221 matches
-
you -, prin doi în franceză - tu, vous -, prin trei în română - tu, dumneata, dumneavoastră -, în funcție de relația de deferență dintre interlocutori, prin mai mulți termeni în japoneză, în funcție de statutul social, rangul, sexul, vârsta interlocutorului: omae, kimi, ariate, kisama, anata-sama etc.; referirea reverențioasă la interlocutor se face prin utilizarea unei forme de persoana a II-a în română (dumneata, dumneavoastră), dar printr-o formă pronominală de persoana a III-a în italiană (lei). Continuumul temporal este segmentat diferit de la o limbă la alta
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ironic-depreciativă a acestei utilizări poate avea mai multe surse convergente: poate proveni din preferința clasificatorilor pentru calificarea negativă, din convertirea mărcilor aproximării în mărci ale deprecierii (aproximarea implicând dezinteres), dar și din degradarea mărcii de politețe populară. De altfel, valoarea reverențioasă populară a fost asociată și cu familiaritatea. O reacție a unei persoane vizate de folosirea lui alde emfatizează (ironic) valoarea familiar-afectivă: Am văzut în ziar, cu titlu mare, că "alde Păunescu și alții" ("alde" ăsta era un semn de căldură
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
Când Ionel Teodoreanu s-a dus prima dată la Ibrăileanu și i-a prezentat manuscrisul Medelenilor, l a salutat cu „bună ziua D-le Profesor” și Ibrăileanu i-a răspuns: „Dumneata îmi spui D-le Profesor pe un ton atât de reverențios, încât trebuie să te provoc la duel, D-le Teodoreanu. Totuși, ai dreptate. Tinerețea respectă bătrânețea”. Eu n-am să vă provoc la duel, Dle Dimitriu... Am aflat de la O. (ctav) Luchian 447 chiar în vara aceea când a fost
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
idealurilor pașoptiste și sancționează ceea ce el, la fel ca alții, numește jalnica parodiere a instituțiilor politice apusene. Un cronicar monden, preocupat de vânători și baluri, se înfățișează însă V. în „L’Indépendance roumaine”. Tonul, surprinzător, e mult mai ponderat, aproape reverențios, raporturile cu Palatul părând acum a fi din cele mai armonioase. Redacta din când în când și o bine informată cronică externă. Stilul său gazetăresc e ațâțat, nervos, de regulă tranșant și caustic. Sub pseudonimul Arutnev (anagrama numelui său), V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290486_a_291815]
-
astfel de întâmplări nefericite pentru bunele noastre raporturi. Am mulțumit politicos interlocutorului, oficialului din M.A.E. finlandez. Ajuns la ambasadă, am raportat conducerii ministerului despre îndeplinirea misiunii. Cred că am inclus în informare și o parte din convorbirea calmă, reverențioasă, așa cum se obișnuiește între doi diplomați. După o săptămână de la încheierea seriei de manifestări legate de marcarea în Helsinki a celei de a 70-a aniversări a "marii revoluții din octombrie 1917", mi-am strâns bagajele, am marcat cu toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
atât de blond, ochii albaștri căpătaseră ceva tulbure și vitros, trupul se buhăise, dar fascinația omului avea mai departe aceeași forță cuceritoare. Nichita era, cum spune în repetate rânduri Thomas Mann despre Mynheer Peeperkorn, un personagiu princiar. Curtenia, larghețea, autoritatea reverențioasă, elocința, o elocință uluitoare, izvorau din ființa lui spontan și spectaculos. Avea un histrionism în genul lui Hamlet (mi-l închipui perfect ca actor în rolul acesta). Elocința lui era uluitoare tocmai, ca și în cazul lui Mynheer Peeperkorn, fiindcă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
punct de vedere anamnestic, cazul se prezenta astfel: Phineas Gage era considerat de familiile din cartierul său natal un exemplu de copil reușit, bine crescut. Inteligent, a absolvit școala primară și liceul cu note foarte bune. Cu o înfățișare plăcută, reverențios în relațiile cu oamenii, devine, la vârsta de 25 de ani, șef de echipă la una din prestigioasele societăți de construcții de cale ferată, în regiunea Vermont din Noua Anglie, SUA. În calitatea sa de șef de echipă, avea în
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
Imperiului Roman. Sintagma circulă aproape obsesiv la finele secolului al XIX- lea și incorporează un milenarism sublimat estetic. Avem aici o telescopare la această scară a grandorii eve- nimentului istoric al constituirii efemerei Republici de la Ploiești. Asistăm în această introducere reverențioasă în text urmând o serie de artificii retorice la un reglaj al parametrilor, la o focalizare a obiectivului. Dezechilibrul se află în miezul acestei încercări de stabilire a proporțiilor. Telescoparea insignifiantului eveniment fără nicio conse- cință istorică, nici măcar la nivel
