius Lupau. Susținută și încurajată în evoluția ei, prin acțiunea Duhului Sfânt, revărsata în inimile credincioșilor, biserica a crescut.Au fost diversificate servicile de cult prin diferite activități în care au fost implicați pe langă membrii majori, tinerii și copiii. S-a constituit o formație corala dirijata de fratele Daniel Basa.Deasemenea s-
BISERICA PENTICOSTALA ROMANA FILADELFIA PARIS de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 49 din 18 februarie 2011 by http://confluente.ro/Biserica_penticostala_romana_filadelfia_paris.html [Corola-blog/BlogPost/345124_a_346453]
-
în Școală ! N-am făcut cereri să ne naștem...dar EL atâta ne-A iubit Că o Biserică și-o Țară și doi părinți ne-A dăruit ! N-am făcut cereri pentru aer, nici pentru apă sau mâncare Dar DOMNUL revărsat-A ploaie și roade pentru fiecare ! N-am făcut cereri pentru glie, pentru Învățători, Părinț' Dar EL ne-A dat(să ia și alții !) respectul și cu bunul-simț ! Noi am fost pașnici totdeauna, pe nimeni nu am atacat Și de-
IARĂȘI NE-A LOVIT SATANA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/paulian_buicescu_1415975170.html [Corola-blog/BlogPost/376825_a_378154]
-
și urâtă cum ar zice unul mai hâtru decăt mine.Iar la sfârșit.... capul familionului. C-o pălărie mare de sub care țâșnesc două mustăți răsucite peste două buze mari, umflate și cărnoase.Două picioare scurte duc cu greu o burtă revărsată puternic, în afară.Un soi de bulibașă ,dar cu autoritate limitată.Plătește la șofer și-apoi înaintează cu tupeu împingâdu-i pe ceilalți de la spate.Un miros greu și profund dizgrațios pune stăpânire pe mașină și implicit pe călători .Scrutează din
NINGE MULT de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1482157845.html [Corola-blog/BlogPost/374206_a_375535]
-
-n gândurile mele, Să îmi încingă ideile aprinse Și scântei să lase în slovele scrise. Privirea îngheață pe geamul de cleștar, Când lacrimi îmi topesc sufletul de ghețar, Să pictez ramuri cu mii de diamante, Pe geana lunii cu vise revărsate. În sânul iernii cu mantie de gheață Tremură de dor a inimii speranță, Iar gândurile cu vise poleite În raze de cuvinte sunt împletite. Cu dorul iubirii ce-n așteptări s-a stins, Îngheață speranța pe creștetul meu nins De
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1454682155.html [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
în timp ce umbra crucii se lungește pe pământ, odată cu asfințitul acestui secol. Dormim. Cine și cum o să ne trezească, oare?” În acest fel, Petru Lascău deplânge starea de toropeală care domnește în biserici, un somn paralizant, în ciuda binecuvântărilor și a luminii revărsate de la Dumnezeu prin Sfânta Scriptură și darurile spirituale. Este inexplicabil faptul că în pofida binecuvântrilor prezente și a confortului de care beneficiem în raport cu alte timpuri, răspunsul celor care iau asupra lor Numele lui Hristos este atât de departe de ceea ce ar
CUM SA VEGHEZI PENTRU A AVEA VIATA DEPLINA, INTR-O CARTE DE ESEURI SEMNATA PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 by http://confluente.ro/Cum_sa_veghezi_pentru_a_avea_viata_deplina_intr_o_carte_de_eseuri_semnata_petru_lascau.html [Corola-blog/BlogPost/367226_a_368555]
-
a sosit cu veselie Și cu floare-ncoronat. Primăverii se vrea mire: Cântă în privirea lui Toată floarea câmpului, Iar în ochii ei, uimire! Din adâncuri, de lumină, Legănată-n al lui cânt Ivesc susur de izvoare, Primăverii șipotind. Din mireasma revărsată Peste zări, cu dărnicie, Blânda sărutare-a clipei, Toate visele învie! Și-ntr-o rază împletită, Cu a ochilor dorință, Primăverii-ntotdeauna, Verdele-i e năzuință. Referință Bibliografică: Uimire / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 768, Anul
