177 matches
-
spunea Heidegger. Nimicul e doar "vălul ființei", sau "vălul lui Isis". Prin el poate fi intuită, și doar intuită, frumusețea însăși a ființei, aceasta nefiind vizibilă en plein jour. Dar nimicul și ființa au aceeași structură fundamentală. Ele se urmează revelatoriu. Limbajul nu ne ajută prea mult aici, pur și simplu înțelegem. Numai ignoranța produce dezordine, dizarmonie. Deci mai întîi trebuie depășită ignoranța prin cunoaștere dinlăuntru, intimă. Aceasta este o mare virtute, ce purifică sufletul, dacă e cazul. Originea sa e
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
vorbea de cum avem noi să învățăm film... Era dumnealui, un bărbat cu viață și sensibilități ascunse, plin de energie și de foc, domnul care avea să ne crească 4 ani în arta care se cheamă regie de film. Primul contact... revelatoriu. Nu pot să nu spun ce m-a apropiat de el cel mai mult în primul curs; fraza asta a rezonat în mine și am dat-o mereu mai departe. A zis așa: Spiritul creativ reiese și dintr-o anumită
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
al semnelor teatrale puternic marcate: construcția sonoră a primei scene tropăitul pantofilor, pufăitul trenului, lătratul câinilor, tropotele cailor de caleașcă, zornăitul cheilor Variei, vocea lui Lopahin umplându-se ca de-o otravă de cuvântul "mujic" (dispreț al propriei lui origini, revelatoriu dincolo de povestea umilințelor din copilărie, spusă lui Liubov Andreevna), dulapul-sicriu, anticipare a morții a cărei realitate familia o refuză, căluțul de joacă, Pegas pe ale cărui aripi se leagănă încă Ranevskaia și Gaev, dublura Firs, antediluvianul servitor fidel Charlotta Ivanovna
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
În calea vieții mele ieși. (M. Eminescu). Metafora este figura de stil de nivel semantic prin care se substituie un termen propriu cu unul impropriu, dar expresiv poetic, pe baza unei analogii reale (metafora clasică/plasticizantă) sau imaginare (metafora modernă/revelatorie). Raportul de asemănare (real sau inexistent în realitate - creat prin imaginație artistică) poate fi evidențiat prin dezvoltarea comparației implicite pe care o presupune metafora (regina nopții - luna, ca o regină a nopții; corola de minuni a lumii - misterele existenței, asemeni
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
tânără. Considerată o figură de stil fondatoare, cu o puternică încărcătură semantică, metafora are forme multiple: - metafora explicită (in praesentia) presupune prezența termenului propriu și a termenului metaforic. Acest construct este esențial pentru metafora modernă, numită de L. Blaga metaforă revelatorie, fiindcă absența termenului propriu din context ar duce la ermetism, la imposibilitatea decodării semnului. Textual, metafora explicită se realizează prin: construcție apozitivă: Zburător cu negre plete, umbră fără de noroc (M. Eminescu); Soarele, lacrima Domnului; Suflete, prund de păcate (L. Blaga
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
acestora în același text: laic și religios, colocvial și neologic, argotic, ironic etc. - accentuarea elementelor de sintaxă poetică: discurs înlănțuit liber prin tehnica ingambamentului, dislocări sintactice, topică afectivă - radicalizarea nivelului stilistic: înlocuirea metaforei plasticizante cu figuri de stil moderne - „metafora revelatorie“ sau ermetică, predominanța metonimiei, frecvența construcțiilor oximoronice etc. - diversitatea elementelor de versificație, de la prozodia clasică la versul liber sau cel cu rimă, fără ritm (aritmic); noul model de poeticitate bazat pe accente afective, cu versuri inegale ca măsură, fără ritm
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
actualizează motivul basmic (apa vie - apa moartă) semnificând erosul ca suferință, ca moarte fără putința învierii. O altă figură de stil semnificativă din strofa a doua este metafora explicită coasa tăgăduinței, care semnifică forța ucigătoare a negării dragostei. Această metaforă revelatorie amintește de imaginea morții cu coasa pe umăr, sugerând secerișul din urmă, apocalipsa. 8. Genul liric se definește prin transmiterea în mod nemijlocit a unor idei, reprezentări, sentimente. Astfel, prin poezia Amintire, poetul comunică idei despre efemeritatea iubirii și sentimente
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
elemente primordiale: Dumnezeu ca entitate eterică, soarele - focul celest -, pământul, iezerul sfânt. Schițând un spațiu de legendă, aceste motive se concretizează în imagini artistice vizuale și auditive, prin personificare (Ochi atot înțele gător), prin epitete (legendar, sfânt etc.), prin metaforă revelatorie (Ochi era iezerul). Toate aceste mijloace de expresivitate sugerează ideea poetică a capacității iubirii de a reface armonia divină cu natura originară, de a intra în rezonanță cu sacrul, cu primordialul. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Utilitatea cunoașterii biografiei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