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cu situații cunoscute din epocă, toate devenind garantele autenticității faptelor relatate. Gheorghe Rădășanu surprinde copilăria petrecută "pe coasta satului Bogata"(p.37) prin rememorarea unor întâmplări personale sau povestite de alți. Presimțind poate propriul sfârșit Gheorghe Rădășanu surprinde prin modul reverențios în care își amintește de cei dispăruți, cunoscuți în viață, întotdeauna folosind formulele: "Bunul Dumnezeu să-i ierte toate păcatele" (p.39), "Dumnezeu să-i ierte păcatele și să le fie țărâna ușoară și amintirea veșnică" (formula repetată cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
-i priveam cu adânc respect de la...distanță”, spune profesorul Alexandru Mânăstireanu, parcă reamintindu-ne nouă, dar mai ales părinților, profesorilor și elevilor de astăzi, cum trebuie să se comporte elevii în școală, acasă și pe stradă...Generația lui își saluta reverențios dascălii, le oferea respect oriunde i-ar fi întâlnit, inclusiv în mijloacele de transport, cedându-le locul... Alexandru Mânăstireanu a fost și a rămas fiu credincios al satului Priponești de Sus, al comunei Priponești, județul Galați. Doar câțiva ani a
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
adică să stai în curent fără să răcești? Dar, zic și eu, oare Shakira nu pleacă în luna de miere cu soțul ei? În revistele pentru ele, partenerele noastre află că „Reușita examenului depinde de dumneavoastră”. Măcar acest titlu e reverențios. În general, autorii-autoarele își iau cititoarele „la per tu”. Exemplu: „Ești mai tânără decât scrie în buletin?” sau „Te-ai hotărât să-l părăsești. Cum îi spui?” Ei, cum îi spui ca să nu-ți spargă fața? Dacă ar fi să
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
imperceptibile. Când a sunat goarna în oraș, animalele și-au înălțat capetele de parcă le-ar fi trezit amintiri străvechi. Toate cele peste o mie de animale și-au îndreptat deodată atenția spre direcția din care venea chemarea. Unele au renunțat reverențios la frunzele de grozamă, altele și-au odihnit copitele pe pietrele de pavaj, încetând să mai tropăie, iar cele somnoroase s-au dezmorțit după siesta de după-amiază. Orice mișcare a înghețat. Numai blana lor aurie tremura ușor în briza de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Biserica lui Dumnezeu». Deși faima sa de sfințenie devenise universală deja de la moartea sa, fiii săi nu ar fi visat niciodată să-i promoveze Cauza de Canonizare, nu pentru că nu erau convinși de sfințenia fondatorului lor, ci dintr-un respect reverențios față de profunda sa umilință și spiritul lui de ascundere. Numai că monseniorul Giovanni Urbani, pe atunci episcop de Verona iar mai apoi patriarh de Veneția, aflându-se la 1 noiembrie 1956 în fața vindecării miraculoase a unui tânăr, la terminarea unei
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
În toiul acestei solemnități, Îi era dor de strigătele sincere de victorie sau Înfrângere, țipetele sălbatice de bucurie care Însoțeau schimbările de noroc. Nici urmă de așa ceva aici, chiar așa. Bărbați și femei, toți bine Îmbrăcați, reduși la o tăcere reverențioasă, Încercuiau masa de ruletă, plasând jetoane pe suprafața de postav. Tăcere, rezervă, apoi crupierul făcu roata să se Învârtă tare, aruncă bila pe ea și toți ochii se Îndreptară spre vertijul de metal și culoare, Înțepeniți acolo În vreme ce Încetinea, Încetinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
altu'." Aș fi jurat că Dorinel s-a încruntat și că i s-ar cam fi urcat sângele la cap: "Te pomenești că acu' oi fi și tu deșteaptă!" "Sunt, da", afirmă dumneaei cu convingere. Se întoarse imediat către mine, reverențios și cu un ton catifelat: "Sigur, nici pe departe ca Șefu', da' sunt și eu un picuț deșteaptă." Asta era o tipă care voia să ajungă departe. Cred că deja începuse să aibă viziunea unei cariere. Pentru început, îmi închipui
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Îl aștepta. Ați făcut o plimbare la râu? — Da... ca să-mi mai omor timpul. Ce este? — A sosit un mesager. — De la cine? Fără să răspundă, Heishichi Îi dădu o scrisoare. Era de la Sessai. Înainte de a tăia plicul, Ieyasu Îl ridică reverențios la frunte. Sessai era un călugăr al sectei Zen, care lucra pe post de consilier militar pentru clanul Imagawa. Era profesorul de la care Ieyasu Învățase atât știința de carte, cât și artele marțiale. Scrisoarea era concisă: Diseară, Domniei Sale și oaspeților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lămpi era aproape consumat, iar feștilele, gata să se stingă, sfârâiau Încet. Deodată, Nobunaga săltă capul și strigă: — Sai! Sai! E cineva aici? SENIORUL CU DINȚII ÎNNEGRIȚI Ușa din lemn de cedru se deschise fără zgomot. Sai făcu o plecăciune reverențioasă În fața lui Nobunaga și Închise Încet ușa În urma ei. — V-ați trezit, stăpâne? — Ce oră e? — Ora Boului. — Bine. — Ce porunci dați? Adu-mi armura și pune să-mi Înșeueze calul. Și pregătește-mi ceva la micul dejun. Sai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
