206 matches
-
până la recepție, făcându-și loc pe lângă munți de ziare, bicicleta lui Sean McGee și un cărucior care aparținea probabil unei persoane venite să dea un anunț la mica publicitate. — Așteaptă afară, îi șopti dramatic Elaine de la recepție. După tonul ei reverențios, Fran presupuse că trebuie să fie primarul sau cel puțin vreun star pop în turneu care vizita stația locală de radio. Pentru o clipă scurtă, de care se rușină, se întrebă chiar dacă nu cumva era Jack, venit să-i explice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
avangardist intra timid pe fereastră. Abordarea de tip „clasificator” se asociază, în studiul semnat de Const. I. Emilian, cu o aplicare polemică și procustiană a grilei ideo-estetice. Conservatorismul autorului este - faptul merită subliniat - unul de sursă „latinistă” și clasicizantă. Citarea reverențioasă a unor critici moderni precum Ovid Densusianu (adversar al ofensivei „barbare” asupra spiritului latin în cultură) sau E. Lovinescu, în pofida unor rezerve și „nedumeriri” legate de opțiunile acestuia din urmă, este de fapt o reverență la adresa clasicismului lor structural și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
individualitatea poeților se poate dezvolta liberă și nesilită. La tezaurul veacurilor trecute, se adaugă doar sclipirile prezentului, făurind o nouă unitate organică. Aportul fiecărei generații se integrează astfel sintetic valorilor anterioare”. Autorul nu are însă nici o problemă în a cita, reverențios, eseul despre „Arta neagră” al pictorului Corneliu Mihăilescu din Integral (nr. 4, I, 1925) sau exprimarea „admirabilă” a concepției artistice brâncușiene de către Ion Minulescu într’un articol - „C. Brâncuși” - apărut tot în Integral (nr. 2, I, aprilie 1925). De altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
înfățișare sau comportament. Dacă lumea ar fi rămas neschimbată din timpurile lui Napoleon încoace, atunci descendentul lui de azi s-ar numi Contele Gaston de Bonaparte. Tomoe încerca să și-l imagineze la Palatul Versailles, cu candelabrele lui sclipitoare, sărutând reverențios mâinile nobilelor doamne elegant îmbrăcate și valsând cu ele-n brațe în sala de bal. „Absurd!“ își zise ea. Numai simpla asociere a feței lui de cal cu grațiosul vals însemna spulberarea visului romantic... Dezamăgire totală. „E prost și pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
În toiul acestei solemnități, Îi era dor de strigătele sincere de victorie sau Înfrângere, țipetele sălbatice de bucurie care Însoțeau schimbările de noroc. Nici urmă de așa ceva aici, chiar așa. Bărbați și femei, toți bine Îmbrăcați, reduși la o tăcere reverențioasă, Încercuiau masa de ruletă, plasând jetoane pe suprafața de postav. Tăcere, rezervă, apoi crupierul făcu roata să se Învârtă tare, aruncă bila pe ea și toți ochii se Îndreptară spre vertijul de metal și culoare, Înțepeniți acolo În vreme ce Încetinea, Încetinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
materiale Ă biblia sa de zi cu zi atunci când venea vorba despre livrarea comenzilor Ă nu era disponibil din cauza unei defecțiuni a sistemului. Întrebându-l dacă are vreo sugestie În legătură cu acest lucru, răspunsul său nu a fost nici pe departe reverențios. De atunci, mi-am dat seama că atitudinea companiei față de noul sistem friza anarhia. Așteptați-vă la Împotrivire A-i conduce pe alții În decursul unor perioade de schimbări este una dintre cele mai importante sarcini ale unui manager. Modul
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
lemn prețios și lucrat de meșterii din Bisignano trona pe năsălie, având la cele patru colțuri lumânări enorme aprinse în candelabre masive de bronz sculptat. La sfârșitul liturghiei, tăcerea păru a deveni și mai solemnă: lumea începu să se apropie, reverențioasă, îngenunchind în fața coșciugului; unii se închinau șoptind rugăciuni, unii se plecau, alții sărutau ciucurii de mătase sau își ștergeau o lacrimă suspinând. Când a venit rândul lui Tommaso, a fost un moment de descumpănire și un murmur se răspândi crescând
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în străinătate, Suflețel a primit o telegramă din partea Aurorei cu acest conținut: "De ce întîrzii?" Atunci Suflețel a întrerupt excursia și s-a întors imediat în țară, arătând la toți, ca un certificat, telegrama. Clasicistul era foarte politicos cu toată lumea, saluta reverențios îndepărtînd pălăria până la maxima distanță posibilă față de corp, săruta mâinile doamnelor înclinîndu-se și descoperindu-se, iar dacă cineva se răstea la el, făcea o figură mai speriată decât se cuvenea, nu riposta și fugea repede pe ușă, mulțumindu-se a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aduse modului nostru de a folosi rațiunea științifică. Pe scurt, această carta va încerca să nu sufere nici de "complexul lui Astérix" știința franceză asaltată în universalismul ei de niște cow-boys răi veniți pe peste Atlantic -, nici de complexul "referințele reverențioase": nu va fi opera unui adept fanatic al vreunei secte sau mode. Se va fi înțeles până acum că nu intenționez să-mi refuz o abordare critică pe care mulți reprezentanți ai acestui curent pragmatic o adoptă. N-am de