9. Ultimele patru versuri alcătuiesc o secvență poetică prin care este surprins actul creației. Repetiția enunțului principal reliefează tenacitatea cu care poetul modern caută izvoarele genuine ale limbajului, fiindcă numai din apele primordiale se poate ivi curcubeul poeziei. Prin metafora revelatorie a curcubeului se sugerează ideea frumuseții nepământene a creației ce reunește - întro formă perfectă - culorile diverse ale univer sului. În același timp, simbolul arcului celest figurează sublimarea în imaterial, reflec tarea în ficțiune, a realului. Versul final reprezintă, așadar, o
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ale gândirii mitopoetice. Din perspectiva lui Blaga, poetul este menit nu doar să ocrotească misterele existențiale, ci să le amplifice prin ne nțelesuri și mai mari. Mi se pare evident faptul că eul poetic sporește a lumii taină prin metafora revelatorie, prin simboluri poetice și ambiguitate, prin sugestii intelectuale și senzoriale. Prin urmare, creația devine o poetică a cunoașterii totale, iar actul creator, o formă de comuniune - mitică, magică - cu întregul univers. ÎNCHEIERE Prin această primă artă poetică, Lucian Blaga pledează
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ce le conferă un statut similar cu acela al construcțiilor metafizice. Acestea din urmă ca și creațiile artistice de altfel se dezvoltă în anumite "cîmpuri stilistice" aflate toate sub imperiul istoricității: "Datorită faptului că omul nu poate crea în sens revelatoriu decât în limitele și sub constrângerea unui cîmp stilistic, produsele sale dobândesc prin înseși condițiile lor spirituale un caracter <<istoric>>"20. Aici, "cîmpul stilistic" îndeplinește rolul jucat de "contextul de viață" la Dilthey. Ca și construcțiile metafizice, teoriile științifice în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
gândirii, un nou chip de a exista în lume. Nicolae Bârna nu uită să acorde locul ce i se cuvine "antiliteraturii" lui Urmuz, cel de precursor absolut al avangardismului, dar și de anticipator al absurdului, citatul din Eugène Ionesco fiind revelatoriu: "este într-adevăr unul din premergătorii revoltei literare universale, unul din profeții dislocării formelor sociale, ale gândirii și ale limbajului din lumea de azi". Față de antologiile-standard, Nicolae Bârna acordă spațiu unor autori mai puțin cunoscuți, dar prezenți în "Antologia literaturii
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
autentic, de la "Ploaie mare" care "poate concura cu "Lacustra" bacoviană prin intensitatea trăirii metafizice", pană la sonetul CLXVIII, să zicem, un portret boticellian al primăverii și al "renașterii simțurilor". Povestirile antologate sunt rezumate alert, într-un limbaj accesibil și totuși revelatoriu. Universitarul Nicolae Oprea nu renunță totuși la vocația de critic, coboară garda arareori, dar și atunci pentru a ataca. În Dosarul de receptare critică figurează nume tutelare precum G. Călinescu, Ștefan Augustin Doinaș, Ion Negoițescu, precum și Eugen Simion, Ion Pop
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
studenta filosofului căsătorit și aflat la vârsta de 35 de ani; Don Juan al lui Molière, personaj văzut ca exponent al senzualității pure; Don Giovanni din opera omonimă a lui Mozart în viziunea lui Kierkegaard etc. Familiarizat cu dificilele dar revelatoriile, plasticele concepte ale autorului lucrării "Sein und Zeit", Gabriel Liiceanu sistematizează preceptele fenomenologiei iubirii trăite de cei doi amanți, după cum urmează: 1) iubirea ca "irumpere" în viața obișnuită a ceva ne-obișnuit și căruia nu i te poți opune (das
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
formă intuitivă. Coincidența are noimă filosofică și o sursă comună, speculația intuiționistă. "Ucenicia" lui Anton Holban la școala proustiană apare ca o deschidere spre analiza trăitului, și mult mai puțin ca o contagiune estetică majoră. Lipsindu-le marea construcție, natura revelatorie a explorării interioare a timpului, vocația înaltă, "poezia" (adică desăvîrșirea) stilului, scrierile lui Anton Holban au reflexele efemere ale marii întîlniri, cu nostalgia căreia vor rămîne. NOTE 1. Anton Holban, Ioana, Tipografia "Zarand", Brad, 1934, p. 154. 2. Cf. "Acta
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
incendiară publicată anul trecut la Paris: "Partidul Comunist Francez a fost cel mai pro-sovietic partid comunist european, începînd cu sfîrșitul anilor '20 și pînă la capăt". Faptul că, de pildă, PCF a fost singurul partid occidental acceptat în Cominform este revelatoriu în acest sens, cum semnalează și autorii cărții de față în excelentul capitol dedicat evoluției partidelor comuniste occidentale în perioada "războiului rece". "La început, cîntecul intonat de comuniști a fost Internaționala, nu Mareseilleza, și mulți activiști comuniști au săvîrșit din
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