sub acoperișul casei unui războinic de provincie. Bătătorul de bambus dintre degetele lui Nene scoase un sunet vioi, când Începu să bată ceaiul. Era stânjenită de cuvintele tatălui ei, dar Mataemon nu observă. Luând vasul cu ceai și ridicându-l reverențios la buze, arcașul bău din lichidul verde, Înspumat. Pe chipul lui se vedea că-i plăcea dimineața aceea. Dar, deodată, Își schimbă gândul: „Dacă fiica mea se va muta În altă parte, n-am să mai beau ceai ca ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lângă Nobunaga, galopă Înainte În același timp În care Akechi Mitsuhide revenea grăbit din avangardă. — Ce este? — Mesageri imperiali. Nobunaga, surprins și el, descălecă repede. Cei doi mesageri sosiră cu o scrisoare de la Împărat. Cu o plecăciune adâncă, Nobunaga răspunse reverențios: — Ca războinic de provincie, nu am altă soluție decât războiul. De când trăia tatăl meu, am deplâns mult timp starea jalnică a Palatului Imperial și neliniștea din inima Împăratului. Astăzi, Însă, am venit În capitală dintr-un colț Îndepărtat al țării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Văzându-l pe Nobumori, Nobunaga Își aminti dintr-o dată. — A, tocmai. Cum a mers treaba aia În continuare? Întrebă el grăbit, dându-i ceașca pe care o avea În mână pajului, spre a i-o oferi lui Nobumori. Nobumori ridică reverențios ceașca la frunte și, studiind expresia stăpânului său, repetă: — Treaba? — Întocmai. Ți-am spus despre Shojumaru, nu? Fiul lui Kanbei - cel care e ținut ostatic În castelul lui Takenaka Hanbei. — A, vă referiți la treaba ostaticului. — Te-am trimis cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
la Templul Shogunului Jizo din apropiere. Acolo, Își cercetă viitorul, dar prima oară, Îi ieși ghinion. Mai trase o dată, pentru a vedea din nou scris „Nenoroc“. Un moment, Mitsuhide rămase tăcut, ca de piatră. Luând cutia cu sorții, o ridică reverențios la frunte, Închise ochii și trase pentru a treia oară. De astă dată, răspunsul era: „Mare noroc“. Mitsuhide se Întoarse și porni spre Însoțitorii care-l așteptau. Îl priviseră de departe cum Își cerceta viitorul, imaginându-și că nu făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Nobuo. Nobuo păru aproape surprins de gestul lui Hideyoshi și se Întoarse În direcția aceea, grăbit, În genunchi. Era un om slab din fire, iar expresia lui alarmată era aproape vrednică de milă. Privind spre Samboshi, Nobuo făcu o plecăciune reverențioasă. De fapt, era chiar prea politicos. Nu tânărul senior dădu din cap a aprobare, ci Hideyoshi. Samboshi era un copil năzuros și răsfățat, dar, din cine știe ce motive, când ședea pe genunchii lui Hideyoshi, stătea cuminte ca o păpușică. Când Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
într-un reportaj teve de pe vremea lui Ceaușescu, ia brusc poziția de drepți, fiindcă tocmai își face apariția de nu-știu-unde o caleașcă sub formă de jeep din care domnul Președinte Traian Băsescu, îmbrățișat de baronul de Vrancea, Marian Oprișan, salută reverențios publicul cuprins de stupefacția întrevederii. Este o apariție atât de suprinzător-plăcută pentru noi, telespectatori, după ce anul trecut cei doi s-au încontrat pe bază de dialect rrom... - Cârcotașule! Îmi strigă Haralampy. Totdeauna vezi numai partea rea a lucrurilor... - Pardon? Era
Fantezi pe teme date... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11396_a_12721]
-
publicat în revista ,Avanti" din Roma, în februarie 1991. În plus, este reprodus integral amplul interviu acordat Gabrielei Adameșteanu pentru revista ,22". Cuvintele scrise de tînărul savant la adresa fostei Securități, în textele din acest volum nu sînt, cîtuși de puțin, reverențioase. În aceste articole politice, abordarea stilistică și conceptuală este, pe alocuri, asemănătoare celei folosite de Mircea Mihăieș în unele articole din rubrica sa, Contrafort, din pagina a doua a României literare. Nu știu care era expertiza lui Ioan Petru Culianu în domeniul
Publicistica lui Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11577_a_12902]
-
Anghela Papazoglou după cartea lui Iorghi Papazoglou, Visele Smirnei. Gazdă: Teatrul Odeon și directorul său, Alexandru Dabija. Să fie, oare, o simplă coincidență faptul că Anna Vaghena a primit în teatrul său o montare a lui Dabija și a salutat, reverențios, popasul Lolei Blau ce a respirat, prin toți porii, efortul, energia, emoțiile Maiei Morgenstern?
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]