996 matches
-
în ei Decât plăcerea să-și detroane regii, Astă plăcere și nici supărarea De decăderea, servitutea lor. Coroana cea murdară de atîte Frunți ce-au purtat-o, vile, înjosite, Soldatu-o vinde cui se dizonoră, Zugrum-apoi cumpărătorul ei Spre-a o revinde - și în forum Se târguiește titlul de tiran. 2 2254 Ce sperați Căderei omului (îngrădindu-și arfa, coborînduși glasul) 3 2254 [ÎMPĂRATUL] Și ce tractate vă unesc? [CELSUS] Unul, Atât de sigur este: răzbunarea! [ÎMPĂRATUL] Și ce temei *? [UN DAC
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
secțiilor de poliție sau depozitelor de armament, în speranța obținerii unor arme mai bune. Documente ale justiției din Europa au relevat că în trecut anarhiștii europeni au furat tone de arme, inclusiv mine, din depozitele slab păzite. Ei le-au revândut, iar printre cumpăratori era inclus Carlos și alți teroriști basci. Furturile de arsenal au fost o problemă profundă pentru unele state, iar câteva baze militare au trăit mai mult experiența unor furturi sau vânzări pe piața prin implicarea unor persoane
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
și prin acțiuni economice. ― Asta da! Aici ai mare dreptate. Noi înșine am avut dese controverse în primele generații ale Abației privind acest lucru. Unii dintre predecesorii mei au dorit să controleze ei exporturile Lumilor Agricole, pe care să le revândă mai apoi. Era în vremea în care Kyrall nu fusese descoperită și comunicațiile erau încă tributare vitezei luminii. Ei bine, a fost un experiment nefericit... ― De ce? ― E mult de povestit și e dureros pentru noi. Ajunge doar să spun că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
condus la o prăbușirea prețurilor. De unde au apărut celebrele bubbles-uri (baloane)? Cel care a făcut un credit, a achiziționat cu el o casă, să spunem. Pe care a vândut-o cu un preț mai mare. Cumpărătorul, la rândul lui, a revândut-o la un preț și mai mare. Au fost numeroase situațiile în SUA când creditul ca atare, luat de o persoană, respectiv de o firmă, a fost revândut, iar cumpărătorul, la rândul lui, pentru a încasa un preț și mai
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
vândut-o cu un preț mai mare. Cumpărătorul, la rândul lui, a revândut-o la un preț și mai mare. Au fost numeroase situațiile în SUA când creditul ca atare, luat de o persoană, respectiv de o firmă, a fost revândut, iar cumpărătorul, la rândul lui, pentru a încasa un preț și mai mare, l-a pus în vânzare, ceea ce a condus la situații de-a dreptul ciudate, în care nu se mai știa persoana care luase creditul inițial. Prețul era
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
tablouri etc.) considerăm că ar trebui să se folosească drept bază de evaluare costul istoric, pe considerentul interesului rezidual: nu aduc beneficii entității prin folosirea lor, pentru a folosi valoarea de utilizare, nu sunt achiziționate cu scopul de a fi revândute, pentru a folosi valoarea realizabilă, nu se urmărește înlocuirea lor atunci când vor ajunge la sfârșitul duratei de viață, deoarece aspirațiile personale se vor modifica între timp Și prin urmare nu se justifică folosirea costului curent. Ce rămâne? Costul istoric. Evaluarea
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
urban și rural în privința acestor produse, circuite comerciale speciale s-au dezvoltat în paralel cu cele oficiale. Cantități uriașe de pâine din mediul urban au luat drumul satelor, destinate hrănirii animalelor - mai ales a porcilor - a căror carne era, apoi, revândută la oraș. Fenomenul a luat o asemenea amploare, încât în ultimii ani de comunism autoritățile au limitat vânzarea de pâine în mediul urban doar la rezidenții localităților respective (trebuia să dovedești cu un act de indentitate că ești rezident în
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
French patronage of art in the Punjab Kingdom”, publicat pentru prima dată În Indika, p. 273 și p. 285 n. 153). Originalele acestor lucrări e posibil să fie regăsite, pentru că multe dintre picturile lui Imam Bakhs au fost achiziționate și revândute de dr. Benet, coloneii Mouton și Lafont, Ventura și, evident, Honigberger (ibidem, p. 275). 335. Khalsa, „pur(itate)”, este numele pe care și-l atribuie sikhșii conform cărții sfinte Adi Granth. 336. Guru N³nak. 337. Un bogat spectru de alternative
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