primă carte de poezii a lui Liviu Antonesei este guvernată de o atmosferă tulbure, întunecată, emanată mai întâi de implozia tensiunilor unui eu poetic afectat și de propriile angoase, și de neliniștile infernului cotidian, apoi de predilecția constantă pentru nocturnul revelatoriu, alchimic, vizionar o serie de poeme sunt închinate tentacularei Vieți de noapte, "hipnozelor nocturne", "somnului alchimic", "violului ordinii etice/ spaimei perceptibile./ Ca respirația neantului". O luminozitate ciudată provine însă din zona erosului un eros purificator, deși electrizant, extatic, deși în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu apare niciodată ca spațiul protector bachelardian. În aceste condiții, spiritul tentat de libertate al artistului nu are decât speranța supraviețuirii (firește, ipotetice) prin creație. Dacă un cititor funciar optimist ține cu tot dinadinsul să caute undeva în carte lumina revelatorie, nu o poate găsi decât în puținele texte dedicate acestui fel de supraviețuire. Însăși vocabula supraviețuire sugerează nevoia unei escatologii în acest caz, una individuală, nu una universală de care conștiința artistică nu este deloc străină. Acela care își atribuie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aceste atașante Imagini de pe strada Kanta, mi-a întărit o convingere mai veche: l-aș încadra oricând pe autorul ieșean într-un top five al poeziei optzeciste. Nu atât pentru felul în care ilustrează genul proxim, cât pentru diferența specifică, revelatorie. Referințe critice (selectiv): Valeriu Cristea, Fereastra criticului, 1987; Eugen Simion, Scriitori români de azi, IV, 1989; Radu G. Țeposu, Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, 1993; Ion Negoițescu, Scriitori contemporani, 1994; Ioan Holban, Salonul refuzaților, 1995; Gheorghe Perian
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
reverberațiile mitului lui Orfeu în poezia lui Horia Zilieru, mai puțin a urmărit însă motivația raportării femeii la cuvânt și aproape deloc fundamentul etimologic și simbolic al acestei raportări. Câteva texte din Fiul lui Eros... utilizează, deloc întâmplător, o analogie revelatorie între feminitate și albine. Să observăm, spre exemplu, primele trei catrene din Noaptea și durerea: "Albine ies ca mieii la păscut/ și-n răsuflarea caldă și amară/ regina exilată înconjoară/ lumina paradisului pierdut.// Ea te-a spălat și uns și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
absolut, ci în istorie. Cu toate acestea, valoarea acelor momente creatoare, considerate aurorale sau duminicale, substanțializează canonul, care e, într-un fel, în interiorul literaturii, dar, în același timp, deasupra ei. Canonul literar este literatura, instituită ca Tradiție vizionară, relevantă și revelatorie"25. 1.1.2.1. Canonul epistemologic Un prim tip de canon, la care vom face referire, implicând opera Anei Blandiana, este canonul epistemologic (și anume acel tip de canon cultural, instaurat de tradiție, de o anumită dezvoltare a gândirii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
definește ca liant și revelator al lumii divine în spațiul rațiunii umane, unde miza este, într-un sistem de corespondențe complex și mereu activ, cunoașterea de sine ca premisă pentru cunoașterea de Dumnezeu. Într-o astfel de abordare, nimic mai revelatoriu decât magistrala alegorie a cititorului pornit pe calea căutării sensului asimilat cu călătorul umblând în lumină ori corabia plutind lin din Cuvînt înainte cătră cetitor. Cetitorilor cărții aceștiia: milă, pace și sănătate de la unul în troiță marele Dumnezeu!80. Ambele
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
În primul caz, specific demersului lui C. Schmitt, este vorba de un transfer conceptual din sfera teologică în cea juridică. Analiza modului în care, cu un exemplu cunoscut, conceptul de „miracol“ din teologie devine analog celui de „excepție“ juridică este revelatorie. În al doilea caz, problema principală teologico-politică este cea a legitimării. Medievala „ceartă a investiturilor“ sau relația bizantină dintre împărat și patriarh țin de acest scena riu teoretic. În fine, a treia variantă este specifică, de pildă, teologiilor eliberării. Mesajul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
asupra numelor de străzi la Benjamin, Alexander Regier pleacă de o afirmație din Passagen-Werk: „Die Stadt ist durch die Straßennamen ein sprachlicher Kosmos.“ Întâlnirea străzilor înseamnă de fapt, arată autorul, întâlnirea metafizică și senzorială între două nume, fiecare având putere revelatorie. Ursprung des Deutschen Trauerspiels conferă cuvântului facultatea revelației ideii (a Adevărului), iar alăturările de nume produc efecte nu atât în domeniul comunicării, cât în cel al configurației metafizice a adevărului. Magia răscrucilor metropolitane este magia provocată de întâlnirea cu o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
upon whose response it depends“. Deschiderea unui nou Petits Vatels sau numirea unei străzi Château d’Eau nu marchează repere în tr-un spațiu deja constituit, ci înglobarea progresivă a exteriorului în interiorul unei reputații sau a unei memorii. Scena mobilă este revelatorie: „for a theater is always a place of memory where what has been is repeated and changed into what is to come.“ Pragul devine o imagine dialectică a orașului, la fel cum este labirintul sau răscrucea. Ca o concluzie preliminară
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]