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
se dedice mai mult laturii spirituale, dar, în final, tânărul își găsește perechea potrivită, în postura bătrânei metamorfozate, și bunăstarea. Bătrâna respinge ierarhia socială și aristocrația bazată doar pe legăturile de sânge în același discurs, cu toate acestea se adresează reverențios reginei pentru a i-l încredința pe cavaler.439 Percepția târgoveței din Bath asupra suveranității dovedește din nou aceeași neconcordanță: uneori dominarea însemna pentru ea câștigul economic, cu toate acestea de la al patrulea soț 433 Ibidem, p. 22. 434 Ibidem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se dedice mai mult laturii spirituale, dar, în final, tânărul își găsește perechea potrivită, în postura bătrânei metamorfozate, și bunăstarea. Bătrâna respinge ierarhia socială și aristocrația bazată doar pe legăturile de sânge în același discurs, cu toate acestea se adresează reverențios reginei pentru a i-l încredința pe cavaler.439 Percepția târgoveței din Bath asupra suveranității dovedește din nou aceeași neconcordanță: uneori dominarea însemna pentru ea câștigul economic, cu toate acestea de la al patrulea soț 433 Ibidem, p. 22. 434 Ibidem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
adică să stai în curent fără să răcești? Dar, zic și eu, oare Shakira nu pleacă în luna de miere cu soțul ei? În revistele pentru ele, partenerele noastre află că „Reușita examenului depinde de dumneavoastră”. Măcar acest titlu e reverențios. În general, autorii-autoarele își iau cititoarele „la per tu”. Exemplu: „Ești mai tânără decât scrie în buletin?” sau „Te-ai hotărât să-l părăsești. Cum îi spui?” Ei, cum îi spui ca să nu-ți spargă fața? Dacă ar fi să
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
până la starețul Eugipiu. În anul 404, prin traducerea pravilei monahale pahomiene, Fericitul Ieronim sensibilizase societatea nobiliară din Roma față de Orientul creștin, oferindu-i satisfacțiile inedite ale ascetismului de acolo. Destinată unei respectate doamne, cum reiese din folosirea unor termeni reverențioși de adresare, epistola însoțitoare cuprinde în mod obligatoriu complimentele și politețea obișnuită: „respectata și întru Hristos, preadistinsa Doamnă”. Ea trece apoi pe neobservate la amintirea unui doliu, la care a dus groaznica realitate socială și politică a zilei. Critica este
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
virusului HIV, sunt antrenați în încăierări ale grupurilor rivale, în violuri și tâlhării. Despre comportament politicos în aceste nefericite situații nici nu poate fi vorba. Dar cât de plăcut este să vedem tineri salutând respectuos, adresându-ni-se cu formule reverențioase, care știu să utilizeze când și unde trebuie cuvintele magice "vă rog" și "mulțumesc", care oferă întâietate femeilor și vârstnicilor la urcarea în mijloacele de transport și cedând locurile de pe scaune persoanelor îndreptățite a le ocupa. Se pare însă că
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
pe lângă vreun Dionisie al momentului... Mai aproape de adevăr: Epicur nu era, într-adevăr, un cetățean de vază, atenian de viță aleasă, ci fiul unor oameni săraci, originar din Samos, o insuliță-satelit înfeudată cetății; de asemenea, n-a strălucit prin referințe reverențioase la predecesorii săi mai vechi, ce-i drept, dar, pe de altă parte, tot lui i se reproșează că și-a împănat manuscrisele cu citate; aceste texte fiind pierdute, nu se știe dacă ele conțineau vreo explicație în sensul unuia
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
you -, prin doi în franceză - tu, vous -, prin trei în română - tu, dumneata, dumneavoastră -, în funcție de relația de deferență dintre interlocutori, prin mai mulți termeni în japoneză, în funcție de statutul social, rangul, sexul, vârsta interlocutorului: omae, kimi, ariate, kisama, anata-sama etc.; referirea reverențioasă la interlocutor se face prin utilizarea unei forme de persoana a II-a în română (dumneata, dumneavoastră), dar printr-o formă pronominală de persoana a III-a în italiană (lei). Continuumul temporal este segmentat diferit de la o limbă la alta
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
wklyw <y?nah <?m wnpyw (Fac. 18,22) Anumite tradiții rabinice, cărora li se adaugă listele masoretice, înregistrează forma prezentă a acestui verset drept o modificare pe care scribii au operat-o într-un original mai logic, dar mai puțin reverențios la adresa lui Yahve. Potrivit acestor tradiții, forma inițială a versetului ar fi fost „și Domnul stătea înaintea lui Avraam”; dată fiind această exprimare lipsită de respect, care Îl plasa pe Dumnezeu într-o poziție inferioară lui Avraam, scribii au simțit obligația