UIMIRE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 by http://confluente.ro/Uimire_ioana_voicila_dobre_1360147385.html [Corola-blog/BlogPost/351759_a_353088]
-
seamă așa ca dumneavoastră! Merseră la cantină unde tovul fu întâmpinat de Didina, administratoarea, care se scuză că nu prea a avut timp să se pregătească, dar așaa, o masă cum primesc toți oamenii muncii din fermă, se găsește... Sânii revărsați ai blondei rubiconde avură un efect sedativ și tovul se îmbună mai ales că în față aburea și un clondiraș cu o țuică galbenă care te băga în ispite. Inspirat de primele două ciocănele de țuică tov Jugănaru a început
COMPLOTUL VITELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 by http://confluente.ro/Complotul_vitelor_mihai_batog_bujenita_1376300025.html [Corola-blog/BlogPost/357448_a_358777]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > 1. TATA NIȚU (POVESTIRE-FRAGMENT) Autor: Elena Neacșu Publicat în: Ediția nr. 1918 din 01 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului 1. În revărsatul zorilor, când încă nu răsărise soarele, tata Nițu o porni la câmp însoțit de cumnată-sa Leta și de cei doi nepoți. Nu prea îi surâsese ideea de a-și lua pe cap drăcușorii, dar nu avusese de ales, căci
1. TATA NIŢU (POVESTIRE-FRAGMENT) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 by http://confluente.ro/elena_neacsu_1459532380.html [Corola-blog/BlogPost/375034_a_376363]
-
ei, măcar să încercăm să lăsăm ceva bun în urma noastră. Răspunsul la întrebare am să-l dau reproducând din versurile scrise de doi regretați poeți, Alexandru Mateevici: „Limba noastă-i o comoară/ În adâncuri înfundata,/ Un șirag de piatră rară/ Pe moșie revărsata...” și Gheorghe Sion: „Mult e dulce și frumoasă/ Limba ce-o vorbim,/ Altă limbă-armonioasă/ Că ea nu găsim/ Salța inima-n plăcere/ Când o ascultăm,/ Și pe buze-aduce miere/ Când o cuvântam/ / Românașul o iubește/ Că sufletul său,/ Vorbiți, scrieți
DE VORBA CU GEORGE ROCA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 by http://confluente.ro/De_vorba_cu_george_roca.html [Corola-blog/BlogPost/366708_a_368037]
-
pentru marii eroi... civilizați... Dar asta era odată... când - de atâta economie, ca să satisfacă Lumea înalt civilizată și Bogată - și Latină era tăiată... și atâtea erau tăiate... din dragoste... din arta... numai viața nu era tăiată... Acum, să vedeți dragoste revărsată... Se taie Planeta toată... Ca să se pună prostia și mojicia în frunte... în masă... roata după roata... A cui o fi, oare, fântâna Obedeanu, din Craiova? Că Obedenii nu mai au decât de privit, oda bucuriei... Eu cred că admiră
CAPCANA de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 by http://confluente.ro/liviu_florian_jianu_1459417701.html [Corola-blog/BlogPost/381284_a_382613]
-
doi clerici să-l aducă la Roma pe episcop pe jos și legat în lanțuri. Adus la Roma a fost băgat în închisoare. După trei zile de ședere în închisoare a venit sfânta zi a duminicii. Pe când dormea papa, pela revărsatul zorilor sfintei duminici a văzut pe cineva care i-a spus: -In aceasta zi să nu proscomidești nici tu, nici a lt cleric sau vreunul din episcopii care sunt în oraș, ci episcopul pe care l-ai închis în închisoare
LIMONARIU de ION UNTARU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 by http://confluente.ro/Ioan_evcrata_limonariu_ion_untaru_1337714381.html [Corola-blog/BlogPost/358218_a_359547]
-
inimii zeu. Atât, doar un crâmpei, din eternitate, Dar, profund, peste-al meu suflet amprentat e, Și suflul aripei de mângâie ușor, Dincolo de vremuri, ar fi nemuritor. Mi-aș face o gară în câmpul cu flori Să-l întâmpin la revărsatul de zori, Să-i picur pe chip două boabe de rouă Din ochi să-i țâșnească lumina cea nouă. Dacă viața ar fi o nesfârșită zi, N-aș mai vedea norii cei grei sau fumurii, Cum vântul cel turbat îi
