420 matches
-
Marinetti 3, și de „scriitură” sociologică anglo-americană. În plus, pentru a fi „populare” din punct de vedere lingvistic, aceste ziare adoptă (sper cel puțin cu cinism, în măsura în care cinismul, înțeles ca fiind realist, este caracteristica cea mai rea a așa-numitului „revizionism”) felul de a vorbi al televiziunii și al celui mai banal jurnalism (inclusiv cel din Borghese 1, când nu îl adoptă chiar pe cel din buletinele parohiale). Dar marea masă a tinerilor, a căror oaste s-a adunat misterios în
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ale perioadei). Următoarele două capitole studiază atitudinea României și a Micii Înțelegeri față de Directoraul în patru, precum și participarea la Conferința dezarmării a Societăți Națiunilor. Directoratul în patru, propus de B. Mussolini, era încă un semn clar și extrem de îngrijorător al revizionismului care câștiga teren în Europa, care ataca deschis sistemul Versailles și însemna, în fapt, o împărțire a sferelor de influență între principalele puteri europene. Capitolul III evidențiază pașii urmați de Mica Înțelegere pentru a combate această idee, precum și activitatea remarcabilă
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
III evidențiază pașii urmați de Mica Înțelegere pentru a combate această idee, precum și activitatea remarcabilă alui Nicolae Titulescu, unul dintre cei mai de seamă diplomați ai României. Rezultatul acestei activități a fost pozitiv, în sensul opririi, din păcate temporare, a revizionismului. La fel de remarcabilă este și activitatea diplomatică a României în ceea ce privește conferința dezarmării. Capitolul IV evidențiază succint evoluția ideii de dezarmare până la conferință, detaliind apoi activitatea comisiei pregătitoare, organizarea conferinței, rezultatele și consecințele conferinței. De asemenea, se subliniază din nou poziția României
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
instalarea hitlerismului în Germania .” În acest context, politica externă a României a căpătat noi nuanțe, caracterizate prin preocuparea de a stabili și dezvolta relații amicale cu toate statele vecine, prin întărirea alianțelor existente și crearea altora noi, prin lupta împotriva revizionismului teritorial, prin promovarea politicii de securitate colectivă . În aceste condiții, România a urmat politica sa tradițională, pronunțându-se ferm împotriva oricăror acte care ar fi dus la încălcarea statu-quo-ului internațional, manifestându-și opoziția față de acțiunile revizioniste și revanșarde. Toate guvernele
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
suveranității și independenței. Astfel, s-a ajuns la acțiunea de reorganizare a Micii Înțelegeri, la alcătuirea unui pact și a unui program comun, destinate să dea acestei organizații o întreită capacitate de rezistență în fața amenințării hitleriste ca și a intensificării revizionismului horthyst . “ Reorganizarea Micii Înțelegeri la 16 februarie 1933, marca încă o dată, hotărârea de a acționa împotriva oricăror încercări, indiferent de proveniența, de dominare, disociere sau de provocări menite să amenințe pacea, suveranitatea și independența sau să nege principiul egalitații în
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
importanță internațională. El a contribuit la dezvoltarea și consolidarea organizației, a transformării alianței într-o unitate internațională, care echivala, prin importanța ei politică și militară, cu o mare putere europeană, acțiunile și inițiativele ei în favoarea păcii, împotriva războiului și a revizionismului, căpătând mai multă forță și prestigiu, cuvântul ei în problemele internaționale fiind ascultat cu mai mare atenție”. CAPITOLUL al II-lea DIRECTORATUL EUROPEAN ÎN PATRU. OPOZIȚIA MICII ÎNȚELEGERI. Eficacitatea organizației antirevizioniste central-europene Mica Înțelegere, a putut fi verificată în perioada
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
în evidență mai mult ca oricând, principiile pacifiste ale politicii internaționale românești, România afirmându-se pe plan internațional, prin inițiativele sale, în apărarea acestor principii. Mentorul acestei politici a fost marele diplomat Nicoale Titulescu. Într-o perioadă în care pericolul revizionismului și revanșismului a devenit tot mai amenințător, România a reușit să se afirme în plan politic internațional ca o țară ce luptă pentru respectarea tratatelor, păstrarea statu-quo-ului, pentru apărarea securității internaționale. Ca membră componentă a Micii Înțelegeri, România și-a
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
drept succesorul natural și de nedepășit al „democrației burgheze”. în afară de aceasta, a apărut o falie și între comuniștii ruși și cei chinezi: deja opus criticii „cultului personalității”, Mao Tzedun* consideră că opțiunea corectă este accentuarea cursului revoluționar și nu calea „revizionismului”; el prefigurează astfel conflictul chino-sovietic, aflat la originea sciziunii din mișcarea comunistă internațională*. Astfel, anul 1956 înseamnă prima blocare a expansiunii neîntrerupte a comunismului cu începere din 1917, atât pe plan teritorial, cât și pe cel al ideologiei și al