piață, ci numai ca o parte restrânsă a unui sistem În care statul rămânea principalul factor de stabilitate. În același timp, PDAR condiționa restituirea terenurilor colectivizate de „Întoarcerea la țară” și exploatarea „personală” a pământului. Terenurile redobândite nu puteau fi revândute decât la cel puțin „10 ani după preluarea lor”, timp În care proprietarii dovedeau că „au utilizat pământul Într-o manieră bună pentru producția agricolă”. În achiziționarea terenurilor aveau drept de preempțiune persoanele care posedau suprafețe vecine cu cele puse
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
șters rapid caricatura asta, devenind o epuizantă goană după oamenii care fabricau moartea. Cei ce inventau armele în confortul protejat al laboratoarelor, cei care, în sferele înalte, le decideau producția și mai târziu utilizarea, cei ce le vindeau și le revindeau, cei ce ucideau. Din acest lanț uman, trebuia să alegem fie și o minusculă verigă de informație, o adresă, un nume. Și adesea, veriga se descoperea mai ușor în țările aflate în război. Ne instalam acolo, sub cutare sau cutare
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cât de cât acceptabil într-un han, unde dormi, împreună cu prietenii săi, alături de cai, nu numai fiindcă cubiculum-urile și dormitoarele gemeau de clienți, ci mai ales pentru a evita ca cineva să încerce să-i fure și să-i revândă ori să-i măcelărească. în dimineața următoare se porniră iarăși la drum, luând calea spre Argentoratum, și intrară astfel în regiunea Bagaudiei. 3 Străbătură în ziua aceea patruzeci de mile, ținându-se pe drumul militar, pe care o părăsiră însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
împotrivă ostilitatea celor din jur și chiar pe a celor de același rang. Ajuns în pragul celor șaizeci de ani, o slujea pe Hippolita cu un devotament nestrămutat: din porunca ei, cumpăra adesea, de la privați sau de la cei care le revindeau, sculpturi, picturi, obiecte decorative de factură antică - multe dintre ele purtând o inconfundabilă amprentă păgână -, salvându-le astfel de frenezia distrugătoare a fanaticilor creștini, și se ocupa, practic, singur de toate, de vreme ce servitorii, aproape toți creștini, priveau cu oroare acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acestea tot de doamna Pavel de la unul dintre ultimii marinari de cursă lungă dinaintea războiului și pe care, nu știu de ce, ceruse, surprinzător, un preț mult mai mic decât cel de la vremea lor, și pe care doamna Pavel mi le revându pe credit în rate. Marinarul era încă în puterea vârstei și visa - naiv - viitoare curse, acum spre Pacific, - „doar s-a terminat războiul” spunea, „și-am să vă aduc, vorbi doamnei Pavel, sumedenie de asemenea fleacuri orientale, care acolo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
înconjurătoare. Hamza bărbierul, vecinul nostru, avea alte motive de a rămâne. Avea pământuri, cumpărate lot după lot în cei douăzeci de ani cât se îndeletnicise cu delicate și bănoase circumcizii, astfel că-și făgăduia să nu pribegească înainte de a fi revândut pe preț bun până la ultimul butuc de viță-de-vie; pentru asta, trebuia să aștepte, căci prea mulți doritori de plecare, grăbiți să se aștearnă la drum, își vindeau ogoarele pe mai nimic, iar cumpărătorii erau în avantaj. — Vreau să-i fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vindeau pumnalele pătate de sângele gladiatorilor, folosite ca amulete pentru fertilitatea căsătoriilor; se vindeau încălțările uzate, armele distruse și alte obiecte ce aparținuseră celor mai iubiți gladiatori, morți în arenă. Cei care le cumpărau le păstrau cu venerație sau le revindeau la prețuri mult mai mari. În mulțime se distingeau mai mulți bărbați îmbrăcați în tunici luxoase, purtând la mâini brățări din piele: erau gladiatorii ce reușiseră să rămână în viață și să termine parcursul obligatoriu, redevenind oameni liberi. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că, deși unii dintre vizitatori se bucurau de venirea maimuțelor, văzând efectul lui Sampath asupra acestora, domnul Chawla își zise că intuiția mamei sale fusese corectă de la bun început și plânse după trucul lui inteligent, acela de a vinde și revinde ofrandele vizitatorilor. Maimuțele acelea lacome mâncau tot ce putea apuca și cu care puteau apoi fugi. Kulfi deveni îngrijorată în privința bucătăriei sale și începu să-și depoziteze lucrurile cu mai mare atenție. Iar Pinky, la rândul ei, fără să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