DACĂ VIAŢA AR FI O SĂRBĂTOARE ... de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 by http://confluente.ro/urfet_sachir_1451331820.html [Corola-blog/BlogPost/368233_a_369562]
-
marea lui dragoste pentru rostirea românească prin poemul extraordinar „Limba noastră”, dovedind că, până și-n pământul adâncului e scris numele ei, al limbii românești: „Limba noastră-i o comoară/ În adâncuri înfundată,/ Un șirag de piatră rară/ Pe moșie revărsată.// Limba noastră-i foc ce arde/ Într-un neam, ce fără veste,/ S-a trezit din somn de moarte,/ Ca viteazul din poveste.// Limba noastră-i numai cântec,/ Doina dorurilor noastre,/ Roi de fulgere, ce spintec/ Nouri negri, zări albastre
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” by http://uzp.org.ro/vad-poeti-ce-au-scris-o-limba-ca-un-fagure-de-miere/ [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
Un potop nou de cuvinte.// Nu veți plânge-atunci amarnic,/ Că vi-i limba prea săracă,/ Și-ți vedea, cât îi de darnic/ Graiul țării noastre dragă.// Răsări-va o comoară/ În adâncuri înfundată,/ Un șirag de piatră rară/ Pe moșie revărsată.” Ardealul frământărilor istoriei, prin glasul lui Coșbuc, în vremuri triste își apăra „Graiul neamului”: „Dar, nestrămutați, strămoșii/ Tot cu arma-n mâini au stat:/ Au văzut și munți de oase,/ Și de sânge râuri roșii,/ Dar din țara lor nu
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” by http://uzp.org.ro/vad-poeti-ce-au-scris-o-limba-ca-un-fagure-de-miere/ [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
sfântă a Domnului Luminii și al Îndurărilor, să-i spunem Limbii noastre Românești: „Bună dimineața, veșnicie!”. E limba noastră! S-o prețuim ca pe „o comoară în adâncuri înfundată”! Ea e „graiul pâinii”, „un șirag de piatră rară / Pe moșie revărsată”. LAZĂR LĂDARIU
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” by http://uzp.org.ro/vad-poeti-ce-au-scris-o-limba-ca-un-fagure-de-miere/ [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
infinitul atunci când îmi naufragiezi printre mângâieri mestecenii mână turmele văzduhuluideasupra grădiniicare-a închis ochii străinidoar cameramanul strigăsă fie lăsat în pacen-are cum filmacântecul palmelorcare ating infinitulatunci când îmi naufragieziprintre mângâieri un fir de sânziană îmi atinge glezna apoi brațele apoi părul revărsat necuviincios peste gândul frumos al ierbii cu surâs de frăguțe un nor alăptează alb cerul uscat de-atâta lumină mă respiri înălțare în adâncuri de-o viață nesătul cu bucuria vinovată cât furtul unui pumn de cireșe apoi cerul pleacă
ALB GUSTUL DE MIERE AL IERBII de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 by http://confluente.ro/Alb_gustul_de_miere_al_ierbii_violeta_deminescu_1341431960.html [Corola-blog/BlogPost/344472_a_345801]
-
în duet - Ana Urma 40 roi de fluturi albi în ritm cu aspersorul - hora stacatto 41 găinat violet sub șforile de rufe - via în vecini 42 lacrimi secate - betonul din cimitir incinerează doina bogdan 43 ploaie de vară - peste râul revărsat pod curcubeul 44 știuleți de porumb - fetițele împletind părul păpușii 45 ograda mamei- doar ciorile și vântul bătând nucile Patricia Lidia 46. fulger în noapte- încheidu-și zborul ultimul cocor 47. peronul pustiu - pe-o bancă motanul nimănui toarce la soare
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Haiku_0_1.html [Corola-blog/BlogPost/356043_a_357372]
-