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
un cântăreț al satului, al casei părintești, al copilăriei, un dezrădăcinat, dar și un sentiment al înrădăcinării îi animă poezia. Satul se înfățișează în toată tradiția de datini și obiceiuri; învierea, moartea lui Isus, suferința sunt relatate într-o atitudine reverențioasă: "Încă mă rog,/ Mă închin celui de o ființă/ Pasăre care mă auzi în bătăile trecerii tale,/ Veneam bătrân, mă așezam în credință și plângeam prin râpile medievale." D. M. Ion utilizează și el un univers grațios, populat cu îngeri
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și spaima în fața lui este mai puternică decât spaima în fața morții: "Dialogul vântului cu marea" continuă stările afective ale poetei, ea va cânta încă "de dragoste"; astfel, sentimentul devine fluid, înalt: "Din albie ies/ Să fiu vânt." Sau capătă secvențe reverențioase, psalmice: "Cad în genunchi și-ți mulțumesc, iubire/ Pentru aceste zilnice semnale/ Și voci ale mărinimiei tale." În "Sărbătorile zilnice" (1961), poeta, așa cum mărturisește, trăiește simultan toate vârstele: copilăria, adolescența și tinerețea. Devine însă, pe parcurs, retorică și imaginile create
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prin peisajul acvatic, care nu rareori atinge sublimul. Un exemplu îl poate oferi descrierea furtunii, în care se măsoară cu gradele, așa cum se măsoară puritatea alcoolului, rătăcirea de zări, de faruri, de vele. Dar "Scrierile esențiale" se îndreaptă oficial și reverențios către "Republica socialistă", păstrând însă același ton emoțional. "Eu plâng scriind a X-a esențială către Republica socialistă/ de parcă aș scrie către tine îngenunchiat lângă țărm" O ciudată nostalgie a chemărilor spre largi, depărtări pare să dezvăluie o adevărată boală
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
am stâlcit-o,/ de din alb am dezalbit-o/ de din rece am încălzit-o/ și am pierdut-o și am pierdut-o." ("Cântec"). Doamna blândă, doamna ce poartă lumina dintâi (L. Blaga), doamna rosturilor este aceea în fața căreia, supus și reverențios, poetul încearcă patima teribilă care să o înnobileze: " Scoate pielea de pe mine/ poate vrei o amforă/ poate vrei să bei dulbine/ Doamnă Verde Camforă?..." ("Dulce cupa mea de piele"). Cert este că un volum închinat iubirii, atât de intim cântată
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ce atrage, eficient și irepresibil, cele mai variate influențe culturale. După cum, la fel, odată cu primele texte din Căutarea căutării (1978-1989) sunt evidente și racordarea la o poetică generaționistă, și refuzul ei orgolios, în numele căutării notei particularizante. La o plasare oarecum reverențioasă față de miezul tare al poeziei optzeciste trimite, mai întâi, seria de referințe livrești de tot felul risipite din texte sau din peritexte: primul text al cărții, Ca și cum, este dedicat "Memoriei lui Radu Petrescu", iar un Pastel, "Memoriei lui A.E.
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ambiția sa e să producă un obiect autonom grație unei sinteze al cărei model se află în vis". Iar după ce construiește, poetul Emil Brumaru scenografiază, regizează, joacă și chiar îndrăznește să iasă la rampă, în fața unui public obligatoriu simpatetic și reverențios, ademenit să participe la spectacolul poetic ca la un ritual inițiatic. Dacă subteran guvernează o lege a ficțiunii compensatorii și a fanteziei nelimitate, la suprafață ceea ce domnește este o lene aproape autarhică: Mi-e sufletul suflat în lene fină/ În
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Iubito, mai adu-mi un măr, Editura Timpul, Iași, 2013; Vorbește-mi, Editura Timpul, Iași, 2013. Toate, în felul lor, sunt niște "cărți-spectacol", sau cel puțin așa îi apar ele criticului de artă Valentin Ciucă, ale cărui prefețe calde, ușor reverențioase, punctează, aproape de fiecare dată, faptul că pentru autor "poezia și pictura nu sunt altceva decât fețele distincte ale unei monede, care poate fi privită, metaforic desigur, ca talantul care i-a fost dăruit la naștere pentru neîncetată înmulțire...". Privite strict
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poezie al Asociației Scriitorilor din Iași (1994). Premiul al III-lea la Festivalul umorului ,,Constantin Tănase", Vaslui (2004). Filonul din care își extrag substanța primele cărți scrise de Dumitru Spătaru este, neîndoielnic, livrescul tratat însă în cheie diferită: fie grav, reverențios față de opera considerată paradigmatică, fie parodic ori burlesc. Colocviile (Editura Cronica, Iași, 1993), Ruga pentru anotimpurile din noi (Editura Cronica, Iași, 1995), Cel ce ridică piatra (Editura Helicon, Timișoara, 1995) sau Ultimul paradis (Editura Spiru Haret, Iași, 1993) dovedesc îndeosebi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]