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ani de criză subterană. în timp ce conducătorii se concentrează asupra economiei, Mao, din ce în ce mai permeabil la influențele soției sale Jiang Qing și ale consilierului Kang Sheng, se lasă convins că prioritatea constă în lupta, atât în exterior, cât și în interior, contra „revizionismului”. în „Mișcarea pentru educație socialistă” pe care toți sunt de acord s-o declanșeze, primii văd o campanie de pedepsire, pe când Mao vrea să supună unei purificări riguroase ansamblul practicii sociale și să relanseze elanul revoluționar. Când Liu Shaogi i
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
acesteia de către Hrușciov la rangul de prioritate provoacă tensiuni și în sânul sistemului comunist mondial*, în special cu Mao Tzedun* și cu conducătorii chinezi care o consideră ca pe o abandonare a ambițiilor revoluționare și stigmatizează URSS cu acuzația de „revizionism”. Chiar și în URSS, ea devine o miză a luptei pentru putere dintre Hrușciov și staliniști - Molotov, Kaganovici, Vorosilov - pentru care noua versiune a coexistenței pașnice înseamnă renunțarea la principiile leniniste. Brejnev* nu repune în cauză principiul coexistenței pașnice - pe
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe care Moscova îl aprecia, iar apoi Hrușciov anulează acordul atomic. Ca răspuns, în 1960, China dă o lecție publică de leninism Uniunii Sovietice care, în noiembrie, își retrage experții tocmai când era la ananghie. în 1963, propaganda Beijingului denunță „revizionismul” sovietic, dar diplomația chineză nu reușește să slăbească autoritatea sovietică decât în rândul PC asiatic. Mao se convinge că revizionismul din interior face cauză comună cu cel din exterior și începe împotriva lui o luptă care se transformă, în 1966
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de leninism Uniunii Sovietice care, în noiembrie, își retrage experții tocmai când era la ananghie. în 1963, propaganda Beijingului denunță „revizionismul” sovietic, dar diplomația chineză nu reușește să slăbească autoritatea sovietică decât în rândul PC asiatic. Mao se convinge că revizionismul din interior face cauză comună cu cel din exterior și începe împotriva lui o luptă care se transformă, în 1966, în Revoluția culturală*. Imensa mobilizare contra lui Liu Shaogi - numit „un Hrușciov chinez” - taie și ultimele punți dintre cele două
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Marchais, secretar al PCF, îi stigmatizează pe „stângiști” și pe „fasciști” și-l denunță pe „anarhistul german Cohn-Bendit”. Foarte curând, mass-media califică drept „stângiste” toate grupurile revoluționare care scapă controlului PCF și îl critică sever pentru „reformismul” său sau pentru „revizionism”. La puțină vreme după aceea, termenul este revendicat chiar de aceste grupuri: Daniel și Gabriel Cohn-Bendit publică Stângismul, un remediu pentru boala senilității comunismului, un răspuns dat a posteriori textului lui Lenin. Denumirea trimite acum la noi practici în raporturile
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lui Hrușciov* la cel de-al XX-lea Congres al PCUS* denunțând crimele lui Stalin provoacă un șoc în sânul mișcării comuniste internaționale*. Chiar dacă Moscova păstrează controlul acestui proces, crizele și schismele se țin lanț, fie că este vorba de „revizionism” în cazul Chinei sau al Albaniei, fie că este pus în cauză „reformismul”, în cazul Cehoslovaciei sau al Poloniei. Dacă, până la mijlocul anilor 1950, Războiul Rece a rămas circumscris spațiului euro-asiatic, acum el se globalizează și se extinde la scara
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
consideră că puritatea revoluționară a ideologiei e decisivă - ,Fără teorie revoluționară, nu există nici mișcare revoluționară” - și adoptă versiunea cea mai radicală a marxismului*, pe care o ridică la rangul de știință a istoriei și a societății. El condamnă orice ,revizionism”, orice interpretare reformistă și democratică. El apreciază că revoluția socialistă este posibilă și iminentă în Rusia, aspiră la preluarea puterii prin război civil* și preconizează instituirea „dictaturii proletariatului” - expresie utilizată punctual și de Marx. în materie de organizare, Lenin recurge
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
apoi Revoluția Culturală (1965-1969), care au ca obiectiv făurirea „omului nou” și revitalizarea luptei de clasă. După publicarea „raportului secret” al lui Hrușciov*, în care se criticau cultul personalității și crimele lui Stalin*, Mao acuză, începând din 1960, PCUS* de revizionism și denunță atât compromisurile PC prosovietice cu capitalismul, cât și politica „social-imperialistă” a URSS*. El este susținut de conducătorul PC Albanez Enver Hoxha, care va rupe cu China în 1976. Conflictul chino-sovietic* și apelul PC Chinez din 1963 la constituirea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
victimelor - mai întâi doar membri ai aparatului comunist. Această critică emisă de către secretarul general în funcție împotriva predecesorului său instilează, la comuniști, îndoiala în privința caracterului sacru al partidului. Când Hrușciov opune ortodoxia „leninistă” devierii „staliniste”, Mao revendică ortodoxia „marxist-leninistă” împotriva „revizionismului” sovietic, alimentând astfel schisma dintre URSS și China, dintre pro-sovietism și maoism. P PACIFISM → Luptă pentru pace PACTE GERMANO-SOVIETICE Deși, din 1934, URSS* și Internaționala Comunistă* au promovat un antifascism virulent ale cărui ținte privilegiate sunt Hitler și nazismul, spre