neamul românesc, scria poezia intitulată „Limba românească”: „Mult e dulce și frumoasă,/ Limba ce-o vorbim!./ Altă limbă-armonioasă/ ca ea nu găsim...”. Dar poetul Mateevici? - „Limba noastră-i o comoară / În adâncuri înfundată, / Un șirag de piatră rară / Pe moșie revărsată ...”, fiindcă limba care a crescut în și cu noi, în toate vârstele, nu poate fi înlocuită de nici o limbă învățată, oricât de bine. Este limba interiorității, a eului profund. Radio ProDiaspora pe care-l auzim s-a îmbogățit cu posibilitatea
RADIO PRODIASPORA – ŞAPTE ANI DE EXISTENŢĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1461750605.html [Corola-blog/BlogPost/381919_a_383248]
-
Publicat în: Ediția nr. 1929 din 12 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului În trupul primăverii... Alunec ușor pe strunele tale, Printre muguri și petale de floare, Purtată de vânt și de ploi, agale, Un strop din curcubeu, arc pe zare, Revărsata discret în inimi de lujer, Pulsând sinestezic, violine -n asfințit Stăruitor, în noaptea -vajnic străjer Al porților lumii, umbre -ntoarse -n infinit. Ochii lumii uimiți la spectacolul greu, Selenar, umbrind pe clape de mister Om și petala, pașii pierduți, tu
IN TRUPUL PRIMAVERII de DANIA BADEA în ediţia nr. 1929 din 12 aprilie 2016 by http://confluente.ro/dania_badea_1460481237.html [Corola-blog/BlogPost/380845_a_382174]
-
proaspete și tari: parfum de lăcrămioare ce se ițesc sub gard și se încurcă-n brazde de izmă sub arțari de frunze aromânde în ceaiuri verzi ce ard. Mai am și liliacul ce se înalță mov Pe lângă iasomia în valuri revărsate, gătită ca mireasa ce-așteaptă în alcov plăcerile nvelite în șoapte parfumate. Pe lujere subțiri plecate sub povara altor parfumuri grele din cupe răsfirate, tac albi în straturi crinii, semnul regal că vara e în grădină, în suflet, în amintiri
STELUȚA CRĂCIUN by http://confluente.ro/articole/stelu%C8%9Ba_cr%C4%83ciun/canal [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
suflet și proaspete și tari:parfum de lăcrămioare ce se ițesc sub gardși se încurcă-n brazde de izmă sub arțaride frunze aromânde în ceaiuri verzi ce ard.Mai am și liliacul ce se înalță movPe lângă iasomia în valuri revărsate,gătită ca mireasa ce-așteaptă în alcovplăcerile nvelite în șoapte parfumate.Pe lujere subțiri plecate sub povaraaltor parfumuri grele din cupe răsfirate,tac albi în straturi crinii, semnul regal că varae în grădină, în suflet, în amintiri, în toate.Când
STELUȚA CRĂCIUN by http://confluente.ro/articole/stelu%C8%9Ba_cr%C4%83ciun/canal [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
ploi, Priveliștea e sumbră, iar satul părăsit e, Niciun suflet pe stradă, în afară de noi. Privim speriați la norii ce-amenință să cadă Și ne rugăm în taină să nu fim risipiți De ropotul cascadei în haine de paradă, Din ceruri revărsată, lăsându-ne uimiți. Ne-nghesuim zadarnic în micul chioșc din stație, Ce părăsit și singur, prieten ne devine. Perdeaua grea a ploii se-nclină-ncet, cu grație, Lăsându-ne-năuntru, o clipă. Apoi revine. Uzi leoarcă, mână-n mână, ne-
CAMELIA ARDELEAN by http://confluente.ro/articole/camelia_ardelean/canal [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
ropotul de ploi,Priveliștea e sumbră, iar satul părăsit e,Niciun suflet pe stradă, în afară de noi.Privim speriați la norii ce-amenință să cadăși ne rugăm în taină să nu fim risipițiDe ropotul cascadei în haine de paradă,Din ceruri revărsată, lăsându-ne uimiți.Ne-nghesuim zadarnic în micul chioșc din stație,Ce părăsit și singur, prieten ne devine.Perdeaua grea a ploii se-nclină-ncet, cu grație,Lăsându-ne-năuntru, o clipă. Apoi revine.Uzi leoarcă, mână-n mână, ne-
CAMELIA ARDELEAN by http://confluente.ro/articole/camelia_ardelean/canal [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]