perioadă l-a cunoscut pe don Ricardo Aldaya, Încă de pe atunci un prosper industriaș cu faimă de donjuan și cu temperament leonin, care s-a oferit să-i cumpere proprietatea În intenția de a o demola și de a o revinde pe bani grei, deoarece valoarea terenului din zonă urca precum spuma. Jausá nu fu de acord să vîndă, Însă Îl invită pe Ricardo Aldaya să viziteze casa, În intenția de a-i arăta ceea ce el numea un experiment științific și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că, deși unii dintre vizitatori se bucurau de venirea maimuțelor, văzând efectul lui Sampath asupra acestora, domnul Chawla își zise că intuiția mamei sale fusese corectă de la bun început și plânse după trucul lui inteligent, acela de a vinde și revinde ofrandele vizitatorilor. Maimuțele acelea lacome mâncau tot ce putea apuca și cu care puteau apoi fugi. Kulfi deveni îngrijorată în privința bucătăriei sale și începu să-și depoziteze lucrurile cu mai mare atenție. Iar Pinky, la rândul ei, fără să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
giuvaericalele cu telefonul cu pricina. Dar asta doar la ingineri, pentru că ceilalți erau mult mai rezonabili. Profesorul de matematică Purcea se știa de ani de zile că se mulțumește doar cu baxuri de vin, whisky ori cafea, pe care le revindea în buticul său personal. La final toate părțile erau satisfăcute, cont ținând că sindicatul părinților își vedea pramatiile - care tot anul trăseseră la măsea și bătuseră cluburile de hip-hop - cu absențele motivate și cu nu mai mult de trei puncte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Stătu printre teancurile mucegăite din librărie, răsfoind coperțile uzate până când găsi una cu literele „M.S.“ schițate de o mână nesigură, grăbită. Blestemul vieții orașelor mici în ape puțin adânci: bunurile tale cele mai de preț ieșeau tot timpul la iveală, revândute la nesfârșit. Se așeză și îi citi ore întregi. Îi citi cu voce tare până când vizitatorii de dincolo de perdeaua culisantă începură s-o înjure în barbă. Cititul îl liniștea, mai ales noaptea, când aluneca înapoi, la accident. Când îi citea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cartier unde opulența se afișează fără complexe de o parte și de cealaltă a incintei Fermierilor Generali, în contextul febrei imobiliare induse de amplele lucrări inițiate de Haussmann 10. Frații Pereire 11 au cumpărat vaste spații pe care le-au revîndut apoi industriașilor și financiarilor, care acumulau rapid averi considerabile [Zola, 1981]. De la parcul Monceau pînă la bulevardul Malesherbes, imobilele sînt somptuoase. Fațadele bogat decorate, intrările largi, porțile pentru vehicule și reședințele particulare sînt mărturii ale măreției de odinioară. Străzile sînt
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
pentru agresiune sau omor. Cu pușca de vânătoare se pot împușca numai acele păsări și animale pe care, din când în când, le specificăm pe listele de vânat îngăduit afișate în vitrinele noastre. Și apoi, nici o armă nu poate fi revândută fără aprobarea noastră. E limpede? Fara încuviință din cap. Așadar, armele nu trebuie folosite pentru omucidere sau tâlhărie. Așadar, nu ai voie să împuști decât anumite păsări și animale. Cât despre revindere, în cazul în care ar fi cumpărat acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
în care avea prieteni, și că era informat de existența unei organizații care se ocupa de operații de acest gen. Adevărul era că Cottard, ale cărui cheltuieli depășeau acum veniturile, se amestecase în afaceri de contrabandă cu produse raționalizate. El revindea astfel alcool de proastă calitate și țigări ale căror prețuri urcau fără încetare și care erau pe cale să-i aducă o mică avere. \ Sunteți foarte sigur ? îl întreabă Rambert. Da, fiindcă mi s-a propus și mie. Și n-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cumpărături, criminalii sau teroriștii aveau posibilitatea să cumpere tancuri, substanțe explozive, rachete și arme - suficient de multe pentru a aproviziona orice întreprindere mârșavă. Și drept bonus, tot ei ar fi putut cumpăra heroină en gros, pe care apoi să o revândă comercianților de droguri din țările democratice occidentale. Numeroase studii demonstrează că sărăcia conduce la apariția conflictelor. Nu este decât un mic salt pentru a ajunge la concluzia că sărăcia nu numai că va încuraja declanșarea războaielor, dar va sufoca globalizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
teatrului de pe Champs-Élysées. („Idioții!“ murmura Zscharnack, nescăpînd prilejul de a-mi aminti că poseda niște mobile desenate de Van de Velde, precum și niște ediții originale din Nietzsche Într-o legătură făcută tot de el.) Casa, pe care familia Tinei o revînduse, tocmai fusese distrusă. „Păcat că psihanaliza nu vindecă și de prostie!“ ofta doctorul. Îi dădusem filmului meu titlul Ora exactă, din cauza planurilor fixe cu niște cadrane solare care punctau fiecare secvență. — Ar trebui să te decizi să-mi arăți capodopera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]