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comerciale, acces la tehnologii, ameliorare a puterii relative, atenuare a tensiunii. Coreea de nord* rămâne cea mai emblematică ilustrare a acestui fenomen. Mai mult, o socializare prea îndrăzneață provoacă, în interiorul sistemului comunist, contestare, așa cum a dovedit-o mai ales disputa revizionismului între URSS și China. în realitate, dilema este de nedepășit. Fie partidul-stat sfârșește prin a adera la ordinea internațională, dar își pierde legitimitatea; fie rămâne un outsider, dar costul contestării devine insurmontabil pe termen lung. URSS este cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lui Engels* și garant al ortodoxiei* marxiste - redactarea unui program care să definească o cale reformistă a socialismului, fără însă a respinge esența marxismului* - lupta de clasă și rolul istoric al proletariatului. începând din 1896, SPD este sfâșiat de disputa „revizionismului”: Eduard Bernstein, executorul testamentar al lui Engels, critică teza pauperizării clasei muncitoare* și pe cea a recurgerii cu necesitate la dictatura proletariatului. Totuși, în 1914, SPD este un partid puternic, având 35% dintre sufragii și 1 700 000 de membri
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
frățești. Numai astfel de urmări poate avea enunțarea tezei, care ocupă locul central în intervenția de astăzi a delegatului chinez, cum că în ultima vreme întreaga mișcare comunistă internațională a fost cuprinsă de oportunism, a slăbit lupta împotriva imperialismului și revizionismului și că numai apariția culegerii ,,Trăiască Leninismul" ar fi stăvilit asemenea stări de lucruri. Cu diferite prilejuri, tovarășii chinezi au afirmat că P.C. Chinez nu dorește să-și atribuie un rol aparte în mișcarea comunistă internațională. Dar cum se împacă
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
amestecului în treburile interne, relevând că în mod evident rezultatele pozitive ar fi mult mai mari. Delegația chineză și-a reafirmat poziția anterioară, potrivit căreia se eschiva de la implicare, apreciind că lupta hotărâtă ce o desfășoară din afară împotriva imperialismului, revizionismului și șovinismului este mult mai amplă și mai eficace. Totodată, delegația s-a folosit de această împrejurare spre a informa partea chineză că România intenționează ,,să-și construiască o bază proprie de producție militară", spre a nu mai depinde de
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
s-a constituit în segmente de timp uneori paralele, alteori consecutive. După 1989, fenomenul galopant al globalizării informației a radicalizat termenii perfidei alianțe. Critica raționalismului occidental a început să facă umbră - spre bucuria ultimilor slavofili - unui complex de vinovăție postcolonială. Revizionismul istoriografic se adapă astăzi din miturile vii ale utopiei egalitare. Dezavuarea elitelor invită acum la delirul suprematist al plebei. Ocupându-și sfios locul în vitrina rudimentară a nostalgicilor, religiile abia mai exemplifică niște sfruntate aspirații „totalitare”. Ipostazele senine de Antichitate
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
freamătă necontenit. Iar astăzi, răzbate până la noi fiorul neliniștilor din Transnistria și Donbas 40. e. Moștenirea prezentului Pentru a păzi hotarele României Mari, după Primul Război Mondial, am susținut diverse alianțe regionale. Am aderat la Mica Înțelegere, pentru a preveni revizionismul maghiar, și am inițiat Antanta Balcanică, pentru a combate pretențiile bulgare. Din păcate, împotriva Uniunii Sovietice, nu ne-am putut bizui decât pe alianța defensivă cu Polonia. Pentru a ne proteja de amenințarea rusă, am propus în secret Angliei, cea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
depăși sau, în orice caz, de a ajunge pe aceeasi treaptă cu aceștia. Etapă obligatorie în ascensiunea unui tânăr scriitor sau poet, studiul activ al textelor precursorilor se poate realiza, potrivit lui Harold Bloom, în diferite moduri, toate caracterizate de un revizionism accentuat. Cercetătorul vorbește despre răstălmăcire sau mepriza poetica, despre contestare, despre discontinuitate în raport cu înaintașii, despre demonizarea ori trunchierea operei lor.35 Studiul de față își propune să puncteze strategiile la care recurge Quasimodo pentru a pătrunde în panteonul literaturii italiene
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
un act de corecție creatoare, care e obligatoriu o interpretare greșită, o răstălmăcire. Istoria influenței poetice fertile, adică principala tradiție a poeziei occidentale de la Renaștere încoace, e o istorie a anxietății și a caricaturii salvatoare de sine, a distorsiunii, a revizionismului pervers, voit, fără de care poezia modernă ca atare n-ar putea exista. Supunând motive leopardiene propriului imaginar, Quasimodo le-a inserat în opera să, încă din primele volume. Vânt la Tìndari, dar și Convalescenta sunt, s-a constatat, veritabile rescrieri
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]